Organizaţii religioase: Nu vrem card de sănătate. CNAS: Respectăm credinţa, putem da adeverinţe.

Reprezentanţii unor organizaţii religioase au declarat, vineri, într-o întâlnire cu autorităţile, că nu doresc carduri de sănătate, pentru că cipul acestora ar conţine numărul 666, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Vasile Ciurchea spunând că le pot fi date adeverinţe.

(...) Alţi reprezentanţi ai acestor asociaţii au mai spus că prin card se urmăresc "interese obscure din afara României".

Preotul Mihai Andrei Aldea, venit de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă din judeţul Neamţ, a spus că peste un milion de oameni au refuzat cardul.

"Eu şi peste un milion de oameni refuzăm cardul, din motive foarte diferite: unii din motive de conştiinţă pur şi simplu, alţii din motive de conştiinţă religioasă, alţii pentru că au dreptul să refuze procesarea datelor personale după voia altor instituţii. Din nenorocire, instituţiile statului aplică logica teroriştilor de la Paris: dacă nu eşti de acord cu noi, te omorâm. Pentru că aceşti oameni care nu acceptă cardul de sănătate, în lipsa unei alternative, sunt condamnaţi la moarte, la execuţie, aceia dintre ei care sunt grav bolnavi şi li se refuză dreptul la consultaţie, culmea aberaţiei. În hotărârea de Guvern este o alternativă, dar aceasta este restrânsă la ceea ce vor legiuitorii, dacă o lărgesc pentru libertatea de conştiinţă s-a rezolvat problema şi dezbaterea este inutilă", a spus părintele Mihai Aldea.

Întrebat cine sunt cei 1 milion de oameni care refuză cardul, preotul a spus că sunt din toate categoriile: creştini ortodocşi, oameni de alte religii şi grupuri de atei.

"Vorbim de peste un milion de cetăţeni care au semnat în urmă cu câţiva ani un document pe care l-au trimis la preşedinţie. Ni s-a răspuns că ni se va da alternativă. De patru ani, Ministerul Sănătăţii ne-a promis o alternativă. De ce îl refuzăm? De exmplu, pentru că este prevăzut că se dă cu acordul al asiguratului. Dacă te obligă, eşti constrâns", a mai spus preotul.

Preşedintele CNAS Vasile Ciurchea a spus că din datele autorităţilor sunt doar 2.000 - 3.000 de români care refuză cardul, dar că va exista o alternativă.

"Cu certitudine, am subliniat de câteva ori, vom găsi o alternativă la card. În momentul de faţă aş vrea să văd câţi sunt cei care refuză. Din datele noastre sunt puţini, două sau trei mii. O parte din cei care au returnat cardul acum vin şi-l cer. Este clar că trebuie să găsim o alternativă pentru că sunt oameni care îl refuză din motive mai mult sau mai puţin obiective, mai mult sau mai puţin înţelese de mine. Dar sigur acea adeverinţă o să îi pună pe drumuri, de la casă, la medic şi aşa mai departe. Dacă doresc adeverinţa, rămâne adeverinţa, nu doresc ca cineva să rămână fără servicii medicale pentru faptul că s-a introdus cardul. (...) Nu suntem împotriva acestor opinii, respectăm credinţa, respectăm absolut tot ce doreşte pacientul, dar cardul la noi sau în alte sisteme de asigurare, pentru că toate sistemele de asigurare au card, nu face altceva decât să pună ordine în acordarea serviciilor şi în eficientizarea banilor", a explicat Ciurchea.

(...) Patriarhia Română a arătat că nu se opune introducerii cardului de sănătate, dar susţine găsirea unei alternative pentru aceia care din anumite raţiuni refuză acest act.

Sursa: Mediafax

Irina Bazon: Eminescu, un apărător al Ortodoxiei.

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun „patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării.

Acum 124 de ani, în ziua de 15 iunie 1889, pleca dintre noi Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Fără Eminescu, am fi fost mai săraci, mai goi, mai puţin români. Şi-a închiat viaţa slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertăţii şi unităţii naţionale.

S-a spus despre el că a fost ultranaţionalist, xenofob, reacţionar, extremist, antisemit. Unii l-au descris drept degenerat, sifilitic, alcoolic şi afemeiat. El se aştepta la această formă de „recunoştinţă” a posterităţii, o anticipase cu amărăciune în Scrisoarea I: „…vor căta vieţii tale/ Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -/ Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

Ştia ce va urma, ce soartă îl aşteaptă. Dar nu a depus armele. În consecinţă, într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului, angajându-se să îi lichideze pe naţionalişti, Eminescu a fost catalogat drept nebun, discreditat, internat abuziv în diferite sanatorii de boli psihice, unde i-au fost administrate cantităţi enorme de mercur şi unde a fost „tratat” prin bătăi cu funia udă, până la leşin. De ce? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva duşmanilor ţării, pentru că demasca în articolele sale corupţia politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Cine combate Ortodoxia numai român nu e…”

Eminescu a fost un mare patriot, dar a fost şi un apărător al Bisericii Ortodoxe. Mărturia lui rămâne peste veacuri, ca un adevărat testament, scris parcă anume pentru cei care se încăpăţânează încă să-l considere ateu.

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Cât priveşte aşa-zisa apartenenţă a lui Eminescu la orice fel de mișcare ocultă, transnațională, cuvintele poetului sunt mai mult decât edificatoare şi mai actuale ca niciodată:

„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun „patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării. Că se vor întoarce la credinţă, că vor umple iar bisericile, că se vor întoarce din „neagra străinătate” şi se vor lupta pentru ţara lor, aflată în momente de grea cumpănă. Ar plânge pentru tineretul rupt de istorie şi de trecut, ancorat în valori străine nouă, abrutizat prin tehnicile moderne de corupere în masă. Ar privi, cu lacrimi în ochi, spre satul românesc – o umbră din ce-a fost cândva. Ar căuta peste tot şi n-ar mai găsi decât pe ici, pe colo părinţi şi bunici care să lase generaţiilor tinere comori nepreţuite: datini, obiceiuri, cântece şi doine, balade populare, toată zestrea inestimabilă a românilor de altădată. Ar găsi un neam parcă pustiit, fără memorie, aproape lipsit de suflare. Un neam pe care avem cu toţii datoria să-l readucem la viaţă. Măcar noi, cei ce-l iubim şi cinstim pe Eminescu.

„Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.” (Mihai Eminescu) Vi se pare cumva acest tablou al decadenței cunoscut?

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei

Mihai Eminescu: "Cine-o combate pe ea (Biserica) şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

(M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).

Mitropolitul Banatului de Ziua lui Eminescu, când "sărbătorim mintea neamului nostru românesc": Astăzi avem de-a face cu o AGRESIUNE culturală EXTERNĂ.

Manifestările dedicate Zilei Naționale a Culturii Române și împlinirea a 165 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu au fost deschise joi, la Timișoara, de Filiala locală a Academiei Române, eveniment în cadrul căruia mitropolitul Banatului, ÎPSS Ioan Selejan, susținând alocuțiunea cu tema 'Cultura - candela neamului'.

Înaltul prelat a afirmat că astăzi "sărbătorim mintea neamului nostru românesc", deoarece cultura reprezintă mintea unui popor, prin intermediul căreia se păstrează identitatea națională.

"Astăzi, cultura română este supusă efectului globalizării și, în loc să fie progres, mai mult asimilează curente și idei din exterior. Am putea afirma că avem de-a face cu o agresiune culturală externă, care nu întotdeauna este și de calitate și nu promovează idei de o înaltă ținută morală. Se pune întrebarea: până unde o cultură poate primi și elemente din exteriorul său?', a afirmat ÎPSS Ioan al Banatului.

El a remarcat faptul că, dacă nu vom reactiva izvoarele culturii românești, riscăm să devenim doar "o populație care trăiește într-o regiune din sud-estul Europei", întrucât marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în conștiința unui om și a unei națiuni.

"Astăzi suntem obișnuiți să analizăm mai mult efectele și acțiunile militare ale unor state împotriva altora, neglijând faptul că bătăliile din spațiul cultural au, de multe ori, pe termen mediu și lung, efecte devastatoare asupra unei nații, mai mari decât ale unei însângerate bătălii. Va domina lumea cine va câștiga marea bătălie culturală. Ea nu ia prizonieri, ci domină conștiințe", a adăugat ÎPSS Ioan Selejan.

Președintele Filialei timișorene a Academiei Române, acad. Ioan Păun Otiman, a afirmat că, în fiecare an, acest panteon al culturii naționale va marca Ziua Națională a Culturii prin evenimente deosebite.

"Timp de 40 de ani, România a avut o anumită sterililate culturală, care a continuat și după Revoluție, iar acum este nevoie să accelerăm fenomenul cultural. De modul în care o vom face va da socoteală fiecare dintre noi", a spus Ioan Păun Otiman.

AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)

Să luăm aminte! Mesajul Părintelui Justin către Preşedintele României: Referendum asupra actelor şi supravegherii electronice.

Părintele Justin Pârvu a adresat Preşedinţei în 16 Septembrie 2009 o cerere de organizare a unui Referendum naţional care să chestioneze poporul român pe tema actelor de identitate electronice. Deşi este unica oară în istoria României cînd s-au strîns un milion (1.000.000) de semnături pentru o iniţiativă legislativă, Preşedintele României nu a răspuns acestei cereri. Prin urmare, ea rămîne deschisă şi aşteptăm preşedintele care o va lua în considerare. Românii au dreptul la speranţă şi la împlinirea ei.

*

Arhiepiscopia Iaşilor
MĂNĂSTIREA SFINŢII ARHANGHELI
Sat Petru Vodă, com. Poiana Teiului, 617346
Tel: +40233.257.003
@: manastirea @ petru-voda.ro
Nr. 97/ 2009 Septembrie 16

Domnule Preşedinte,
În numele Sfintei Predanii a Bisericii noastre Ortodoxe şi în numele suferinţei neamului din ultimele zeci de ani, am încercat să ducem mai departe tezaurul de sfinţenie şi de bunăstare al acestui popor greu încercat. În întreaga noastră viaţă şi mai ales în ultimii douăzeci de ani, de cînd am ctitorit Mănăstirea Petru Vodă, am dus o luptă continuă pentru trezirea şi conştientizarea poporului faţă de valorile milenare ale sfintei credinţe şi ale neamului nostru.

De aceea, socotim că promulgarea unor acte normative precum OUG 184/2008, OUG 207/2008, OUG 55/2009, Legea 298/2008 şi adoptarea ilegală a Directivei 126/2006 a UE de către M.A.I., care, toate, promovează implementarea cipurilor electronice în actele de identitate româneşti, pe lîngă încălcarea flagrantă a unor articole din Constituţia României şi a unor norme de drept intern şi internaţional, aduce atingere conştiinţei religioase a neamului nostru. Legătura dintre această tehnologie şi cîteva semne apocaliptice, ca şi renunţarea la libertăţile cucerite cu sînge în Decembrie 1989, nu se poate face în România decît prin adoptarea legilor mai sus menţionate, depărtîndu-ne, prin impunere de sus, oficială, de împlinirea misiunii noastre în istoria de 2000 de ani de creştinism a acestui popor.

Aşteptăm de la domnia voastră o rezolvare favorabilă, pe cît se poate, a dorinţei noastre de abrogare a tuturor acestor măsuri legislative mai sus menţionate. Domnia voastră sunteţi reprezentantul acestei naţiuni şi direct şi indirect: Direct pentru că sunteţi ales de naţiune ca reprezentant în lupta cu greutăţile şi nevoile momentului istoric prin care trecem, şi indirect, pentru că este la mijloc conştiinţa morală a domniei voastre faţă de poporul care vă iubeşte. Creştinii noştri au sugerat încă de la început organizarea unui Referendum pe tema actelor şi supravegherii electronice ca posibilă soluţie pentru abrogarea acestor legi. Vă stau înainte implicarea directă şi personală sau alegerea responsabilităţii populare pentru împlinirea setei de libertate şi adevăr a neamului nostru.

Socotim că acum este momentul prielnic să prezentaţi un răspuns celor aproape un milion de Români care au semnat împotriva actelor şi supravegherii electronice, alături de mănăstirea noastră, de foarte multe mănăstiri şi parohii ortodoxe din ţară şi din străinătate, şi de multe organizaţii ale societăţii civile care ne-au susţinut şi ajutat, dar mai ales – ca o dovadă a interesului pe care îl avem faţă de dumneavoastră şi faţă de acest neam creştin ortodox.

Este un moment prielnic să vă deschideţi în mod oficial faţă de aşteptările poporului, şi să fiţi cît se poate de aproape de aspiraţiile noastre.

Socotim că este un moment prielnic şi pentru prezenţa dvs în viitor ca preşedinte ales al acestui popor, născut creştin-ortodox. Ceea ce facem astăzi nu ne reprezintă atît politic, cît mai ales istoric, fiecare gest pe care îl facem trebuind să fie pe linia începută de înaintaşi de a urca poporul român pe culmile unei biruinţe creştine. Domnia voastră sunteţi un urmaş al Sfîntului Voievod Constantin Brîncoveanu, şi al marilor voievozi Matei Basarab şi Mihai Viteazul, care şi-au scris cu litere de aur numele în istoria neamului nostru. Acesta este momentul în care domnia voastră vă puteţi arăta cît mai aproape de duhul şi cît mai în asentimentul poporului şi în special al bătrînei noastre Ortodoxii din Europa de Răsărit. Domnia voastră reprezentaţi Ţara şi Neamul într-un moment istoric deosebit, şi vă cerem să fiţi alături de milioanele de români care ne sunt alături, dar mai ales de acel milion de creştini care s-au informat şi au semnat alături de noi împotriva actelor electronice. Vă cerem să fiţi alături de noi mai degrabă decît alături de interesele politice globalizante şi nivelatoare. Ca neam creştin ortodox, cerem să fim respectaţi cu credinţa şi tradiţiile noastre milenare, de la care nu se cuvine să ne abatem cîtuşi de puţin, avîndu-i pildă pe înaintaşii mai sus pomeniţi.

Soluţia cerută de creştini, Referendumul asupra actelor şi supravegherii electronice, s-ar putea organiza în acelaşi timp cu alegerile prezidenţiale, economisind timp şi bani pentru organizarea sa şi pentru informare, candidaţii la cea mai înaltă funcţie în stat trebuind să se implice activ în dezbaterea acestui subiect atît de fierbinte la nivelul întregului popor. Credinţa noastră este că răspunzînd favorabil dorinţelor noastre şi ale celor un milion de români care au semnat alături de noi şi ale căror semnături în original vi le punem la dispoziţie, vă veţi bucura şi de binecuvîntarea lui Dumnezeu, şi de preţuirea şi sprijinul întregului nostru popor iubitor de libertate şi de adevăr.

Cu preţuire,
Stareţ al Mănăstirii Sf Arhangeli – Petru Vodă,
Arhimandrit Iustin Pîrvu

Integral: http://manastirea.petru-voda.ro/2015/01/14/mesajul-parintelui-justin-catre-presedintele-romaniei/

Ministerul Sănătăţii organizează vineri, 16 ianuarie 2014, ora 10.00, la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică o dezbatere publică având ca temă proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea Hotararii Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate.

În baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Sănătăţii organizează vineri, 16 ianuarie 2014, ora 10.00, la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică, sala Amfiteatru, str. dr. Leonte, nr. 1-3, sector 5, Bucureşti, o dezbatere publică având ca temă proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea Hotararii Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX "Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Modalitatea de colectare a recomandărilor: în format electronic, la adresa de email: <mailto:propuneri@ms.ro> propuneri@ms.ro, până la data de 15.01.2015, cu specificarea articolului sau articolelor din proiectul de act normativ, data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului; Modalitatea de înscriere: în format electronic, la adresa de email: <mailto:moancea@ms.ro> moancea@ms.ro, până la data de 15.01.2015, ora 13.00; Luarea cuvântului: în ordinea înscrierii pentru participare la dezbaterea publică. Timpul alocat luării cuvântului: 3 minute Fiecare participant, după intrarea în sala de ședințe, se va înscrie pe lista de persoane prezente la ședința publică. La luarea cuvântului, participanții se vor prezenta. Potrivit prevederilor art. 7, alin. (10), lit. b) din Legea nr. 52/2003, ”b) dezbaterea publică se va încheia în momentul în care toţi solicitanţii înscrişi la cuvânt şi-au exprimat recomandările cu referire concretă doar la proiectul de act normativ în discuţie;”. Sursa: Ministerul Sănătăţii

Cuvântul Doamnei Aspazia Oţel Petrescu la manifestarea închinată martirilor creştinătăţii, Ion Moţa şi Vasile Marin. "Ei au rostit fără cuvinte, cu fapta şi cu jertfa, pentru Spania și pentru România adevărul necontestat că orânduirile ateiste generează tiranie și suferință. Poftele lor dominatoare pe jertfitori nu-i mai pot atinge."

          Sâmbătă şi duminică, 10-11 ianurie 2015, în localitatea Majadahonda (Spania) a fost cinstită jertfa celor doi martiri ai creştinătăţii, Ion Moţa şi Vasile Marin. Ne revine onoarea să redăm mai jos cuvântul în memoria luptătorilor pentru Cruce, căzuţi în războiul civil din Spania, întocmit de mult pătimitoarea din închisorile bolşevice (timp de 14 ani), Doamna Aspazia Oţel Petrescu. Dumnezeu a hărăzit ca distinsa reprezentantă a generaţiei 1948 să rămână printre noi, pentru a ne mărturisi crezul unei generaţii şi a păstra vie memoria mucenicilor care s-au opus hidrei comuniste, luptând pentru Cruce şi Neam.
         Cuvântul ne-a parvenit prin intermediul lui Calin Gabor, unul dintre organizatorii manifestării comemorative de la Majadahonda. (Mihai Tîrnoveanu şi Florin Palas)

In memoriam Ion Moța și Vasile Marin

         Ne-am adunat din nou sub minunatul cer al însoritei Spanii să comemorăm una din acele zile care despică în două istoria unei țări: ”înainte de” și “după ce”. Este vorba de trecerea la Domnul a celor doi jertfitori români, care au pansat cu jertfa lor supremă rănile produse bisericilor spaniole de ateii înregimentați sub flamura roșie.

         Ne-am adunat în numele Cerului, să depunem cununi de lumină pentru Ion Moța și Vasile Marin în ziua în care și-au așternut viața, prinos de credință pentru Spania, din partea României.

         Ne-am adunat în numele pământurilor noastre sfinte, în zum de ape multe, ca să mai adaugăm șuvoi de lacrimi la izvoarele de lacrimi ce s-au tot adunat spre purificarea acelor vremi insângerate.

         Ne-am adunat să venerăm, inimă lângă inimă, memoria celor ce au căzut în șuierul gloanțelor ce loveau chipul lui Hristos, dumnezeirea scăldată în lacrimi și sânge.

         Ne-am adunat să oferim o singură bătaie de inimă, puternică și solidară, pentru cei ce au făcut din viața lor tânără și frumoasă o maramă de iubire sinceră și sublimă cu care au șters fața Domnului insultat și îndurerat.

         Am venit dinspre trecut sa reînviem din tranșeele amintirilor, acele inimi înflăcărate de iubirea infinită pentru Hristos cel crucificat pentru a câta oară.

         Nu le vom evoca personalitățile, sperăm că în aceasta zi consacrată comemorării lor sunt suficient de cunoscuți. Vom cuteza doar să le venerăm memoria închinându-le câteva cuvinte de iubire și respect pentru frumuseţea jertfei lor.

         Vestea că se trăgea cu gloanțe în fața lui Hristos a fost primită de ei cu cutremurare. Inimile lor în care ardeau, ca niște candele de jertfă, credința, iubirea și speranța nu au putut tolera blasfemia. S-au hotărât să alerge fără șovăire în ajutorul fraților spanioli. Trebuiau opriți adepții lui Satan să împroaște dezonoare și suferință într-o țară binecuvântată de Dumnezeu.

         Au plecat mai mulți, dar doi dintre ei și-au făcut datoria până la capăt.

         Cu toții s-au dizlocat dintr-un mediu binecuvântat cu iubire. Au părăsit tot ce le era scump pe lume: o țară iubită cu ardoare, o familie iubită și iubitoare, o Mișcare spirituală fascinantă, un Căpitan care se pregătea să asigure, cu profunzime, Învierea unui neam oropsit. Știau că drumul lor putea să fie fără întoarcere; și-au luat rămas bun de la cei iubiți și au plecat înaripați spre datorie cu ochii la Iisus cel euharistic ce era din nou insultat, din nou încununat cu spini de ură și ocară, din nou pedepsit de o lume orbită de răutate, toate pentru faptul că a părăsit lumea îngerilor și splendorile cerului, un Tată divin și o bucurie eternă şi S-a întrupat şi S-a umilit până la moartea pe cruce pentru ca Omul să-și recapete din plin viața eternă.

         Ion Moța și Vasile Marin s-au transformat în unealta acestui gând. Doreau arzător să ajute la salvarea Spaniei aruncată într-un crâncen război civil și au trecut la faptă. Erau pregătiți pentru un astfel de țel. Slujeau de mult unui ideal măreț, aveau un crez sfânt care i-a însoțit și i-a încurajat:
”Ține spada mea fierbinte
Și pe frunte zarea toată!”.

         Era și clară și scumpă ideea că ar putea să acopere cu jertfă taina crucificării.

         Ei trăiau credința, nu doar ca pe o dezbatere teologică a componentelor, ci ca pe o trăire mistică ce străbătea ca un fior cald existența concretă. Era o trăire care transfigura abnegația și devotamentul și încălzea inimile cu o gingașă iubire.

         Erau împrejurări în care inimile simțeau că slujesc Omul întreg, nedespărțit, înălţat prin dăruire și rugăciune.

         Doamne, dă-ne o inimă vie, sensibilă, capabilă să cunoască în întregime normele divine; o tărie și o iubire care nu pot fi reduse atunci când luptăm să ardem rădăcinile răului.

         Când spiritele lor se îngemănau într-o rugăciune caldă și înlăcrimată se încărcau de o astfel de putere. Trăiau bucuria de a se simți împreuna cu frații, de a se ştii fiii unui Dumnezeu Tată-Iubire.

         Vedeau speranța ca pe o gingășie a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lua în primire inimile lor primeau o iubire senină și dulce. Nu mai simțeau rigorile tranșeelor și întreaga lor ființă se înaripa.

         Mă gândesc că Domnul Iisus a iubit jertfele lor frumoase, puterea lor de dăruire și a hotărât să le primească oferta lor de jertfire; lumină și mărturie pentru veacuri viitoare. Spunea cineva că aleșii dragostei absolute sunt excepții tot atât de rare ca și geniile.

         Oricât ar fi de multe și de meșteșugite cuvintele, ele nu pot tâlcui întocmai taina răstignirilor. Jertfa celor doi români, din iubire pentru Domnul Iisus Hristos, este mai presus de explicații. Nu vom spune deci cuvinte multe. Ne vom adânci în tăcere, cu venerație, într-o clipă de reculegere.

         Dorim ca clipa noastră de reculegere să fi rasunat în toate cerurile Părintelui Veșnic, pentru ca Fiul Său cel jertfelnic să fie tot mai mult iubit și slăvit.

         Îi mulțumim Mântuitorului sufletelor noastre că a acordat iubiților noștri Ion si Vasile onoarea de a șterge prin jertfa lor un colțisor din prihana aruncată pe altarele Spaniei. Este aceasta o zi de emoție și speranță pentru eternitățile noastre; spaniolă și românească. Mesajul lor rostit cu propia lor cenușă răsună și pentru viitorime.

         Aici și acum ascultăm cum ne înfioară nemurirea lor.

         Au intrat în legendă aducând mărturie despre capacitatea de iubire jertfitoare a neamului românesc.

         Ei au rostit fără cuvinte, cu fapta şi cu jertfa, pentru Spania și pentru România adevărul necontestat că orânduirile ateiste generează tiranie și suferință. Poftele lor dominatoare pe jertfitori nu-i mai pot atinge.

         Dar să ne întoarcem spre răsăritul soarelui privirile. Nu vi se pare că-i zăriți pe norii cerului, purtând în mâini lumina jertfitoare a sufletelor lor?

         Să le aducem cuvenita închinare, lor și Hristosului pe care l-au proslăvit cu fapta lor. Și să cântăm împreună cu ei imnul ce zice că Mare este Domnul întru drepții Săi.

         Trăiască Spania, trăiască România, trăiască legiunile biruitoare ale lui Iisus Hristos.

         ASPAZIA OŢEL PETRESCU