Politicienii perdanţi ai acestor evenimente sunt de înţeles. Iar plângerile şi incriminările lor sunt total în regula jocului, cu excepţia celor care exagerează pe la Washington sau Bruxelles exagerările fără îndoială întreprinse de adversarii lor politici de la Bucureşti. Să fim însă corecţi: străduinţa deranjantă a celor de la USL de a confisca puterea în toate cotloanele ei, odată cu majoritatea parlamentară dobândită, este strict identică celei a PDL pe care o înlocuieşte! Nu era altfel ieri decât a ajuns să fie azi! Este o continuitate perfectă. Cu zece ani în urmă tot aşa era şi pe vremea lui Adrian Năstase, când, nu întâmplător,se vorbea de „partidul-stat” şi de procesul de „PDSR-izare” a societăţii. „PDL-izarea” din ultimii ani s-a străduit din răsputeri chiar să depăşească „PDSR-izarea”, iar acum USL încearcă „USL-izarea”. Nu ştim dacă cei de la USL îşi vor depăşi înaintaşii, dar ne-a uimit pe toţi viteza cu care încearcă.
Ce s-ar putea însă întâmpla în economie la o asemenea schimbare doar de figuri din cadrul unei solide continuităţi pe fond în plan politic? Nimic! Ne va arunca Washingtonul sau Bruxellesul în statutul de colonie?! Dar, vai, România are deja acest statut! Ni se va tăia votul din Consiliul European?! Dar ce, decide ceva România acolo?! Ne vor da Washingtonul şi Bruxellesul afară din lume?! Doamne ajută de ar face-o, căci poate am scăpa şi noi din statutul de colonie! Dar, să fim serioşi, nimeni nu-i fraier să piardă chiar pe mâna proprie vreo colonie! Delirul unor politicieni pârâcioşi de la Bucureşti, ca şi al unor demagogi de la Bruxelles este aproape minunat pe cât este de alături de drum în legătură cu sancţiuni de acest tip la adresa României. Nu interesează de fapt la Washington sau Bruxelles cine se află politic la cârmă la Bucureşti în măsura în care România este şi va rămâne o colonie!
Restul sunt poveşti. Nu vor mai fi daţi României bani europeni?! Dar ce, îi luarăm până acum?! Nu ne vor mai admite în Schengen?! Ce blagoslovire, am scăpa de obligaţii pe care nu prea le putem duce! Sau nu ne vor mai primi în euro?! Vai, ne vor opri să ne punem tichie de mărgăritar!
Săracii şi coloniile n-au ce să piardă, oameni buni, decât sărăcia şi lanţurile! Aceasta, pe fond!
Şi acum câteva variaţiuni pe claviatura folosită de analiştii cu retorică bursieră. Impactul negativ al unor evenimente politice nefericite este rezumat de către aceştia în felul următor: 1) nu mai vin investitorii; 2) ţi se scade ratingul; 3) nu te mai poţi împrumuta de pe pieţe sau n-o poţi face decât mai scump. Să vedem concret situaţia pe puncte: 1)investiţiile directe externe s-au prăbuşit demult şi complet; 2) de când cu acordul cu FMI-UE, în ciuda balivernelor despre salvarea de către acesta a României şi certificatul obţinut astfel pentru accesul pe pieţele de capital, România are un rating „underinvestment grade” (adică nerecomandabil pentru investiţii), căruia în jargon financiar i se spune „junk” (adică de aruncat la gunoi) şi atunci la ce ladă să ne mai trimită?!; 3) recursul statului român la resurse atrase pentru finanţare este făcut masiv de la băncile străine de pe piaţa internă, neexistând absolut nici un pericol de a nu mai primi bani de la acestea, căci băncile străine de aici tocmai din asta trăiesc, economia reală nemaicreditând-o de mult (şi dacă nu mai au bani, le dă BNR bani ca să împrumute statul şi ele s-o ducă tot mai bine)!
Dar apropo de BNR! Cei care încearcă să pună şi căderea leului pe seama turbulenţelor politice, să aibă în vedere că de trei ani BNR ţine artificial cursul supraevaluat şi că banii cu care a finanţat această costisitoare supraevaluare sunt cei împrumutaţi de la FMI-UE care, din acest an încolo, trebuie daţi accelerat înapoi!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Jurnalul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu