O inimă cât o țară: părintele Justin Pârvu

Era prin anul 2007, când, văzând că șirul de oameni nu se mai sfârșește de la ușa chiliei părintelui Justin Pârvu, un monah mai tânăr i-ar fi spus cu îngrijorare marelui duhovnic: „Oamenii vă omoară din prea multă dragoste! Și ce ne vom  face fără Sfinția Voastră?!”. Replica bătrânului nu întârzie, fiind urmată de un surâs blând: „Păi ce, când o sa mor, crezi ca eu mă duc să mă odihnesc?”... Acest răspuns al părintelui, aparent unul ca multe altele, a devenit nu peste mult timp o certitudine dătătoare de nădejde pentru numeroși credincioși. Drept dovadă, peste 5000 de oameni au ținut să fie prezenți sâmbătă, 27 iulie 2013, la slujba de pomenire pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, și să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului arhimandrit.

Mormântul părintelui Justin, împrejurat cu un tricolor din trandafiri și având în mijloc reprezentată România Mare Fotografii: Tudorel Rusu

Momente emoționante, lacrimi de tristețe, dar și de nădejde sfântă, au avut loc loc sâmbăta trecută la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, la slujba parastasului pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, ce a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a 5 000 de oameni. Încă de la primele ore ale dimineții, curtea mănăstirii nemțene s-a umplut încet-încet de oameni veniți din toate colțurile Moldovei, care au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui, și unul pentru vizitarea chiliei.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a venit la Mănăstirea Petru Vodă însoțit de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, și de părintele Hariton Negrea, noul stareț al obștii monahale nemțene. După închinarea la mormântul părintelui Justin, şi după citirea rugăciunii de dezlegare, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvîrşit slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară al mănăstirii.

„Trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui”

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, IPS Teofan a vorbit despre viața părintelui arhimandrit Justin Pârvu, subliniind și ceea ce fiecare e dator să facă pentru a respecta învățătura marelui duhovnic: „Ne aflăm, prin mila Domnului, la mănăstirea pe care părintele Justin Pârvu a iubit-o atât de mult, lângă mormântul lui, îmbodobit ca o Românie mare, o Românie care a încăput în inima și mai mare a părintelui. Spun acest lucru fiindcă inima care se apropie de Dumnezeu, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai mare decât Împărăția Cerurilor, pentru că mai mare decât împărăția este Domnul, și inima omului îl poate cuprinde pe Domnul. Fiecare dintre noi, în această zi de pomenire, sintetizând poate sentimentele care au fost trăite în aceste ultime șase săptămâni, trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui, și, cu inima deschisă și receptivă, vom primi cuvânt pentru fiecare în parte, în conformitate cu rana noastră sufletească. Aflându-ne aici ca obște, atât monahală, cât și mirenească, și formând poporul lui Dumnezeu adunat lângă mormântul părintelui, și având sufletele deschise, vom auzi de la părintele Justin Pârvu că ne spune două lucruri: călugării și călugărițele din mănăstire să nu uite rugăciunea, iar cei din lume să nu uite nașterea și creșterea copiilor. Dacă dorim să aducem o floare la mormântul părintelui, cred că floarea rugăciunii este cea pe care o primește părintele cu cel mai mare drag, iar existența unor familii adevărate în neamul românesc, constituie pentru părintele lumânarea pe care o așteaptă de la noi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în sălașurile din Împărăția Cerurilor pe părintele Justin , să-l ierte și pe el de tot ceea ce ca un om născut din bărbat și din femeie a greșit în această viață, iar noi să nădăjduim că ne poartă în rugăciune în fața tronului Sfintei Treimi, așa cum ne-a purtat în timpul vieții sale pământești. Dacă plecarea părintelui Justin la Domnul, omenește vorbind, este o pierdere, duhovnicește este un câștig, căci părintele s-a apropiat de tronul Preasfintei Treimi, unde se poate ruga și mai fierbinte pentru cei care îi cer ajutorul”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Justin, situat în curtea mănăstirii. Slujba pomenirii a fost însoțită și de câțiva stropi de ploaie, ce au încetat imediat după finalul prohodirii.

Răspunsurile la slujbe au fost date de corul „Macarie Ieromonahul” din Suceava, alături de părinții mănăstirii. La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă și a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin,  toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Justin au luat parte la o agapă.

„Întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața”

Câțiva dintre credincioșii prezenți la slujba de pomenire, ne-au spus câteva cuvinte despre ce a însemnat pentru ei întâlnirea cu părintele Justin Pârvu. Redăm în continuare aceste cuvinte:

„Îl cunosc pe părintele Justin de 24 de ani, vizitându-l în fiecare lună. A fost pentru mine și tată, și învățător, și duhovnic, și tot ceea ce înseamnă dreptate, bunătate și adevăr. Deși a trecut la Domnul, îl simt pe părinte viu, îl simt că se roagă pentru noi și că ne ajută cum ne-a ajutat și în timpul vieții”- Marcelica Brânzucă din Hangu.

„Am venit în această zi la Mănăstirea Petru Vodă să-l pomenim pe părintele Justin, așa cum ne-a pomenit și el în rugăciunile sale toată viața. Părintele ne vorbește în continuare și amintirile frumoase despre sfinția sa, cât și clipele petrecute alături de el, ne vor însufleți întotdeauna. Pe părinte îl cunosc de mic copil, fiindcă, din fericire, ne-am născut în același sat. Părintele Justin rămâne în amintirea noastră ca un munte de smerenie și de demnitate națională”- preot Dumitru Pintilie de la parohia Grinţieşul Mare.

„Nu sunt eu în măsură să spun cum era părintele Justin, pentru că atâta lume știe. Mie personal, întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața. Fiecare întrevedere cu el a avut rolul ei, tot timpul benefic, ceea ce nu pot spune despre o altă întâlnire cu nimeni altcineva. E infim efortul nostru de a veni astăzi la slujba pomenirii față de efortul pe care părintele l-a făcut și îl face pentru noi” - Ana Livadă din Târgu Neamț.

 „Eu personal, prin părintele Justin, l-am cunoscut pe Dumnezeu și am reușit, cu trepte mici, dar sigure, să mă înalț duhovnicește. Sper, ca de acolo sus, părintele Justin să mijlocească în continuare pentru mine” - Maria Paraschiv din Humulești.

„Trecerea la Domnul a părintelui Justin, această pomenire de 40 zile, ca și întreaga viață a Sfinției Sale, cât și ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo, reprezintă o durere amestecată cu bucurie. Aceasta este până la urmă și pregătirea pentru Împărăția Cerurilor, anume suferința, peste care Dumnezeu trimite harul Său. Părintele Justin este un mare sfânt și un mare mărturisitor, care s-a învelit în dumnezeiasca haină a smereniei și a ascuns acest adevăr al măreției sale, dar care a lucrat în sufletele a mii de oameni, după cum s-a putut observa și în această zi. Dacă acum au venit câteva mii, cu siguranță de acum încolo va fi pelerinaj la mormântul său, ca la toți marii părinți ai Ortodoxiei. Mulțumim Domnului că are grijă părintele să ne țină într-o trezvie permanentă, așa cum ne-a ținut și în timpul vieții”- părintele Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.

Continuarea la: Doxologia