Sfantul Ioan Gura de Aur despre curajul orbului din nastere

“Au zis deci orbului iarasi: Tu ce zici despre el ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pîna ce n-au chemat pe parintii celui care vedea. ” (Cap.9, Vers. 17, 18 - Vers34)
1.Cum, privitor la orbul din nastere, evreii combatînd adevarul, îl fac sa straluceasca si mai mult.
2.Intrebat de farisei, orbul din nastere le raspunde cu curaj si da slava lui Dumnezeu.
3.Dezamagirea fariseilor: ei îl batjocoresc pe orb.
1.Nu trebuie sa ne oprim sa citim Scripturile în fuga, trebuie sa le meditati cu multa grija si atentie, de teama ca sa nu va aflati dintr-odata opriti. Spre exemplu, se poate pune aici în mod drept aceasta întrebare: cum evreii dupa ce au zis: “Acest om nu este trimis de Dumnezeu, fiindca nu tine sîmbata”, zic ei acum: “Tu ce zici despre El, ca ti-a deschis ochii?” Ei nu zic: si tu, ce spui despre omul acesta care calca sîmbata, ci pun justificarea în locul învinuirii.
Ce trebuie deci sa raspundem? Nu sînt aici aceiasi care ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, ci acestia sînt cei care, avînd un sentiment contrar, au zis: un om rau nu poate sa faca asemenea semne. Acestia voind sa le închida gura celorlalti, fara sa para ca iau apararea lui Iisus Hristos, fac sa fie adus omul care purta pe fata sa semnele puterii si ale virtutii medicului sau, si-l întreaba.
Remarcati deci, dragii mei ascultatori, întelepciunea acestui cersetor sarac, care a vorbit cu mai multa prudenta decît ei toti.
Mai întîi el zice: “Este un prooroc”, fara sa se înspaimînte de judecata pe care o vor avea despre el evreii, - care, împotrivindu-se din toate puterile lor si minunii si faimei sale, ziceau: “Cum poate sa fie trimis un om de la Dumnezeu care nu tine sîmbata?” dar el a zis: “Este un prooroc”.
Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pîna ce n-au chemat pe parintii celui care vedea.”
Fiti atenti la toate smecheriile la care apeleaza ei pentru a acoperi si a face sa dispara minunea.
Dar adevarul este de asa natura ca el se fortifica si se întareste prin aceleasi arme cu care adversarul îl combate; si ca eforturile zadarnice pe care le face pentru a-l întuneca, nu slujesc decît pentru a-l face sa straluceasca mai mult.
Daca evreii n-ar fi facut toate lucrurile acestea, multi s-ar fi putut îndoi de minune: dar, iata ca ei lucreaza ca si cum n-ar avea în vedere decît sa descopere adevarul: ei n-ar fi fost luati altfel daca ar fi lucrat pentru Iisus Hristos.
In sfirsit, în intentia de a pierde, ei întreaba: “Cum ti-a deschis el ochii tai?” Adica, fara îndoiala, aceasta a facut-o prin ghicit si vrajitorie?
In sfîrsit, cu alta ocazie cînd ei nu mai au nimic de obiectat, ei se straduie sa-i batjocoreasca la început minunile si vindecarile, zicînd: “Acest om nu alunga demonii decît cu puterea lui Beelzebub” (Mt. 12, 24). Aici, la fel, neavînd nimic de obiectat, ei se napustesc asupra timpului si asupra calcarii sîmbetei; ei zic iarasi: Acest om este un pacatos.
Dar acest om, pe care invidia voastra nu poate sa-l sufere si a carui faima voi o sfasiati, acest om va dezarma zicîndu-va: “Cine dintre voi Ma vadeste de pacat?” (Ioan 8, 46). Si nimeni n-a raspuns, nimeni n-a zis: Tu te numesti fara pacat, tu hulesti: ori, daca ei ar fi avut sa-i faca cel mai mic repros, sigur ca n-ar fi pastrat tacerea, în sfîrsit, oamenii care au fost capabili sa arunce cu pietre în el, atunci cînd a zis ca era mai înainte de Avraam în lume (Ibid. 58), care negau ca El este Fiul lui Dumnezeu, atunci cînd se mîndreau ca sînt fii ai lui Dumnezeu, cu toate ca erau ucigasi de oameni, si care ziceau ca cel care facea atît de mari minuni, nu era trimis de Dumnezeu, fiindca el nu pazea sîmbata si aceia în urma unei vindecari: acesti oameni daca aveau sa-i faca cea mai mica mustrare, sigur ca n-ar fi oprit sa i-o faca.
Apoi, daca ei îl numesc pacatos, fiindca se parea ca nu pazeste sîmbata, învinuirea lor era ridicola si nepotrivita cu judecata însotitorilor lor care-i învinuiau pe ei însisi de rautate.
Evreii, vazîndu-se presati din toate partile, încearca un lucru si mai rusinos decît tot ceea ce au facut pîna atunci. Si ce? “Dar Iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut” zice evanghelistul.
Daca ei nu l-au crezut, pentru ce dar îl învinuiesc ei pe Iisus Hristos ca nu pazeste sîmbata?
Pentru ce nu credeti voi în ceea ce zice asa de mult popor, în ceea ce zic vecinii despre acest om, care-l cunosteau?
Dar, cum am spus-o, minciuna se contrazice în toate, si prin aceleasi arme cu care combate adevarul, ea piere si se distruge: si adevarul nu devine decît mai stralucitor si mai luminos.

Cuviosul Seraphim Rose: Viata din zilele noastre este anormala

Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte – sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de cât de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular – toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia câtorva comunitati – de opinii crestine de un anumit tip – care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata – de moda veche.

Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vârsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intâmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intâmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri când isi educa copilul.

Când un astfel de copil ajunge adult, el, in mod firesc, se inconjoara cu aceleasi tipuri de lucruri cu care era obisnuit in copilarie: confort, distractii si jucarii pentru adulti. Viata devine astfel o goana dupa distractie. Acest cuvânt nu se afla in nici un vocabular. In Rusia secolului xix sau in orice alta tara serioasa civilizata, unde nimeni nu ar fi deslusit intelesul acestui cuvânt.

Viata aceasta, care este o fuga constanta dupa distractii si este lipsita de orice inteles serios, l-ar face pe un vizitator dintr-o tara de secol XIX, care s-ar uita la programele noastre cele mai populare de televiziune, care ar vedea parcurile de distractii, reclamele, filmele, muzica, sa creada ca a nimerit intr-o tara a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea. De obicei, nu luam aceasta perspectiva in consideratie, pentru ca traim in aceasta societate si o luam de buna.

Câtiva analisti ai vietii contemporane au numit tineretul de azi cu sintagma de generatia eu, iar vremurile noastre epoca narcisismului, caracterizate printr-o slujire si fascinatie a sinelui care impiedica o dezvoltare normala a fiintei umane. Altii vorbesc de universul de plastic sau de lumea fanteziei in care multi oameni traiesc acum, neputând sa infrunte sau sa inteleaga realitatea lumii inconjuratoare sau a propriilor probleme.

Mesajul acestei ispite universale care il ataca pe omul de azi – destul de evident in formele seculare, dar de obicei mai ascuns in formele religioase – este: traieste pentru prezent, simte-te bine, relaxeaza-te, fii comod! In spatele acestui mesaj se afla altul, mult mai sinistru, camuflat, care este dat pe fata numai in tarile oficial atee, care se afla cu un pas inaintea lumii libere din acest punct de vedere. De fapt ar trebui sa intelegem ca ceea ce se intâmpla in lume azi este foarte asemanator de la un loc la altul, indiferent ca are loc in spatele Cortinei de Fier sau in lumea libera.

Exista mai multe varietati, dar atacul este acelasi pentru a ne câstiga sufletul. In tarile comuniste exista o doctrina atee oficiala. Ti se spune deschis ceea ce trebuie sa faci: sa uiti de Dumnezeu si de orice alta viata in afara de cea prezenta; sa-ti scoti din viata frica de Dumnezeu si respectul pentru lucrurile sfinte; sa-i privesti pe cei ce cred in Dumnezeu in modul traditional ca dusmani pe care trebuie sa-i extermini. Se poate lua ca simbol al vremurilor noastre lipsite de griji, iubitoare de distractii si auto-idolatrie, Disneyland-ul american; daca-i asa, atunci sa nu neglijam a vedea in spatele acestuia-simbolul mult mai sinistru care ne indica incotro se indreapta cu adevarat generatia eu. Gulagul Sovietic, lantul de lagare de concentrare care deja guverneaza viata a aproape jumatate din populatia lumii.

Doua moduri gresite de apropiere de viata spirituala

Exista doua moduri gresite de a te apropia de viata din jurul nostru, cai pe care multi pasesc de obicei azi, gândind ca, intr-un fel, aceste lucruri ar trebui sa le faca un crestin ortodox.

Un mod de apropiere – cel mai obisnuit – este pur si simplu de a merge in pasul vremii: sa te adaptezi la muzica rock, la gusturile si curentele moderne si la intregul ritm al vietii moderne. De cele mai multe ori parintii de moda veche vor avea foarte putin contact cu aceasta viata si vor continua sa-si duca viata mai mult sau mai putin separat, dar se vor bucura sa-si vada copiii urmând ultima moda si vor crede ca acest lucru este lipsit de primejdii.

Aceasta cale este un dezastru total pentru viata crestina; este moartea sufletului. Unii inca mai pot duce o viata respectabila in afara lumii, fara sa lupte impotriva spiritului vremii, dar sunt morti sau pe moarte; si cel mai trist lucru dintre toate – copiii le vor plati pretul cu numeroase boli si tulburari psihice si spirituale care sunt din ce in ce mai frecvente.

Alta apropiere gresita si la extrema opusa este aceea care ar putea fi numita falsa spiritualitate. Odata cu accesul relativ usor datorat traducerilor cartilor ortodoxe despre viata duhovniceasca si a raspândirii vocabularului ortodox despre lupta duhovniceasca, se poate observa o crestere a celor care vorbesc despre isihasm, despre rugaciunea inimii, despre viata ascetica, despre stari inalte de rugaciune si de teologia inalta a unor Sfinti Parinti precum: Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul. Este foarte bine sa fii constient de adevarata inaltime a vietii spirituale ortodoxe si sa ai evlavie la marii sfinti care s-au impartasit de ea; dar daca nu vom cugeta intr-un mod foarte realist si foarte smerit la cât de departe suntem cu totii astazi de viata isihasta si cât de putin pregatiti suntem pentru a o urma, interesul nostru fata de ea nu va fi decât o alta expresie a egoismului nostru, a universului nostru de artificial. The me-generation goes hesychast! (”Generatia-eu se apuca de isihasm”) – aceasta incearca sa faca unii; dar in realitate ei numai adauga un nou joc numit isihasm la atractiile Disneyland-ului.

Ei cred despre sine ca duc o viata foarte inalta, când, in realitate, nu si-au rezolvat nici macar problemele interioare. Vreau sa subliniez ca ambele cai trebuie evitate – atât lumescul cât si supra-duhovnicia – dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o perspectiva realista asupra cerintelor legitime ale lumii sau ca ar trebui sa incetam a mai urma sfaturile marilor Parinti isihasti ori a mai folosi rugaciunea inimii in functie de situatie si dupa puterea noastra. Sa fie insa la nivelul nostru. Ideea, absolut necesara pentru supravietuirea noastra ca ortodocsi azitazi, este ca trebuie sa intelegem conditia noastra de crestini ortodocsi in ziua de azi; trebuie sa intelegem profund vremurile in care traim, cât de putin cunoastem si traim de fapt Ortodoxia, cât de departe suntem nu numai de sfintii din vremurile de demult, ci chiar de crestinii obisnuiti de acum o suta de ani sau chiar de cei din generatia trecuta si cât de mult trebuie sa ne smerim pentru a supravietui ca si crestini ortodocsi astazi.

Ce putem face

Mai exact, ce putem face pentru a dobândi aceasta trezire, acest discernamânt si cum poate el rodi in sufletele noastre?

Trebuie sa intelegem ca lumea din jurul nostru rareori ajuta si de cele mai multe ori stânjeneste educarea copilului in adevaratul spirit ortodox. Trebuie sa fim zilnic pregatiti pentru a contracara influenta lumii pe baza principiilor unei educatii crestine intelepte.

Dar nu numai copiii, ci noi toti ne confruntam cu aceasta lume care incearca sa ne formeze ca anti-crestini, prin scoala, televiziune, filme, muzica la moda si toate celelalte influente, care apasa asupra noastra, mai ales in orasele mari. Trebuie sa constientizam ca toata incarcatura care se revarsa asupra noastra are aceeasi sursa; are un anumit ritm, un anumit mesaj care ne este transmis, acest mesaj al auto-idolatriei, al relaxarii, al nepasarii, al distractiei, al renuntarii la orice gând pentru alta lume, prin diferite mijloace, fie prin muzica, filme, televiziune fie prin scoala, prin felul in care sunt reliefate subiectele, prin fondul care li se da si prin altele asemenea; este, practic, un anumit lucru care ni se inculca. Este, de fapt, o educatie in ateism. Noi trebuie sa ripostam prin cunoasterea a ceea ce lumea incearca sa ne faca si prin formularea si comunicarea raspunsului nostru crestin-ortodox catre ea. 

Fara aceasta suferinta, fara aceasta constientizare, parintii ortodocsi isi vor creste copiii spre a fi devorati de lumea contemporana. Cultura de cea mai buna calitate a lumii insusita corect, rafineaza si dezvolta sufletul; cultura de consum azi dogeste si deformeaza sufletul si il impiedica sa primeasca normal si deplin mesajul Ortodoxiei. De aceea, in lupta noastra impotriva spiritului acestei lumi, putem folosi cele mai bune esente pe care lumea ni le poate oferi pentru a le transcede; tot ceea ce este bun in lume, daca suntem destul de intelepti sa vedem, ne indreapta spre Dumnezeu si spre Ortodoxie si trebuie sa ne folosim de ele.

Părintele Justin despre cel ce va păstori obştea Mănăstirii Petru Vodă după ce cuvioşia sa se va muta la Domnul. Despre sănătatea Părintelui. PS Ignatie Trif în vizită la Mănăstirile Paltin şi Petru Vodă

Părintele Justin Pârvu a hotărît, Vineri, 31 Mai a.c., ca următorul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă să fie ieromonahul Hariton Negrea, duhovnic la Mănăstirea Durău. Ieri, Miercuri, 5 Iunie, a precizat că, deşi hotărîrea priveşte doar viitorul obştii din Petru Vodă, este dorinţa sa personală ca acest lucru să fie cunoscut tuturor şi să nu se treacă vreodată peste ea, căci a precizat: “nu doresc pe altcineva”. Părintele Hariton Negrea a spus că se va conforma acestei dorinţe, din ascultare faţă de duhovnicul său şi faţă de părintele mitropolit.

Ieromonahul Hariton, actualul duhovnic al Mănăstirii Durău, a intrat în Mănăstirea Petru Vodă în anul 1996 şi a fost călugărit aici în anul 1998 aici şi hirotonit în acelaşi an de către Mitropolitul Daniel Ciobotea, actualul patriarh al României, ca preot slujitor şi duhovnic al Mănăstirii Durău, ascultare în care se află de atunci pînă astăzi. În toţi aceşti ani, ieromonahul Hariton a venit regulat la spovedanie la Mănăstirea Petru Vodă şi cunoaşte bine realităţile acesteia.

Obştea Mănăstirii Petru Vodă

Medicii care veghează neîncetat starea de sănătate a sfinţiei sale ne-au transmis că aceasta nu a suferit modificări majore în ultimele zile, deşi sînt şi mici semne de îmbunătăţire a ei, între care este încetarea problemelor respiratorii generate de umezeala din atmosferă.

Îi îndemnăm în continuare pe cei ce îl iubesc pe Părintele Justin să nu înceteze rugăciunile pentru însănătoşire şi avem toată nădejdea că Dumnezeu nu le va trece cu vederea şi îl va ridica din patul suferinţei. Vom mai reveni cu informaţii privitoare la starea de sănătate a Părintelui Justin doar dacă vor apărea modificări majore.

Cei ce doresc să îl vadă pe Părintele Justin vor fi anunţaţi pe această pagină despre ziua în care sfinţia sa va hotărî că poate să primească din nou vizitatori, iar aceasta va veni cu atît mai curînd cu cît rugăciunile vor fi mai cu smerenie şi mai cu zdrobire de inimă. Momentan, cît părintele se află în terapie intensivă şi sub strictă observaţie medicală, nu primeşte vizitatori.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

Marţi, 4 Iunie a.c., Prea-sfinţia sa Ignatie Mureşanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, a revizitat Mănăstirile Paltin şi Petru Vodă. Astfel, l-a cercetat pe patul de suferinţă pe Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, pe care, după mărturia proprie, l-a găsit foarte senin, şi care i-a spus: “Să ne rugăm Domnului ca să mergem cu curaj la Judecată”.

Apoi, în biserica Mănăstirii Paltin, în faţa soborului de maici, a vorbit despre rolul femeii în societatea contemporană şi despre întîlnirea Mîntuitorului Hristos cu Sfînta Muceniţă Fotini, samarineanca de la puţul lui Iacov.

După aceea, prea-sfinţia sa a mers la Mănăstirea Petru Vodă, în al cărei cimitir a făcut un Trisaghion pentru Părintele Gheorghe Calciu şi pentru ceilalţi adormiţi în Domnul ce se odihnesc în cimitirul mănăstirii, iar apoi, în biserica Mănăstirii Petru Vodă, a ţinut un scurt cuvînt de folos despre aducerea aminte a Judecăţii Mîntuitorului Hristos, citînd pe Sfîntul Maxim Mărturisitorul, care spune că Judecata va fi înfricoşată pentru că acolo sufletul va fi dezgolit de oricare din măştile pe care cu făţărnicie le purtăm, şi a îndemnat la a ne trăi zilele pe pămînt în pocăinţă şi cu gîndul la Judecată şi la viaţa de veci. În cuvîntul său a întărit cererea de a ne ruga cu toţii pentru sănătatea Părintelui Justin, adăugînd că părintele stareţ a făcut multe nu numai pentru Mănăstirile Petru Vodă şi Paltin, ci pentru tot neamul şi toată Biserica, şi că Dumnezeu îi va răsplăti pentru această jertfă şi osteneală.

Alianta Familiilor din Romania: ORIENTAREA SEXUALA IN CONSTITUTIA ROMANIEI? Actualizare: Ponta: Nu e normal sa trecem căsătoria în Constitutie. E suficient să fie în Codul Civil.

Victor Ponta afirmă că stipularea căsătoriei în noua Constituţie este o greşeală, susţinând că reglementarea acesteia în cadrul Codului Civil este suficientă. "Ce sens are? Umblăm la drepturi ca să punem îngrădiri?", a întrebat retoric premierul, într-o întervenţie telefonică la România TV.

Alianța Familiilor din România:

Cetatenii tarii, fara deosebire de apartenenta religioasa, politica ori etnica, au aflat, marti 4 iunie, cu stupoare, regret si frustrare ca, la un vot de 18 la 2, Comisia de revizuire a Constitutiei a adoptat un amendament, propus de PNL, pentru includerea in Constitutia Romaniei a nediscriminarii pe baza de orientare sexuala. Acesta este un eveniment unic in istoria Romaniei. Stiam ca propunerea aceasta a fost adoptata mai intii de Forumul Constitutional al dlui Pirvulescu, dar ne-a luat prin surprindere adoptarea lui de Comisia de Revizuire, si mai ales  marginea de vot atit de mare cu care a fost adoptat. 

Articolul aparut in MediaFax da urmatoarele detalii: Discriminarea pentru orientarea sexuală, interzisă în noua Constituţie: Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat, marţi, un amendament propus de senatorul PNL Tudor Chiuariu, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea, inclusiv culoare, orientare sexuală sau trăsătură genetică. Membrii Comisiei au adoptat, cu 18 voturi "pentru" şi două voturi "împotrivă", amendamentul depus de Chiuariu, la articolul 4, alineatul 2, astfel: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală este interzisă". În forma actuală a Constituţiei, acest alineat prevede: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială". http://www.mediafax.ro/stirile-zilei/discriminarea-pentru-orientarea-sexuala-interzisa-in-noua-constitutie-10924086 

Cum au reactionat parlamentarii? Toni Grebla: Orientarea sexuala nu este definitiva. Este inutil sa treci in Constitutie asa ceva. Poporul roman este tolerant, dar nu cred ca trebuie sa treci in legea fundametala pentru ca se intelege ca astfel vom aproba casatoriile intre toate sexele Ciprian Nica, PSD: Credem ca articolul care este in Constituie este destul de acoperitor, este suficient si permite tuturor sa se manifeste. Reprezentantul Forumului Constitutional: Cheia acestui articol este cuvantul discriminare; Crin Antonescu: Acest articol care  este unul protector si pentru heterosexuali pentru ca problema se poate pune si invers, nu acum, nu aici dar pe viitor. Sa clarificam acest articol domnul Chiuariu ca nu permite casatoria intre orice fel de sexe; Tudor Chiuariu: Nu face referire la asta acest articol, are rolul de protectie, nici o persoana sa nu fie discriminata pe orice criterii in orice imprejurare. Nu e vorba numai de homosexuali ci si despre heterosexuali care pot fi discrimnati, care se pot afla intr-o anumita circumstanta. Acest articol nu da nastere unor drepturi cum ar fi legalizarea casatorie intre aceleasi sexe; Reprezentantul Avocatului Poporului: Acesta amendament asa cum spunea domnul Chiuariu ofera o protectie si din punctul nostru de vedere este binevenit.

Ce credem noi 

De multi ani am atentionat publicul, candidatii la parlament si parlamentarii, ca principiul nediscriminarii pe baza de orientare sexuala este foarte periculos si ca, daca va fi adoptat si aplicat literalmente, va rezulta in distrugerea libertatii religioase, a libertatii cuvintului, a libertatii de asociere, a libertatii de constiinta, a generatiei tinere, a Romaniei. Nu au luat aminte, iar cetatenii i-au votat pe  parlamentarii care au adoptat amendamentul, fara discernamint, cu toate ca am atras atentia cu insistenta in toamna anului trecut sa nu o faca. Dauna inca nu este facuta, si inca avem sansa sa o prevenim. Astazi ne facem datoria si va atragem atentia din nou, cu toata seriozitatea, sa nu permiteti nediscriminarea orientarii sexuale sa fie introdusa in Constitutie. 

Revolutia sexuala despre care am scris de ani de zile cauta sa se institutionalizeze. Orice revolutie, dupa ce castiga batalia, se institutionalizeaza si distruge institutiile vechiului regim. Revolutia sexuala se conforma din plin acestui principiu. Dar Romania este un exemplu prea timpuriu al acestei incercari de institutionalizare si unul foarte surprinzator. Doar saptamina trecuta am comentat sondajul international al religiozitatii si ateismului care clasifica Romania pe locul 6 in lume privind religiozitatea. La ce ne ajuta acest nivel ridicat de religiozitate daca nu este reflectat in legile si institutiile tarii? Institutionalizarea revolutiei sexuale in Constitutia Romaniei va rezulta in dezinstitutionalizarea religiei si a bisericii, asa cum deja s-a petrecut in tarile scandinave. 

Noua Constitutie: Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre un barbat si o femeie. Adevarul si HotNews, tribune ale activistilor pro-homosexualitate. Csaba Asztalos, presedintele Consiliului pentru Combaterea Discriminarii: Amendamentul care interzice casatoriile gay este unul de campanie si este un regres pentru Romania. Dar pentru Ungaria cum a fost?

Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat, miercuri, un amendament care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între "un bărbat şi o femeie", sintagmă care înlocuieşte cuvântul "soţi", prezent în textul actual al Legii fundamentale.

Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constituţie, care are conţinutul "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor" devine: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". Amendamentul a fost iniţiat de deputaţii Florica Cherecheş, Grigore Crăciunescu şi Mircea Dolha. Un amendament în acest sens a fost transmis Comisiei de revizuire şi de către Biserica Ortodoxă Română. Amendamentul a fost adoptat cu 15 voturi "pentru" şi 3 abţineri. Deputaţii PNL Petre Roman, George Scutaru şi Alina Gorghiu sunt cei care s-au abţinut.


Deputatul independent Remus Cernea a declarat, miercuri, că România va fi pusă pe lista ţărilor homofobe dacă amendamentul adoptat de Comisia de revizuire a Constituţiei care defineşte căsătoria ca relaţie dintre un bărbat şi femeie va fi validat de plen şi de referendum. "Întrebarea care se pune e de ce facem o nouă Constituţie - pentru a avea mai multă democraţie în România sau mai puţină democraţie? Decizia de azi a Comisiei reflectă acest lucru, din păcate, că se doreşte mai puţină democraţie în România, mai puţine drepturi şi libertăţi individuale", a spus Cernea.

Sursa: Adevarul

Amendamentul care prevede ca "familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre un barbat si o femeie", adoptat de comisia parlamentara pentru revizuirea Constitutiei, "este un amendament mai mult de campanie publica, ce raspunde prejudecatilor din Romania", a declarat pentru HotNews.ro presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), Csaba Asztalos. "Introducerea acestui amendament in Constitutie este un regres pentru Romania", a precizat acesta.

Sursa: HotNews

Homosexualitatea, o discriminare la adresa copilului

Homosexualitatea este o gravă discriminare la adresa copiilor. Şi putem discuta aproape orice, la urma urmei, dar totul până la copii, până la familie. Vrem o lume fără discriminare? Să începem de la copii, nu să terminăm cu ei...

Zilele acestea va trebui să suportăm un nou asalt mediatic odios determinat de controversatul marş al diversităţii. Cuplurile formate din persoane lesbiene, gay, bisexuale şi transsexuale (comunitatea LGBT), deci persoane cu înclinaţii sexuale nefireşti, participă la festivalul anual GayFest care are loc în Bucureşti.
Cine a urmărit agenda publică din ultima perioadă, fără a-şi selecta canalele de informare (ceea ce nu ar fi rău de făcut, ba chiar recomandat în multe cazuri), a putut observa că evenimentul a fost pregătit din timp în presă, în ultima vreme fiind afişate tot mai multe referiri scabroase la comunităţile gay, mărturii ale unor homosexuali privitoare la viaţa lor intimă, statistici, evenimente ("Luna istoriei LGBT"), detalii provocatoare, etc. Totul culminează cu anunţul organizării a celei de-a zecea ediţii a paradei mândriei, care va avea loc sâmbătă, 8 iunie, motiv pentru care organizatorul, Asociaţia neguvernamentală ACCEPT, se poate mândri, iată, şi cu o tradiţie în ţara noastră a marşului decadenţei.
Scandalul care face toţi banii
Promotorii homosexualităţii, sub pretextul "creşterii valorilor diversităţii cu scopul eliminării actelor de discriminare şi violenţă faţă de aceasta categorie de cetăţeni", caută remarcarea acestei manifestaţii exhibiţioniste în orice chip. Pentru ei, bună este şi promovarea pozitivă, făcută de organismele proprii, cât mai ales cea negativă, de scandal. Prima îşi atinge scopul obiectiv, acela de epatare în faţa lumii, în vederea atragerii eventual de noi membri simpatizanţi, iar cea de-a doua le transformă acţiunea într-o afacere extrem de profitabilă. Să nu credeţi că nu au organizaţii care ştiu să pescuiască mai ales în ape tulburi! O avalanşă de atitudini ferme stârnită de opinia publică, presă, instituţii etc. asupra homosexualilor ar aduce noi argumente finanţatorilor externi în favoarea direcţionării unor sume consistente către asociaţiile româneşti ce pretind că apără drepturile persoanelor gay în ţara noastră. Vă mai amintiţi afişele scandaloase care au fost împânzite în 2011 cu imaginea unui bebeluş având eticheta de homosexual? Cine nu şi-ar fi putut închipui înaintea afişării acelor panouri că un asemenea atac la ceea ce e mai pur şi mai frumos pe lumea asta nu ar stârni scandal şi opoziţie fermă? Era evident faptul că asta se va întâmpla. Şi asta s-a urmărit dealtfel. Toată lumea a reacţionat împotriva acelei acţiuni reprobabile, motiv pentru băieţii deştepţi ai comunităţii "oprimate" să susţină că apără drepturile homosexualilor din România şi că au nevoie de fonduri consistente pentru a putea face acest lucru.
Tema homosexualităţii e una pe cât de dezagreabilă pentru cei mulţi, pe atât de ţanţoşă pentru minoritatea care o îmbrăţişează. Actul homosexual este catalogat de medici ca o deviaţie sexuală. Medicina o priveşte ca pe un factor cu risc foarte crescut în transmiterea bolilor pe căi sexuale. Dealtfel, istoria primelor cazuri de SIDA transmise astfel începe în SUA, la cuplurile de homosexuali, unde rata de infectare cu hiv este în prezent de 63%. Homosexualitatea este condamnată şi de psihologi, ca un preţ prea scump, de fapt un preţ încă necuantificat, din punct de vedere social şi mental, plătit de copiii înfiaţi de homosexuali. Şi din punct de vedere social, homosexualitatea este condamnabilă. Există din păcate state unde căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală, majoritatea acestora autorizând de asemenea şi adopţia în cazul cuplurilor de homosexuali. Astfel, nu doar că s-a relativizat instituţia fundamentală a omenirii, care este familia, ci aceste derapaje nepenalizate, ba dimpotrivă, legalizate, constituie o adevărată primejdie pentru familie, nu doar pe termen scurt. Ciudat e să ai doi taţi, fără să ştii ce e aia o mamă, sau două mame, fiind privat de sentimentul de-a avea un tată. Este o nebunie inoculată în sufletul unui copil care devine o marfă de consum pentru nişte "părinţi" cu o neruşinată poftă de plăcere adăugată. Apoi, pe termen lung, ideea de bunic sau bunică se va pierde în negura ireparabilă a tinereţii păcătoase. În arborele genealogic, pentru urmaşi, homosexualitatea va fi o povară greu de suportat, un lung şir de suferinţe de tot felul, de învăţări şi de dezvăţări grele.
Dar, iată că, beneficiind de aportul interesat al unor organizaţii, homosexualii se bâţâie pentru a face parte din realitatea cotidiană. Oricum ar fi. O fac atrăgând atenţia, frizând bunul simţ, indignând, incitând, provocând revoltă. Căci aşa cum interesele meschine fac casă bună şi profitabilă cu scandalul, ce s-ar potrivi mai bine decât o paradă a homosexualilor într-o ţară ortodoxă?

PS: Nici nu am apucat să dau acest text spre publicare, căci o ştire de ultimă oră m-a cutremurat, nevrând să cred că aşa ceva se poate întâmpla vreodată în ţară la noi. Ieri, 4 iunie, Comisia de revizuire a Constituţiei a adoptat un amendament propus de senatorul PNL Tudor Chiuariu, prin care sunt completate în legea fundamentală criteriile pentru care este interzisă discriminarea. „Orice discriminare bazată pe orientare sexuală este interzisă“, se vrea a se scrie în Constituţia României. Cu alte cuvinte, orice lege care urmează a defini căsătoria doar ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, respectiv cele care reglementează adopţiile (care se fac acum în cadrul familiei tradiţionale) devine neconstituţională. Mai mult spus, fără niciun fel de oprelişte legislativă căsătoriile homosexuale şi adopţiile vor avea cale liberă. S-ar rezolva astfel o „problemă“ europeană într-un stil pur românesc, prin ocolire, pe uşa din dos. Deocamdată, propunerea a trecut de Comisii, urmează a fi dezbătută în plenul Parlamentului.
Dacă va fi votat un astfel de amendament în plen şi ulterior votată Constituţia sub această formă, viitorul familiei din această ţară, şi implicit viitorul acestei naţiuni va fi în pericol. Lucrurile devin cu adevărat dramatice când vezi că ţi se poate întâmpla ţie, când ţi se cere şi ţie şi ţării tale ceva nefiresc. Dacă iniţiatorul amendamentului şi cei şaptesprezece parlamentari români din comisia de douăzeci se gândesc la discriminare ca act injust, ca nedreptate, fie şi pentru homosexuali, nu s-au gândit la copii şi la viitor care este astfel discriminat şi discreditat?! În fond, homosexualitatea este o gravă discriminare la adresa copiilor. Şi putem discuta aproape orice, la urma urmei, dar totul până la copii, până la familie. Vrem o lume fără discriminare? Să începem de la copii, nu să terminăm cu ei...

Lucian Apopei

Sursa: 

Doxologia

Un amendament liberal la textul Constitutiei este o bombă atomică cu ceas pentru dărâmarea Familiei Creștine și a Bisericii

• Amendamentul lui Chiuariu privind interzicerea discriminarii bazata pe sex a fost adoptat cu 18 voturi pentru si 2 abtineri. Articolul 4 aliniatul 2 “Orice discriminare bazata pe sex, culoare, origine etnica sau sociala, trasatura genetica, limba, credinta sau religie, opinii politice sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, proprietate, nastere, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala este interzisa. (Initiator: Tudor Chiuariu http://www.hotnews.ro/stiri-politic-14933487-live-text-modificarea-constitutiei-ziua-2-comisia-lui-crin-antonescu-discuta-propunerile.htm

Frați creștini,

Astăzi s-a petrecut un fapt extrem de grav, de o gravitate imensă și cu consecințe incalculabile pentru viitorul creștinismului in Romania. Din păcate, se pare că foarte puțini creștini înțeleg care este miza acestui fapt și care pot fi consecințele pe termen lung.

Faptul este cel de mai sus: anume adoptarea de către Comisia Parlamentară pentru modificarea constituției (condusă de liderul PNL Crin Antonescu) a amendamentului de modificare a constituției propus de Tudor Chiuariu (tot PNL) prin care se explicitează în textul Constituției interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală.

Odată cu adoptarea acestui amendament, parlamentarii noștri au dat undă verde pentru declanșarea unei revoluții constituționale, instituționale, sociale și morale care va schimba din rădăcini modul de funcționare a societății românești și care, pe termen lung, va genera o presiune imensă asupra Bisericii și a creștinilor din țară, de o intensitate comparabilă poate doar cu persecuția lui Dioclețian și cu prigoana din vremea regimului comunist. Să știți că nu glumesc și nici nu sunt un panicard. Sunt un om nu doar interesat de politică, dar și unul care, la un moment dat, a studiat în mod sistematic problematica schimbării constituționale și a drepturilor omului, așa că vă rog să mă credeți că vorbesc în deplină cunoștință de cauză.

Ideea centrală este că în momentul în care ”orientarea sexuală” va fi menționată în Constituție, autoritatea Legii și forța Statului vor putea fi invocate și utilizate pentru a schimba orice instituție, normă și comportamente sociale care pot fi interpretate ca fiind discriminatorii la adresa ”orientării sexuale”.

O consecință imediată va fi revizuirea definiției familiei din actualul Cod Civil (art. 259) conform căreia „Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. După cum știm, această definiție pare unora ”discriminatorie”. În condițiile în care codul civil trebuie să urmeze constituția (și nu invers), după ce noua constituție va fi adoptată va fi foarte ușor de ridicat problema ”neconstituționalității” actualei definiții a familiei din codul civil. Consecințele care vor urma vă las singuri să vi le închipuiți, iar dacă nu puteți, căutați să vedeți ce li se întâmplă creștinilor din cele mai ”emancipate” țări unde s-a impus noua definiție legală a familiei.

Biserica se va trezi peste noapte cu imense presiuni să schimbe și să relaxeze înțelesul valorilor, normelor și noțiunilor fundamentale pe baza căreia a funcționat de la Cinzecime încoace. Nu doar că vor fi presiuni imense pentru a nu-i mai ”discrimina” la angajare (poate și la hirotonire?) pe cei cu ”orientare sexuală diversă”, dar, foarte probabil, mai devreme sau mai târziu, se va confrunta cu restricții legale în activitatea ei pastorală și misionară.

Frați creștini,

În Evanghelie ni se vorbește de atâtea ori de ”semnele vremii”. Ocupați cum suntem cu lupta pentru existență și scârbiți de politică, foarte mulți dintre noi aleg să nu se mai intereseze de ce mai face Cezarul (deși noi toți îl ținem în viață, plătindu-i dările din sudoarea și din viitorul copiilor și nepoților noștri). Din nefericire pentru noi, dacă nu luăm atitudine urgentă, Cezarul reprezentat de Antonescu, Chiuariu, Pârvulescu & Co intenționează să ne ”fericească” cu o revoluție constituțională va dărâma temeliile creștine (atâtea câte mai sunt) ale societății românești.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi e un semn al vremii, care ne arată nu doar cât de iresponsabilă este clasa politică din România dar care ne va arăta și care este capacitatea de acțiune civică și politică a cetățenilor români pentru care Evanghelia lui Iisus Hristos este farul călăuzitor în viață. Dacă cei care ne conduc, slujindu-se de confortabila majoritatea parlamentară pe care o au la dispoziție, vor putea să impună o constituție în care se face în mod explicit referire la discriminarea în funcție de ”orientarea sexuală”, atunci înseamnă că, într-adevăr, Brucan are dreptate, românii sunt irecuperabili, au fost și au rămas un ”stupid people”, un popor de proști, ușor de păcălit și care în niciun caz nu va mai merita să aibă crucea pe stema statului. Probabil că promotorii acestei schimbări (minoritatea infimă dar foarte inteligentă și bine organizată de ong-iști stângiști) tocmai pe aceasta mizează, pe prostia politicienilor (evidentă în cazul Chiuariu-Antonescu) și pe letargia / inconștiența poporului. La fel ca în cazul lui Remus Cernea (băgat în parlament de PSD-ul lui Mazăre) și în acest caz stângiștii radicali se folosesc de politicienii USL ca de niște ”useful idiots” (proști utili), pe care i-au convins să introducă acest amendament ”la pachet” cu alte amendamente care acum țin ecranele (gen ”regionalizarea”) dar care peste ani și ani vor apărea niște nimicuri pe lângă consecințele care vor decurge din menționarea ”discriminării sexuale” în constituție.

Adevărul este că dacă ar pierde acestă ocazie (când vor mai exista majorități parlamentare la fel de solide pentru schimbarea constituției precum cea de acum a USL??) stângiștii vor trebui să aștepte foarte multă vreme, poate până la paștile cailor, pentru a-și realiza agenda revoluționară de dărâmare a familiei și a normelor creștine de viață. Așa, profitând de acest moment unic (schimbarea Constituției de către hiper-majoritatea USL) stângiștii încearcă să impună pe tăcute o schimbare revoluționară devastatoare pentru caracterul creștin al societății românești. După normele clasice ale muncii bolșevice, stângiștii au capturat o organizație de fațadă capitală (Forumul Constituțional), au lansat petarde și fumigene care ascund miza reală aflată în joc iar în final i-au mașrutizat și i-au pus să săvârșească trebușoara murdară pe ”idioții utili” din PNL care, preocupați în primul rând de controlarea justiției și de neutralizarea dosarelor proprii, poate că nici nu-și dau seama că prin acest amendament constituțional deschid cutia Pandorei pentru demolarea familei creștine și a Bisericii în România secolului XXI.

Din fericire, răul încă mai poate fi oprit. Dar asta doar cu condiția unei rapide treziri și mobilizări a tuturor creștinilor conștienți din România. Din nefericire pentru noi, cei aflați la putere au o majoritatea parlamentară confortabilă iar stângiștii pot conta pe puternic sprijin media și logistic din străinătatea. Pe de altă parte, adevărul este că statul român este pe perfuzii în acest moment iar șandramaua numită clasa politică românească încă se ține în ultimele șuruburi doar datorită lehamitei și letargiei civice a majorității oamenilor din țară. Dacă s-ar confrunta cu o poziție fermă din partea Bisericilor și cu o proteste în masă a creștinilor din țară, și Ponta și Antonescu și Chiuariu vor da repede înapoi și-l vor lăsa de izbeliște pe Pârvulescu & gașca de stângiși până la următoarea schimbare constituțională, când va fi să fie. Nu uitați, comuniștii nu știu decât de frică. Asta e singura strategie câștigătoare față de comuniști, nu doar să nu-ți fie frică de ei, dar să le bagi frica în oase. Exact precum în 1918 sau 1946, șin în 2013 doar de frică tovarășii au fost și sunt dispuși să se comporte ca niște oameni normali.

Noi, ca și creștini, știm că nu trebuie să ne fie frică, atâta vreme cât suntem de partea Adevărului și Vieții. Așadar, frați creștini, cine ne oprește să luăm atitudine împotriva acestei manevre ordinare săvârșită astăzi de Chiuariu, Antonescu & co. prin care sub temeliile creștine ale societății românești se pune o bombă atomică cu ceas? Dacă nu vom vorbi noi, oare vor vorbi pietrele (inclusiv cele puse sub ”Catedrala Mântuirii Neamului”)? Iar dacă vom tăcea acum, oare ce răspuns vom da la Judecata de pe Urmă?

Doamne Ajută!

Mesaj de Corneliu Berari

Sursa: Cultura vietii