† Dr. Teofil MIJA (11 septembrie 1923 - 3 august
2010)
În 1936 devine membru al Frăţiei de Cruce
organizate la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. Între 1942-1948 a desfăşurat activităţi
educative în cadrul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Cluj.
După 23 august 1944, împreună cu Ionel Golea,
Aurel Ursu, Axente Păcuraru şi alţi studenţi târnăveni, înfiinţează Centrul de
Rezistenţă Armată din Codrul Fetea. În 1948 s-a sustras arestărilor masive
făcute în rândul studenţilor legionari şi s-a refugiat în Bucureşti. A fost
condamnat în lipsă, în Săptămâna Patimilor din anul 1949, la 15 ani muncă
silnică. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securităţii, a fost
anchetat de şeful securităţii MAI, colonelul Dulgheru, şi de generalul
Nicolski, sprijiniţi de Brânzaru, poreclit Tarzan, pe atunci şeful
laboratorului de torturi din MAI. A fost rejudecat pentru condamnarea în lipsă
ce o suferise anterior, împreună cu membrii Centrului Studenţesc Cluj. La
proces nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a fost
condamnat la 3 ani închisoare corecţională. La expirarea acestei pedepse nu a
fost pus în liberate, Procurorul General al Republicii făcând recurs. Drept
urmare, condamnarea i s-a schimbat în 15 ani muncă silnică. A participat la
greva generală a foamei din închisoarea Aiud, în primăvara anului 1957, fiind
acuzat, alături de alţi 12 deţinuţi politic, de instigare şi organizare de
revoltă în închisoare. A primit o pedeapsă disciplinară de izolare pe timp de
un an de zile, la “Zarca” din Gherla. După un an a fost dus
la Zarca din Aiud, bolnav de tuberculoză. După două tentative de “reeducare”,
monstruoasa operaţiune de schilodire a sufletelor concepută de bolşevici,
doctorul Teofil Mija refuză să mai vorbească cu reeducatorii. S-a încercat
atunci o ultimă metodă de asasinare a doctorului Mija, fiind „băgat” dezbrăcat
la izolare, în luna ianuarie 1964.
A fost eliberat în 31 iulie 1964, după ce a fost
deţinut la închisorile din Cluj, Aiud, Gherla, Oradea şi în lagărele de la
Canalul Dunăre-Marea Neagră. La ieşirea din închisoare avea 47 de kilograme.
În anul 1990 înfiinţează dispensarul medical al
foştilor deţinuţi politic pe care, în 1993, îl comasează cu cel al Asociaţiei Filantropice
Medical-Creştine „Cristiana”, al cărui preşedinte a fost până la moarte. De-a
lungul anilor, la acest dispensar au fost consultaţi şi trataţi sute de foşti
deţinuţi politic. În 1999 înfiinţează în oraşul Săcele un cămin pentru bătrâni,
iar din 2001 o cantină pentru săraci.
Împreună cu Aurel Ursu a ridicat în 2003 un
monument în Codrul Fetea pentru cinstirea eroilor martiri din acest centru de
rezistenţă armată anticomunistă.
A luptat întreaga lui viaţă pentru asanarea
morală, însănătoşirea spirituală şi materială a ţării şi a poporului român.
A publicat mai multe articole şi cărţi de
specialitate şi de memorialistică.
A fost membru fondator al Partidului Pentru
Patrie, vicepreşedinte al AFDP Braşov şi vicepreşedinte al Centrului Rezistenţei
Anticomuniste.
A fost cetăţean de onoare al Municipiului Braşov.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace, în cohortele din cer ale
eroilor şi martirilor Neamului Românesc, alături de fraţii săi de luptă şi
suferinţă!
+ Maria PETRAŞCU
Florin PALAS
+ Maria PETRAŞCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu