Supercomputer de la IBM, garantat un milion de ani - stocheaza miliarde de fisiere

IBM a realizat o baterie de unitati de disc care poate stoca 120 petabytes de date, intr-un singur sistem, echivalent cu 24 de miliarde de fisiere stocate.
Pentru a dezvolta o astfel de tehnologie, au fost folosite 200.000 de hard disk-uri de 600 gigabytes, depasind cu mult capacitatea de stocare, ce, in prezent, ajunge la cel mult 15 petabytes, scrie Maxisciences.

Inca de anul trecut IBM a depasit un record de 10 miliarde de fisiere stocate in 43 de minute, sistemul fiind folosit in prelucrarile datelor meteorologice si seismice.
Noul supercomputer va oferi spatiul de stocare si caracteristicele necesare, care vor permite simulari a unor sisteme complexe de date.

Directorul de cercetare, Bruce Hillsberg, considera ca supercomputerul creat poate rula un milion de ani, fara pierderi de date sau de parametri de performanta, precizeaza Technology Review MIT.

Steve Conway, vicepresedinte la firma de cercetare IDC, specializata in calculul de inalta performanta, spune despre noul sistem IBM ca este semnificativ mai mare decat toate sistemele anterioare de stocare.

Cercetatorii de la IBM au dezvoltat astfel o serie de noi componente hardware si software, marind astfel capacitatea de stocare a sistemelor, care sunt racite cu apa.
Noul supercalculator beneficiaza de un sistem de fisiere denumit GPFS, dezvoltat recent de IBM.

Software-ul imbunatatit poate recupera total datele, fiabilitatea sistemului fiind mult imbunatatita. Checkpointing reprezinta tehnica prin care un supercomputer salveaza instantaneu datele.

Drive-urile cu capacitate de stocare foarte mare au devenit importante pentru simularile determinate de un volum imens de date, prelucrarea realizandu-se prin metode iterative.

Modest Kolerov: Separatismul maghiar din Transilvania corespunde intereselor strategice ale Rusiei

Cel mai mai mare succes al național-imperialismului maghiar, care corespunde pe deplin intereselor Rusiei, este lupta partidelor politice de la Budapesta pentru o Transilvanie suverană din componența României, scrie redactorul-șef al Agenției Informaționale REGNUM, Modest Kolerov.
„După reorganizarea comunelor ungare într-o unitate administrativă distinctă (așa-numitul „Ținut Secuiesc” – n.r.), transformarea Transilvaniei într-o „euroregiune” îi poate conferi un grad de suveranitate internă urmând principiul integrității teritoriale a României (aflată în declin), și integrității istorice a Ungariei (aflată în ascensiune). Relațiile independente stabilite între Ungaria și Transilvania vor încuraja autoritățile de la București să echilibreze această cripto-federalizare prin unirea inevitabilă a Rep. Moldova cu România, iar noua regiune va fi obligată să aibă și ea un statut special autonom în componența statului național.

Din această perspectivă este sigur că anume lupta Rusiei Istorice pentru Transnistria și formularea unor politici coerente față de compatrioții noștri ruși din Basarabia (Rep. Moldova – n.r.) – corespunde cu lupta consecventă dusă de Ungaria pentru Transilvania. În acest caz, pretențiile revizioniste ale Rep. Moldova și României la Transnistria (sic!) este o sinucidere. Evident că interesele Rusiei gravitează în jurul intensificării procesului de federalizare a României, obținerea independenței pentru Transnistria alături de Ucraina organizată în federație (unde și Turcia ar putea trece de la republică la federație). Aceste interese exclud ideea „cedării” Transnistriei atât Rep. Moldova românești, cât și Ucrainei unitare.

Capacitatea actualei clase politice maghiare de a fi conștientă de necesitatea armonizării politicii sale național-imperialiste cu internaționalismul istoric al Rusiei ar reprezenta un test de maturitate politică. Capacitatea Rusiei de a interveni în lupta maghiarilor pentru autodeterminare – va fi un test de maturitate al clasei politice de la Moscova, al capacității sale de a asigura securitatea strategică a țării și de a-i asigura Rusiei integritatea teritorială în limitele granițelor sale istorice”.

Sursa: infoprut.ro

O învăţătură adusă de Părintele Arsenie Boca din Muntele Athos. Planurile conclavului diavolilor de înşelare a oamenilor

Influenţa celui rău în viaţa noastră este adesea minimalizată astăzi, deşi toţi simţim, cel puţin uneori, anumite „energii negative”. O învăţătură adusă de Părintele Arsenie Boca din Muntele Athos ne ajută să înţelegem mai bine lupta duhovnicească pe care o avem de dus cu gândurile.

Într-o carte veche, din Sfântul Munte, un duhovnic iscusit în poveţe a lăsat închisă într-o întâmplare învăţătura aceasta.
“Un preot, cu frica lui Dumnezeu şi grija păstoriţilor săi, se ostenea zi de zi, prin toate mijloacele ce-i stăteau în putinţă, să întoarcă pe cei rătăciţi din calea pierzaniei şi să-i întărească în cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, vedea cu durere că ostenelile sale rămân fără roadă. Credincioşii săi lepădară numai făţărnicia; încolo, putrezeau în aceleaşi păcate, cum îi găsise. Zadarnică era slujba, zadarnice predicile, zadarnice sfaturile zilnice, zadarnice sfaturile date la spovedanie. Nimic nu-i clintea din noroiul păcatelor. Ce să facă bietul preot? Cum să-i îndrepte? Căci se înflăcăra pentru lucrul lui Dumnezeu, ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor şi se frământa zi şi noapte, cerând de la Dumnezeu să-i arate, pentru ce nu poate să-i atragă la mântuire?
Într-o sâmbătă seara, după vecernie, stătea amărât pe-o piatră din grădină, covârşit de grija datoriei sale preoţeşti şi mâhnit amarnic de truda-i fără roadă. Cum sta aşa, pierdut în gânduri grele, iată că Dumnezeu îi deschise ochii necăjitului său suflet, asupra unei vedenii înfricoşate: o gloată de arapi, negri ca tăciunele, i se arătară ca un nor întunecat de duhuri necurate. Era un divan al diavolilor în frunte cu Satana, marele şi încruntatul tartor al lor. Deodată, din mijlocul divanului un glas diavolesc zbieră de clocoti văzduhul:
- Voi, drăceştilor gloate, sfătuiţi-vă, născociţi cu mintea voastră meşteră în viclenii, şi să-mi spuneţi: cum aţi putea voi mai uşor şi mai sigur înşela pe oameni, ca să umplem cu ei împărăţia beznei şi pântecele flămând al iadului?

„Nu există Dumnezeu!”
La această poruncă a tartorului celui mare, gloatele întunecate ale încornoraţilor intrară în putoarea diavoleştilor sfătuiri. Nu trecu mult şi din mulţimea aprinsă de sfat ieşi înaintea Satanei o căpetenie, lucind ca păcura, şi zise:
- Întunecimea ta, să furişăm în mintea oamenilor gândul drăcesc că nu este Dumnezeu; astfel, neavând de cine să se teamă, uşor ne vor cădea în gheare, vor face numai ceea ce vrem noi şi vom umple iadul cu ei.
Ascultându-l, Satana chibzui şi apoi răspunse:
- Cu minciuna asta prea puţini vom putea prinde în undiţă; pentru că lucrurile Celui de sus: cerul şi pământul şi toate câte le împodobesc mărturisesc slava Lui şi toate dovedesc că El este. Să vie altul, cu o născocire mai vicleană.

„Nu există suflet!”
Atunci, din gloatele întunerecului, ieşi o altă căpetenie încornorată şi zise:
- Întunecimea ta, părerea mea e să le spunem oamenilor că, chiar dacă ar fi Dumnezeu, dar după moarte nu este suflet şi nu este judecată, şi, prin urmare, nici răsplată sau pedeapsă. Să le spunem că nu e nici rai nici iad şi, prin urmare sunt slobozi să mănânce, să bea şi să-şi facă toate poftele trupului şi ale inimii, căci, ca mâine vor muri şi după moarte nu mai e nimic şi o să le pară rău că nu şi-au făcut toate gusturile cât au fost în putere.
Satana îi cumpăni vorbele, apoi îi zise:
- Nici cu vicleşugul acesta nu vom putea câştiga prea mulţi: căci printre oameni sunt unii răsăriţi la minte, care ştiu că este Dumnezeu şi că în dreapta Lui stă răsplata sau pedeapsa după fapte. Şi apoi mulţi ştiu că sufletul dăinuieşte şi după moarte şi va merge la judecata cea de pe urmă, după cum îi învaţă Scripturile. Cu vicleşugul acesta ne pică şi nouă ceva în gheare, dar mare lucru nu. Eu vreau oameni mulţi, ca nisipul mării, să-i închid ca pe o turmă de proşti în toate peşterile iadului! - răcni Satana (…).

„Mai e vreme destulă: mâine, poimâine, la bătrâneţe…”
Atunci din mulţime se rupse o altă căpetenie şi, sprijinindu-se ţanţoş în coadă, duhni următoarea propunere:
- Prea întunecate jupâne şi tată al minciunii, lăudată să fie grija ta de-a umple iadul nostru cu proştii şi destrăbălaţii pământului! Am ascultat cu luare aminte vicleşugurile tovarăşilor noştri despre pierzarea oamenilor, aşa de scumpă nouă, tuturor dracilor tăi, şi, văzând că ele nu sunt pe placul întunecimii tale, am născocit la rândul meu un vicleşug şi mai mare: de ce să nu lăudăm pe oameni pentru credinţa în Dumnezeu, în nemurirea sufletului, în judecata de apoi şi în răsplata după fapte? De ce să nu le spunem şi noi că este un rai şi un iad, care dăinuiesc în veacul veacului? Dar, după ce le vom spune toate acestea – pe care ei le ştiu prea bine – să le şoptim la ureche, o dată, de două ori, de mii de ori: nu vă grăbiţi cu pocăinţa, oameni buni! Mai e vreme destulă. Trăiţi mai întâi după cum vă vine pofta. Pocăinţa lăsaţi-o mai la urmă! Nu vă grăbiţi!
Ascultându-l, ochii Satanei fulgerară de bucurie drăcească. El se ridică trufaş de pe jilţul de flăcări ca smoala şi, bătând cu laba pe umeri pe diavolul care născocise acest vicleşug, glasul lui tună o dată, de se cutremură tot întunerecul iadului.
- Voi, duhuri puturoase ale împărăţiei mele, ca gândul risipiţi-vă pe faţa pământului şi, ca o otravă dulce, strecuraţi în urechile oamenilor şoapta cu adevărat după numele nostru: „Nu vă grăbiţi cu pocăinţa, oameni buni, nici cu spovedania adevărată. Mai e vreme destulă: mâine, poimâine, la bătrâneţe. Până atunci, faceţi-vă datoria către Dumnezeu şi suflet numai aşa, de ochii lumii. Vedeţi-vă mai întâi de grijile pământeşti, aşa ca şi până acum. Pentru pocăinţa adevărată mai aveţi vreme, că doar n-o să muriţi chiar mâine!” (…)
Vedenia se stinse şi preotul, trudit de soarta credincioşilor săi, înţelese, în sfârşit, pricina zăbavei lor de a se hotărî să se mântuiască cu adevărat. De formă şi de ochii lumii, ei îşi îndeplineau datoriile creştineşti. Dar, vrăjiţi de şoapta ademenitoare a viclenilor, găseau că sfaturile părintelui sunt bune mai mult pentru cei bătrâni. Cât despre ei înşişi, mai au vreme destulă: mâine, poimâine, la bătrâneţe… “.
Iată sfatul de primejdie care-i încâlceşte pe oameni în rele şi-i bagă în toate necazurile şi în tot întunerecul, iar mâine, poimâine, ca nişte storşi de vlagă, nu mai sunt buni de nimic. Dumnezeu iartă neştiinţa, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteală vicleană e acela care-şi dă cu voia toată tinereţea dracilor, rămânând ca lui Dumnezeu să-I dea o bătrâneţe distrusă. Nu-i va fi zvârlită şi bătrâneţea laolaltă cu tinereţea?

Părintele Arsenie Boca – „Cărarea Împărăţiei”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011

Parintele Arsenie Boca - Soarele smereniei

„David, deşi a trecut cu bine printr-atâtea încercări şi cenzuri, totuşi numai om fiind, nu ne-a putut arăta ceva desăvârşit; cu toate acestea, dacă noi ne-am purta ca David în vremea ispăşirii păcatelor, am fi destul de sporiţi în calea mântuirii. David era o icoană de mai înainte a lui Iisus, ce avea să vie. Dar numai Cel fără de păcat poate să ne arate şi să ne dea ceva desăvârşit şi în ispăşire. Adică ascultarea Lui şi ispăşirea Lui să împlinească ceea ce lipseşte din ascultarea şi din ispăşirea noastră a păcătoşilor.

Învăţătura desăvârşită o avem de la :Cel ce, fiind în chipul lui Dumnezeu, n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a golit pe Sine, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare dovedindu-se ca un om, s-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte – şi încă moarte de cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu l-a preaînălţat şi i-a dăruit Lui numele care este mai presus de orice nume, ca, întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.

Răbdarea răului sau umilinţa, în credinţa lui Dumnezeu, este cea mai uriaşă putere asupra răului în lumea aceasta. Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Mântuitorul pe cruce: El, Fiul şi slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu s-a împotrivit, ci a pornit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci ştia ce putere are umilinţa. Răbdând bătăi, scuipări în obraz, cunună de spini, piroanele şi spânzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor fărădelege, toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea; pe aceasta o avea la spate. Crucea cea mai grea, pe care era răstignit cu faţa, era neasemănata durere a milei Sale faţă de oameni.”

 

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

  

Primit prin intermediul Fundaţiei Arsenie Boca

Mic manifest de bun simţ venit din Ţara Făgăraşului! Ofensiva valorilor maxime şi specifice

Mic manifest de bun simţ! Estetic şi civic...

foto: Cristina Nichitus

" ... în starea de lucruri de astăzi, singura ofensivă ieftină şi eficace împotriva insultelor legate automat de numele neamului nostru – ar fi ofensiva valorilor maxime şi specifice..." 
( Mircea Eliade)

 „Să facem dom-le ceva, că-i mai mare ruşinea: am ajuns de ne aruncăm tradiţiile pe foc cu mâna noastră, ca să băgăm în casă dinăinte numa chinezării de două parale? Oamenii ăştia de ţin hăţurile, parcă ar hi unguri cu toţii, nu alta...(asta-i o vorbă prin Ardeal, referitoare la cei care nu înţeleg mare lucru, habar n-au ce trebuie să facă, dar zâmbesc fals/politicos) Ne interzic să mai punem cânepă că-i drog, lâna de la oile noastre nu mai e la modă, mătasea de la viermii noştri, inul, pânza ţesută în război, toate sunt bătrâneşti, vechituri... Ne intoxică copchiii cu supraelasticele şi plasticele chinezeşti, cu lapte praf, cu  bomboanele şi sucurile de la prăvălie - care au gust de sintetic - şi îi învaţă să hie domni: adică puturoşi de alungă cânii de la umbră, ca să se bage ei.  Cu ce-i mai bună dantela la doamnele elea de apar prin reviste, de o rochie de-a lor costă cât maşina hai nouă a lu fiu-meu? Ia să apară şi dantelele şi iile noastre! Să vezi cum ar pleca toţi capul cu respect în faţa ţesăturilor mamei Ana care le buchisea toată iarna cu pricepere, în linişte, după ce tămâia casa... Zic că lucrurile noastre de mână nu se mai cer, sunt demodate... păi mai ştie cineva de ele? Domnii ăia, Yves Sain Laurent  şi  Henri Matisse s-or fi făcut de râs prin lume când or găsit sursă de inspiraţie în La Blouse Romaine, nu? Fraţilor, hai să le povestim noi rumânilor eştia ai noştri sfătoşi , cât de pricepută îi buna Marta, leica Rora, mătuşa Silvie, nepoatele Victoriei, nora Mărioarei, băieţii Liviucăi... şi să le arătăm ce ştiu să facă. Să vezi cum o să caute "zdrănţelele" noastre dichisite şi o să le considere de mare preţ! Că-i mai mare ruşinea să n-ai tu în casă un ştergar românesc, o icoană, un covor, o ie, ori o bucată de tricolor - măcar de pus în chept. Hi să le facem, să li le dăm, să vedem: nu-i păcat să-şi ia numa ţigănii? Io nu crez că un om cu simţul frumosului, sau cum să zice, o să refuze ce facem noi. Restul... îşi merită soarta şi să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneţi, printre tavane cu oglinzi aurite, statuiete şi bibelouri ordinare, cu rochii de plastic pline de mărgele de-elea de sticlă şi de paiete. Să-şi zugrăvească păreţii cu mov din ăla de ţi să sterpezesc dinţii şi să facă acoperişe aurite. Că, vorba aia: nu te poţi c--a în gusturile omului... Dar şi când mai vine v-un turist să vadă cum e pe la noi, cu ce ne mândrim de-al nostru, să ajungem să ridicăm din umeri, să intrăm ruşinaţi in curte, să încuiem poarta şi să îi borcorodim pe eştia care strică rânduiala? Nu mai bine punem mâna să facem fiecare câte ceva? Ce ne pricepem mai bine! Uite, io ţes şi spui poveşti, Aurica face scovărzi, Hirica dantelă de mână şi ii, Elena sirop de casă, nepoata mea ştie să umble pe Internetul ăla păcătos şi leicuţii Cornelie îi place să vorghească pe la televizor... Ce ne mai tribe? Dă-i în, Doamne iartă-mă, pe toţii cu teoriile lor cu tot! Noi să facem, cinstit, ce ştim mai bine şi n-are cum să iasă rău... ” Mama Ruţă s-a dus înainte să-şi  dea seama ce lecţie valoroasă de marketing al tradiţiilor ne-a lăsat şi fără să apuce să vadă că am scos din lăzi de zestre, din pivniţe şi poduri, de prin suflete şi cele câteva conştiinţe, un maldăr de lucruşoare autentice, cu care pornim ofensiva noastră cu valori maxime şi specifice. Nu mai stam la poveşti, am plecat să ne apucăm de construit, şi la propriu şi la figurat, Muzeul de Pânze şi Poveşti (Mândra nr 137. Ţara Făgăraşului. Transilvania. România. Europa.) 

Tu? Cauţi  prin lăzile de zestre şi prin conştiinţă, sau te duci să-ţi cumperi o carpetă orientală ori un prosop chinezesc?

Sursa:

"Muzeul" de panze si povesti

In Las Vegas se moare de foame.

Peste 150 de oameni înfometaţi se îngrămădesc în faţa camionului cu mâncare. O parte din ei se retrag la umbră, chinuiţi de soarele ucigător de afară, în timp ce alţii, "înarmaţi" cu şepci şi umbrele aşteaptă nerăbdători să se deschidă uşile camionului. Surprinzător, nu este o imagine ruptă din Somalia sau Afganistan. Oamenii care se năpustesc asupra pungilor cu fructe şi conserve locuiesc chiar în Las Vegas, până nu demult polul distracţiei în Statele Unite, scrie Financial Times. Privind disperarea din ochii bătrânilor şi femeilor cu copii în braţe care stau la coadă în căldură, realizezi că locul s-a transformat peste noapte din "oraşul tuturor posibilităţilor" în oraşul în care este posibil să mori de foame.
În Washington, politicienii poartă discuţii aprinse cu privire la modalităţile de a crea noi locuri de muncă, iar preşedintele Obama, în contextul apropierii campaniei electorale, va propune un nou plan de combatere a şomajului înainte de sesiunea reunită a camerelor Congresului din 7 septembrie.
Las Vegas este situat în Nevada, statul cu cea mai mare rată a şomajului din SUA şi cu cele mai multe credite ipotecare. Peste 12% din populaţia aptă de muncă din Nevada nu îşi găseşte serviciu şi aproape 13% din copii au fost daţi afară din case împreună cu părinţii lor, potrivit unui studiu Annie E. Casey Foundation, o organizaţie non-profit care are ca scop protejarea copiiilor defavorizaţi în Statele Unite.
Situaţia dramatică sugerată de statistici se întâlneşte şi pe străzile oraşului. Deanna Hudson este una din persoanele care aşteaptă de la 7.30 dimineaţa camionul cu mâncare. Ea a lucrat ca manager de resurse umane la o companie care producea electronice pentru cazinouri. Firma a dat faliment acum doi ani şi de atunci nu reuşit să se angajeze.
"Toţi cei de aici încearcă să îşi găsească un loc de muncă. Se eliberează o poziţie şi aplică pentru ea 20-30 de oameni, deci este greu. Am venit aici doar ca să primesc mâncare." spune Deanna cu lacrimi în ochi.
Las Vegas a fost mulţi ani la rând oraşul cu cel mai mare ritm de dezvoltare din SUA şi cu cel mai mare grad de ocupare al forţei de muncă. Oameni din toate colţurile ţării veneau aici atraşi de impozitele scăzute, o piaţă imobiliară în floare şi numeroasele locuri de muncă disponibile în cazinouri şi hoteluri sau în alte companii din industria turismului.
În prezent, statul este pe primul loc în prescrieri de ipoteci, în falimente, şomaj şi există 300.000 de oameni care se întreabă de unde va veni următorul prânz, afirmă Brian Burton, preşedintele Three Square, organizaţia non-profit care distribuie mâncarea în oraş.
"Rata şomajului în anumite zone din Las Vegas este de peste 20% şi unul din cinci copii este înfometat" adaugă el.
Las Vegas a părut întotdeauna imun la dezechilibrele din economie şi şi-a revenit repede după recesiunile din anii 1990 şi de la începutul anilor 2000. Ritmul de construire nu a fost afectat de crizele din acele perioade şi erau locuri de muncă disponibile în permanenţă, chiar şi atunci când numărul turiştilor era în scădere. În prezent însă Las Vegas a devenit regiunea cu cea mai afectată economie din Statele Unite.
Rata şomajului a explodat, afacerile cu imobiliare au dat faliment, iar turiştii, esenţiali pentru economia oraşului, au venit tot mai rar.
"Anii 2008 şi 2009 au fost brutali", spune Jim Murren, directorul executiv al MGM Resorts, a doua firmă din lume ca mărime din cele care activează în domeniul jocurilor de noroc. MGM Resorts este cel mai mare angajator din Nevada şi deţine două din cazinourile cele mai mari din lume: Bellagio şi Mirage.
Lipsa de lichiditate din piaţă a oprit construirea de noi hoteluri şi a lăsat mulţi salariaţi pe drumuri. Proiectele imobiliare aflate în derulare, precum construcţia cazinourilor Echelon şi Fontainebleu, au fost suspendate, în timp ce altele, ca Harmon Tower, se află într-un stadiu avansat de degradare şi vor fi demolate.
Nu există multe motive de optimism. Maria Alvarado, una din femeile care stau la coadă pentru a primi mâncare, povesteşte că avea un loc de muncă bine plătit înainte de criză.
"Aveam o casă şi câştigam 5.000 de dolari pe lună (înainte de 2008). Este o schimbare foarte dramatică pentru mine acum. Mă voi obişnui totuşi cu ea." spune Maria.

Sursa: Ziarul financiar

Dan Negru: Impacarea … la manastirea Arnota

Cindva , cu ani in urma. ma laudam prin ziare cu locurile exotice prin care ajungeam prin vacante, asta pina intr-o zi cind am descoperit cit de cocalar pot fi facind astfel de tzopisme….
        Zilele trecute am ajuns intr-o parte a tarii despre care greu o sa gasiti ceva prin vreun ziar. La citiva pasi de Horezu , sus in munte, se afla manastirea Arnota, construita de Matei Basarab si devenita acum locul lui de veci..Tatal lui Matei Basarab a fost unul din oamenii de incredere ai lui Mihai Viteazu, linistea lui e de gasit tot acolo, la Arnota. Ambii, tata si fiu sunt ingropati sus in munte,in manastire…E greu de ajuns, pe un drum anevoios de munte…Ajuns acolo, la intrare, pe usi mari din lemn de castan sta o inscripție în limba slavonă… “Aceste uși le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Dincolo de usi e impacarea…!!! Cit de multi sunt cei care stiu ca Borcea e in voiaj de nunta si cit de putini sunt cei care stiu ca Matei Basarab e undeva, sus in munti, la Arnota.
        Cautati linistea in manastirile romanesti, o sa descoperiti altfel lumea la intoarcere…

Sursa: Dan Negru Blog