Biometrie prin pereţi

The feds may soon know the way to your heart. Literally. Earlier this month, the forward-thinkers over at DARPA announced plans to develop new technologies capable of identifying human life through walls. The program, known as "Biometrics-at-a-distance," would essentially combine two pre-existing Pentagon projects: the Radar Scope, a device that can see through walls, and 2009's LifeReader, a system that uses Doppler radar to detect heartbeats. Though the military already employs a handful of devices to help soldiers see humans from behind walls, DARPA apparently thinks there's room for improvement. Most contemporary technologies, for example, only work from a maximum distance of eight meters, and aren't as accurate within more densely populated areas. DARPA wants its next project to extend this range beyond ten meters, while sharpening its ability to penetrate thicker obstructions. The agency also wants its sensor to identify individual humans using electrocardiography, which traces the heart's electrical activity. According to DARPA, this could allow users to pinpoint up to ten people at the same time, which could pay dividends during disaster rescue efforts, military operations, or your next Eyes Wide Shut party.

Wired, Gizmodo

DARPA

Sursa: http://www.engadget.com/2011/11/21/darpa-to-develop-biometric-sensor-capable-of-seeing-through-wall/

Părintele Arsenie Papacioc: RAIUL ESTE PLIN DE PĂCĂTOŞI POCĂIŢI

din cartea ” Cuvant despre bucuria duhovniceasca” , de arhim Arsenie Papacioc

-         Prea  Cuvioase Parinte, vorbiti-ne despre spovedanie. Cum trebuie sa ne spovedim?

-         Mai intai, sa fiti bine spovediti. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adica sa te cercetezi mereu: Ce-am facut?

Aceasta stare de cercetare este o stare de prezenta. Sa fiti bine spovediti! Nu faceti cu nici un chip o spovedanie asa, traditionala, rationala, ci afectiva: Domnule, asta am facut!. Sa spuneti pacatul cu gustul lui, cu mustul lui, ca de multe ori chiar marturisirea dupa un indreptar de spovedanie poate fi o spovedanie rationala. Deci sa fiti bine spovediti! Asta-i taina care mantuieste! Ce iertati voi episcopilor, preotilor, duhovnicilor, iert si Eu. Aceste pacate dezlegate nu se mai iau in vedere, spune si Sfantul Ioan Gura de Aur, nici la Vamile Vazduhului, nici la Judecata de Apoi, unde  cel mai mare lucru cu care trebuie sa ne prezentam este dezlegarea de pacate.

Da-ti seama ce usor poti sa te mantuiesti!

Si te duci la un semen de-al tau sa-i spui, la un om, nu la un inger! Nu trebuie sa existe rusine la spovedit. Aceasta este o arma foarte eficienta a diavolului, sa-ti dea rusine la spovedit. O spovedanie buna inseamna sa spui tot. Daca te rusinezi, ascunzi din pacate. Apoi sa va cercetati oriunde, sa va controlati, ca e mare greseala sa nu fii inregistrat in tot ce faci. S-ar putea sa repeti un lucru pentru ca n-ai stiut ca l-ai facut, nu te-ai inregistrat.

Urmariti-va pe voi insiva, inregistrati-va pasii si mintea. Pentru ca se poate sa te speli pe fata si sa te speli numai la o subtioara, iar la una sa nu te speli, uiti. Daca esti inregistrat, te intrebi: Ce fac, unde merg, cine sunt?
Nu mergeti la intamplare, din inertie simpla. Tu trebuie sa stii ca existi. Daca tu gandesti ca trebuie sa fii bine spovedit, peste tot vei fi un controlat si vei avea deci o conduita a vietii.

Parinte, sarut-mana, am venit, am spus, acum plec. Nu, baiete! Pe unde te duci, sa te inregistrezi mereu: Eu am injurat, am vorbit de rau, m-am mandrit etc.  Chiar va rog sa notati pacatele atunci cand le-ati facut, cel mai mare lucru asta ar fi! Nu faceti pe eroii: Lasa ca stiu eu ce sa spun acolo! Poti sa spui si imprejurarea in care ai facut lucrul, pentru ca sa se usureze ori sa se agraveze fapta. Sa nu va apuce moartea, as spune, sa nu va apuce seara fara sa fiti spovediti. Nu tineti la faptul ca va scrie despre voi ca: A murit fara lumanare! Lumanarea nici nu scuza, nici nu acuza.

Nu pastrati un pacat ascuns sau spus sucit, sau spus oarecum. Bunaoara, la cei casatoriti, unuia dintre soti ii place o alta persoana si cedeaza in inima lui. Cand sunt impreuna sot si sotie, si cel care a cedat in inima lui isi inchipuie ca traieste cu persoana aceea, face un pacat subtil de curvie.

N-ai nevoie sa lasi impresie buna duhovnicului. Duhovnicul se simte bine cand ii spui cele mai urate pacate, pentru ca are bucuria ca te-a usurat si te-a scos din adanc de ape. Tu esit la doi metri adancime in apa, de ce ii spui ca esti numai la jumatate de centimetru? Spovedeste-te curat. N-are nevoie duhovnicul sa te lauzi pe tine insuti. Si pe urma va mai spun si altceva, el este plin de har si te simte si delicat, poate sa-ti spuna: De ce ma minti, mai frate? Pentru ca duhovnicul nu poate sa-ti lase impresia ca-ti cunoaste tie pacatele. Descopera Dumnezeu intr-un fel, ca te dai tu de gol. Si pe urma nu ne intereseaza atat de mult parerea duhovnicului, ne intereseaza ca tu ai reusit sa te salvezi, in loc sa te nenorocesti. Pentru ca,  fratii mei, ori spui pacatele la spovedit pentru iertare, ori la Judecata de apoi pentru pedeapsa; ele se vor vadi, dar nespuse nu raman! Asta sa stie toata lumea. Si duhovnicul va fi de fata acolo, la judecata, unde n-ai ce sa mai zici, si nici el.

Minunea Sf Rafael, Nicolae si Irina savarsita cu bebe Siluan. Marturie a tatalui copilului, parintele George Bota

Dragii nostri ,de mult timp nu am mai scris nimic legat de Siluan, iata au trecut 4 luni de la ultima postare, timp in care ne-am gandit mereu sa mai scriem despre evolutia lui Siluan, despre problemele de sanatate pe care le-am mai intampinat. Acum va scriem cu marea bucurie de a va spune ce Minune au savarsit acesti 3 Sfinti pentru copilasul nostru.
In data de 21 mai, acum o luna, aveam hramul la Biserica noastra din Zarnesti, eram cu totii acolo cand am primit telefon de acasa, de la doamna care statea cu Siluan, sa venim repede caci Siluan nu este bine, respira foarte greu, este agitat, plange mereu! Ajungand acasa am luat decizia de a fugi cu el la spital, l-am luat doar intr-o paturica, deoarece manutele si buzele erau vinete, cianotice. Pana am ajuns la Spitalul de Copii din Brasov am trait cu frica ca orice se poate intampla. Acolo deja ne asteptau doctorii, caci ajunseseram sa ii anuntam, si luandu-i lui Siluan saturatia de oxigen ne-am ingrozit cu totii vazand ca este doar 73, tensiunea 15 cu 4, bataile inimii 180. S-a luat ca masura de urgenta punerea mastii de oxigen, perfuzarea si administrarea de medicamente intravenos. Au fost momente grele, caci doctorii se gandeau serios ca Siluan va obosi respirand si va trebui intubat, dar avand problemele cu traheomalacia, aceasta intreventie nu era deloc dorita de nimeni. Ne-au urcat sus, la terapie intensiva (asistenta care a venit dupa noi sa ne ia de la Urgenta ne-a marturisit mai apoi ca ei i-a fost tare teama ca Siluan va ceda pana am ajuns cu liftul la etajul IV, unde este Terapia intensiva), unde au urmat unele proceduri pentru a-i reabilita procesul de respiratie-oxigenoterapie, aerosoli. S-a facut si o radiografie care a evidentiat o pneumonie la plamanul drept!
Dupa 2 zile am luat hotararea de a merge in Lesbos, la Sf Rafael, Nicolae si Irina. Aflaseram curand de acesti sfinti de la nasul lui Siluan, pr protopop Gheorghe Coltea. Siluan a ramas in spital cu bunicile, iesit din starea grava. Noi am plecat cu inima stransa stiindu-l asa, dar incredintati ca Sfintii il vor ajuta, ne vor ajuta, vor face o minune pentru Siluan. Trebuie sa mentionam ca pana la data plecarii noastre in Lesbos, la Manastirea Sfintilor Rafael, Nicolae si Irina, Siluan nu incepuse sa manance pe gurita nici laptele, nici alt fel de mancare, din aceasta pricina era alimentat in tot acest timp de la transplant, prin sonda nazo-gastrica, montata pentru alimentatie si administrarea medicamentelor!
Siluan,intr-o zi de Duminica a lunii mai 2011, dupa ce aflasem despre acesti sfinti mucenici din Lesbos, fiind tinut in brate de mamica lui si plimbat prin casa, se intindea sa ia ceva de pe peretele pe care se aflau mai multe icoane aduse din Sfantul Munte, in urma cu 9 ani. Cu uimire aveam sa intelegem ca Siluan dorea sa ia in manutele lui iconita Sfintilor Rafael, Nicolae si Irina!Am interpretat gestul ca fiind o exprimare gestuala a lui Siluan cu privire la dorinta lui de a merge noi la acesti sfinti! Asa am hotarat sa plecam, desi acum gandind doar rational, nu duhovniceste, am zice ”Oare cum sa il lasam pe Siluan in spital si sa plecam cu totii la acesti Sfinti?” Acum suntem fericiti ca am ascultat de chemarea tainica a sfintilor, care ne spuneau “Voi sa veniti la noi, aici, la Manastirea noastra, caci Noi vom merge in acelasi timp la Siluan, si-l vom insanatosi!”
In aeroportul din Atena, asteptam toti patru, -David,Samuel si noi, parintii lor si ai lui Siluan,- avionul spre Lesbos, si am vorbit la telefon cu d-na dr.Luciana Petrescu, care in acelasi timp era bucuroasa si nedumerita, vazandu-l pe Siluan. Nedumerita pentru ca nu stia exact totul despre medicamentele necesare lui Siluan post-transplant, bucuroasa pentru ca Siluan respira fara masca, saturatia de oxigen era tot mai buna, desi avea diagnostic cu prezenta pneumoniei la plamani, pe fondul unei imunitati foarte scazute in urma transplantului, si un alt motiv de bucurie si uimire pentru toti,…..Siluan incepuse sa manance!!! In prima faza a baut pe gurita 20 ml. desi ,atentie, avea sonda nazo-gastrica! Am urcat in avionul de Mytilini, Lesbos, am ajuns la Manastire la ceasul Vecerniei, am inceput sa ne rugam fiecare cu puterea si priceperea noastra, am vazut marturiile vindecarilor minunate savarsite de acesti trei sfinti fata de oamenii care i-au chemat cu credinta si rugaciune in ajutor, carje, haine, medalii, daruri pretioase la icoanele acestor sfinti,……toate acestea ne graiau despre minunile savarsite odinioara de Sfintii Rafael, Nicolae si Irina! Cu mare nadejde am coborat de acolo, desi era o bucurie negraita ca ne aflam in acel loc in care au fost martirizati acesti sfinti! Am plecat totusi cu gandul ca si a doua zi ne vom intoarce si vom retrai bucuria de acum!
Am vorbit la telefon, la Spital,toti erau foarte multumiti de Siluan…..mancase 50 ml de lapte, apoi 100 ml, respira tot mai bine! Am inteles atunci si acum marturisim, ca intr-adevar,hotararea noastra de a pleca spre acesti Trei Sfinti din Lesbos, a fost una pe care o putem numi “sub inspiratie”, iar venirea noastra la manastirea Sfintilor, a atras si poate chiar a conditionat venirea Sfintilor la Siluan, spre a-l insanatosi! De altfel, din marturiile oamenilor vindecati de acesti sfinti, reiese de atatea ori faptul ca Sfintii se aratau celor care aveau nevoie de ajutorul lor, si insanatosirea era instantanee, ceea ce si in cazul lui Siluan s-a savarsit!
Faptul ca Siluan a inceput sa manance reprezinta implinirea unei dorinte care s-a lasat mult asteptata de noi, trecusera aproape 6 luni de la transplant, si aproape un an de la data la care s-a hotarat in Germania, la Hannover, montarea sondei pentru alimentare.
Am stat trei zile in Lesbos, cate o zi,daca vreti, pentru fiecare dintre acesti Trei Sfinti Martiri, apoi ne-am intors acasa, asteptand cu multa bucurie intalnirea noastra cu Siluan! Vinerea dimineata, am mers la Spital, am fost intampinati de catre d-na Dr.Luciana Petrescu si d-na Dr.Mitrica, si cuvintele doamnelor au fost acestea ”Bine ati venit,ne bucuram ca v-am cunoscut! Haideti sa-l vedeti pe Siluan cat de bine este, chiar s-a savarsit cu el o minune!” Am intrat la el, ne-am bucurat vazandu-l cat de bine este, cu adevarat am lasat un copil bolnav, si in acelasi timp l-am luat cu noi, in rugaciunile noastre, iar la intoarcerea noastra acasa, am primit un copil voios, fericit ca poate respira si poate sa manance! Am ramas uimiti de felul in care se alimenteaza, de felul in care dorea sa manance cu lingurita….niciodata nu facuse el asa ceva! L-am uns cu untdelemn de la Sfintii Rafael, Nicolae si Irina, i-am dat sa bea din Aghiasma adusa de acolo, cu care multi bolnavi s-au vindecat, apoi am fost sa-i facem o radiografie,sa vedem care e starea plamanilor legat de pneumonia diagnosticata in urma cu putine zile! A venit rezultatul... Siluan nu mai avea nici o afectiune la plamani, totul era bine, saturatia de oxigen 98!
Asa au lucrat cei trei sfinti in viata lui Siluan! Desigur,avem convingerea ca vindecarea lui Siluan s-a savarsit de catre PreaMilostivul Dumnezeu, cu rugaciunile PreaCuratei Sale Maici, ale Sfantului Cuvios Siluan Athonitul, ale Sfintilor Mucenici Rafael,Nicolae si Irina si cu intelepciunea luminata a doctorilor care l-au ingrijit si carora le multumim pentru atenta staruinta in vindecarea lui Siluan!Marturisim totodata deplina noastra incredintare, ca precum Sfantul Rafael s-a aratat celor vindecati de el, alaturandu-se doctorilor care savarseau actul medical, tot asa si in cazul lui Siluan, Sfantul Rafael, impreuna cu Sfantul mucenic Nicolae si sfanta fecioara martira Irina au lucrat in tot acest timp alaturi de echipa medicala de la Spitalul de copii din Brasov, si chiar daca nu s-au facut cunoscuti pana atunci,odata cu intoarcerea noastra acasa, toti cei prezenti in acea zi la sectia in care era internat Siluan, au aflat despre acesti Sfinti, despre lucrarea lor minunata,si cu totii,incepand de la infirmiere,asistente si doctori,au primit cate o iconita a sfintilor mucenici din Thermi, Lesbos! In felul acesta ei au fost cunoscuti si de cei de aici si suntem incredintati ca vor mai savarsi minuni si cu ceilalti oameni care vor cere prin rugaciuni curate si credinta in Dumnezeu ajutorul lor!
Inainte de a pleca din Lesbos, mamica lui Siluan, Cecilia preoteasa, a zis ca primul lucru care doreste sa-l faca la intoarcerea acasa, este sa cumpere cartea despre Sfintii Mucenici Rafael, Nicolae si Irina, ca sa cunoastem mai multe despre ei! Este vorba despre cartea “Viata din morminte”, scrisa de catre Mitropolitul Dimitrios,din Grecia, tradusa in limba romana. In dupa amiaza zilei in care ne-am intors acasa, am primit la biserica, dupa savarsirea Sfantului Maslu, un dar… Era un dar de la un baiat apropiat noua, Aurelian,… m-am uitat ce am primit si ….era cartea “Viata din morminte”, pe care ne-o doream! Am inteles ca cei trei sfinti mucenici ne-au trimis-o prin Aurelian, si ca astfel se pune inceput unei perioade in care cunoscand mai multe despre lucrarile lor minunate,sa ne incredintam ca tot ei au lucrat si in viata noastra si a micutului, dar marelui Siluan! Iar acum, inainte de a va scrie despre cele intamplate, am terminat de citit cartea, am stabilit zilele trecute o intalnire marturisitoare cu Mitropolitul Dimitrios din Grecia, si stim ca si randurile de fata se vor adauga candva intr-o carte care va cuprinde alte noi marturii despre minunile savarsite de Sfintii Rafael, Nicolae si Irina din insula Lesbos-Grecia,iar ca o mentiune importanta,… astazi este marti,o alta zi de marti, legata de martea Saptamanii Luminate din urma cu peste 500 de ani,zi in care acesti sfinti mucenici au fost martirizati de catre turci!
Asadar….SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE,SI SFINTILOR SAI,MULTUMIRE!!!

Sursa: http://parohiacetateafetei-floresti-cluj.blogspot.com/2011/11/minunea-sf-rafaelnicolae-si-irina.html

Vezi si Viața Sfinților Mucenici Rafael, Nicolae și Irina

22 noiembrie - 4 ani de când călugărul luptător Ioanichie Bălan s-a născut în ceruri. Sfaturi către tineri, prin intermediul publicaţiei VEGHEA

“Numai un creştin foarte bine educat şi format păstrează locul cum l-a aflat, dacă nu-l curăţă. Iar dacă ajunge, vreodată, înalt creştin, acela sfinţeşte locul. Omul bun sfinţeşte locul, omul lumesc spurcă locul. În viaţă să fiţi tineri care să sfinţească un loc, o casă, o societate, o generaţie, un cartier şi locul de muncă unde veţi lucra. Prin comportament creştin, mai întâi. Că de teorii din astea masonice ne-am cam săturat. Ori esti creştin azi, ori eşti păgân, una din două. Şi creştin ortodox, căci România e ţară ortodoxă. Tineţi cont ce vă spune un călugăr bătrân şi rău: dacă nu vă ţineţi serios de biserică şi de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii şi străinii şi păgânii. Dacă vă ţineţi de Biserică, nici ruşii, nici tătarii, nici nemţii, nici alte ţări din Răsărit sau Apus nu vor putea să ne scoată din Carpaţi şi să ne dezlipească de Hristos.

Practicile acestea care acum afectează şi au îmbolnăvit societatea şi tineretul, cum sunt yoga, practicile Baha'i, karatele, toate aceste practici teosofice, spiritiste, oculte, masonice, însamnă, vrând-nevrând despărţirea de Biserică, de Hristos, de preoţi, de duhovnici. Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vieţii cum o au cei care trăiesc întru Hristos. Veţi avea bucuria plăcerilor, a sexualităţii, a ispitelor şi patimilor trupeşti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupeşti, orizontale, care se consumă într-o zi, şi nu bucurii veşnice, verticale, axate pe Hristos. Treziţi-vă! Sunteţi tineri şi nouă ne e milă de ce se va întâmpla cu ţara asta care se cheamă înca România, dacă foarte mulţi din tinerii de astăzi merg la şedinţe de Baha'i, de yoga, numai nu la Biserică. Am rămas la Biserică tot cu o bunicuţă, tot cu o ţărăncuţă cu 7-8 copii, tot acestea merg la Biserică. Gem cârciumile şi staţiunile de desfrâu, de păcate, de fărădelegi, iar tineretul şi intelectualitatea au alunecat pe panta prostituţiei, a decăderii morale, a înstrăinării de Hristos, a uitării de Dumnezeu, a ignorării Bisericii. Ce să ne mai lăudăm cu Ştefan cel Mare şi Sfânt şi cu atâţia sfinţi ce-a dat Ţara asta, când noi nici pe mama noastră n-o mai respectăm. Cunosc la Iaşi tineri studenţi care practică intensiv yoga şi au ajuns la Socola, la spitalul de nebuni. In ce istorii, în ce manuscrise româneşti găsim într-o ţară aşa de ortodoxă şi de frumoasă ca România asta din Carpaţi măcar un rând de budism? Un rând măcar să facă aluzii că românii pe vremuri apelau la filosofia lui Budha. De ce apelează acum toţi, mai cu seamă intelectualii? De ce nu merge şi ţăranul? Cine e bolnav la minte? Iertaţi-mă. Gândiţi şi hotărâţi. Vreţi să mai rămână România Românie? Întoarceţi-vă la ortodoxie, la Biserică, la ţinuta morală decentă, cinstită a românilor dintotdeauna, nu la aceste surse satanice, ateiste pe care le-au semănat acum tot occidentalii în locul comuniştilor de ieri. Ştiţi că comunismul vine din Apus? Şi-acum tot Apusul l-a dărâmat, c-a zis că nu mai dă randament. Şi-au zis: le dăm ceva şi mai rău, şi ne-au dat pornografie, prostituţie, casete video cu toate spurcăciunile, muzică rock, Michael Jackson, omul acela diavolizat care spurcă pământul pe unde trece. Totul e dirijat de Apus. N-au avut tezaurul ortodoxiei în veacul veacurilor. De ce s-a făcut experienţa comunismului, venită din Apus, tocmai într-o ţară cu experienţă ortodoxă ca Rusia? Acolo au pus bomba atomică. Să distrugă ce au făcut prin jertfă milioane de martiri, de oameni închişi şi omorâţi de vii. Nu i-au omorât ruşii. Duşmanii. Şi ştiţi cine.

Ştiţi cine a inventat comunismul, ştiţi care sunt filosofii. Vă rog să vă uitaţi la biografia lor. De ce origine au fost Marx, Engels, soţia lui Stalin, soţia lui Gorbaciov... şi veţi afla cine ne vrea binele şi cine răul. Şi de unde vin fericirea şi nefericirea.

Vreţi să avem binecuvântarea şi fericirea pe pământ şi în cer? Întoarceţi-vă la o trăire curată întru Hristos, la Biserică în fiecare Duminică, la duhovnici unde să vă spovediţi regulat. Vin Sfintele Posturi. Treziţi-vă, tinerilor! Luaţi aminte ce timpuri trăiţi. Se aproprie venirea lui Antihrist. Ce înseamnă venirea lui Antihrist? Când vine acesta? Când nu se vor mai iubi oamenii creştineşte între ei, când nu vor mai veni oamenii la Biserică, când nu vor mai merge Duminică la Sfintele Slujbe, când nu vor mai posti, când vor trăi în desfrâu de mititei, când copiii îşi vor bate părinţii sau părinţii-i vor lepăda pe copii şi va găsi lumea ca acuma: criminalitate, avorturi pe toate drumurile, divorţaţi pe toate străzile, oameni diavolizaţi, oameni bolnavi şi sufleteşte şi trupeşte. Asta-i societatea noastră, fraţilor! Treziţi-vă, fraţi români până nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta!

Acei studenţi, acei tineri care nu ştiu ce e Duminica, care nu ştiu frumuseţea unei Sfinte Liturghii, care nu au un duhovnic sfânt, un om care să le spună ce e sufletul, să le mângâie inima, să le spună păcatele, să primească dezlegare şi binecuvântare, studenţii care nu primesc Sfânta Împărtăşanie (care sunt vrednici) înainte de Paşte, înainte de Crăciun, înainte de alte sărbători mari, ei nu sunt ortodocşi, ei nu sunt români decât după buletin, poate.

Faceţi un comitet, mergeţi duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutaţi cu cuvântul, mângâiaţi, sfătuiţi, combateţi casele de desfrâu. Mergeţi la mănăstiri, la preoţi bătrâni care să vă lumineze, să vă binecuvinteze, să vă călăuzească. Ortodoxia activă e o misiune. Misionarismul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie să vă curăţiţi de păcatele tinereţii, să citiţi cât mai multe cărţi teologice. Să ştiţi voi întâi câte ceva din frumuseţea Ortodoxiei, din trăirea întru Hristos, ca să puteţi trage şi pe altii spre Hristos, să puteţi fi o luminiţă aprinsă acolo unde veţi trăi. Trebuie să faceţi ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.

Sfânta Evanghelie spune ca la sfârşitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci naţia rămâne pâna la sfârşitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam şi tară are îngerul său păzitor.

Neamurile creştine trebuie să rămână. Iar creştinii trebuie să fie la locul lor, echilibraţi, serioşi şi să nu se dezlipească pentru nimic în lume de pământul străbun în care i-a născut Dumnezeu. De ce există tentaţia de a pleca în altă ţară? Credeţi că, afară de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îşi pune nădejdea în Răsărit şi Apus se înşeală amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, răbdarea şi deviza părinţilor noştri, a românilor dintotdeauna, ne putem pune speranţa. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tătarii, nici ruşii, nici nemţii, nici austro-ungarii, şi nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El. Asa că, treziţi-vă, luaţi aminte şi, cot la cot cu preoţii, cu călugării, treceţi la post, la rugăciune, la spovedanie. Aşa trebuie să fie o ţară creştină care poarta Crucea de două mii de ani.

Treziţi-vă, fraţi români, pâna nu-i prea târziu! Fericirea noastra este sa rămânem aici, unde ne-a născut Dumnezeu, cu Hristos în braţe şi în braţele lui Hristos“.

consemnat de Crina Palas
VEGHEA, Publicatie a Generaţiei Neaşteptate

Petitia pentru Salvarea Arhivelor Nationale din mainile UDMR a fost depusa la Cotroceni. Cine sunt semnatarii Apelului catre presedintele Romaniei, Traian Basescu. VEZI AICI

 

Petitia pentru Salvarea Arhivelor Nationale din mainile tradatorilor de tara a fost depusa la Cotroceni. Initiata de istorici si arhivisti sub forma unei Scrisori Deschise catre Traian Basescu, prin care  i se cere presedintelui Romaniei sa nu promulge Legea “restituirii arhivelor confesionale catre creatorul lor”, Petitia a fost receptata cu solidaritate romaneasca de zeci de academicieni si organizatii civice si de sute de profesori universitari, scriitori, jurnalisti, activisti civici si alti romani – un adevarat Parlament al Romaniei reale. Interesant de observat ca semnatarii au aflat de acest Apel doar prin intermediul agentiei RGN Press, a portalului de stiri Ziaristi Online si a catorva bloguri civice. In mod cu totul firesc, Apelul a fost ignorat de presa “centrala”, in ciuda greutatii semnaturilor personalitatilor care s-au raliat acestui demers de interes national. Poate pentru ca profesorul Giurescu arata ca aceasta Lege, trecuta ca prin branza prin Parlament, fara nici o dezbatere stiintifica, “este în fapt încă un atac la ceea ce înseamnă statalitatea românească”?
Multumim pe aceasta cale tuturor celor care, prin semnatura si mesajele lor, au actionat concret si si-au manifestat ingrijorarea fata de integritatea Arhivelor Nationale ale Romaniei, deja aflate pe maini straine daca ne uitam la personajele instalate la conducerea institutiei, nu intamplator de aceeasi sorginte cu cei care au initiat Legea si cu cei care au ignorat cu desavarsire Apelul romanilor. Publicam aici lista integrala a semnatarilor Petitiei catre presedintele Romaniei.
Ziaristi Online

Lista de Semnatari ai Petitiei pentru Salvarea Arhivelor Nationale din mainile Coalitiei Tradatorilor
ACADEMICIENI:
Dinu C Giurescu (istoric), Camil Mureşanu (istoric), Horia Colan (inginer, istoric al tehnicii), Ioan Aurel Pop (istoric), Marius Porumb (istoric de artă), Razvan Theodorescu (istoric de arta), Nicolae Edroiu (istoric), Dumitru Protase (istoric), Mihai Bărbulescu (Cluj-Napoca, istoric), Emil Burzo (fizician)
PROFESORI UNIVERSITARI:
Ioan Scurtu (doctor in istorie, fost director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei), Gheorghe Buzatu (istoric, Iasi), Nae Georgescu (filolog, Bucuresti), Adrian Boeru (filosof, Bucuresti), Nicolae Bocşan (director al Institutului de Istorie Ecleziastică al UBB Cluj, istoric), Avram Andea (UBB Cluj, istoric), Aurel Marc (preşedintele Academiei de Muzică “G. Dima” Cluj), Bujor Dânşoreanu (Academia de Muzică “G. Dima” Cluj), Liviu Pop (şef de catedră la Drept, UBB Cluj), Mircea Popa (istoric literar), Vistian Goia (UBB Cluj, Facultatea de Litere, istoric literar), Ioan Taloş ( Universitatea din Köln, Germania, etnolog, originar din Cluj), Onufrie Vinţeler (UBB Cluj, lingvist), Ioan Bolovan (UBB Cluj, istoric), Ioan Ardelean (Universitatea Tehnică Cluj, fizician), Toader Nicoară (UBB Cluj, istoric), Sorin Şipoş ( Universitatea din Oradea, istoric), Barbu Ioan Bălan (Universitatea Tehnică Cluj, inginer, preşedintele Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic “Pro Memoria 1940-1945”), Liviu Petru Zăpârţan (UBB, filozof, fost ambasador al României în Marele Ducat al Luxemburgului), Negoiţă Lăptoiu (Universitatea de Artă şi Design din Cluj- Napoca, critic de artă), Petre Anghel (scriitor, Bucuresti), Radu Baltasiu (sociolog, Bucuresti), ing. Corneliu Serediuc
CERCETĂTORI ŞTIINŢIFICI GRADUL I:
Simion Retegan (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Gelu Neamţu (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Susana Andea (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Dumitru Suciu (Institutul de Istorie “George Bariţiu” Cluj, istoric), Dr.Ciprian Firea (Cluj-Napoca, istoric de artă)
ISTORICI:
Alexandru Matei (istoric, fost director al Arhivelor clujene, Cluj Napoca), Traian Rus (istoric, Cluj-Napoca), Aurel Răduţiu (istoric, Cluj-Napoca), Damian Todiţă (istoric, Cluj-Napoca), Ioan Lăcătuşu (Sfântu Gheorghe, jud. Covasna), Florea Marin (medic, istoric al medicinii, Cluj-Napoca), Vasile Lechintan (istoric-arhivist, Cluj-Napoca), Alexandru Moraru (istoric-arhivist si publicist roman, Chisinau), dr Cristian Scaiceanu (istoric, Bucuresti), dr Emilia Corbu (arheolog, Slobozia), Popescu Gabriel Alexandru (arheolog, Bucuresti), Flori Balanescu (istoric, Bucuresti), Ilarion Tiu (istoric, asis univ, Bucuresti), Daniel Focşa (istoric, Bucuresti), Lascu Stoica (istoric, conf. univ. Constanţa), dr Corneliu Ciucanu (istoric, Iasi), Corneliu Padurean (istoric, Arad)
SCRIITORI, POEŢI, JURNALIŞTI, ANALISTI:
Irina Petraş (preşedinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Doina Cetea (Cluj-Napoca), Petru Poantă (Cluj-Napoca), Viorel Cacoveanu (Cluj-Napoca), Constantin Cubleşan (Cluj-Napoca), Marcel Mureşeanu (Cluj-Napoca), Theodor Codreanu (Husi), Cristian Negrea (Baia Mare), Stefan Doru Dancus (scriitor), Sorin Grecu (Cluj-Napoca, poet), Traian Bradea (Cluj-Napoca), Mariana Gurza (scriitor, Timisoara), Mihai Cantuniari (scriitor, Bucuresti), Darie Ducan (scriitor, USR), Florina Cretu (doctorand, Bucuresti), Sebastian Rusu (doctorand), Ovidiana Bulumac (sociolog, Bucuresti), Cristina Poponete (sociolog, Belgia), Aurel I Rogojan, (gen brig, rez, Bucuresti), Florin Budea (jurnalist, Oradea), Sorin Sotoc (jurnalist, director Spinul, Oradea), Maria Petrascu (jurnalist, Brasov), Florian Palas (jurnalist, Brasov), Iulian Lita (Constanta), Mihai Isac (jurnalist, Bucuresti), Dumitru Manolache (jurnalist, Bucuresti), Maria Dobrescu (jurnalist, Bucuresti), Dinu Lazar (fotojurnalist, Bucuresti), Corneliu Vlad (jurnalist, Bucuresti), Maria Mocanu (jurnalist, Bucuresti), Victor Roncea (jurnalist, Bucuresti)
ARHITECŢI, ARTISTI PLASTICI:
Ionel Vitoc (arhitect, Cluj-Napoca), Dr. Sanda Mihaela Salontai (arhitect, Cluj-Napoca), Alexandru Agavriloae (arhitect, Botosani), Teodor Botiş (artist plastic, Cluj-Napoca), Viorel Nimigeanu (Universitatea de Artă şi Design din Cluj- Napoca), Zoe Vida Porumb (artist plastic, Cluj-Napoca), Eugene al Pann, (Los Angeles, California, SUA)
ACTIVISTI CIVICI:
Elena Andronache, programator, Bucuresti, (fost organizator al protestului-maraton Piata Universitatii – Bucuresti, aprilie – iunie, 1990), Constantin Dobre (fost lider al revoltelor mineresti din Valea Jiului – Lupeni, august 1977), Dan Tanasa (Sfantu Gheorghe – Covasna), Ioan Mugur Topolnitchi (Asociatia “Noi Romanii” – Covasna)
ROMANI DIN TARA:
Daniel Vladescu (IT, Pitesti), Marius-Bogdan Bortas (inginer, Bucuresti), Iustina Antoanela Bacosca (psiholog, Piatra Neamt), Paul Bacosca (psiholog, traducator, Piatra Neamt), Iuliana Sălăvăstru (profesor), Cristian Donciu (medic, Iasi), Ana Maria Buhenita (medic), Monica Suslanescu (medic), Madalina Andreea Fodolica (medic), Carmen Fleancu (economist, Bucuresti), Nomi Nana, (management sportiv, Bucuresti), Lumînaru L. Adrian-Victor (programator, București), Ion Negoiaş (student, Râmnicu Sărat), Vlad Musat (student, Ploiesti), (Mihăilă Oana, student, București), Iulia-Sabina Pana (studenta, Bucuresti), Tacu Nicusor Valentin (student, Arges), Simionescu Alexandru-Adrian (student anul II la Fac. de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, student anul I la Fac. de Management din cadrul U.S.A.M.V.B si profesor suplinitor la Sc Nr.1 Giurgiu), Angelica Strat (Iasi), Paula Brindusa Frunza (Bucuresti), Alexandru Ursu (Suceava), Serban Florian (Arad), Radu Nastasă (șomer- Roman), Uscatu Carmen (Bacau), Gelu Munteanu (Bacau), Anca Paulet, Razvan Paulet, Alexandra Radulescu, Anamaria Essig, Bogdan Essig, Sergiu Petrovici, Gabriel Zachia, Maria Iurco, Cristina Talpa, Diana Petrariu, Florin Tudor, Fanuta Petcu, Emilia Stanescu, Lenuta Enache, Radu Octavian, Ion Badoi, Nicolae Pica, Gheorghe Nosca, Simona Simionescu, Vasile Morosan, Gabriel Baltaret, Anca Demterescu, Lorica Mocanu, Ernest Andone, Mihai Dobrescu, Mihaila Oana Madalina, Denisa Chirita, Ioan Maer, Radu Andrei, Mitia Radulescu, Manuela Serbanescu, Alexandra Isbasoiu, Paul Tanasa, Daniela Popescu, Alina Moise, Cosmin Burlacu, Adina Savulescu, Cornelius Cenuse, Viorel Stetco, Carmen Babia, Săilă George, Costin Anicuta, Maria Iurco, Adrian Pop, Florea Gabriel, Raluca Pavel, Ciprian Iosif Pantea, Florin Roman
ROMANI DIN LUME:
Dumitru Caranfil, Mihai Stan, Radu Luchian, Nicolae Dima, Valentin Tepordei, Sergiu Anca, Neculai Popa, Veronica Elena – SUA, Stefan Cristian Ariasu (Washington DC, SUA), Eugen Vasilescu, PhD (Oakton, VA), Catalin Teodoreanu (Houston, Texas), Alexandru Tomescu (editor, Toronto, Canada), Bogdan Ganea (Glasgow, UK), Maria Elisabeth Schäfer (Inginer, Germania)
ORGANIZATII:
Federaţia Arhiviştilor din România (FAR), ASTRA – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Centrul European de Studii Covasna Harghita, Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, Asociatia Civic Media, Ziaristi Online, Clipa Magazine, Consiliul Mondial Roman, Comitetul Roman American pentru Basarabia, Consiliul Roman American, Asociația „Societatea de Mâine”, Asociatia “Noi Romanii”, Grupul Independent pentru Democratie

21 noiembrie 2011 - 5 ani de la nasterea in ceruri a Parintelui Gheorghe Calciu. O intamplare minunata din inchisorile comuniste. Puterea Sfintei Liturghii

(...)O viaţă liturgică la fel de aprinsă este înfăţişată în lucrarea aceloraşi Hans-Jurg Stuckelberger şi Ken Becker, ea fiind trăită de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Bun înţeles că ea nu era pe placul paznicilor. Drept care, bătăile se înlănţuiau de la o duminică la alta, ca şi în orice zi de sărbătoare. Timpul trecând şi slujitorul lui Dumnezeu Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, îndărătnicindu-se a se agăţa de speranţa înfăptuirii sale sfinte, până la sfârşit se obişnuiseră şi pristavii cu meteahna lui, împăcându-se cu gândul că era nebun.

Într-o zi, cum se afla aruncat în izolare, deci n-avea dreptul nici la pâine, nici la altă hrană decât o dată la trei zile, dar nu într-aceea a Domnului, care căzuse atunci, mâhnit se ruga să i se ia povara supărării de pe suflet. Când, se năzări un gând ce nu-i mai da pace, împiedicând să i se mai lege chiar şi cuvintele rugăciunii. Era sâcâitor ca încăpăţânarea unei muşte: oricât o alungi cu mâna, revine de unde ai îndepărtat-o, fierăstruind cu aripile aerul din preajmă. De rând era paznicul cel mai lipsit de omenie dintre toţi. Secretar de partid al penitenciarului, câinos, pe gură rostogolindu-i-se cele mai scârbavnice înjurături, bălos de ură. Gândul şoptea să-i ceară acestuia o bucată de pâine în vederea slujbei Euharistice. Iar Gândului i se împotrivea spaima adânc înfiptă în piept, de nezrădăcinat, temerea de potopul de lovituri ce s-ar fi revărsat asupră-i de îndată ce ar fi glăsuit. Nu se mai putu stăpâni. Era peste răbdarea lui să ameţească înghimparea dinlăuntru, oricât de necugetată-i era.

Se apropie de uşă. Ciocăni. Fierul ei răsună, umplu hruba de dangăt. Cu o smucitură, fu deschisă de afară.

- Ce vrei, bă?! Dumnezeii...!

Un torent de vorbe sfinte, pângărite de desemnări familiale şi anatomice feminine îi izbiră auzul. Se încheie cu un "Hă?!" oblu, ce nu îmbia răspuns.

Totuşi:

- Nu vă supăraţi, îmi puteţi da o bucăţică de pâine? oricât de mică. Vreau să slujesc Sfânta Liturghie. O fărâmiţă, nici 30 grame...
Parcă l-ar fi lovit cu leuca-n cap pe caraliu. A rămas trăznit. Nu-i venea nici să clipească. În cele din urmă, limba i se mişcă din loc, de vreo două ori, fără a fi însoţită şi de gâlgâirea vocii pe corzile de mai jos, din gât. I-or fi cerut mulţi de mâncare când nu venise timpul acesteia. Dar să recunoşti că ai trebuinţă de o coajă de pâine pentru Liturghie?!... Să nu moară subofiţerul de dambla, nu alta!... Unii deţinuţi par a fi în alte minţi, zău c-aşa!...

Uşa grea se repezi înapoi, să spargă zidul.

Preotul fu luat cu frig. I se scursese tot sângele-n tălpi. Îndrăzneala avută abia acum i se dezvăluia în toată grozăvia ei. Inima, cât un purice, ticăia de parcă ar fi umplut coşul pământului, asurzitor...

Minutele se scurgeau încete şi prelungi ca veacurile. Şi se mai întinseră încă, adăugându-se unul-altuia, ca brăţară lângă brăţară din unduirea rece a unui şarpe încolăcit în jurul lumii.

Când uitase să mai tragă aer în plămâni, uşa se crăpă cătinel-cătinel, fără pic de zgomot; se întredeschise, se lărgi.
Fără vorbe, braţul caraliului se înălţă şi se întinse spre el, ca din scena cunoscută din Capela Sixtină. Între degete, o porţie obişnuită de pâine: 125 grame. Cu aceeaşi băgare de seamă împinse uşa, ca pe o cortină de catifea.

"A fost cea mai mistică, cea mai sublimă slujire liturgică pe care am săvârşit-o vreodată. În răstimpul a două ceasuri am stat îngenunchiat pe betonul rece de jos şi m-am rugat. Celula era plină de o tăcere cerească."
Pacea aşezată peste acel colţ al închisorii mai fu străbătută la o vreme după aceasta de un fâşâit abia simţit. Din nou se deschise uşa. O scurtă aruncare a capului peste umăr şi o încârligare a arătătorului paznicului îl chemară pe osândit.

- Părinte, să nu mă spuneţi nimănui că v-am dat pâinea asta. Dacă află şefii, sunt pierdut!
De când fusese smuls dintr-ale sloboziei de odinioară, cel chinuit se auzea numit "părinte" pentru prima dată! Cu buzele sale grele de blesteme şi ameninţări, gardianul îi reda ceea ce-i dăruise Dumnezeu însuşi: paternitatea asupra unei turme de lângă care fusese răpit.

" - Domnule paznic", i-am răpuns, "cum s-o fac? Aţi fost îngerul lui Dumnezeu care mi-a adus trupul lui Hristos în această celulă, pentru că pâinea pe care mi-aţi dat-o s-a preschimbat în trupul şi Sângele Mântuitorului nostru. Prin ce aţi făcut, aţi slujit împreună cu mine. Fapta asta v-a fost scrisă în cer" (p. 54-56).

De atunci înainte, acel om, îmbunătăţit prin însăşi facerea sa de bine, nu l-a mai atins nici cu vârful degetului, nici nu l-a mai jignit vreodată: îl ocrotea Dumnezeu de vechea sa îndrăcire.*

* Acest text a apărut iniţial în "Vestitorul Ortodoxiei", anul V, nr. 97, 30 iunie 1993. A fost publicat şi în volumul MARTIRIUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE; Editura RAMIDA, Bucureşti, 1994. Varianta actuală a suferit anumite îmbunătăţiri.

LiteraturaSiDetentie.ro

Predica a Parintelui Ilie Cleopa la Intrarea Maicii Domnului in Biserica

In biserica slavei Tale stand, in cer a sta ni se pare, Nascatoare de Dumnezeu,
ceea ce esti usa cereasca, deschide noua usa milei tale (Slujba Utreniei)

Intrarea Maicii Domnului in Biserica – Troparul

Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cintam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.
Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfint aduna pe scurt ori viata acelui sfint, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: “Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”. Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din rinduiala bunavointei lui Dumnezeu de a mintui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamint aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mintui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.

Iata in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. “Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii”.
Deci, aducindu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cind Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarit sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gindind acestea, au adunat in Nazaret – orasul in care traiau – rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfintul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfinta Ana era din neamul lui Aaron.
Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o virsta cu dinsa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfinta pina la Ierusalim cu faclii aprinse in miini, cu cintari si cu psalmi. Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergind trei zile in sir. Si era o minune mare si prealaudata acea dumnezeiasca adunare alcatuita din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cintau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfinta Sfintelor, zicind asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul – adica Dumnezeu – frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfinta Sfintelor.

Cititi continuarea la: Crestin Ortodox