Parintele Justin Parvu, omul dragostei desavarsite. Ganduri prilejuite de o aniversare

De când Dumnezeu mi-a îngăduit să-l cunosc pe Părintele Justin Pârvu, am fost învăluit de dragostea sa. Toţi cei care-l cunoaştem ştim că dragostea este principalul atribut care-l caracterizează pe duhovnicul cu viaţă sfântă. Părintele nu ne-a judecat după legea dreptăţii, ci după cea a iubirii. A aplicat măsura iubirii tuturor, buni sau răi. Unii au reuşit să se ridice, alţii nu. Funcţie de cât a ascultat fiecare. Dar noi avem oare dragoste adevărată? Care este măsura dragostei? A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt, fără a aştepta ceva în schimb. Dragostea noastră a slăbit atât de tare, încât nu ne mai putem înţelege unul cu celălalt. Fiecare ne îndreptăţim în argumentele, dar mai ales în mândria noastră. Spunea Părintele Justin că „în momentul în care am pierdut porunca iubirii, nu mai suntem creştini”. În acest context, ne amintim vorbele Mântuitorului: “Oare Fiul Omului, când va veni, va găsi credinţă pe pământ?”. Părintele Arsenie Boca ne atenţiona că atunci când nu vor mai fi poteci între oameni, când nu vor mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între oameni, va veni sfârşitul lumii. „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Matei 24:12), spune Hristos.

Din dragoste pentru poporul român şi pentru Hristos, Părintele a îndurat chinurile temniţelor comuniste. „Eu m-am individualizat pe lumea asta prin poporul român, prin istoria lui, prin limba română, şi toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu”, spune Părintele.  S-a împrietenit cu suferinţa, dându-şi seama că aceasta face parte din iconomia lui Dumnezeu. A considerat că numai aşa îl poate îndura pe Dumnezeu să izbăvească păcatele neamului său. În temniţa Aiudului, într-o iarnă geroasă, după opt zile de Zarcă, un alt părinte, Iov Volănescu, îi mulţumea lui Dumnezeu că i-a dat posibilitatea să sufere puţin pentru El. Acesta a fost duhul celor din închisori. Vrăjmaşii au vrut să îndobitocească acest popor. Mucenicii închisorilor comuniste s-au opus din răsputeri. Acum sunt în Biserica triumfătoare şi sunt mijlocitorii noştri în faţa lui Dumnezeu. Despre viitorul neamului nostru, Părintele crede că “Imperiile din Răsărit şi de peste ocean au ajuns într-un stadiu de decădere spirituală şi morală. Ceea ce a mai rămas în oaza aceasta a României poate supăra pe mulţi dintre vecinii noştri şi chiar toată Europa: faptul că am rămas pe poziţia de creştin ortodocşi. Vom avea soarta unui popor de jertfă, după ce vor trece peste noi toţi apusenii şi răsăritenii”. Aceeaşi dragoste faţă de poporul său îl face să stea în scaunul de spovedanie de dimineaţă până seara târziu.

Ştiind că nerecunoaşterea jertfelor luptătorilor şi deţinuţilor din închisorile comuniste nu poate aduce împăcarea Neamului Românesc cu Dumnezeu, Părintele a considerat necesară canonizarea acestora. Deşi există un curent semnificativ pentru acest lucru, Sfântul Sinod nu a făcut încă această recunoaştere. În cel mai sfânt loc de pe pământul românesc, la Aiud, „Ierusalimul neamului Românesc”, Părintele a avut iniţiativa ridicării unei mânăstiri ortodoxe. A prezentat un proiect, întocmit de specialişti în arhitectura bisericească, dar a fost alungat fără prea multe explicaţii. A dorit să ridice o biserică, mai apoi un paraclis, dar nu a găsit ecou în sufletul ierarhului locului. Miza e mare: recunoaşterea jertfei mucenicilor din închisori. Părintele crede că se aşteaptă moartea sa şi a puţinilor supravieţuitori trecuţi prin această temniţă, pentru ca urmaşii torţionarilor să confişte acest spaţiu simbolic al martiriului românesc. Rămâne schitul Paltin, iar la Petru Vodă mânăstirea închinată martirilor, ambele ctitorite de Părintele Justin pentru fraţii săi de dincolo (la care se adaugă Mănăstirea de la Poarta Albă, închinată martirilor de la Canal). Obştile monahale, strânse în jurul Părintelui, care numără peste 200 de monahi şi monahii, la care se adaugă bătrânii de la azil şi copiii de la şcoală, sunt rodul dragostei acestui mare duhovnic al ortodoxiei româneşti.

Mărturisitor al generaţiei 1948, Părintele a atenţionat că se pune la cale o nouă dictatură, cea biometrică. Puţini l-au înţeles, şi mai puţini l-au susţinut în acest demers. Părintele a suportat defăimările care au venit din toate părţile, din partea vrăjmaşilor, dar şi a unora din cei care pretindeau că sunt alături de Sfinţia Sa. A fost paratrăsnetul tuturor în această campanie de salvare, a noastră personală, dar şi a neamului nostru. Tuturor le-a răspuns cu dragoste, fără a face niciun rabat de la mesajul său. Bătrânul nu se joacă cu cele sfinte, nu poate spune azi una, mâine alta. De la înălţimea stării sale duhovniceşti, Părintele spune că generaţia noastră va trece pin ceva cu mult mai cumplit decât jertfelnica generaţie interbelică, că experimentul Piteşti va fi nimic faţă de cele prin care vom trece noi. „Va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului!”, spune Părintele. Şi cum vom putea depăşi aceste încercări fără dragoste şi fără îndelungă răbdare? În ce stare ne aflăm noi? Vrem să salvăm o ţară, dar ne afundăm în mocirla patimilor. Nu suntem în stare să participăm nici măcar la Sfânta Liturghie, la Proscomidie, când se pomenesc morţii noştri, dar ne batem cu pumnul în piept că suntem români adevăraţi şi apărători ai ortodoxiei. Nu plecăm genunchii în faţa icoanei, dar îi plecăm în faţa lui Baal. Traian Trifan, unul din sfinţii închisorilor, îi spunea lui Gavrilă Ogoranu şi camarazilor săi că „brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. Luptătorii din Munţii Făgăraşului au demonstrat-o cu prisosinţă, oferindu-şi viaţa lor pentru mântuirea acestui neam, pentru a-i spăla păcatele în faţa lui Dumnezeu. Martirii închisorilor de asemenea. Avem o pildă vie în Părintele Justin Pârvu, care a rămas drept în faţa tuturor, pentru că s-a plecat numai lui Dumnezeu. Fără a lucra la despătimirea noastră şi fără a dovedi cu adevărat dragoste pentru aproapele nostru şi pentru Hristos, misionarismul pe care ni-l propunem va rămâne o iluzie. Misiunea creştină nu se poate rezuma la mărturisirea virtuală. Dacă ar fi existat o cale virtuală, ar fi folosit-o Însuşi Dumnezeu. Dar Acesta L-a trimis pe Fiul Său să se jertfească pentru noi şi pentru a noastră mântuire, ca să ne scoată de sub robia păcatului. 

La Multi Ani Bunului Parinte Justin Parvu, la 94 de ani! Un omagiu fotografic de Cristina Nichitus Roncea

Memoriu către Senatul României cu privire la actele electronice de identitate

Descarcă aici:
Memoriu Către Senat (format DOC)
ANEXA 1 – Situatii Biometrie in lume (format DOC)
ANEXA 2 – Scrisoare MAI Carţi Identitate Biometrice (format PDF)
ANEXA 3 – Decizie Franţa neconstituţionalitate lege (format PDF)
ANEXA 4 – Comunicat al Parlamentului European (format DOC)

 

Marti, 12. februarie 2013, in Senatul Romaniei este trecuta pe ordinea de zi adoptarea, prin LEGE a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82-2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români , precum şi actele de rezidenţă ale cetaţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România .

Chiar daca actul normativ prevede si alternativa cartii de identitate simple – Expunerea de motive a Proiectului de Lege privind aprobarea OUG 82/2012  lamurind total controversa fiind mentionat expres ca se doreste respectarea dreptului de optiune pe criterii de religie, constiinta etc – Asociatia noastra lupta pentru indepartarea totala a biometriei care reprezinta un pericol in sine efectele sale contaminand nu numai persoanele care o accepta dar, si pe cele care o resping.

Interpelarea noastra a fost depusa la Senat si am primit asigurari ca documentatia va ajunge in mapa fiecarui senator. Lista semnaturilor ramane deschisa si rugam toate organizatiile care vor dori, sa ni se alature pentru ca, luni sa revenim cu noua lista iar impactul sa fie si mai puternic!

Asociaţia Pentru Libertatea Românilor,
Bacău, Str. Decebal, nr.6, sc.A, ap.11, cod 600283
http://asociatialibertatearomanilor.com/
Tel. 0744.590.721
E-mail: asociatialibertatearomanilor@gmail.com

CĂTRE SENATUL ROMÂNIEI
PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Calea 13 Septembrie nr. 1-3, sector 5, Bucureşti, 050711

În atenţia Domnului Darius-Bogdan VÂLCOV
Preşedinte al Comisiei pentru Administraţie Publică, Organizarea Teritoriului şi Protecţia Mediului

Spre ştiinţă: Domnului George Crin Laurenţiu Antonescu - Preşedintele Senatului României

Subiect: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenţa persoanelor, actele de identitate ale cetăţenilor români , precum şi actele de rezidenţă ale cetaţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rezidenţi în România

Domnule Preşedinte,

În calitatea lor de organizaţii care au ca misiune promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, organizaţiile semnatare vă transmit următoarele observaţii referitoare la proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82-2012 :

Datele biometrice necesită o atenţie specifică, deoarece acestea identifică în mod neechivoc o persoană utilizând caracteristicile sale comportamentale sau fiziologice unice. Din acest motiv, studiile efectuate demonstrează[1] că impactul culegerii lor asupra vieţii private prezintă mai multe riscuri majore:

a) Primul risc îl reprezintă uzurparea identităţii, în special în cazul identificării sau al autentificării.

b) Cel de-al doilea risc îl reprezintă devierea scopului, fie de către operatorul de date însuşi, fie
de către un terţ, inclusiv autorităţile de aplicare a legii. Aici trebuie avute în vedere inclusiv posibilele abuzuri sau neglijenţe ale unor persoane însărcinate cu administrarea sau cu utilizarea datelor cu caracter personal[2].

c) Cel de-al treilea risc este breşa în securitatea datelor.

d) Cel mai grav risc este însă acela că biometria schimbă irevocabil relaţia între corp şi identitate  astfel că o maşină (un echipament tehnologic) poate citi corpul uman şi, astfel datele sunt susceptibile de folosire ulterioară in diferite scopuri.

e) De asemenea, în ceea ce priveşte acurateţea citirilor, trebuie subliniat că, atunci când se utilizează sistemele biometrice, nu se pot obține rezultate 100% fără erori. Aceasta se poate datora diferențelor de mediu în momentul colectării datelor (lumină, temperatură etc.) sau diferențelor dintre echipamentele utilizate (camere video, dispozitive de scanare etc.).[3]

În aces sens, trebuie remarcat faptul că, în Franţa, un raport din anul 2011 dezvăluie securitatea îndoielnică a paşapoartelor biometrice. Acest raport arată că 10% din paşapoartele biometrice au fost obţinute fie de imigranţi ilegali în mod fraudulos, fie de indivizi în căutarea unei identităţi. Urmare a acestei probleme, dar şi a altora semnalate în statele U.E. (Anexa 1), membrii Parlamentului European au solicitat lămuriri Comisiei Europene despre siguranţa documentelor biometrice[4]. Deşi Comisia urma să transmită un raport până pe 29 iunie 2012, acesta nu a fost finalizat şi dat publicităţii nici până astăzi.

Parlamentul European a atras atenţia asupra faptului că încă nu s-a acumulat suficient de multă experienţă în ceea ce priveşte utilizarea acestor noi tehnologii şi rămân prea multe probleme legate de:

- fiabilitatea şi utilitatea luării de amprente în cazul copiilor şi al persoanelor în vârstă;
- încrederea care poate fi acordată procesului de colectare a datelor biometrice;
- posibilele deficienţe ale sistemelor de identificare şi rata erorii în diverse state membre;
- disparităţile existente în ceea ce priveşte documentele care trebuie furnizate şi modalitatea de emitere a documentelor respective

Reiterăm faptul că nu exista niciun studiu din care să rezulte problemele şi numărul de cazuri de falsificare a actualelor acte de identitate, nici care să demonstreze necesitatea noilor acte de identitate şi nicio analiza cost/beneficiu a noilor implementări tehnologice[5].

Aderarea României la spaţiul Schengen NU impune existenţa obligatorie a cărţilor de identitate electronice. Rapoartele europene pregatite de ENISA 1 (Privacy Features of European eID Card Specifications, ENISA, Ian 2009 http://www.enisa.europa.eu/act/it/eid/eid-cards-en) demonstrează că există chiar state europene care nu au niciun fel de act de identitate obligatoriu (Danemarca, Irlanda, Letonia, etc.) şi acest lucru nu le impiedică pe unele din acestea să participe în programul Schengen.

Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82-2012 este vădit neconstituţională întrucât introduce prevederi legale de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului[6]. De asemenea, potrivit Constituţiei României, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 82-2012 nu poate fi motivată prin necesitatea interoperabilităţii actelor de identitate electronice în diverse programe europene (cum ar fi STORK), în condiţiile în care discuţiile privind lipsa de securitate a documentelor electronice sunt foarte actuale, iar programele europene nu impun şi nici nu recomandă la acest moment implementarea obligatorie a unor astfel de acte.

Pe de altă parte, proiectul de Ordonanţă de urgenţă nu a facut obiectul consultărilor publice, acesta fiind unul dintre motivele pentru care ordonanţa include în expunerea de motive câteva erori, lipsuri sau contradicţii, inclusiv cu textul Ordonanţei de urgenţă:

- Deşi expunerea de motive menţionează dreptul de opţiune pentru cărţile de identitate fără chip, în cuprinsul ordonanţei de urgenţă, prevederile sunt ambigue, neexistând o prevedere expresă în acest sens.
- Expunerea de motive menţionează expresia “retragerea eşalonată a cărţilor de identitate” pagina 2 – intrând în contradicţie cu dreptul de opţiune statuat în acelaşi document  (nu şi în textul ordonanţei).
-  Expunerea de motive nu prezintă cheltuielile bugetare implicate odată cu introducerea cărţilor de identitate electronice.

În acest conext, organizaţiile semnatare ale acestei petiţii solicită:

A. Respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2012, nefiind justificat caracterul de urgenţă şi ca fiind nenecesară şi inoportuna în acest moment, în special până când:

a) Comisia Europeană nu va prezenta răspunsul vis-a-vis de fraudele sistemului în Franţa sau de neconcordanţele raportate în Olanda;

b) Curtea Europeană de Justiţie se va pronunţa asupra cazurilor de interpelare preliminară din partea instanţelor din Germania şi Olanda.

Inedit: Brancusi Filmed (1923-1939)

Inedit: Brancusi Filmed (1923-1939) de ZiaristiOnlineTV

Ambasadorul Ungariei la Bucureşti: Statul maghiar sprijină cererea maghiarilor din România de înfiinţare a unui ţinut secuiesc pe criterii etnice şi teritoriale

Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, la Realitatea TV, că statul maghiar sprijină cererea maghiarilor din România de înfiinţare a unui ţinut secuiesc pe criterii etnice şi teritoriale.

"Sunt de acord cu declaraţia domnului Nemeth Zsolt, şi nu numai pentru că sunt un reprezentant al guvernului său, ci şi din suflet.
Cred că toate declaraţiile în legătură cu steagul secuiesc, avem dreptul să ne exprimăm opinia, chiar dacă acestea sunt diferite de cele ale părţii româneşti.
Nu înţeleg de ce un steag secuiesc devine o problemă atât de mare în România. Este vorba de o minoritate naţională autohtonă. Steagul secuiesc nu este un steag străin în România. Nu prea înţeleg problema. (...)
Singura propunere pe care pot să o fac este ca Ţinutul Secuiesc să devină oficial. După câte ştiu, aceasta este o cerere foarte veche a secuimii. Nu eu şi nici Ungaria nu facem această cerere. Asta este o cerere a locuitorilor Ţinutului Secuiesc", a declarat ambasadorul maghiar la Realitatea TV.

Întrebat despre concordanţa dintre punctul său de vedere şi cel al statului maghiar, ambasadorul a răspuns: "Sigur că da, eu sunt reprezentantul statului ungar. Statul ungar sprijină cererea maghiarilor din România. (...) Daca cererea maghiarilor din România este o autonomie pe criteriu teritorial şi etnic."

Proiectul căsătoriilor homosexuale, aprobat de Camera britanică a Comunelor

Proiectul, care divizează profund Partidul Conservator, a fost aprobat cu 225 de voturi pentru şi 175 împotrivă, informează Sky News.
Potrivit surselor citate de Sky News, 139 de parlamentari conservatori au votat împotriva proiectului.

Controversatul proiect al căsătorilor gay riscă să fragilieze şi mai mult poziţia lui David Cameron

Proiectul căsătoriilor homosexuale riscă să divizeze Partidul Conservator britanic şi să fragilizeze şi mai mult poziţia premierului David Cameron, expus oricum criticilor aliaţilor liberal-democraţi şi opoziţiei laburiste din cauza convocării referendumului privind apartenenţa ţării la UE.

Numeroşi conservatori britanici l-au criticat asupru pe David Cameron, invocând argumente religioase şi morale pentru a respinge proiectul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Unii lideri conservatori consideră că proiectul nu era o prioritate şi creează clivaje care nu sunt necesare.
"Nu este vorba de o evoluţie, ci de un regres", a declarat deputatul conservator Edward Leigh, conform Reuters. "Prin natura ei, căsătoria este o formă de comuniune heterosexuală", adaugă el.
Conform presei britanice, proiectul riscă să divizeze Partidul Conservator şi să fragilizeze şi mai mult poziţia premierului David Cameron, expus oricum criticilor aliaţilor liberal-democraţi şi opoziţiei laburiste din cauza convocării referendumului privind apartenenţa ţării la UE.

Sursa: Mediafax

Un profesor de „sexologie”, cunoscut pentru simpatia purtată pedofililor şi militant pentru reducerea vârstei consimţământului sexual, vine la Bucureşti la invitaţia organizaţiei minorităţilor sexuale „Accept”, pentru o conferinţă în cadrul „Lunii istoriei LGBT”, la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti (22 februarie). Update: O veste buna: Facultatea de Sociologie a anulat conferinta.

 

Un apologet al pedofiliei susține la București o conferință la invitația organizației „minorităților sexuale”, ACCEPT

„Azi, sub scutul libertatii, toate murdariile si aberatiile sexuale se lafaie in vazul tuturor, fara rusine, fara frica. Dezmatarea cea mai desantata bantuie capitala germana ca o molima fara leac, caci, daca vreun procuror constiincios incearca sa loveasca in manifestatiile publice de desfrau, sute de glasuri interesate sau inconstiente protesteaza vehement, invocand arta si libertatea. Ca si cand arta si libertatea numai in noroi ar putea prospera!” (Liviu Rebreanu, Opere complete, vol. 15, București, Minerva, 1991, p.37-38. – despre Germania „Republicii de la Weimar”)
Odată şi-odată trebuia să se întâmple şi în România: un profesor de „sexologie”, cunoscut pentru simpatia purtată pedofililor şi militant pentru reducerea vârstei consimţământului sexual, vine la Bucureşti la invitaţia organizaţiei minorităţilor sexuale „Accept”, pentru o conferinţă în cadrul „Lunii istoriei LGBT”. Şi nu oriunde, ci la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti (22 februarie).

„Epebofilie”, nume de cod pentru pedofilie. „Prospătură la orizont” 

Profesorul homosexual Gert Hekma, care predă „studii gay şi lesbiene” (!) la Departamentul de Sociologie şi Antropologie al Universităţii din Amsterdam, susţine teza departajării legale a pedofiliei de „epebofilie”, argumentând că pedofilia priveşte doar copiii sub 12 ani, iar „epebofilia”, adică sexul adulţilor cu copii de peste 12 ani, este o stare de normalitate. Aşa rezultă dintr-un interviu acordat publicaţiei de psihologie şi psihoterapie „Spiegeloog” („Ochiul-oglindă”), reprodus pe pagina lui Hekma de pe site-ul Universităţii din Amsterdam (citiţi integral la Interview of Gert Hekma by Thea Schepers: Children and Sexuality), din care reproducem pasaje:

„There is a difference between paedophilia – sex with young children – and ephebophilia, which is sex with children somewhat older than twelve years. But most often, the word “paedophilia” is used for both.”
„Este o diferenţă între pedofilie – sexul cu copii mai tineri – şi epebofilie, relaţia sexuală cu copii ceva mai mari de 12 ani. Dar cel mai adesea, termenul de pedofilie este folosit pentru ambele.”
„(…) I think that this whole witch-hunt against sex between adults and children is rather some kind of successor of the madness about masturbation.”
„(…)cred că această adevărată vânătoare de vrăjitoare contra sexului între adulţi şi copii e un fel de succesor al nebuniei împotriva masturbării.”
„(…) the Greeks did it with boys between eleven and eighteen. We call that harmful, but then it was the best that could happen to a boy.”
„(…) grecii o făceau cu băieţi între 11 şi 18 (ani). Noi spunem acum că le făceau rău, dar pe atunci era cel mai bun lucru care i se putea întâmpla unui băiat.”
„Well, I sometimes read books about the reactions of people and I consider them depressing books. What can be read about the madness round paedophilia! Especially in the US, it is worse than dreadful. I lived there for half a year myself; there is really a hate campaign going on there. (…) I think that’s a very wrong and alarming development.”
„Uneori citesc cărţi despre reacţiile oamenilor (la pedofilie, n.n.) şi le consider deprimante. Câte poţi citi despre nebunia care înconjoară pedofilia! În special în SUA, e mai mult decât monstruos. Am trăit o jumătate de an acolo; e într-adevăr o campanie de ură acolo. (…) Cred că e un comportament foarte greşit şi alarmant.”
„The sexual contact can be traumatic in itself, also because it has to be realized under such difficult circumstances nowadays, and there is the traumatizing reaction of the society. If something is presented as real, it shall become real.”
„Contactul sexual (adult-copil, n.n.) poate fi în sine traumatic, pentru ca este realizat în astfel de condiţii dificile astăzi, şi există reacţia traumatizantă a societăţii. Dacă ceva este prezentat ca real, va deveni real.”
„No abuse. I think that we must enable children to develop their own desires, and for that sex ed is very important.”
„Nu abuz. Cred că trebui să permitem copiilor să-şi dezvolte propriile dorinţe şi pentru asta educaţia sexuală este foarte importantă.”
„I would say that the age limit can be lowered. I wouldn’t immediately demand to make it six years, but twelve years looks like a good age, for the time being. The new law that even morphed illustrations of children are forbidden is completely absurd.”
„Aş spune că vârsta consimţământului sexual poate fi coborâtă. N-aş cere imediat să fie 6 ani, dar 12 pare o vârstă potrivită, deocamdată. Noua legislaţie care interzice până şi imagini modificate cu copii este complet absurdă.”
„(…)you also have the abuse against paedophiles, that somebody is stabbed because he has touched a boy at some time. I consider that a serious form of abuse, too.”
„(…) mai este şi abuzul contra pedofililor, care uneori sunt înjunghiaţi pentru că au atins un băiat. O consider şi pe aceasta o formă serioasă de abuz.”
„Paedophilia means love of boys, and loving is the opposite of abusing. There are paedosexuals who say, “I don’t have sex with children in the present situation, because that would harm them.”
„Pedofilia înseamnă dragostea de băieţi, iar dragostea este opusul abuzului. Sunt pedosexuali care spun, nu fac sex cu copii în situaţia de acum, pentru că le-ar provoca rău.”
„I am indeed accused of standing up for paedophiles. Well yes, that’s rather true.”
„Sunt într-adevăr acuzat că ţin partea pedofililor. Ei bine, e mai degrabă adevărat.”
Deci, în caz că şocul nu v-a permis să analizaţi informaţia cum trebuie:
# nu este pedofilie decât dacă copilul are mai puţin de 12 ani (deocamdată!);
# pedofilia este dragoste, iar copii ar beneficia din astfel de relaţii, dacă nu ar fi societatea aşa retrogradă;
# pedofilii sunt nişte oameni iubitori şi buni care sunt agresaţi de societatea intolerantă;
# unii chiar reuşesc să se abţină, dar doar până la schimbarea legislaţiei şi a mentalităţilor;
# educaţia sexuală şi coborârea prin lege a vârstei consimţământului sexual, deocamdată până la 12 ani, sunt obiective importante pe agenda pedofililor.

Gert Hekma

În 2004, Hekma a acordat un interviu revistei „OK Magazine” publicată de asociaţia pedofilă „Vereniging Martijn” (între timp desfiinţată de justiţia olandeză) în care aprecia că ar fi bine dacă copiii ar fi forţaţi să aibă relaţii sexuale. Mai târziu el şi-a admis exprimarea ca „netactică” (!):