În dezbaterile actuale pe tema autonomiei teritoriale a aşa-zisului “Ţinut secuiesc”, a fost readusă în spaţiul public şi problema slabei dezvoltări economice a judeţelor Covasna şi Harghita şi, de aici, tristul adevăr că fără susţinere de la bugetul central al Statului Român viaţa oamenilor din aceste judeţe şi activitatea instituţiilor publice nu ar fi posibilă. Pe lângă acest adevăr care ar trebui foarte bine cunoscut, atît de susţinătorii separatismului etnic, cât şi de “beneficiarii” acestui proiect, respectiv cetăţenii celor două judeţe care, în urma “îndoctrinării” prin intermediul mass-media şi nu numai, văd în autonomia pe criterii entice un “panaceu” al rezolvării tuturor problemelor care vizează calitatea vieţii tuturor locuitorilor şi prosperitatea întregii zone, în discuţiile amintite a apărut şi problema cauzelor acestei înapoieri economice, şi a timpului când s-a produs aceasta. Şi astfel ne-am trezit cu afirmaţia preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, conform căreia “ceea ce nu s-a făcut în 80 de ani, nu se poate îndrepta imediat”. Oare, aşa să fie? Haideţi să vedem!
Este cunoscut faptul că, pentru istoricii, publiciştii şi o bună parte din intelectualii maghiari din România, “ceasul istoriei” pentru Transilvania s-a oprit în 1918. Nimic, sau aproape nimic, din ceea ce s-a întâmplat după “Trianon”, în această parte de ţară, nu este consemnat în lucrările monografice sau în cele de istorie locală şi regională, bineînţeles cu excepţia perioadei 1940-1944, când Transilvania de Nord-Est a revenit Ungariei horthyste. În evident contrast cu această abordare, documentele pun în evidenţă o cu totul altă realitate. Astfel, în perioada interbelică, odată cu integrarea în sistemul instituţional al României Mari a provinciilor istorice româneşti – Trasilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi Cadrilaterul – dezvoltarea economică a Transilvaniei şi, în acest cadru, a fostelor judeţe Treiscaune, Odorhei şi Ciuc, a cunoscut o dezvoltare specifică economiei capitaliste din perioada respectivă. Documentele existente la Arhivele Naţionale, în mod deosebit fondul Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, cuprind informaţii despre fabricile de cherestea şi de prelucrarea lemnului, cele de spirt şi de industria alimentară, unităţile de prelucrarea lânii şi de industrie uşoară, la care se adaugă sutele de ateliere meşteşugăreşti şi unităţi comerciale care au funcţionat în perioda interbelică în fostul judeţ Treiscaune, dar şi în celelate judeţe din Arcul intracarpatic.
Cedarea Ardealului de Nord, luptele din cel de-al doilea război mondial şi apoi naţionalizarea întreprinderilor de către regimul communist au întrerupt această dezvoltare firească. În lipsa dezvoltării economice a zonei, în perioada 1945-1968, mii de locuitori din actualele judeţe Covasna şi Harghita au luat drumul bejeniei sau au făcut naveta în căutarea unui loc de muncă, în primul rând în judeţele învecinate Braşov, Bacău, Neamţ, dar şi în celelalte zone industriale din România. Făcând abstracţie de regimul politic, de greşelile şi implicaţiile sociale cunoscute ale industrializării socialiste, de consecinţele negative ale urbanizării forţate, nu se poate nega totuşi, impactul pozitiv al dezvoltării economic-sociale care a avut loc, odată cu reorganizarea adminsitrativ-teritorială a României, şi înfiinţarea judeţelor Covasna şi Harghita, în anul 1968. Este o realitate de domeniul evidenţei, care nu poate fi negată sub nici o formă.
În legătură cu aceasta sunt cunoscute teoriile vehiculate după 1989, conform cărora, odată cu industrializarea socialistă, s-a produs “românizarea judeţelor secuieşti”, teorii care au fost demontate de studiile demografice şi sociologice, pe baza datelor oferite de recensămintele oficiale. Mai puţin evidenţiate sunt datele conform cărora dezvoltarea economică din perioada 1968-1989 a favorizat întoarcerea acasă a mii de etnici maghiari şi stabilirea în zonă a altor mii de etnici maghiari din alte judeţe din Transilvania. Un studiu riguros pe această temă ar pune în evidenţă faptul că un însemnat procent din actuala populaţie a judeţelor Covasna şi Harghita îl reprezintă etnicii maghiari care nu sunt “secui”, respectiv nu sunt născuţi în aceste două judeţe. Dacă această dimensiune a mişcării migratorii a populaţiei este considerată “normală”, cu totul “anormală”, din punctul de vedere al analiştilor “fundamentalişti”, este apreciată stabilirea pe “pământul secuiesc” a românilor fie ei ardeleni, munteni, olteni sau, Doamne fereşte, moldoveni, uitându-se surprinzător şi nepermis, ceea ce a însemnat, de-a lungul istoriei, Moldova pentru locuitorii acestor meleaguri. Redăm, în acest sens, o remarcă a cercetătorului ieşean Silviu Văcaru, autor a unor studii referitoare la mişcarea migratorie a populaţiei între Transilvania şi Moldova, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea: “Vin atâţia oameni din secuime (în Moldova – n.n), că dacă ar fi toţi secui cred că ar fi dispărut cu totul această naţie şi ar fi trebuit să mai adaug şi pe alţii. Se mişcă atât de uşor dintr-o parte în alta a munţilor încât nu ştii când sunt în Moldova, când sunt în Ardeal.Mă surprinde că oameni care au pendulat de o parte în alta a munţilor (mă refer la românii şi secuii amarâţi), care nu prea aveau conflicte în acele timpuri, acum nu se mai înţeleg de loc”. Ca să nu mai vorbim de miile de intelectuali din zonă formaţi la universităţile ieşene, de economia complementară, de miile de familii etnic mixte şi de atâtea alte argumente de acest fel. Credem că asupra acestei triste şi nefericite realităţi ar trebui să reflecteze liderii politici, comunitari, culturali şi formatorii de opinie din mass-media maghairă, de aici şi de aiurea. Recent am aflat din spusele fostului primar de Sf. Gheorghe care este adevărata cauză a pauperizării acestor binecuvântate meleaguri din inima României: temerile liderilor care conduc destinele zonei de modificare a compoziţiei entice a populaţiei ca urmare a dezvoltării economice.
Din cele relatate, rezultă cu claritate faptul că stagnarea economică a judeţelor Covasna şi Harghita, cu toate consecinţele negative care decurg din această tristă stare asupra tuturor locuitorilor celor două judeţe, a avut loc în ultimii 20 de ani şi nu în ultimii 80de ani.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu