Cine si de la cine fura? Baconschi fura cu Tismaneanu, ca doar asa au invatat de la parintii lor kominternisti, care furau de la romani, dar si de la coreligionarii lor

Bine v-am regasit! Azi ne mai racorim. Ploi, dupa canicula dar, din pacate, si grindina si vijelii in mai multe zone din tara. Ia sa vedem cum se verifica zicala ca un om informat e mai destept; Un marinar roman, naufragiat de ani de zile pe o insula pustie, vede, cu mare bucurie, intr-o zi, in departare, o nava cu pavilion romanesc si o barca apropiindu-se de tarm. Nu dupa mult timp barca ajunge la tarm, iar unul din ofiteri ii inmaneaza bietului naufragiat un teanc mare de ziare si-i spune: - Capitanul te roaga sa citesti toate ziarele astea, aduse din Romania, si apoi sa ne anunti daca mai vrei sa fii salvat...”

Si, apropo de salvare, aflam din media ca si Iliescu vrea sa saleve ceva si, pentru asta, vrea sa se lupte, “la baioneta”, cu PDL-ul. De ce? Ne spun colegii de la EVENIMENTUL ZILEI , care consemneaza ca PDL va susţine înfiinţarea Muzeului naţional al dictaturii comuniste, conducerea partidului hotărând să-şi asume hotărârea de Guvern în acest sens. Anunțul a fost făcut ieri, de prim-vicepreșdintele PDL, Teodor Baconschi, care a precizat că vor fi reorganizate instituţiile care gestionează memoria comunismului, printre care Institutul Revoluției condus de Ion Iliescu. “Îmi doresc ca PDL să promoveze foarte rapid înfiinţarea acestui muzeu. Anul acesta se împlinesc, practic, cinci ani de când preşedintele României a condamnat în plenul Parlamentului crimele comunismului şi vă reamintesc că printre recomandările acelui raport se număra şi înfiinţarea unui astfel de loc al memoriei, loc al pedagogiei pentru noile generaţii", a declarat prim-vicepreşedintele PDL, Teodor Baconschi.
În ceea ce priveşte costurile financiare ale proiectului, Baconschi a spus că acestea vor putea fi compensate, atât prin punerea în vânzare a biletelor de acces în muzeu, cât şi prin reorganizarea unor instituţii care gestionează şi astăzi memoria comunismului şi care, “de multe ori se suprapun".Întrebat la ce institutii se refera Baconschi a dat exemplu Institutul Revoluţiei.

Cine s-a facut foc si para la aflarea vestii ca democrat-liberalii au pus gând rău Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 ,creat de Ion Iliescu în 2004, pe care îl văd "reorganizat" în subordinea unui muzeu naţional al dictaturii comuniste. Cine altul decat insusi Ion Iliescu. Acesta , spune ADEVARUL , a criticat vehement intentia PDL, dar si pe cei de la Adevarul pentru ca şi-a simţit ameninţat institutul. "Este o ticăloşie fără margini, la care aţi contribuit şi dvs., şi redactorul dvs şef! De ce vă miră această iniţiativă?! Sunteţi parte a acestui complot, ar trebui să vă bucuraţi acum!", a acuzat Iliescu. "Îi deranjează Institutul Revoluţiei Române, de-aia vor să-l desfiinţeze!", a continuat fostul şef de stat.
Sursa citata mai mentioneaza ca Institutul Revolutiei Romane a fost creat în decembrie 2004, în ultimele zile ale mandatului de preşedinte al lui Ion Iliescu, cu scopul de a scrie istoria Revoluţiei. Instituţia "a înghiţit" până în prezent peste două milioane şi jumătate de euro din "puşculiţa" statului. În lipsa unor "dezvăluiri", banii s-au dus pe simpozioane şi mese rotunde în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi alţii din gaşca lor vorbesc despre Revoluţie sau Mineriade, sau pe cărţi şi broşuri care respectă varianta iliesciană a acestor evenimente.

Si ROMANIA LIBERA vorbeste despre acest scandal si mentioneaza ca fostul preşedinte al României protestează în faţa intenţiei ministrului de Externe de a propune comasarea Institutului Revoluţiei Române cu IICCMER: „Asta e o ticăloşie fără margini, vor să-l pună în subordinea lui Tismăneanu. E o ticăloşie pur şi simplu. Să le fie ruşine! ”.
Sursa il citeza si pe Baconschi care a declarat: "Am primit de la cercetători ai memoriei comuniste acest proiect, mi l-am asumat şi l-am propus spre adoptare. (...).Baconschi a mai menţionat că, pe lângă muzeu, va fi necesar un centru de documentare destinat infomării publice şi cu "acces neîngrădit". Drept sediu propus, Baconschi a invocat hala Filaret din Capitală.

CURENTUL abordeaza si el acesta tema, dar dintr-un alt unghi. Titrand “Ilici şi gasca sa - în pericol să piardă sinecuri de 500.000 de euro “ sursa citata spune ca prin această mişcare, Baconschi urmăreşte comasarea Institutului Revoluţiei Române, condus de Ilici Iliescu, cu IICCMER al lui Tismăneanu, un fost apropiat al lui Ilici, reconvertit după vremuri şi interese în om de dreapta după ce în timpul comunismului a ridicat osanale marxism-leninismului.Bătălia, ai consemneza sursa, se duce acum între profesor şi discipol, meciul Ilici-Tismăneanu fiind jucat pe memoria nevinovaţilor morţi la aşa-zisa revoluţie. Baconschi, fiul poetului proletcultist Anatol E. Bakonsky, a spus că, într-un sondaj de opinie realizat în 2010 şi reluat în acest an, 51% dintre cei chestionaţi au considerat că este „extrem de necesar“ să se înfiinţeze un muzeu al dictaturii comuniste. Reamintim că Teodor Baconschi şi Vladimir Tismăneanu fac parte din Grupul de Dialog Social (GDS), acelaşi grup select al intelectualilor de dreapta cu idei şi trecut de stânga. Potrivit lui Baconschi, Bucureştiul este singura capitală est-europeană „din fostul spaţiu de influenţă sovietică unde o asemenea instituţie nu a existat până acum“. Bugetul IRR este inclus în cel al Senatului. În 2008, de pildă, finanţarea a fost de 1,8 milioane de lei.

Sinecurile PSD şi „pohta“ lui Tismăneanu

Războiul dintre Ilici şi Baconschi nu are numai o latură doctrinară, ci este vorba şi de un aspect politico-economic. Se ştie că producţia de cercetare a IICCMER nu rupe gura târgului, ci este mai degrabă un loc al sinecurilor şi al deconturilor politice. Pe lângă Ilici, în conducerea acestui institut se mai regăsesc Alexandru Mironov, Petre Roman, Dumitru Mazilu sau Gelu Voican Voiculescu. Într-un cuvânt, numai lume bună. Pe de altă parte, Tismăneanu urmăreşte acest meci pentru „reunificarea centurilor pe lupta anticomunistă“. „În primul rând, nu ştiu ce legătură are Baconschi cu Consiliul Revoluţiei. Nu văd ce l-a frământat, ce l-a determinat să propună asta. Există clar un impact politic. Orice are o explicaţie politică. Vrea să dea în alţi oameni. Acest lucru e pus de mult la cale. Nu mă mai miră nimic. Lucrul ăsta l-am simţit“, a spus şi regizorul Sergiu Nicolaescu, care face parte din Colegiul Naţional al IRR alături de Ion Iliescu. PDL-iştii nu sunt primii care vor să dizolve Institutul condus de Ilici. Şi liberalii au încercat asta în 2006. Atunci, senatorul PNL Puiu Haşotti a propus o lege de desfiinţare a IRR, susţinută şi de guvernul Tăriceanu, pe motiv că existenţa lui „este exagerată“. Un an mai târziu, Haşotti şi-a retras iniţiativa.

Adevarul este insa ca, ceea ce vrea sa faca PDL-ul, prin Baconschi, adica o reclamata indreptare a unei situatii, are la baza un furt real, furtul unui proiect si al unui parteneriat. Pentru ca, asa cum consemna media, la acel moment, Proiectul in cauza apartine Centrului Rezistentei Anticomuniste si Asociatiei Civic Media si a fost parafat intre reprezentantii societatii civile anticomuniste si Ministerul Culturii printr-un act cu antetul Guvernului Romaniei in 2006!
Muzeul Comunismului din Europa ar putea fi deschis anul viitor, la initiativa Asociatiei Civic Media sustinuta de Ministerul Culturii si Cultelor preciza media, in octombrie, 2006, si adauga ca, in urma unui parteneriat societate civila - autoritati, reprezentate de membri fondatori ai Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat de Vladimir Bukovski, respectiv ministrul Culturii Adrian Iorgulescu, ieri secretarul de stat in MCC Ioan Onisei a anuntat oficial ca initiativa va demara in cel mai scurt timp, anul viitor. Asociatia Civic Media a propus crearea la Bucuresti, eventual chiar in spatiile monstruoasei Case a Poporului, a unui Muzeu al Comunismului din intreaga Europa, asemenea Muzeului Holocaustului de la Washington, pentru a putea fi reflectate crimele si lectiile comunismului si a atrage interesul european si international in Capitala Romaniei. Proiectul prevede ca Muzeul sa fie lansat in circuitul mondial printr-o Conferinta Internationala si completat printr-un Centru de cercetari aflat sub egida Academiei Romane, care deja a fost consultata prin intermediul Institutului pentru Studiul Totalitarismului. Alte institutii care au fost deja contactate pentru contributie sunt cele similare din Polonia, asociatii ale luptatorilor anti-comunisti, Universitatea Bucuresti, CNSAS, TVR, SRR, Ordinul Arhitectilor si Muzeul National de Arta Contemporana.


Sursa: Ziare.ro

Editorial Maria Petrascu: Baconschi nu face, Boc desface dar Basescu, de ce tace?

Imi spune un prieten, jurnalist, de a carui probitate morala si profesionala nu m-am indoit si nu ma indoiesc si care stiu bine ca nu se joaca cu vorbele: ”E de rau! PDL lucreaza la trecerea Statutului Minoritatilor”, la schimb cu regionalizarea. Joi au modificat, in Comisie, articolul pe care l-am semnalat si eu, mai demult, cel incompatibil cu regionalizarea ceea ce, oricum, demonstreaza ca vor sa treaca Statutul, care, dupa parerea mea, e mai grav decat regionalizarea.”

Se framanta! Ma framant si eu! Tot asa cum se framanta multi alti romani care mai au atata minte in cap incat sa intelega ca, nu e de gluma si ca, daca deciziile care se vor lua acum de catre guvernanti nu vor fi subsumate interesului national al Romaniei, ci doar celui strict politic, ar putea avea costuri dramatice, ireparabile pentru Romania.

Presiunile mai marilor maghairimii din Romania si din a lor Ungarie-mama, care au inceput de ceva vreme, cresc de la o zi la alta, cum ati si vazut, dealtfel.
Sefii secuilor ameninta ca razmerita, chiar armata daca va fi nevoie, spun unii extremisti. Udemeristii, umar la umar cu acestia, ameninta ca pleaca de la guvernare, oamenii lui Tokes lucreaza de zor, pe dedesubt si sar, cu nerusinare la gatul nostru.
Vicepremierul Ungariei ne spune si el vorbe “diplomatice” despre “ Tinutul secuiesc’ care este “ o chestiune de viata si de moarte pentru secui” iar ambasadorul Ungariei la Bucuresti ne “scuipa” de pe scarile MAE, si declara, ritos, ca pentru Ungaria conteaza doar ce doreste comunitatea maghiara din Romania.
Aflu, acum cateva minute, si ca steagul Budapestei - în culorile roşu, galben şi albastru - va fi schimbat, pentru că era uşor de confundat cu drapelul României iar anuntul, provocator, a fost facut de nimeni altul decat de primarulcapitalei Ungariei, Istvan Tarlos.
Pe ministrul de Externe ,Theodor Baconschi, il doare in paispe de toate acestea. Se plimba prin lume, ca e vara si cald, nu? Si ii lasa pe subalternii sai sa bea o cafea “ prietenoasa”, cum obisnuieste chiar el, cand e in tara, cu ambasadorul Ungariei la Bucuresti, Oskar Fuzes, in loc sa fie aici si sa ii explice scurt, prietenului sau Oskar, in romaneste, sau in ungureste, ca una-i una si alta-i alta si ca “gulasul unguresc” nu se poate baga unde nu-i fierbe oala.
Pe de alta parte, Boc, ne tot invarte si dezvarte pe la Tv, ca o fi, ca o pati, in timp ce pedelistii lui , brat la brat cu udemeristii, joaca jocuri periculoase cu reorganizarea si cu Statutul Minoritatilor, pe care vor sa-l treaca pe neve, peste gardul Guvernului, cat se hataie unii-altii cu regionalizarea.

Si Basescu? Basescu ce face? Basescu tace malc-malculet! De ce tace? Numai el stie! Noi putem doar sa ne dam cu presupusul! Sa taca din calcul diplomatic? Bine ar fi! Dar nu cred! Sa taca pentru a-si proteja imaginea? Care imagine? Ca daca ne ducem cu totii de-a berbelacu se duce si el, si ce mai conteaza cine ai fost cand nu o sa mai stii nici cine esti , nici unde esti!

Si daca mai esti!

Si atunci? La ce buna tacerea cand iti arde casa, domn’ presedinte? Doar daca te-o fi innecat fumul si te-or fi orbit flacarile! Daca e asa, domn’ presedinte, chiar nici nu mai conteaza cand iti vor cadea si grinzile in cap!

Maria Petrascu
Sursa: Ziare.ro

Dracii din “dreapta romaneasca” trimisi la Talpa iadului de Platon Turbinca. “Presedintii” de paie ai “Romaniei profunde”, Puric si Baconschi, deconspirati de proprii agenti de duzina, Hurduzeu si Codrescu

Intr-una dintre aparitiile sale facilitate de ziarului distinsului evazionist securist Dan Voiculescu (atunci cand nu e ajutat de “Adevarul” altui distins jefuitor al tarii, Dinu Patriciu), actorul Dan Puric, expert in relatii adolescentine cu Securitatea dar si in dezvoltarea durabila a Clubului de la Roma, afirma ca Romania Mare nu are nici o importanta. Aceasta desi se impiedica acum in declaratii si afirma ca a devenit informator al Securitatii pentru… eliberarea Basarabiei, inca din anii ’70! Mergand pe linia propagandei maghiare si rusesti, perfectate prin varfurile de lance ale neokominternului din Romania, Centralele Soros, GDS si Noua Europa, Dan Puric, apologetul “aripii ortodoxe”, a “cremei intelectuale” a miscarii new-age-iste cu ramificatii in latura oculta a politicii dambovitene, considera ca Ziua Nationala a Romaniei, care reprezinta Marea Unire, ar putea fi schimbata cu o alta zi, ceva gen “Made in Romania”. Completandu-i teoriile antiromanesti perpetuate prin metodele camuflajului cameleonic identitar, religios si doctrinar, unul dintre Fiii “Aliantei Profesionistilor pentru Progres”, “Sclavii Fericiti” ai Clubului de la Roma, incearca sa-i puna drept mantie  pe umeri “Maestrului” Puric (cat de ridicol poate sa sune!) o “Romanie profunda” made in… Dumnezeu stie unde. Este vorba de Ovidiu Hurduzeu, fost angajat al Editurii Politice a Partidului Comunist (transferata de Andrei Plesu lui Gabriel Liiceanu), conferentiar la Colegiul Noua Europa (al aceluiasi Plesu) si promovat de puricii ortodoxie gen agenti tipici ca Adolf Vasile Marian Crivat alias Razvan Codrescu si ejusdem farinae. Ovidiu Hurduzeu face parte din ultimul val de externalizati inainte de caderea regimului Ceausescu (in care intra si un Traian Ungureanu, spre exemplu) pentru a putea reveni apoi in tara dand lectii de democratie, spalati si apretati si apoi spreiati cu poleiala occidentului. Hurduzeu, la fel ca si Puric, a reusit sa pacaleasca “multimile”, actionand pe palierul care i-a fost indicat si agatand din mers oamenii bine intentionati dar mai putin pregatiti contra-informativ. Dupa drumurile sale de pelerinaj “misionar”, de la Petru Voda la Diaconesti, Hurduzeu a ales sa se dezvaluie dintre faldurile Trilateralei la… Banca Nationala. In ziua intalnirii la Bucuresti a Comisiei Trilaterale, “sclavul fericit” Ovidiu Hurduzeu isi afirma “plenar” (si el) sustinerea pentru Calin Georgescu, un prim-ministru inchipuit, tovaras de masonerie cu Mugur Isarescu, Sergiu Celac si… Dan Puric. Chipurile, acest amalgam de agenti, masoni, homosexuali si actorasi uzati ai aceleiasi piese ar reprezenta, in capul stapanilor lui Plesu si Isarescu, “A treia forta”, a “conceptului de piata” “Romania profunda” si, mai nou, desi tar-ziu, tarziu de tot, a “Romaniei crestin-democrate”. Dupa ce aceleasi “forte” au distrus crestin-democratia, ca miscare politica nationala in intreg spatiul romanesc, de la Nistru pana la Tisa, acum se pun pe reinventat “dreapta”, cu personaje strambe si handicapate sufleteste, clovni batrani si grotesti, liighioane, tasmanieni si patapievici, sinecuristi noekominternisti postilegalisti, profitori ai tuturor regimurilor. Pe cine cred ei ca mai pacalesc?
Mircea Platon si Gheorghe Federovici ii pun la punct, in rafale:
Mircea Platon: Despre nuci şi imperii
„La urma urmei, care a fost scopul principal al României, cel puţin cel declarat, al tuturor oamenilor politici, al tuturor intelectualilor din 1989? A fost reintegrarea în Europa. Ce însemna pentru mulţi «reintegrarea în Europa»? Însemna: «Ia să ne găsim noi un stăpîn nou, că am rămas de izbelişte, nu mai avem stăpînul vechi, cel care era la Răsărit, ia să căutăm noi un patron nou dincolo, în Apus».” Virgil Nemoianu [1]
Pentru unii, România profundă este un mit, sau cel mult o posibilitate care ar putea fi însă edificată prin efortul românilor fideli principiilor conservatorismului creştin de depăşire a divergenţelor dintre ei în numele lucrurilor care îi unesc. [2] Pentru alţii, România profundă este un „concept lansat pe piaţă”, [3] şi care, pentru a putea fi realizat, are nevoie de bani. [4] Asemenea declaraţii mă fac să cred că aceste două tipuri de reprezentare a României profunde se intersectează cel puţin în două puncte: 1.) prin convingerea că România profundă are o realitate doar potenţială, dar care 2.) poate fi actualizată prin apariţia unui om anume (să zicem, Teodor Baconschi pentru unii, Călin Georgescu pentru ceilalţi [5]). În măsura în care ambele personaje sînt convinse la rîndul lor de faptul că „cel mai bun lucru care s-a întîmplat României în ultimii douăzeci de ani este intrarea în Uniunea Europeană”, după cum declara dl. Georgescu într-un interviu de anul acesta, probabil că celor două grupări le-au mai rămas puţine piedici majore de depăşit în vederea participării la renaşterea, pentru unii, la reconstrucţia, pentru ceilalţi, a României profunde. Dar dacă „integrarea UEuropeană devine o simplă integrare în minciună”, cum demonstrează Mircea Platon într-un articol recent? [6] Dacă România profundă nu este un mit, adică o realitate anistorică, şi nici o realitate supraistorică, [7] ci o realitate existentă nemijlocit? O lume pe care unii nu o văd pentru că nu vor să o vadă – poate pentru că nu seamănă îndeajuns cu „soarele sfînt de pe cer”. Pentru că este în suferinţă, în parte pentru păcatele ei, în parte din interesul altora. Pentru că este slabă şi căzută între tîlhari.  Dar atunci cînd a vorbit despre România profundă şi despre aflarea drumului către ea, Mircea Platon nu a vorbit despre postere electorale şi nici despre esenţe supratemporale. Ne-a îndemnat să stăm cu o icoană în faţa ochilor, [8] şi a asemănat România adevărată cu un ţăran, cu o stradă, cu un episcop, sau cu un nuc. [9] Altfel spus, M. Platon a identificat punctele de rezistenţă ale unei Românii asediate. Puncte care circumscriu deopotrivă o geografie fizică şi una spirituală, o lume întreagă desfăşurată orizontal şi vertical într-un orizont al firescului. Nucul creşte greu şi trăieşte mult. El vorbeşte în acelaşi timp despre străbunici şi despre strănepoţi. Pe cît este de mare, pe atît este de fragil, crengile lui rupându-se mai uşor decît ale altor copaci. Însă are rădăcini adînci şi puternice, şi din această pricină nu trebuie pus prea aproape de casă, căci poate strica temelia. De la nuc se folosesc şi frunzele, şi cojile de nucă, nu doar miezul pentru cozonacii de sărbători. Iar mobila din lemn de nuc ţine cel puţin cît ţine şi casa. De aceea, locuitorii unei ţări ca un nuc nu pot fi decît nişte oameni binecuvîntaţi. Fireşte, vecinii acelei ţări s-a putea să nu fie la fel de fericiţi – pe bună dreptate se tem ca nu cumva rădăcinile ei să le strice temelia. Iar primejdia, pentru vecini, este cu atît mai mare cu cît ei sînt mai tari, nu mai slabi. Atunci cînd ţara ca un nuc se învecinează cu un imperiu, primejdia reprezentată de nuc este cea mai mare. Pentru că dintre toate formele de organizare omenească, imperiul are temelia cea mai şubredă. După cum arată Mircea Platon în articolul menţionat mai sus,
„Realitatea pe care o creează imperiul e minciuna, un consumism al minciunii, o bulimie a minciunii, a golului care creşte autodevorându-se. Pe măsură ce minte mai mult, imperiul trebuie să tragă cât mai mulţi oameni – ca păcălitori, ca păcăliţi, sau ca păcălitori autopăcăliţi – în interiorul minciunii.” [10]
NOTE:
[1] În Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, România noastră. Conversaţii berlineze, Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2009, p. 50.
[2] http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/doua-simpozioane-de-suflet.html#c479016648069868025. Vezi şi aici: http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/11/cazul-nicole-iorga-dupa-70-de-ani.html#c6624760997641111287
[3] http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2010/07/chipul-romaniei-profunde.html
[4] Cf. O. Hurduzeu: “Atat schimbarea cat si manjirea paradigmei se face pe bani. Noi n-avem bani s-o schimbam, ei insa au bani s-o manjeasca.” http://culianu.wordpress.com/2010/10/22/testul-timpului-si-reinventarea-miscarii-sindicale/#comment-5653
[5] O. H.: „Prin Calin Georgescu se valideaza schimbarea paradigmei intelectuale care poate insoti eventual schimbari economice si politice radicale” http://culianu.wordpress.com/2010/10/22/testul-timpului-si-reinventarea-miscarii-sindicale/#comment-5643
[6] M. Platon, “Prin mahalaua imperiului”, http://mirceaplaton.com/html/articole_prin_mahalaua_imperiului.htm
[7] “Adevărul adânc al „României profunde“ nu este nici spiritual, nici politic sau economic. Realitatea ei ultimă, fundamentul ontologic se găseşte în Sfânta Treime.” http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2010/07/chipul-romaniei-profunde.html
[8] http://www.bookblog.ro/interviuri-scriitori/interviu-mircea-platon-partea-a-iii-a/#more-1344
[9] Mircea Platon, „Ce e România profundă?”, în O. Hurduzeu, M. Platon, A treia forţă: România profundă, Logos, 2008, p. 296.
[10] http://mirceaplaton.com/html/articole_prin_mahalaua_imperiului.htmO ţară şi numele ei: răspuns domnului Ovidiu Hurduzeu