Toată viaţa mea am să fiu profund recunoscătoare Maicii Teodosia (n.r. – cu numele de Zorica Laţcu până la intrarea în monahism) că m-a dus la Părintele Arsenie Boca, acest mare stâlp al credinţei ortodoxe române. Pentru că, în aceeaşi măsură în care era un strălucit creştin, Părintele Arsenie Boca era şi un foarte bun român. Ce să vă spun? În perioada în care l-am cunoscut era în plină glorie. Se putea numi, pe drept cuvânt, duhovnicul întregului Ardeal şi, prin extrapolare, al întregii Românii. Acolo la Sâmbăta l-am întâlnit şi pe Părintele Stăniloae, care avea să devină apoi unul dintre cei mai mari dogmaticieni ai timpului, şi pe Părintele Mladin. Ei mergeau la Sâmbăta cu regularitate.
Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Când cădeau privirile Părintelui Arsenie Boca pe tine simţeai, ştiai, nu ştiu de unde ştiai, nu ştiu cum simţeai, dar erai sigur că te priveşte lumina. Avea atâta lumină şi căldură în ochi, şi avea o asemenea privire încât aveai impresia că întregul cer, o infinitate albastră mă priveşte. Infinitul mă privea cu doi ochi albaştri de om. Asta era impresia pe care a dat-o celor mai mulţi Părintele Arsenie Boca: că te priveşte lumina. Tot sufletul plin de înţelepciune, plin de credinţă, plin de dragostea pentru om, toate astea erau în flash-ul privirii lui.
Eşti fericit când te ceartă un om sfânt
E foarte greu să exprim lucruri care, de fapt, sunt de neexprimat. Sunt lucruri pe care numai le vezi, le simţi, ştii că sunt aşa, neavând nicio explicaţie logică pentru ele. E o trăire. Prezenţa Părintelui Arsenie Boca pentru cei care-l aveau alături era trăire. Te lua în iubire, te lua în lumină, erai în aura sufletului lui, care era lumină şi iubire. Să nu credeţi că era ceva foarte dulceag. Era foarte aspru. Dar asprimea lui era dulce. Te şi certa, cum a fost un moment în scurta mea trăire acolo la Sâmbăta. A fost un moment când mi-a dat un canon, când m-a pedepsit, când m-a certat, dar eram nespus de fericită. Cine a trecut prin ceva similar poate să înţeleagă cum este să fii fericit când te ceartă un om sfânt.
- fragment dintr-un interviu acordat de doamna Aspazia Oţel Petrescu revistei VEGHEA
Cea mai fascinanta carte de filozofie mi-a parut a fi o culegere a Parintelui Arhimandrit Serafim Popescu (1912-1990) din invataturile Preotului calugar Arsenie Boca. Volumul, intitulat OMUL, ZIDIRE DE MARE PRET a aparut intr-o a 3-a editie sub ingrijirea ieromonahului Teognost la Editura Credinta stramosasca in 2009. In primul text, despre calugarie, apar in mod surprinzator ecouri de la cursurile lui Nae Ionescu pe care Parintele Arsenie Boca l-a audiat cand era student la Belle Arte. De altfel, stilul concis si bine argumentat arata ca Sfantul Ardealului a stiut ce modele sa urmeze in expunerea unor interpretari pe linia ortodoxiei romanesti.
RăspundețiȘtergereEU NU AM STIUT DE ARSENIE BOCA PANA DE CURAND DAR SI DE CAND AM AFLAT A FACUT MINUNI IN VIATA MEA DIN TOT DEAUNA AM CREZUT IN DUMNEZEU DAR ACUMA IL AM MAI APROAPE SI IL SIMNT LA FIECARE MISCARE A MEA SI MA SFATUI CU EL ADICA BUNUL DUMNEZEU IN DECIZILE MELE DACA E BINE CE FAC SAU NU TOT DEAUNA E BINE FIE NUMELE LUI BINE CUVANTAT DE ACUM SI PANA IN VEAC AMIN
RăspundețiȘtergere