10.1.12

† Maria Petraşcu (18 septembrie 1953 - 10 ianuarie 2012)


Jurnalista Maria Petraşcu s-a petrecut din această viaţă pământească în cursul acestei dimineţi, în jurul orei 4. S-a născut în 18 septembrie 1953 la Ileni, în Ţara Făgăraşului, dintr-o familie care a avut mult de pătimit din cauza regimului comunist. Mama ei a fost un sprijinitor activ al rezistenţei din Munţii Făgăraşului, primul ei soţ (Metea) fiind executat de bolşevici.

La 19 ani Maria a decis să se înscrie la facultatea de jurnalistică, animată de gândul că, din această postură, va putea ajuta oamenii. A rămas fidelă acestei convingeri, chiar şi în perioada comunistă, când a fost redactor la ziarul “Drum nou”. În ciuda celor susţinute de detractorii ei, nu există niciun articol elogios la adresa PCR sau a lui Nicolae Ceauşescu purtând semnătura sa. 

În 21 decembrie, dimineaţa, Maria Petraşcu, îmbrăcată în negru, anunţă în redacţia ziarului “Drum nou” că este în doliu după copiii de la Timişoara. Maria şi soţul ei, regretatul jurnalist Marius Petraşcu, împreună cu alţi colegi de la “Astra”, decid, în jurul orei 11.00, să iasă în faţa judeţenei de partid din centrul Braşovului, unde se instalaseră deja forţele de intervenţie. Acolo se aflau când a sosit coloana de muncitori protestatari de la ICA Ghimbav, condusă de Ioan Demi, căreia i s-au alăturat, când armata a tras primele salve de focuri în aer şi când trupele de securitate au pus tunurile de apă pe manifestanţi.

Dimineaţa zilei de 22 decembrie i-a găsit pe soţii Petraşcu tot printre demonstranţi, în faţa sediului Judeţenei PCR. Imediat după fuga cuplului Ceauşescu, Maria şi Marius Petraşcu, împreună cu mai mulţi colegi şi colaboratori ai revistei “Astra” (Mihai Arsene, Vasile Şelaru, I. Al. Brumaru, Vasile Gogea şi Sergiu Vâlcu) şi cu ajutorul mai multor tipografi au ocupat Tipografia din Braşov şi au decis să scoată primul ziar liber din Braşov şi din ţară, “LIBERTATEA”, care a şi apărut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989.

Toată activitatea ulterioară a Mariei va fi centrată pe aflarea adevărului despre cele petrecute în decembrie 1989. Această preocupare constantă este vădită de numeroasele articole publicate în Gazeta de Transilvania, Mesager, Observator, Alternativa, Ziua, Braşovul tău, Ziare.ro, Ziarişti Online, sau în emisiunile realizate la postul de televiziune TVS Holding. De asemenea, a realizat un ciclu de emisiuni despre luptătorii anticomunişti români (Dr. Teofil Mija, Nicolae Purcărea, Octav Bjoza, Gheorghe Urdea şi mulţi alţii) şi despre revolta anticomunistă din 15 Noiembrie 1987. 

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie inima mare a Mariei a cedat. Supărările din ultima perioadă i-au fost fatale. Era dezamăgită de modul în care impostorii pozează în revoluţionari, de acţiunile violente din timpul comemorării victimelor revoluţiei (ea însăşi fiind lovită de o brută cu chip de om), dar şi de indiferenţa unor colegi de presă faţă de cazul unui grevist al foamei. Lipsa de reacţie a autorităţilor publice a măcinat-o cel mai mult. Firea ei aprigă de făgărăşeancă, cum îi plăcea să-şi spună, nu se putea împaca cu nedreptatea. Luna decembrie a anului trecut a marcat-o într-un mod dramatic. A participat la manifestaţii, a scris, s-a implicat civic. Lupta ei nu a găsit ecou. A ales să ardă până la capăt. Prea puţini au înţeles-o.

Fie ca Dumnezeu s-o răsplătească după marea ei bunătate, după fervoarea cu care încerca să trăiască viaţa prietenilor ei, dar, mai ales după dragostea şi setea ei de dreptate.

Priveghiul va avea loc miercuri, la ora 16.50, la capela cimitirului din Livada Poştei, iar înmormântarea va fi joi, de la ora 13,00.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!

3 comentarii:

  1. În marea Sa bunătate, Dumnezeu mi-a dăruit privilegiul de a cunoaşte Oameni. Însă, în nepriceperea mea, nu îmi amintesc de aceasta decât atunci când, pe aripi de înger, aceşti Oameni se ridică la cer.
    Nu ştiu pentru ce am meritat eu s-o cunosc pe doamna Maria. Voi afla cu siguranţă atunci când va îngădui Dumnezeu. Dar, privind în urmă, o văd ca pe un înger veghetor, care nu mi-a arătat decât dragoste. Eu nu ştiu cum putea încăpea în trupul ei firav şi încercat de boli un suflet atât de plin de dragoste. Ştiu însă ca niciodată nu m-a lăsat singură. A trăit fiecare necaz al meu, fiecare încercare, fiecare slăbiciune şi toate marile mele bucurii, găsind mereu cuvântul, gestul, zâmbetul sau privirea potrivită.
    Şi mai ştiu că nu am fost singura.
    Acum, fără de veste şi dincolo de puterea mea de înţelegere, Dumnezeu a chemat-o la Sine. Fie ca sămânţa dragostei pe care ne-a arătat-o să rodească în sufletele noastre. Ar fi cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce.
    Odihnească-se cu îngerii în pacea cea cerească!

    RăspundețiȘtergere
  2. Slavit sa fie Dumnezeu intre cei ce se sfintesc iubind!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim1/11/2012

    Vesnica Pomenire!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails