Ep. Augustin Kandiotul - „TĂCEREA EPISCOPILOR ESTE ATEISM ŞI CRIMĂ”

TĂCEREA EPISCOPILOR ÎNSEAMNĂ ATEISM ŞI CRIMĂ.

CE ALTCEVA MAI AŞTEAPTĂ SĂ FACĂ PATRIARHUL BARTOLOMEU,

CA EVLAVIOŞII NOŞTRI EPISCOPI SĂ VORBEASCĂ?

CE ALT SFÂNT CANON AŞTEAPTĂ SĂ MAI ÎNCALCE?

BĂTRÂNUL EPISCOP AUGUSTIN KANDIOTUL RĂSPUNDE:

„TĂCEREA EPISCOPILOR ESTE ATEISM ŞI CRIMĂ”

Conform cuvintelor lui Hristos, Episcopul este cioban şi trebuie să-şi păzească oile.

Ereticii sunt lupii. Şi ciobanul are câini. Fiecare stână îşi are câinii ei, câinii ciobăneşti care latră ca să alunge lupul departe. Şi precum câinele ciobănesc latră, strigă toată noaptea, nu doarme pentru a ţine departe lupii, aşa şi preotul cel bun şi episcopul cel bun trebuie să strige şi să izgonească lupii. Izgoniţi din stână câinii ciobăneşti şi nu va mai rămâne nicio oaie în stână. Izgoniţi din Biserică pe propovăduitorii cuvântului lui Dumnezeu, pe preoţii evlavioşi, pe predicatorii râvnitori, pe înflăcăraţii episcopi şi Biserica lui Hristos se va goli. Lupii vor triumfa.

(fragment dintr-o omilie, Florina, 13.03.1971)

CUNOAŞTEREA EPISCOPULUI BUN

Suntem aşadar obligaţi să predicăm şi să mustrăm. Ştiţi ce vor ateii?

Dacă veţi vedea că într-un sat sau într-o mitropolie nimeni nu-l judecă pe episcop sau pe preot şi că gurile tuturor vor spune dimpreună cu ateii şi masonii şi iehoviştii: „bun, bun”. Când veţi auzi [că aceştia zic] că este bun, atunci nu este bun, deoarece vorbeşte despre toţi într-un asemenea mod ca să-i mulţumească.

Ateii şi necredincioşii nu vor să existe predică, nu vor să existe mustrare în societate, pentru ca această societate să se autodistrugă.

Şi acel episcop sau acel preot care îşi închide gura şi nu protestează pentru cele ce se întâmplă în societate, acela este împreună cu ateii şi îi ajută. De aceea spune Sfântul Grigorie: A tăcea episcopul în astfel de zile este o crimă faţă de Biserică, tăcerea episcopului este ateism.

Cu alte cuvinte, orice preot, orice rasofor, orice episcop, care nu mustră, nu este întru nimic diferit de ateu. Este împreună cu ateii şi cu materialiştii şi cu necredincioşii, care sunt vinovaţi pentru această stare proastă.

RECUNOAŞTEREA PREOTULUI ŞI EPISCOPULUI BUN

Da, aşa se întâmplă în lumea aceasta! Toţi aceia care îşi fac datoria, toţi aceia care au îndrăzneală - a spus-o Hristos: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). A spus-o Apostolul Pavel că „cei care vor să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 3, 12); o mărturiseşte astăzi mucenicia lui Hristos.

Arătaţi-mi, vă rog! Citiţi Vieţile Sfinţilor – arătaţi-mi un sfânt, arătaţi-mi un sfânt care nu a trecut prin cuptorul necazului şi al durerii. „Prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăţia Cerurilor” (Fapte 14, 22). Da, creştinii mei. Dacă vrei să trăieşti conform Evangheliei, vei merge contra cu casa ta, contra cu societatea, contra cu toţi; cu tine va fi Hristos.

De mii de ori sărac cu Hristos, decât milionar cu diavolul! De mii de ori femeie de serviciu măturând trotuarele, decât doamna lui Kolonakios cu turpitudine şi imoralitate. De mii de ori diacon, de mii de ori călugăr cu Hristos, decât patriarh care încalcă Dumnezeieştile şi Sfintele Canoane! De mii de ori exilat în beciuri, decât un ticălos rasofor predicând minciuna!

Fie ca Hristos să ridice în Biserica noastră ierarhi de înălţimea, de curajul şi de măreţia Sfântului Ioan Gură de Aur, prin ale cărui rugăciuni fie ca Dumnezeu să ne miluiască pe noi toţi. Amin.

(traducere din elină: monahul Leontie; sursa audio: http://www.youtube.com/watch?v=hVh2rzf29is&feature=player_embedded)


Sursa:
http://sfmariamagdalena.blogspot.com

Goana după aurul Sarmisegetuzei. Comorile dacice sunt furate cu hărţile statului român.

Comorile dacice sunt furate cu hartile statului roman

Nu stiti unde sa sapati dupa comori la Sarmisegetuza Regia? Va aratam noi! * Statul roman a realizat harti amanuntite ale plasamentelor siturilor * Hartile au ajuns pe mana hotilor * UNESCO ameninta ca scoate vestigiile de pe lista patrimoniului mondial

In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro - civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati. Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de pe lista UNESCO din cauza proastei administrari, dar si a furturilor masive, sub protectia politicenilor influenti. Nu e prima amenintare de acest fel. In anul 2003, fostul secretar de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, spune ca acest lucru nu se poate intampla: «Odata intrat pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce inseamna nebunia asta?». Explicatia acestei nebunii ne conduce la ipoteza, simpla si directa, ca cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor dacice din circuitul mondial de valori. Ca furtul sa fie "la liber". Altfel nu se explica... In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur. Pentru a intelege despre ce este vorba trebuie sa ne intoarcem in timp...

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Megapolisul era format din mai multe nuclee legate intre ele

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.
Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei. „La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.

Un oras predacic subteran

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructi cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. „Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza? Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea ma mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Mihaela G.

Sursa:

http://www.agentia.org/

Mars extremist blocat la Budapesta. Horty, omagiat că a eliberat oraşul de "bocancul asupritor românesc"

Politia maghiara a interzis duminica marsul unui grup de aproximativ 450 de membri ai Noii Garzi Maghiare (GM), organizatie desprinsa din fosta Garda Maghiara interzisa, sustinuta de partidul extremist Jobbik. Marsul a marcat implinirea a 90 de ani de la intrarea in Budapesta a amiralului Miklos Horthy. Potrivit cotidianului Nepszava, desi nu au existat ciocniri violente intre participantii la mars si fortele de ordine, in urma incidentului de duminica au fost retinute 14 persoane. Un grup de aproxi­mativ 1.000 de persoane au primit autorizatia de a participa la acest mars, care s-a desfasurat intre Piata Kosztolany Dezso si Sfantu Gellert din capitala Ungariei. Politia le-a interzis membrilor GM care purtau uniformele organizatiei interzise sa participe la aceasta actiune, doar persoanele imbracate in civil putand sa se alature procesiunii. Coloana admiratorilor lui Horthy a fost condusa de un grup de calareti imbracati in costume traditionale de husari, in fruntea acestora aflandu-se un calaret ce avea un cal alb, care aminteste de scena intrarii amiralului in Budapesta. Pe 16 noiembrie 1919, calarind un cal alb, amiralul Miklos Hothy a intrat in Budapesta, sustinand ca va pedepsi ceea ce el numea "un oras plin de pacate", dupa mai bine de patru luni de conducere comu­nista. Avand in vedere faptul ca nu li s-a permis sa participe la acest mars, membrii GM au organizat o manifestatie in fata hotelului Gellert. Kiss Robert, liderul noii GM din Budapesta, a sustinut un discurs in cadrul caruia a omagiat personalitatea amiralului Miklos Horthy, amintind faptul ca el a fost cel care acum 90 de ani a eliberat orasul care pana atunci "acceptase, cu capul plecat, bocancul asupritor romanesc" (referire la interventia Armatei Romane din 1919 care a rasturnat regimul bolsevic al lui Bela Kuhn). Ildiko Lendvai, presedinta Parti­dului Socialist din Ungaria (MSZP), alaturi de organi­zatia anti - fascista "Miscarea maghiara unita de stanga", au protestat impotriva acestui mars, catalogandu-l drept "o parada neo - nazista". In acelasi timp, liderul MSZP le-a cerut partidelor parlamentare din Ungaria sa se disocieze de acest mars. Singura reactie a venit din partea purtatorului de cuvant al principalului partid de opozitie, Fidesz, care a afirmat insa ca politicienii socialisti sunt responsabili pentru faptul ca acest mars a avut loc. (I.T.)

Goma n-are loc în fotoliul de onoare al Uniunii Scriitorilor

Un numar de 21 de scriitori s-au inscris la cuvant pentru a-si exprima pasiunile, nemultumirile si a face noi propuneri pentru imbunatatirea imaginii lor.
S-a vorbit despre discreditarea scriitorului in societatea de azi, despre marginalizarea literaturii, s-a apelat chiar (cu oarecare nostalgie) la exemple dinainte de 1989, cand literatura romana avea puterea de-a se impune in ochii autoritatilor, s-a reprosat conducerii USR "marginalizarea" lui Paul Goma, scriitorul disident care traieste la Paris (Liviu Ioan Stoiciu), propunandu-se numirea lui ca presedinte onorific al Uniunii, dar a venit si replica lui Manolescu: "Paul Goma a intrerupt orice legatura cu USR si a refuzat reprimirea ca membru USR, calitate ce-i fusese retrasa atunci cand a parasit tara, fortat de regimul comunist, si ca atare, conform statutului nu are dreptul sa fie numit in nicio functie, fie ea si onorifica", i s-a reprosat lui Nicolae Manolescu faptul ca in timpul mandatului a acceptat sa fie director UNESCO la Paris si sa locuiasca acolo. Si de data asta presedintele a subliniat ca nu a lipsit niciodata de la intrunirile Comitetului Director si a fost conectat in permanenta la activitatea USR, i s-a reprosat ca e mentorul unei reviste fara niciun ecou, "Noua Literatura" (Stefan Agopian) care, intr-un an si jumatate a consumat 60.000 de euro; dar si de data asta a intervenit Nicolae Manolescu afirmand ca revista este ,"vizibila" si extrem de necesara pentru tanara generatie de scriitori. Dar cel mai direct "atac" a fost reprosul ca, in "Istoria Literaturii Romane", Manolescu "compro­mite" adesea imaginea scriitorului roman. Faptul ca la propunerea presedintelui Manolescu, in statutul USR, s-a "inventat" o functie, si anume aceea de prim-vicepresedinte, a starnit insa cele mai multe reactii negative, incepand cu luarea de cuvant a lui Sorin Marculescu. Au fost si cateva interventii care au facut apel la pastrarea demnitatii scriitoricesti si la faptul ca, acel adaos de 50 la suta la pensiile scriitorilor, a facut sa mai salveze si sa normalizeze cat de cat situatia materiala a multor scriitori (Livius Ciocarlie). S-au facut propuneri, s-au dat sfaturi, s-a vorbit despre libertatea de optiune a fiecarui membru al breslei in privita preferintei electorale, dar mai ales a fost unanim acceptata ideea ca scriitorul roman, desi face parte dintr-o breasla elitista, nu se bucura nici pe departe de respectul cuvenit, in societate, televiziunile refuzand cu obstinatie sa-i promoveze imaginea la ore de maxima audienta (Nicolae Manolescu), literatura lui ramanand intr-un con de umbra perdant, nemeritat si pagubitor pentru cultura.

ZIUA

Legi aberante adoptate de parlamentarii români, la recomandarea Uniunii Europene. Bocitul mortului în casă, interzis

Parlamentarii au aprobat in Senat o lege europeană, potrivit căreia bocitul mortului în casă şi plimbatul cu sicriul deschis până la groapă vor fi interzise. Viitoarea lege europeană impune ca, după deces, corpul să fie transportat cu o maşină specială la capela cimitirului. Rudele nemulţumite au şi ele o mangaiere - firmele de pompe funebre vor fi obligate să aibă un fond de garantare, la fel ca şi medicii.Noua lege ar reglementa şi felul în care trebuie să arate cimitirele. Toate trebuie să aibă capelă cu cameră frigorifică şi perdea de arbori de jur imprejur.

Sursa:

http://www.brasovultau.ro

Alegeti cu grija!

Avem un fel de preşedinte al Europei

Ca romåni, putem fi måndri: alegerea preşedintelui Romåniei se face incomparabil mai democratic decåt a fost desemnat „preşedintele Europei“, de fapt preşedintele Consiliului European. Căci, „în Europa“, n-au fost candidaţi „pe faţă“, care să-şi prezinte public programele, nici campanie electorală, nici măcar audieri ale competitorilor în Parlamentul European, nici dueluri electorale între aceştia, nici vot universal, nici vot în cerc restråns (cei 27 lideri ai statelor membre). S-au stråns, pur şi simplu, într-o seară, cei 27, au vorbit ce-au vorbit între ei şi după vreo oră deja se ştia: funcţia supremă în ierarhia Europei Unite, care nu este preşedintele Europei ci al, cum ziceam, Consiliului European, va fi fostul, de acum încolo, premier al Belgiei, Herman Van Rompuy. După care, zile în şir, au început să curgă comentariile: un preşedinte mediocru, paralizat, discret, decorativ, plictisitor, moderator, un anestezic local, un preşedinte de şedinţă, o persoană care nu deranjează, un simbol al compromisului. S-a vorbit de „cvasivirginitatea europeană“ a fericitului cåştigător, care nu scosese o vorbuliţă în public despre Europa, pånă la un moment dat. Adică pånă cånd, cu numai cåteva zile înainte de miruirea sa în funcţie, a cuvåntat (a raportat) în Grupul Bilderberg despre ce are de gånd cu Europa: să facă din ea un stat federalist ca SUA, care între altele să perceapă şi impozite europene. Dacă s-a exprimat atåt de clar la Bilderberg, cum să nu ajungă mai marele Europei, deşi pånă atunci nu-l ştia mai nimeni pe continent înafară de propriii compatrioţi. Şi apropo de Bilderberg, se mai zice că pe seama lui se fac scenarii. Acum, iată, nu mai e scenariu, e certitudine.
Deodată cu domnul preşedinte a fost căftănită şi ceea ce se spune a fi ministreasa de Externe şi a Apărării a Europei integrate: baroneasa britanică Catherine Ashton, care e şi nr. 2 în UE. Ce transmite de la Bruxelles un ziarist francez: „O alegere (greşit: desemnare - n.n.) catastrofală: această aparatcika laburistă n-are absolut nicio experienţă internaţională şi, după părerea multora care au lucrat cu ea în Comisia Europeană, a fost remarcabil de proastă de la preluarea funcţiei (de comisar european - n.n.): absenţa de la muncă, proasta cunoaştere a dosarelor, simţ diplomatic redus“. Ar fi greu să găseşti pe cineva mai inexistent ca Van Rompuy, dacă n-ar fi Catherine Ashton, mai spunea ziaristul francez. Cel mai fericit de aceste desemnări nefericite este fără îndoială preşedintele Comisiei Europene, Baroso, care nici el nu străluceşte, dar măcar nu va fi eclipsat în opacitatea lui cei doi noi demnitari. Un trio al mediocrităţii, spun comentatorii răi. Un sindrom al celui mai mic multiplu comun, spun cei mai concilianţi.
UE se înzestrează mereu cu noi instituţii, impune tot felul de reglementări, şi absurde, şi care-i favorizează pe unii, iar pe alţii îi dezavantajează, şi-a mai tras alte cåteva fete noi care, chipurile, ar reprezenta-o. Avea dreptate bătrånul Kisinger (fost european şi el) cånd, vrånd să telefoneze superputerii care se vrea a fi Europa, constată că interlocutorul n-are un număr de telefon acolo. Căci, de fapt, nu există interlocutor.
Dar Uniunea Europeană merge, parcă printr-un miracol, mai departe, de vreo jumătate de secol, cu paşi înainte, dar şi scandaluri, reculuri, înfrångeri de parcurs, cu mediocrităţi în faţa şi cu multă birocraţie. Şi totuşi, cineva propulsează ideea Europei Unite, şi se pare cu succes. Oare cine, noi, cei ce votăm cu Băsescu, sau cu Geoană, sau cu nimeni? N-aş prea crede.

Avem un fel de preşedinte al Europei
Corneliu VLAD
Curentul - duminică, 22 noiembrie 2009