Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali

Multi oameni nu realizeaza de ce este extrem de important sa luam atitudine acum. Am auzit cu totii refrenul favorit al activistilor homosexuali - "ce-ti pasa tie? ce treaba ai tu cu asta?" In sens larg, "asta" are putin de-a face cu casatoria propriu-zisa, pentru ca propaganda homosexuala se refera la mult mai mult.

Nu e vorba de casatorie sau beneficii…
Interesant, in cele cateva locuri in care homosexualii au castigat dreptul de a se "casatori", foarte putini dintre ei s-au casatorit. La fel stau lucrurile si cu "uniunile civile" si cu beneficiile din asigurari.

De exemplu, General Motors este prezentata pe site-ul Human Rights Campaign ca fiind una dintre "companiile prietene" ale homosexualilor, dupa o lupta indelungata dusa pentru a o obliga sa ofere pachete de asigurari si alte beneficii pentru "partenerii" homosexuali.

Cati dintre angajatii GM au ales sa-si includa partenerul homosexual in asigurarea de sanatate? Potrivit lui GM, numai 166 de angajati, adica a suta parte dintr-un procent din toti angajatii companiei.

Adevarata victorie…
Adevarata lupta se da pentru acceptarea si recunoasterea juridica, fortata, a homosexualitatii in viata publica si privata.

Lupta indarjita pentru "casatoria homo" este legata in realitate de obsesia homosexualilor ca societatea sa le accepte apucaturile, si de ideea lor ca fara a fi fortati prin lege, noi n-o sa-i acceptam niciodata.


Facand din comportamentul homosexual o chestiune legala, sub forma unei "casatorii" sau "uniuni civile", se ajunge astfel la recunoasterea de catre stat a acestui comportament, recunoastere care atarna foarte greu in balanta.

Atunci cand "casatoria" homo devine lege, societatea trebuie sa se astepte la o multime de consecinte nebanuite - lucruri pentru care activistii homosexuali muncesc din greu de multa vreme:

• Hartuirea juridica a celor care nu accepta homosexualitatea. Astazi, in Statele Unite, asociatia Cercetasilor este data afara din scoli si i se refuza folosirea proprietatii publice pentru programe, din cauza principiilor lor ferme de a nu accepta in randurile lor homosexuali.

Relativ recent, pe 14 aprilie 2004, un judecator din San Diego a decis ca Cercetasii nu pot folosi un parc detinut de municipalitate pentru ca ar fi o "organizatie discriminatoare".

• Programe pro-homosexualitate in scoli, protejate prin lege. Programele "de constientizare" in scoli se deruleaza acum intr-o maniera clandestina, fara informarea parintilor. Conducerea scolii da inapoi atunci cand parintii afla si protesteaza.

Odata cu legalizarea "casatoriilor" homo, activitatea homo-sexuala, relatii si "cultura" homosexuala vor fi recunoscute legal si considerate ca normale. A nu permite asemenea programe in scoli se va chema discriminare.

Profesorii vor putea sa-si prezinte relatiile homosexuale (impreuna cu fotografii ale partenerilor) fara teama de reactiile parintilor. La urma urmei, daca relatiile homosexuale sunt prevazute in lege, ele trebuie acceptate.

Adunarile si alte activitati pentru copii, in care se pune semn de egalitate intre homosexualitate si heterosexualitate, vor fi perfect legale.

• Implementarea unui limbaj homo in scoli. In scoli si in alte institutii publice, "sot si sotie" sau "tata si mama" vor fi inlocuite cu "partener si partener" sau "sot si sot" sau "parinte si parinte". In unele scoli publice din SUA deja s-a trecut la un asemenea limbaj. In curand va deveni obligatoriu.

In SUA, sarbatorirea Zilei Mamei sau Zilei Tatalui e deja interzisa in unele scoli.

• Actualizarea legislatiei anti-discriminare. Legea Uniunilor Civile redactata de senatul statului Massachusetts in ianuarie este o declaratie clara despre ceea ce ne asteapta. Se actualizeaza legislatia anti-discriminare, in sensul ca nimeni nu va mai putea face deosebire intre casatorie (normala) si uniunea civila a doi homosexuali. Cu aplicare firmelor, bisericilor, persoanelor fizice, etc.

• Toate aspectele economiei si vietii publice. Astfel, dupa legalizarea "casatoriilor" homo, toate firmele, bisericile, companiile de asigurari, magazinele, etc. vor trebui sa priveasca "casatoriile" homo la fel ca si caastoriile normale, sub toate aspectele.

O firma care nu ofera aceleasi beneficii sau tratament pentru ei, sau un magazin pentru mirese care nu se adapteaza cerintelor lesbienelor vor incalca astfel legea. (In Romania, in urma actiunilor asociatiei homosexualilor, compania TAROM a fost amendata pentru ca oferta ei de Valentine’s Day se adresa numai cuplurilor formate din persoane de sex opus.)

• Bisericile si adoptiile homosexuale. Chiar astazi, misiunile catolice din statul Massachusetts sunt fortate de catre stat sa incredinteze copii orfani cuplurilor de homosexuali spre adoptie, altfel ele pierzandu-si subventiile publice. (Din pacate, catolicii se conformeaza.) Aceasta abordare devine tot mai militanta.

• Amenzi considerabile. In California, o firma poate fi amendata acum cu pana la 150.000 dolari daca nu-i permite unui barbat sa vina la munca imbracat ca femeie. Anul trecut, municipalitatea Boston, la presiunea activistilor homosexuali, a emis "pe sest" o hotarare similara in ceea ce priveste locuintele.

• Atac asupra bisericilor. In SUA s-a declansat deja actiunea de a forta bisericile sa piarda scutirea de impozite, daca nu oficiaza cununii intre persoane de acelasi sex, sau daca fac vreo discriminare (chiar in literatura distribuita de ele).

• Legislatia "anti-ura" constituie calul de bataie al activistilor homosexuali pentru a-i forta pe oameni sa accepte homosexualitatea. Totul a inceput acum cativa ani in Boston, cand un bar a fost amendat cu 100.000 dolari pentru ca i-a dat afara pe doi barbati care se sarutau in public si care provocau tulburari. Acesta e doar inceputul.

Se intampla deja in Canada. Anul trecut, instantele din Canada au declarat ca trebuie legalizate "casatoriile" intre homosexuali. Imediat a fost adoptata si legislatia anti-ura. Noile legi din Canada ii ameninta pe "dizidenti" cu amenzi, cazier si chiar inchisoare. Iata cateva incidente aparute in presa:

• Comisia pentru Drepturile Omului din provincia canadiana Saskatchewan a decis ca un anunt de ziar, care mentiona pasajele din Biblie care condamna homosexualitatea, incalca drepturile omului. Comisia a decis ca ziarul si Hugh Owens, cel care a publicat anuntul, sa plateasca cate 1.500 dolari fiecaruia dintre cei trei homosexuali "jigniti" de anunt.

• Scott Brockie, un crestin care detine un magazin de imprimeuri in Toronto, a fost fortat sa realizeze niste materiale pentru o asociatie de homosexuali, desi el a afirmat ca este fortat astfel sa-si incalce convingerile religioase.

Comisia de ancheta a declarat ca desi dl Brockie este "liber sa-si exprime opiniile religioase si sa le practice acasa si in comunitatea lui crestina", in public drepturile homosexualilor prevaleaza asupra libertatii lui religioase.

• O instanta din provincia British Columbia a confirmat suspendarea pe timp de o luna a unui profesor de liceu care a trimis niste scrisori unui ziar local, aratand ca homosexualitatea nu este o orientare fixa, ci o stare care se poate si care trebuie tratata.

Profesorul nu a fost acuzat de discriminare, ci de exprimarea unor ganduri pe care statul le gaseste ca nepotrivite!!

In Europa, bisericile sunt deja sub tir. Editorialistul John Leo (de la publicatia conservatoare Townhall) observa intr-un articol recent:

• In Suedia, predicile sunt mentionate explicit intr-o lege anti-ura adoptata pentru a-i proteja pe homosexuali. Ministrul Justitiei a afirmat ca orice referire ca Biblia condamna homosexualitatea poate constitui o infractiune, iar un predicator deja a fost pus sub acuzare."

• In Marea Britanie, politia il ancheteaza pe episcopul anglican Peter Forster pentru ca a afirmat intr-un ziar local: "Unii oameni care sunt homosexuali se pot reorienta. Ii incurajez sa se gandeasca la aceasta optiune". Politia a trimis procurorului o copie a opiniilor lui Forster, insa dosarul a fost clasat.

• In Irlanda, anul trecut, Consiliul pentru Libertati Civile a avertizat clerul care distribuia o declaratie a Vaticanului impotriva casatoriilor homo ca ar putea fi acuzat conform legislatiei privind incitarea la ura.

Acestea sunt doar cateva dintre consecintele legalizarii "casatoriei" homo. De aceea cetatenii trebuie sa se implice acum si sa nu astepte ca autoritatile sa-i apere.

de Bogdan Mateciuc

SCARA Sfântului Ioan Scărarul - conspect al mărturisitorului Traian Trifan (III)

Mîndria este sărăcia cea mai de pe urmă a sufletului care îşi închipuieşte despre sine că e bogat, şi aflându-se în întuneric socoteşte că e în lumină. 172-29

Trufia, pentru vindecare are trebuinţă chiar de ajutorul lui Dumnezeu, cel omenesc e zadarnic. 172-37 Lupta contra trufiei - prin smerenie, şi ocara de sine.

Treapta a XXIII-a - cine s-a suit pe ea, dacă numai se va putea sui, acela va fi tare.

Hula - cuvintele nelegiuite, nepătrunse şi de nelămurit, din lăuntrul nostru, nu le rosteşte sufletul nostru, ci dracul cel ce urăşte pe Dumnezeu, care a şi fost aruncat din cer, pentru că şi acolo a încercat să hulească pe Dumnezeu. 174-40

Cine încearcă să învingă pe dracul fără Domnul acela ar fi asemenea celui ce ar încerca  să prindă fulgerul cu mîna. 175-49

După cum cel care s-a închis în casa aude cuvintele trecătorilor deşi el nu vorbeşte cu ei, astfel şi sufletul care petrece în sine auzind hulele diavolului se tulbură numai prin faptul că acela, trecînd alături de el, le rosteşte. 175-52

Cel ce vrea să învingă duhurile prin cuvinte, e asemenea celui ce se sileşte să încuie vînturile. 176-53

Cine a biruit aceasta patimă acela a îndepărtat trufia.

XXIV Despre blîndeţe, simplitate şi nerăutate,

care se cîştigă nu prin fire, ci prin stăruinţa şi osteneli

şi despre viclenie

Înaintea soarelui merge lumina cea de dimineaţă, iar mergătorul înainte al oricărei cugetări e smerite este blîndeţea. Învăţaţi de la Mine, că blînd sînt şi smerit cu inima. Mat 11, 29 177-1

Blîndeţea este o aşezare neschimbată a minţii care şi în cinste şi în necinste rămîne aceeaşi. 177-2

Blîndeţea este maica dragostei, începutul chibzuinţei duhovniceşti. Domnul învaţă pe cei blînzi căile Sale 177-5

Viclenia tăinuieşte adevărul. 178-15

Făţărnicia este o aşezare potrivnică şi trupului şi sufletului, împletită cu tot felul de socoteli. 178-16

Viclean este diavolul. 179-21

Dumnezeu se numeşte atît dragoste cît şi dreptate 179-23, bun şi drept, Ps. 24, 9

Cea dintîi însuşire a vîrstei copilăreşti e simplitatea, care nu face deosebiri, şi cîtă vreme Adam a avut-o nu-şi vedea goliciunea sufletului său, şi nimic ruşinos în goliciunea trupului. 179-24

Domnul vrea ca sufletele care vin la El să fie simple şi fără de răutate. 180-25

Cel viclean este un prooroc mincinos, care socoteşte că din cuvinte, poate pricepe gîndurile altora şi după faptele dinafară, aşezarea inimii. 180-26

Luptă-te şi stăruie să-ţi baţi joc de înţelepciunea ta, şi vei afla pe Domnul 181-34

Treapta a XXIV-a - cine a biruit pe această treaptă, să îndrăznească, fiindcă el, făcându-se urmaş al lui Hristos, a aflat mîntuirea.

XXV Despre prea înalta cugetare smerită, desrădăcinătoare patimilor, ce petrece întru simţire cea nevăzută

Cine ar fi dorit să lămurească în chip simţit în amănunţime

1. simţirea şi lucrarea dragostei lui Dumnezeu
2. a sfintei cugetări smerite în chip cuvenit
3. a fericitei curăţii, cu adevărat
4. a luminării dumnezeieşti cu toată limpezimea
5. a fricii de Dumnezeu, în chip nemincinos
6. a încredinţării inimii în chip curat
7. şi cine socoteşte să-i lumineze numai printr-o singură povestire a sa, şi să-i înveţe pe cei ce nu au gustat acest lucru prin faptă.  Acela face ceva, asemenea unui om, care prin cuvinte şi pilde ar vrea să ne dea să înţelegem dulceaţa mierii pe care nu ai gustat-o niciodată 181-1, sau flecăreşte, sau suferă de slava deşartă.

Comoara în vase de lut - nici un cuvînt nu poate lămuri această însuşire a ei. O singură inscripţie are această comoară de nepătruns, fiindcă vine de sus, dincolo de orice cuvînt: sfînta smerenie 182-2

Unul a zis: smerenia este uitarea necontenită a isprăvilor sale

Altul a zis: smerenia este ca să te socoţi mai de pe urmă şi cel mai păcătos dintre toţi

Smerenia este recunoaşterea cu mintea a neputinţei şi a slăbiciunii sale.

Semnul smereniei este ca în caz de supărare să-l preîntîmpini pe aproapele cu împăcarea.

Smerenia este cunoaşterea harului şi îndurării lui Dumnezeu.

Smerenia este simţirea unui suflet zdrobit şi lepădarea de voia sa. 182-3

Smerita cugetare este un har fără de nume al sufletului, numele căruia este cunoscut numai acelora care au cunoscut-o prin încercare proprie. Ea este o bogăţie nespusă. Domnul zice: învăţaţi de la Mine, adică de la sălăşluirea, strălucirea şi lucrarea Mea cea din voi, că blînd sînt şi smerit cu inima, şi nu numai cu cugetele ci şi cu felul de a gîndi, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre de la lupte, şi uşurare de gîndurile ce vă ispitesc. Mat 11, 29 182-4

Smerita cugetare este împărateasa virtuţilor, corabia minţii, care nu mai poate fi furată. 182-5

Despre mulţimea acestei bogaţii este cu neputinţă să vorbim, iar despre calităţile ei şi mai cu neputinţă. Însuşirea ei vom încerca să spunem că pocăinţa sinceră este făina, plânsul curăţit este aluatul, şi smerenia cuvioasă este pîinea coaptă. 184—7

Curcubeu împletit în trei, smerita cugetare nu iscodeşte despre lucrurile neajunse de minte. 185-12

Pocăinţa îl ridică pe cel căzut, plînsul loveşte la porţile cerului. Smerenia le deschide pe amîndouă. Iar eu zicînd acestea mă închin Treimii în Unime şi Unii în Treime, căci fără smerenie lucrările ne sînt zadarnice. 186-17

Pentru cel smerit nu mai este lege.

Smerita cugetare este un acoperămînt dumnezeiesc care nu ne îngăduie să vedem isprăvile noastre. 187-77

Semnul smereniei este cînd te vei umple de negrăită lumină a dragostei faţă de rugăciune. 188-28

Smerenia se primeşte pe calea minţii, de neexprimat. 190-41

Cel smerit pururi îşi urăşte voia sa fiindcă păcătuieşte, şi nu se încrede în sine. 192-54

Arderile de tot sînt trupurile care se topesc prin post. 193-60

Hrana prin cerşit smereşte. 194-66

Maică izvorului este adîncul, iar izvorul desluşirii este smerenia.

XXVI Despre desluşirea gîndurilor şi a patimilor şi a faptelor celor bune

Cel ce cu bună credinţă a doborât pe cele trei patimi de la început dintre patimile cele mai de seamă: îmbuibarea, slava deşartă şi iubirea de argint, acela le-a doborît şi pe cele cinci de la urmă: curvia, mînia, întristarea, trîndăvia şi trufia. 195-3

Toate luptele drăceşti ne vin de la trei pricini mai cu seamă: nepăsarea noastră, trufia, şi prin pizma diavolului. Ticălos cel dintâi, întru tot ticălos cel de-al doilea şi al treilea de trei ori fericit este. 196-6

În toate cazurile să avem conştiinţa noastră după Dumnezeu drept ţintă şi dreptar şi îndrumare. 196-7

Dracii sapă pentru noi trei gropi: oprirea de la fapta bună, apoi ca fapta să nu fie după voia dumnezeiască, iar apoi ne fericesc ca pe cei ce vieţuim după placul lui Dumnezeu, ca să ne slăvim în deşert.

Furatul este robie necunoscută a sufletului. Uciderea este omorîrea minţii cuvîntătoare prin căderea în fapte necuviincioase. Pierzarea sufletului este căderea în deznădejde după ce am căzut în fărădelege. 197-11

Mintea care a ajuns la pricepere duhovnicească, neapărat e îmbrăcată şi în simţire duhovnicească – cînd va veni ea, toate simţurile de dinafară vor înceta să momească sufletul. Simţirea dumnezeiască vei afla – Pilde 2, 5 200-2

Viaţă de monah în ce priveşte faptele, cuvintele, gîndurile şi mişcările, trebuie petrecute în simţirea inimii. 200-23

Una este iconomia lui Dumnezeu, alta ajutorul, apoi păzirea, mila, şi mîngîierea.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu cuprinde toată făptura. Ajutorul Lui se dă numai celor credincioşi. Păzirea Lui este a celor credincioşi. De Mila Lui se învrednicesc numai cei care Îi slujesc.  De Mîngîierea Lui numai cei ce Îl iubesc. 201-24

Povăţuirile din tinereţe ne ajută la bătrîneţe. 202-30

Sfantul Teofan Zavoratul: Sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.

„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”. Dragostea e nimicită de fărădelegi; cu cât sunt mai multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste. Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul principiu al umanismului! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă, orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nicio reuşită dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia)

Cât s-a tăiat şi ce a rămas din pădurile României. Ce arată raportul de audit al Curţii de Conturi

Suprafaţa fondului forestier în proprietatea publică a statului s-a redus în ultimii 20 de ani cu peste 3,02 milioane hectare datorită retrocedărilor către persoane fizice şi juridice, relevă raportul de audit al Curţii de Conturi privind 'Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012'. "În perioada 1990-2012, suprafaţa fondului forestier-proprietatea publică a statului s-a redus cu 3.028.762 ha, prin retrocedări către persoane fizice şi juridice, ca urmare a aplicării legilor de fond funciar. Procesul de retrocedare a terenurilor forestiere către foştii proprietari sau către urmaşii acestora este încă în desfăşurare", se arată în raport.

Dacă la finele anului 1990 suprafaţa fondului forestier era de 6.367.660 hectare, din care suprafaţa pădurilor 6.248.990 hectare şi alte terenuri 118.670 hectare, după 20 de ani, respectiv la finele anului 2010, suprafaţa fondului forestier era de 6.515.173 ha, din care în proprietatea publică doar 4.363.000 ha şi în proprietatea privată 2.152.173 hectare. În proprietatea publică a statului se aflau 3.338.898 hectare, din care 3.224.951 hectare acoperite efectiv cu păduri, iar 113.947 hectare alte terenuri.

Potrivit raportului Curţii de Conturi, o suprafaţă de circa 561.168,84 hectare s-a retrocedat sau se află în diferite faze ale procesului administrativ sau juridic de retrocedare, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, acestea fiind considerate cazuri litigioase. "Modificarea regimului de proprietate prezintă interes în legătură cu problema integrităţii şi dezvoltării fondului forestier, în condiţiile în care noile categorii de proprietari manifestă atitudini diferite în legătură cu menţinerea folosinţei de pădure şi/sau cu o eventuală extindere a acesteia", menţionează raportul.

În anul 1800, suprafaţa împădurită din provinciile istorice româneşti era de 8.500.000 hectare de pădure, adică 36% din teritoriu, suprafaţă care s-a redus continuu, în principal, ca urmare a reformei agrare din 1864 şi a legii privind înfiinţarea izlazurilor comunale din anul 1920. Astfel, peste un milion de hectare de păduri au fost scoase din fondul forestier, mare parte din ele fiind defrişate, în vederea transformării în păşuni. După adoptarea Constituţiei şi etatizarea (naţionalizarea) pădurilor ca fiind 'bun al întregului popor', în anul 1948, suprafaţa fondului forestier era de 6.486.000 hectare.

România ocupă locul 13 din punct de vedere al procentului de împădurire, situându-se cu 5,1 procente sub media europeană de 32,4%. Din punct de vedere al suprafeţei de pădure raportată la numărul de locuitori, România se situează pe locul 10 la nivel european cu 0,30 ha/locuitor, primele locuri fiind ocupate de ţările nordice (Finlanda, Suedia şi Norvegia).

Potrivit documentului, cele mai mici procente de împădurire se înregistrează în zonele de câmpie, iar cele mai afectate zone sunt Câmpia de Vest (3,2% grad de împădurire), Câmpia Bărăganului (3,5% grad de împădurire), Câmpia Moldovei (4,1% grad de împădurire), Câmpia Olteniei (5,3% grad de împădurire), Câmpia Transilvaniei (6,8% grad de împădurire). (Agerpres)

Cuvinte vii ale Parintelui Arsenie Boca - Credinta orbilor

„- Oare de ce suntem mai credincioși lui Dumnezeu numai când pățim câte ceva? De ce numai atunci ne rugăm mai din adâncul ființei? Grea e orbia orbilor, dar nu-s ușoare deloc nici celelalte orbii, care ne țin legați pe fundul mării recunoștinței. – Ca să ne împăcăm prestigiul rănit îi zicem : «marea misterului», «marele mister» al existenței, «ignoramus et ignorabimus». Dar care din orbii aceștia ai rațiunii a rupt-o cu colegii lui, oamenii, și să cheme «misterul» pe numele lui adevărat: Dumnezeu, și de la El să ceară lumina rațiunii.
 
Nu vedem până nu cerem lui Dumnezeu să vedem. Am pierdut simplitatea copiilor, deși mulți înțelepți mărturisesc că au înțeles mai adânc lucrurile, când s-au constituit copii.
Dar când vedem, ne luăm după Iisus (- dacă mai întâi am strigat după El și am înfruntat opreliștile oamenilor). Când ni s-au deschis, în sfârșit ochii, ne facem ucenicii Luminii.
Iisus a aprins și luminile stinse ale cunoașterii.”

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Un an de la intrarea in vesnicie a Parintelui Craciun Opre. Cum se transforma dragostea eros in dragostea agape?

Dragostea evanghelică sau dragostea agapei totuna este. Se câştigă prin Sfintele Taine. Dacă te spovedeşti des şi te impărtăşeşti îţi seamănă Dumnezeu în tine următoarea dragoste: dacă eşti bărbat, să te poţi uita la orice femeie ca şi cum ţi-ar fi mamă, soră sau fată de-a ta; dacă eşti fată să te uiţi la bărbat tot aşa. Aşa se cheamă dragostea agape. Cum se transformă dragostea eros în dragoste agape? După ce ai copii, nu mai iubeşti nevasta pentru că e femeie, o iubeşti pentru că e mama copiilor tăi. Vezi cum lucrează Dumnezeu în viaţa noastră? Dacă Îl laşi! Dacă nu-L laşi, îţi răpeşti libertatea. Cum îţi aşterni, aşa dormi.

            În Rai nu se doarme însă. În iad iară nu se doarme. Are cine sa te sâcâie şi cine să-ţi facă focul. În Rai luminează şi încălzeşte lumina lui Dumnezeu. Şi noi avem liberul arbitru, sa ne-alegem calea. Viaţa ne este dată atâta vreme cât eu pot să-mi aleg locul, şi să mă decid: ori pentru Hristos, ori pentru poftele mele şi ale satanei.

- fragment consemnat de Florin Palas

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii. Cei ce au mers pe drumul crucii se vor mângâia, iar cei ce s-au mângâiat vor suferi.

[...] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mîntuit. Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mîntuirii sale; de aceea, crucea nu este mîntuitoare pentru fiecare. Să luăm la rînd toate crucile posibile şi să vedem cum trebuie să o purtăm pe fiecare dintre ele, pentru ca ea să capete putere mîntuitoare. Sînt multe cruci, dar felurile lor sînt trei: primele sînt crucile exterioare, alcătuite din suferinţe şi necazuri şi, în general, dintr-o nefericită soartă pămîntească; a doua categorie o reprezintă crucile interioare, născute din lupta cu patimile şi cu poftele; pentru a cîştiga virtuţile; a treia categorie o reprezintă crucile harice (de duh şi de har), care sînt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.

Vă voi spune acum cîteva cuvinte, despre crucile exterioare. Acestea sînt cele mai complexe şi mai diverse cruci. Ele sînt răspîndite pe toate drumurile noastre şi se întîlnesc aproape la fiece pas. Aici putem include supărările, necazurile, nenorocirile, bolile, pierderea celor apropiaţi, necazurile de la serviciu, tot felul de privaţiuni şi de pagube, neplăcerile familiale, relaţiile nefavorabile cu lumea, jignirile, supărările, pierderile şi, în general, soarta pămîntească, mai mult sau mai puţin anevoioasă pentru fiecare. Cine nu are vreuna dintre aceste cruci? Nici nu se poate altfel. Nici celebritatea, nici bogăţia, nici slava, nici o mărire pămîntească nu ne scutesc de ele. Ele s-au împletit cu viaţa noastră pămîntească din clipa în care s-a închis Raiul pămîntesc şi nu se vor desprinde de ea, pînă cînd nu se va deschide Raiul ceresc.

De vrei ca aceste cruci să-ţi fie mîntuitoare, foloseşte-te de ele aşa cum le-a rînduit Dumnezeu pentru mîntuirea omului, în general, şi a ta, în particular. De ce a rînduit Domnul ca nimeni să nu se afle pe pămînt fără necazuri şi strîmtorări? Pentru ca omul să nu uite că este un exilat, ca să nu trăiască pe pămînt ca un băştinaş în patria sa, ci ca un călător şi ca un venetic într-o ţară străină şi să caute întoarcerea în adevărata sa patrie. Cînd omul a păcătuit, a fost imediat izgonit din Rai şi, în afara Raiului, a fost înconjurat de necazuri şi de lipsuri şi de tot felul de greutăţi, ca să ţină minte că nu se află la locul său, ci este pedepsit, şi ca să se îngrijească să caute miluire şi revenire la rangul său. Astfel, nu te mira văzînd necazuri, nenorociri şi lacrimi, ci rabdă fără să te necăjeşti. Nu îi şade bine criminalului şi neascultătorului deplina bunăstare şi fericire. Primeşte acest gînd în inimă şi poartă-ţi soarta cu seninătate.

„Dar de ce mie mi s-a dat mai mult, iar altuia mai puţin?”, vei spune. „De ce pe mine mă strîmtorează necazurile, iar altuia îi merge bine aproape în toate? De ce eu mă frîng de durere, iar altul se mîngîie? Dacă aceasta este soarta tuturor măcar să se împartă în mod egal fiecăruia, fără excepţii.” Dar chiar aşa se împarte. Uită-te mai bine şi vei vedea. Ţie ţi-e greu acum, iar altuia i-a fost greu ieri sau îi va fi mîine, iar astăzi îi îngăduie Domnul să se odihnească. De ce te uiţi la ceasuri şi la zile? Priveşte întreaga viaţă, de la început pînă la sfîrşit, şi vei vedea că tuturor le este greu, chiar foarte greu. Găseşte pe unul care să jubileze de bucurie întreaga viaţă! Pînă şi regii, adesea nu dorm nopţile din pricina greutăţii ce le apasă inima. Ţi-e greu acum, dar înainte n-ai avut parte de zile de bucurie?! Dumnezeu îţi va mai da şi vei vedea şi alte zile de bucurie. Rabdă, deci! Cerul se va lumina şi deasupra ta. În viaţă este ca în natură, sînt ba zile întunecoase, ba zile senine. S-a întîmplat vreodată ca un nor de furtună să nu treacă?! Şi este cineva pe lume care să creadă că nu va trece? Gîndeşte şi tu la fel despre supărarea ta, şi te vei mîngîia de bună nădăjduire. Îţi este greu. Dar este, oare, aceasta o întîmplare fără motiv? Pleacă-ţi cît de cît capul şi adu-ţi aminte că există Dumnezeu, care Se îngrijeşte de tine ca un părinte şi nu te scapă din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, nu s-a întîmplat decît cu îngăduinţa şi cu voia Lui. Nimeni altul decît El ţi-a trimis-o. Iar El ştie foarte bine ce, cui şi cînd să-i trimită, şi cînd trimite, trimite spre binele aceluia care primeşte suferinţa. Aşadar, uită-te în jurul tău şi vei vedea, în nenorocirea care te-a ajuns, planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu vrea să-ţi cureţe vreun păcat sau să te îndepărteze de vreo treabă păcătoasă sau, printr-un necaz mai mic, să te ferească de un altul mai mare, ori vrea să-ţi dea ocazia să-ţi arăţi răbdarea şi credinţa în El, pentru ca apoi să-Şi arate în tine slava milostivirii Sale. Desigur că ceva dintre acestea ţi se potriveşte. Caută deci ceea ce ţi se potriveşte şi oblojeşte-ţi cu aceea rana, aşa cum foloseşti un plasture, şi se va răcori arsura ei. De altfel, dacă nu vei vedea clar ce anume vrea să-ţi dăruiască Domnul prin nenorocirea care te-a ajuns, pune-ţi în inimă credinţa generală şi neiscoditoare că tot ce vine de la Domnul este spre binele nostru, şi tîlcuieşte-i sufletului tulburat: aşa a binevoit Dumnezeu. Rabdă! Pe cine pedepseşte Dumnezeu, acela-I este ca un fiu!

Mai bine opreşte-ţi privirea la starea ta morală şi la starea din veşnicie care îi corespunde. Dacă eşti păcătos - cum eşti de altfel - bucură-te că a venit focul năpastei care-ţi va arde păcatele. Tu priveşti suferinţa numai dinspre pămînt. Dar mută-te cu gîndul la cealaltă viaţă. Treci de partea Judecăţii. Priveşte focul cel veşnic, pregătit pentru păcatele noastre. Şi, de acolo, priveşte-ţi suferinţa. Dacă acolo vei fi osîndit, cîte necazuri nu ţi-ai dori să fi suportat aici, numai ca să nu fi căzut sub acea osîndire?! Spune-ţi în sinea ta: „După păcatele mele îmi sînt trimise aceste lovituri” şi mulţumeşte-I Domnului că bunătatea Lui te îndrumă spre pocăinţă. Apoi, în loc să te întristezi fără rost, află care-ţi este păcatul, pocăieşte-te şi nu mai păcătui. Cînd vei cugeta astfel, vei spune, desigur: „Încă este puţin ceea ce am primit! Căci, după păcatele mele, mult mai rău merit.”