Predica a Parintelui Ilie Cleopa la Duminica Ortodoxiei

Iubiţi credincioşi,


Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toţi aceşti Sfinţi Părinţi au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane şi au dat anatema pe toţi ereticii luptători de icoane, de la care mulţi sfinţi au suferit mari prigoane şi moarte timp de aproape două secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane şi pînă la Teofil cel de pe urmă. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora şi a Sfinţilor Părinţi s-a stabilit din nou dreapta credinţă şi cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost şi pe vremea Mîntuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, căci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul feţei Sale pe maramă şi l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chişinău, 1929, p. 510-532). După tradiţia apostolică, Sfîntul Apostol şi Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe pe cînd era ea în viaţă.

Acest mare adevăr îl adevereşte şi Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele porunceşte a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujeşte spre adeverirea că Dumnezeu Cuvîntul adevărat, şi nu după nălucire, s-a făcut om, şi este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească şi urmînd învăţătura dumnezeieştilor Sfinţilor Părinţilor noştri şi predaniile Bisericii Ecumenice, căci ştim că în ea locuieşte Duhul Sfînt, cu toată stăruinţa şi luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane să se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai să fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: "În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos şi care este scopul lui, bun sau rău". Tot aşa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat dacă ele sunt adevărate şi pentru care scop sunt făcute. Dacă ele sunt adevărate şi slujesc spre slava lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihană şi spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie să le primim şi să le cinstim, însă nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe nişte cărţi pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

VIDEO SABINA ELENA. "Mă simt foarte bine pentru că am văzut că atâţia oameni mă susţin şi sunt alături de mine. Sunt mândră că i-am făcut pe ceilalţi să se simtă mândri că sunt români.Voi continua să port tricolorul"

"Nu am plănuit să mi-l pun. Pur şi simplu, în dimineaţa de 15 martie, m-am trezit şi mi l-am pus pe cap. A fost ceva instinctiv. Alţi colegi nu au făcut acelaşi gest", a povestit Sabina.
Eleva a spus că totul a început pe 1 Decembrie, de Ziua României: "Pe 1 decembrie, ca să putem intona imnul României în curtea şcolii, am depus o cerere la direcţiune. După insistenţe, s-a aprobat. După ce l-am intonat în pauza mare, ni s-au adresat cuvinte jignitoare, huiduieli, gesturi obscene din partea secţiilor maghiare. Pe 15 martie, chiar nu am putut să nu am nicio reacţie".


"Pe 15 martie, am fost atenţionată de o profesoară să nu mai port banderola tricoloră pe cap pentru că este ziua maghiarilor şi să nu îi provoc. Am venit şi luni cu această banderolă tricoloră pe cap. După ore, doamna dirigintă m-a rugat să nu o mai port pe cap pentru că numai despre asta se discută în cancelarie şi problema a fost ridicată la nivel naţional. Am întrbat-o dacă voi primi vreo sancţiune. Mi-a spus că da pentru că am folosit telefonul mobil în incinta şcolii. A doua zi, marţi, am venit cu tricolorul legat la brâu. A venit la mine cu o foarfecă în mână, cred că intenţiona să mi-l taie, dar nu a reuşit pentru că m-am împotrivit. A reuşit să mi-l dezlege şi să plece cu el, fără să îmi adreseze vreun cuvânt. Colegii au fost şocaţi", a spus Sabina.

Eleva a spus că va continua să poarte tricolorul: "Mă simt foarte bine pentru că am văzut că atâţia oameni mă susţin şi sunt alături de mine. Sunt mândră că i-am făcut pe ceilalţi să se simtă mândri că sunt români. Voi continua să port tricolorul".

SURSA: REALITATEA.NET

VIDEO. Miting pentru Sabina in fata liceului in care invata

Sabina Elena, eleva romanca din Covasna amenintata cu moartea: Voi continua să port tricolorul la școală

Sabina, eleva din Covasna care a ”provocat incidente” în școala în care învață, potrivit presei de limbă maghiară și conducerii Inspectoratului Școlar Județean Covasna, pentru că a purtat o bentiță tricoloră în ziua de 15 martie a.c. este un exemplu pentru noi toți pentru atitudinea sa demnă. Deși a fost amenințată și huiduită pentru gestul său ea ține capul sus. Și merge mai departe.

Am contactat-o pe Sabina și am rugat-o să-mi spună cum se simte:

Cum te simți acum că tot scandalul e public?

Este public pentru că vreau ca adevărul să fie cunoscut de opinia publică. Nu este normal ca un gest atât de simplu precum afișarea tricolorului să nască asemenea discuții și atitudini din partea presei de limbă maghiară, a profesorilor și a colegilor de la secția maghiară.

Au apărut deja persoane care vor să te denigreze. Chiar îi urăști pe unguri? 

Era de așteptat. Îmi dau seama că vor încerca să mă denigreze pentru a duce în derizoriu gestul meu. La vârsta de 15 ani nu poţi fi xenofob, nu cunosc acest sentiment, prin urmare nici nu pot să-l exprim. Eu nu îi urăsc, urăsc faptul că ei mă urăsc!

Vei continua să porți tricolorul la școală?

DA! Este dreptul meu de exprimare a conştiinţei şi gândirii. Toată discuția asta este absolut inutilă. Dacă eram la Craiova sau la Iași și veneam la școală cu tricolorul un mai zicea nimeni nimic. Dar pentru că sunt din Covasna nu pot să fac acest lucru fără să apară discuții. De ce oare?

Ce spun colegii de școală de toată povestea asta?

Dacă urmăriţi facebook-ul veţi vedea că am susţinerea tuturor elevilor, mai puţin a celor de etnie maghiară, dar încerc să îi înţeleg.

Ce le transmiți celor care te susțin?

Vă mulţumesc pentru susținere, pentru empatia şi intropatia pe care o aveţi faţă de persoana mea şi încercarea prin care trec.

Sursa: Blogul lui Dan Tanasa

Sabina Elena, o eleva romanca din Covasna este amenintata cu moartea si violentata de profesori maghiari pentru ca a purtat o bentita tricolora. Vineri, in semn de solidaritate, elevi romani vor afisa tricolorul in scolile in care invata

Intrebarile Ziaristi Online: Pentru acest caz nu se “autosesizeaza” nici un Parchet? Sau nici Parchetul nu mai e al Romaniei?
Relatare incredibilă din oraşul Covasna:

Elevă ameninţată cu moartea pentru că a purtat o bentiţă tricoloră!

Sabina Elena –elevă în clasa a IX-a la un grup şcolar din Covasna, intervievată aseară de Marcel Bărbătei 

Cum v-aţi gândit să mergeţi cu însemne tricolore la şcoală ?
N-am luat vreo decizie în comun, pur şi simplu ne-am dus trei colegi cu o cocardă , cu o bentiţă şi cu un steguleţ, toate tricolore. Vineri am început şi am continuat luni şi marţi. Colegii de la secţia maghiară m-au huiduit şi mi-au adresat fel şi fel de cuvinte jignitoare, n-aş vrea să le reproduc aici.


Apoi a venit diriginta. Ce ţi-a spus?

Doamna dirigintă mi-a spus să nu mai port bentiţa tricoloră pe cap, pentru că se discută în cancelarie foarte mult despre asta. Am ascultat-o şi am pus-o la brâu. Şi astăzi a venit la mine să mi-o ia . A venit cu o foarfecă, cred că intenţiona s-o taie, nu ştiu dacă a tăiat-o sau dacă a smuls-o, că era prea mare agitaţia. N-aveam ce să fac, doar nu era să mă iau la bătaie cu doamna dirigintă… Până la urmă mi-a luat-o şi  a plecat cu ea.

Şi ce a mai urmat?

Am fost chemată la Direcţiune, mi s-au pus fel de fel de întrebări…

Ce te-au întrebat?

M-au întrebat cu ce scop am făcut asta, ce am avut de câştigat, mi s-a spus că asta e instigare, că am stricat imaginea şcolii..Mi s-a mai spus că am făcut-o lată, că problema a fost ridicată la nivel naţional, că am instigat …Şi-am întrebat şi eu; ”la ce am instigat?’’ , le-am spus că n-am avut nimic de demonstrat, că atâta timp cât şcoala nu-mi impune o ţinută obligatorie pot purta ce vreau şi cam atât…Ba nu, mai e ceva, pe facebook am fost ameninţată cu moartea, înjurată şi făcută ţigancă.

Cine te-a ameninţat?

Unul, Zsolt Lendvay Simon. Vă citesc?

Da..Chiar te rog….

Moarte Sabina Elena !!!  Trăiască Ungaria Mare … Ţinutul Secuiesc în libertate, Ardealul nu-i România, România-Ţigănia, p…a mă-tii țigan S.E.

Nu e cam ciudat că tocmai de ziua maghiarimii v-aţi ales să purtaţi însemne tricolore?
Povestea e mai veche. De 1 Decembrie au venit mai mulţi colegi maghiari cu tricouri cu harta Ungariei Mari şi cu un steag unguresc. Când noi am cântat imnul naţional, au început să huiduie şi să ne facă semne obscene. Mai mult ei au instigat prin ceea ce-au făcut de 1 Decembrie.

Şi-atunci nu a fost afectată imaginea şcolii? Nu i-a chemat nimeni la Direcţiune?

Nu, nu s-a legat nimeni de ei !

Directorul, care spunea că nu se face politică în şcoală face parte din UDMR?

Da !
Cotidianul via Ziaristi Online

DR. EMILIA CORBU CĂTRE ORTODOCȘI: FĂRĂ ,,CAŢAVENCII,,

,,Fără Caţavenii,, este mesajul unui banner pe care toate site-urile, blogurile, revistele şi publicaţiile ortodoxe ar trebui să îl afişeze timp de un an de zile în semn de protest faţă de articolul diversionist şi suburban cu titlul ,, Copii români învaţă salutul nazist la biserică,, semnat de doi ziarişti fără nici o reputaţie. Vă asigur că ziarul nu va avea nici o pierdere financiară. Nu trăiesc din vânzarea ziarelor. Ar fi cazul ca întreaga comunitate ortodoxă să caute sursa de finanţare a publicaţiei ,,Caţavencii,,. Să ştim şi noi cine îi plăteşte ca să ne înjure.
Articolul se voia un reportaj de la protestul împotriva actelor biometrice desfăşurat la Bucureşti, în data de 14 martie 2013, în faţa Parlamentului. Astfel de proteste au existat în toate ţările în care actele biometrice urmau a fi introduse. Deci, nici o noutate, până aici! Am fost acolo şi totul a fost foarte bine organizat. Părerea mea este că au fost mai mult de o mie de oameni, dar pentru că stăteau toţi în grupuri compacte, fără spaţii libere între ei, păreau mai puţini.
Doar că, în articol nu se spune nimic de protest.  Cei doi ziarişti s-au folosit de acest prilej pentru a ataca în modul cel mai mizerabil, josnic şi intolerabil Biserica Ortodoxă în general şi Mănăstirea Petru Vodă în special, ca una dintre iniţiatoarele, alături de alte asociaţii creştine, a protestului mai sus menţionat. Ar fi cazul ca asociaţiile organizatoare ale protestului să acţioneze în judecată ziarul ,,Caţavencii,, pentru prezentarea calomnioasă a protestului lor.
Tot articolul este un lighean de zoaie. O fabulaţie pornită de la o fotografie în care nişte copii salută cu salutul roman. Nu li se dă nume, date, nimic! Deci, o fotografie fără nici o relevanţă. Părerea mea este că fotograful i-a pus să se joace aşa şi i-a pozat. După care a luat poza şi a acuzat întreaga Biserică Ortodoxă de legionarism, de viziune retrogradă, de mâncat banii statului. Un articol care pare desprins din dosarele de acuzare staliniste, din perioada cea mai neagră a comunismului. In final, pun o bomboană pe coliva ziarului şi acuza Biserica Ortodoxă de întoarcere în Evul mediu întunecat.
Dacă ar citi măcar o enciclopedie sumară ar constata că majoritatea monumentelor istorice şi de patrimoniu universal din Europa şi România au fost construite în acel ev mediu ,,întunecat,, de care bolborosesc ei. Că în evul mediu s-au descoperit noi continente, s-au descoperit noi legi în fizică, chimie, biologie, astronomie etc. S-au întemeiat primele formaţiuni statale ale popoarelor care există şi azi în Europa. S-au creat opere pe care eu le citesc şi azi şi am ce învăţa din ele. Şi astea sunt câteva exemple. In concluzie, ca specialist în istoria şi arheologia medievală constat că autorii articolului sunt doi inculţi.
Sperietoarea cu legionarismul e deja răsuflată. În ultimii 70 de ani s-au scris atât de multe cărţi în Europa şi mai nou în România, încât ne-am lămurit asupra subiectului tabu din timpul comunismului. Doar cei doi întârziaţi nu ştiu despre ce e vorba. Să lase flecăreala şi să se documenteze dacă pretind a fi ziarişti şi nu activişti ideologici. Legiunea Arhanghelului Mihail nu a fost fascistă şi nici nazistă, mişcări ideologice condamnate la nivel european. A fost o mişcare naţionalistă şi creştină. Atât! Chiar şi Tribunalul din Nurnberg a constatat acelaşi lucru. Caţavencii sunt neinformaţi! Ba, scriu şi enormităţi. Că, statul român plăteşte asigurări de sănătate unui oarecare părinte Eremia. De unde au scos-o pe asta? Fiecare om e obligat să îşi plătească asigurarea de sănătate, chiar împotriva voinţei lui. Că statul român plăteşte Bisericii nu ştiu câte sute de milioane. Îi rog să calculeze şi câte mii de milioane dă Biserica statului român prin impozite, taxe şi altele . Eu fac parte din această Biserică pe care o denigrează ei. Sunt şi membru al Bisericii şi cetăţean al statului căruia îi plătesc impozit lunar de peste 20 de ani.Dar să nu mai lungim vorba despre incontinenţa salivară a caţavencilor.
Vă reamintesc mesajul zilei, anului, veacului, ţării ,,Fără Caţavencii,,! Provoacă greaţă.

Camelia Suruianu: Maica Teodosia Zorica Laţcu - perla monahismului românesc

Mărturisirea părintelui Teofil Pârâianu: 

Pe maica Teodosia Zorica Laţcu, am cunoscut-o în mai 1954, la Mânăstirea Maicii Domnului, din localitatea Tudor Vladimirescu, in apropiere de Tecuci. Eram atunci acolo ca închinător. Era şi un bun prilej s-o întâlnesc, în Mânăstirea Vladimireşti, pe Maica Teodosia, cu numele civil de Zorica Laţcu. De Zorica Laţcu ştiam, până atunci, prea puţin, deşi puţinul se putea socoti şi mult, întrucât ce ştiam era important. Ştiam anume că publicase o carte de poezii religioase, cu titlul Osana Luminii, carte ce apăruse în editura Episcopiei Ortodoxe din Cluj în anul 1947. Făcusem cunoştinţă cu acea carte în vremea studenţiei mele, la Sibiu. Poeziile din Osana Luminii mi-au mers la inimă şi s-au aşezat acolo pentru totdeauna. Chiar învăţasem unele din ele şi eram bucuros să le spun şi altora. Aflasem la vreme de legătura poetei Zorica Laţcu cu mânăstirea de la Sâmbăta şi de admiraţia pe care o avea faţă de Părintele Arsenie Boca.

Întâlnirea cu Maica Teodosia Zorica Laţcu, n-a fost odihnitoare pentru mine, din pricina exprimării defectuoase pe care o avea în vorbire. Aveam impresia că face eforturi peste fire, pentru a spune ceea ce dorea să comunice. Pentru un motiv ca acesta, întâlnirea noastră de atunci a fost scurtă.

Cu vremea am aflat că Maica Teodosia Zorica Laţcu a studiat filologie clasică, greacă şi latină, la Universitatea din Cluj, unde a mai studiat şi limba şi literatura franceză. Ştia şi germană, fiind dintr-o familie de intelectuali din Braşov, unde şi-a trăit copilăria şi adolescenţa. După studiile universitare a primit un post în cadrul Universităţii din Cluj în muncă de cercetare, post pe care la onorat până în 1948 când a plecat la mânăstire. La mânăstire a stat până la desfiinţarea mânăstirii, în 1956, când a fost arestată. Au urmat apoi trei ani de detenţie. După eliberare, s-a aşezat într-un sat din părţile Brăilei unde a locuit cu fosta ei colegă de chilie din mânăstire, care a ajutat-o şi unde a rămas până prin anii 70, când s-a întors în Braşov la casa părintească, unde a stat până în februarie 1990, când s-a întors la mânăstirea reînfiinţată. Sfârşitul vieţii pământeşti i-a venit Maicii Teodosia în 8 august 1990. A fost înmormântată în cimitirul mânăstirii din care a făcut parte.

Dumnezeu s-o odihnească!

Zorica Laţcu s-a născut în ziua de 17 martie 1917, într-o familie de intelectuali ardeleni. Tatăl, Ioan Laţcu, doctor avocat, a ocupat pentru un timp funcția de şef al Baroului Braşov, iar mai târziu a fost ales Prefect al orașului Brașov.  Zorica a venit pe lume într-un moment de cotitură în istoria României. Erau anii Primului Război Mondial, în țară domnea haosul, foametea, România fiind prinsă într-un joc politic. Frica mamei s-a răsfânt și asupra fiicei, copila născându-se cu un handicap locomotor. În pofida acestui aspect, s-a dovedit a fi înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Încă din copilărie vorbea fluent franceză și germană. După terminarea Liceului, a urmat cursurile Facutății de Filologie limbi clasice: greacă şi latină, la Universitatea din Cluj. După absolvire a fost oprită de Sextil Puşcariu pentru a lucra la întocmirea Dicţionarului limbii române. Sextil Puşcariu, încântat de începuturile creației sale poetice, a fost cel care a  îndeamnat-o să frecventeze cercul literar din apropierea lui Blaga. Începând cu anul „1941 ajunge să publice la revista Gândirea, întâi poezii inspirate din mitologia greacă şi, mai târziu, cu tematică creştină, pline de vibraţie mistică. Primul său volum, intitulat Insula Albă, a apărut în 1944, la Editura Dacia Traiană din Sibiu. Patru ani mai târziu, îi apare Osana Luminii, la Editura Episcopiei din Cluj şi, în 1949, Poemele Iubirii, la Editura Ramuri din Craiova. Ultimul volum de versuri i-a fost dedicat părintelui Arsenie Boca, stareţ până în 1948 la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, pe care poeta l-a preţuit foarte mult şi l-a avut ca povăţuitor.” - părintele Teofil Pârâianu.

În 1948, primind binecuvântarea părintelui Arsenie Boca se retrage din viaţa civilă la Mănăstirea Vladimireşti. Nu după mult timp, mai exact la 26 octombrie, este călugărită cu binecuvântarea Episcopului de Oradea, Nicolae Popovici, primind la botezul monahal numele Teodosia, fecioara care se cinsteşte pe 29 mai.  In sânul Mănăstirii maica Teodosia a continuat să compună poezii, cântece și câteva piese de teatru cu subiect religios.