Mărturie a Monahului Paulin, 22 de ani de inchisoare, dintre care 18 numai la AIUD, despre unul din sfinţii români din închisorile comuniste, Părintele Iov Volănescu. "Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine"

Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sunt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată... În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lângă patul lui şi a spus: „Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine!”. (declaraţie dată de către Monahul Paulin Clapon, vieţuitor al Mănăstirii Petru Vodă, revistei Veghea, a consemnat Florin Palas) 

Cine este Părintele Iov Volănescu? 

O alta enigma este decesul ieromonahului Ion Volanescu-Iov, nascut la 12 aprilie 1903, in localitatea Candesti, din judetul Buzau. Dupa absolvirea Scolii de Comert din Ploiesti, a urmat Scoala de Stiinte Administrative din Bucuresti. Si-a inceput activitatea in calitate de contabil-sef la Camera Agricola a judetului Prahova si a devenit director al Federatiei Bancilor Populare din acelasi judet. A avut trei copii, care au murit la diferite varste. Dupa o perioada in care a fost membru PNL, incepand cu anul 1936 s-a incadrat in Miscarea Legionara, aderand la cuibul farmacistului Spiru Luizi din Ploiesti. Peste putin timp, devine seful acestui cuib si seful plasei Draganesti- Prahova. Odata cu venirea la putere a comunistilor, pentru toate partidele viitorul a fost sumbru. La fel a fost si in familia sa. Dupa decesul celor trei copii, a survenit si decesul sotiei. In aceste conditii, la 1 septembrie 1944, Ion Volanescu se hotaraste sa se calugareasca la Manastirea Ciobanu, fiindu-i acordat numele de Iov. 
In noiembrie 1947, s-a transferat la Manastirea Varzaresti, pentru ca, dupa un an, sa ajunga la Manastirea Hodos, din cadrul Episcopiei Arad. La acest ultim lacas de inchinaciune, parintele Iov a fost tradat si dat pe mana Securitatii. A fost arestat la 12 octombrie 1952, in urma denuntului facut de Paul Madincea, reprezentantul Cultelor din Arad. Timp de 8 zile, calugarul a fost torturat in beciurile Securitatii din localitate. S-au incheiat 11 procese verbale de interogatoriu. A fost acuzat retroactiv, conform hotararilor vremii, pentru activitate legionara. Fara sa fie judecat, a fost trimis pentru cinci ani in detentie administrativa, sa munceasca in diferite lagare, pedeapsa expirand la 12 octombrie 1957. Dintr-un munte de om, ajunsese un schelet ambulant, ce cantarea 49 de kg. Orice tentativa de a fi primit undeva sa munceasca era sortita esecului. La 22 aprilie 1959 a fost din nou arestat si judecat. Tribunalul Militar Timis, prin sentinta data la 22 octombrie 1959, l-a condamnat la 15 ani de munca silnica si confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. A fost eliberat la 28 iunie 1964, conform Decretului 411 de amnistie generala a tuturor detinutilor politici. 
Prin prisma celor precizate in biletul de eliberare, trebuia sa se prezinte din nou la Manastirea Hodos. Episcopia l-a numit preot paroh la Agrisul Mic, in aprilie 1966, ca apoi sa fie transferat la Manastirea Dealu, de langa Targoviste. Acolo a fost efectiv asaltat de credinciosi care auzisera de continutul inflacarat al predicilor sale; dupa atatea patimiri pe parcursul vietii, cuvintele sale aveau un mesaj aparte, electrizant. 
Securitatea l-a arestat din nou, la 15 ianuarie 1976, si l-a inchis intr-o celula speciala de la Spitalul numarul 9 din Bucuresti, profilat pe boli mintale. In imprejurari discrete, a fost impuscat in ceafa de cei care doreau sa scape de el. Decesul sau ridica mari semne de intrebare, dar enigma a fost luata de preot in mormant. Fara sa se faca vreo ancheta, la 19 ianuarie 1976, a fost inhumat in cimitirul Vaforata, de langa Manastirea Dealu. Un an mai tarziu, un grup de preoti, prin Ambasada Suediei la Bucuresti, a trimis o scrisoare la ONU, in care se arata ca in Romania se practica in continuare crima politica. Acele randuri nu i-au impresionat pe destinatari, deoarece nu s-a luat nicio masura. (sursa: paginiromanesti)

Organizaţii religioase: Nu vrem card de sănătate. CNAS: Respectăm credinţa, putem da adeverinţe.

Reprezentanţii unor organizaţii religioase au declarat, vineri, într-o întâlnire cu autorităţile, că nu doresc carduri de sănătate, pentru că cipul acestora ar conţine numărul 666, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Vasile Ciurchea spunând că le pot fi date adeverinţe.

(...) Alţi reprezentanţi ai acestor asociaţii au mai spus că prin card se urmăresc "interese obscure din afara României".

Preotul Mihai Andrei Aldea, venit de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă din judeţul Neamţ, a spus că peste un milion de oameni au refuzat cardul.

"Eu şi peste un milion de oameni refuzăm cardul, din motive foarte diferite: unii din motive de conştiinţă pur şi simplu, alţii din motive de conştiinţă religioasă, alţii pentru că au dreptul să refuze procesarea datelor personale după voia altor instituţii. Din nenorocire, instituţiile statului aplică logica teroriştilor de la Paris: dacă nu eşti de acord cu noi, te omorâm. Pentru că aceşti oameni care nu acceptă cardul de sănătate, în lipsa unei alternative, sunt condamnaţi la moarte, la execuţie, aceia dintre ei care sunt grav bolnavi şi li se refuză dreptul la consultaţie, culmea aberaţiei. În hotărârea de Guvern este o alternativă, dar aceasta este restrânsă la ceea ce vor legiuitorii, dacă o lărgesc pentru libertatea de conştiinţă s-a rezolvat problema şi dezbaterea este inutilă", a spus părintele Mihai Aldea.

Întrebat cine sunt cei 1 milion de oameni care refuză cardul, preotul a spus că sunt din toate categoriile: creştini ortodocşi, oameni de alte religii şi grupuri de atei.

"Vorbim de peste un milion de cetăţeni care au semnat în urmă cu câţiva ani un document pe care l-au trimis la preşedinţie. Ni s-a răspuns că ni se va da alternativă. De patru ani, Ministerul Sănătăţii ne-a promis o alternativă. De ce îl refuzăm? De exmplu, pentru că este prevăzut că se dă cu acordul al asiguratului. Dacă te obligă, eşti constrâns", a mai spus preotul.

Preşedintele CNAS Vasile Ciurchea a spus că din datele autorităţilor sunt doar 2.000 - 3.000 de români care refuză cardul, dar că va exista o alternativă.

"Cu certitudine, am subliniat de câteva ori, vom găsi o alternativă la card. În momentul de faţă aş vrea să văd câţi sunt cei care refuză. Din datele noastre sunt puţini, două sau trei mii. O parte din cei care au returnat cardul acum vin şi-l cer. Este clar că trebuie să găsim o alternativă pentru că sunt oameni care îl refuză din motive mai mult sau mai puţin obiective, mai mult sau mai puţin înţelese de mine. Dar sigur acea adeverinţă o să îi pună pe drumuri, de la casă, la medic şi aşa mai departe. Dacă doresc adeverinţa, rămâne adeverinţa, nu doresc ca cineva să rămână fără servicii medicale pentru faptul că s-a introdus cardul. (...) Nu suntem împotriva acestor opinii, respectăm credinţa, respectăm absolut tot ce doreşte pacientul, dar cardul la noi sau în alte sisteme de asigurare, pentru că toate sistemele de asigurare au card, nu face altceva decât să pună ordine în acordarea serviciilor şi în eficientizarea banilor", a explicat Ciurchea.

(...) Patriarhia Română a arătat că nu se opune introducerii cardului de sănătate, dar susţine găsirea unei alternative pentru aceia care din anumite raţiuni refuză acest act.

Sursa: Mediafax

Irina Bazon: Eminescu, un apărător al Ortodoxiei.

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun „patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării.

Acum 124 de ani, în ziua de 15 iunie 1889, pleca dintre noi Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Fără Eminescu, am fi fost mai săraci, mai goi, mai puţin români. Şi-a închiat viaţa slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertăţii şi unităţii naţionale.

S-a spus despre el că a fost ultranaţionalist, xenofob, reacţionar, extremist, antisemit. Unii l-au descris drept degenerat, sifilitic, alcoolic şi afemeiat. El se aştepta la această formă de „recunoştinţă” a posterităţii, o anticipase cu amărăciune în Scrisoarea I: „…vor căta vieţii tale/ Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -/ Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

Ştia ce va urma, ce soartă îl aşteaptă. Dar nu a depus armele. În consecinţă, într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului, angajându-se să îi lichideze pe naţionalişti, Eminescu a fost catalogat drept nebun, discreditat, internat abuziv în diferite sanatorii de boli psihice, unde i-au fost administrate cantităţi enorme de mercur şi unde a fost „tratat” prin bătăi cu funia udă, până la leşin. De ce? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva duşmanilor ţării, pentru că demasca în articolele sale corupţia politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Cine combate Ortodoxia numai român nu e…”

Eminescu a fost un mare patriot, dar a fost şi un apărător al Bisericii Ortodoxe. Mărturia lui rămâne peste veacuri, ca un adevărat testament, scris parcă anume pentru cei care se încăpăţânează încă să-l considere ateu.

„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)

Cât priveşte aşa-zisa apartenenţă a lui Eminescu la orice fel de mișcare ocultă, transnațională, cuvintele poetului sunt mai mult decât edificatoare şi mai actuale ca niciodată:

„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun „patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării. Că se vor întoarce la credinţă, că vor umple iar bisericile, că se vor întoarce din „neagra străinătate” şi se vor lupta pentru ţara lor, aflată în momente de grea cumpănă. Ar plânge pentru tineretul rupt de istorie şi de trecut, ancorat în valori străine nouă, abrutizat prin tehnicile moderne de corupere în masă. Ar privi, cu lacrimi în ochi, spre satul românesc – o umbră din ce-a fost cândva. Ar căuta peste tot şi n-ar mai găsi decât pe ici, pe colo părinţi şi bunici care să lase generaţiilor tinere comori nepreţuite: datini, obiceiuri, cântece şi doine, balade populare, toată zestrea inestimabilă a românilor de altădată. Ar găsi un neam parcă pustiit, fără memorie, aproape lipsit de suflare. Un neam pe care avem cu toţii datoria să-l readucem la viaţă. Măcar noi, cei ce-l iubim şi cinstim pe Eminescu.

„Înaintea negrei străinătăţi care împânzeşte ţara cad codrii noştri seculari şi, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, decreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.” (Mihai Eminescu) Vi se pare cumva acest tablou al decadenței cunoscut?

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei

Mihai Eminescu: "Cine-o combate pe ea (Biserica) şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

“Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu- zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre.

Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”

(M. Eminescu, Liber-cugetător, liberă-cugetare, “Timpul”, 2.02.1879, în « Opere », 1989, vol.X, p. 187).

Mitropolitul Banatului de Ziua lui Eminescu, când "sărbătorim mintea neamului nostru românesc": Astăzi avem de-a face cu o AGRESIUNE culturală EXTERNĂ.

Manifestările dedicate Zilei Naționale a Culturii Române și împlinirea a 165 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu au fost deschise joi, la Timișoara, de Filiala locală a Academiei Române, eveniment în cadrul căruia mitropolitul Banatului, ÎPSS Ioan Selejan, susținând alocuțiunea cu tema 'Cultura - candela neamului'.

Înaltul prelat a afirmat că astăzi "sărbătorim mintea neamului nostru românesc", deoarece cultura reprezintă mintea unui popor, prin intermediul căreia se păstrează identitatea națională.

"Astăzi, cultura română este supusă efectului globalizării și, în loc să fie progres, mai mult asimilează curente și idei din exterior. Am putea afirma că avem de-a face cu o agresiune culturală externă, care nu întotdeauna este și de calitate și nu promovează idei de o înaltă ținută morală. Se pune întrebarea: până unde o cultură poate primi și elemente din exteriorul său?', a afirmat ÎPSS Ioan al Banatului.

El a remarcat faptul că, dacă nu vom reactiva izvoarele culturii românești, riscăm să devenim doar "o populație care trăiește într-o regiune din sud-estul Europei", întrucât marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în conștiința unui om și a unei națiuni.

"Astăzi suntem obișnuiți să analizăm mai mult efectele și acțiunile militare ale unor state împotriva altora, neglijând faptul că bătăliile din spațiul cultural au, de multe ori, pe termen mediu și lung, efecte devastatoare asupra unei nații, mai mari decât ale unei însângerate bătălii. Va domina lumea cine va câștiga marea bătălie culturală. Ea nu ia prizonieri, ci domină conștiințe", a adăugat ÎPSS Ioan Selejan.

Președintele Filialei timișorene a Academiei Române, acad. Ioan Păun Otiman, a afirmat că, în fiecare an, acest panteon al culturii naționale va marca Ziua Națională a Culturii prin evenimente deosebite.

"Timp de 40 de ani, România a avut o anumită sterililate culturală, care a continuat și după Revoluție, iar acum este nevoie să accelerăm fenomenul cultural. De modul în care o vom face va da socoteală fiecare dintre noi", a spus Ioan Păun Otiman.

AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)

Să luăm aminte! Mesajul Părintelui Justin către Preşedintele României: Referendum asupra actelor şi supravegherii electronice.

Părintele Justin Pârvu a adresat Preşedinţei în 16 Septembrie 2009 o cerere de organizare a unui Referendum naţional care să chestioneze poporul român pe tema actelor de identitate electronice. Deşi este unica oară în istoria României cînd s-au strîns un milion (1.000.000) de semnături pentru o iniţiativă legislativă, Preşedintele României nu a răspuns acestei cereri. Prin urmare, ea rămîne deschisă şi aşteptăm preşedintele care o va lua în considerare. Românii au dreptul la speranţă şi la împlinirea ei.

*

Arhiepiscopia Iaşilor
MĂNĂSTIREA SFINŢII ARHANGHELI
Sat Petru Vodă, com. Poiana Teiului, 617346
Tel: +40233.257.003
@: manastirea @ petru-voda.ro
Nr. 97/ 2009 Septembrie 16

Domnule Preşedinte,
În numele Sfintei Predanii a Bisericii noastre Ortodoxe şi în numele suferinţei neamului din ultimele zeci de ani, am încercat să ducem mai departe tezaurul de sfinţenie şi de bunăstare al acestui popor greu încercat. În întreaga noastră viaţă şi mai ales în ultimii douăzeci de ani, de cînd am ctitorit Mănăstirea Petru Vodă, am dus o luptă continuă pentru trezirea şi conştientizarea poporului faţă de valorile milenare ale sfintei credinţe şi ale neamului nostru.

De aceea, socotim că promulgarea unor acte normative precum OUG 184/2008, OUG 207/2008, OUG 55/2009, Legea 298/2008 şi adoptarea ilegală a Directivei 126/2006 a UE de către M.A.I., care, toate, promovează implementarea cipurilor electronice în actele de identitate româneşti, pe lîngă încălcarea flagrantă a unor articole din Constituţia României şi a unor norme de drept intern şi internaţional, aduce atingere conştiinţei religioase a neamului nostru. Legătura dintre această tehnologie şi cîteva semne apocaliptice, ca şi renunţarea la libertăţile cucerite cu sînge în Decembrie 1989, nu se poate face în România decît prin adoptarea legilor mai sus menţionate, depărtîndu-ne, prin impunere de sus, oficială, de împlinirea misiunii noastre în istoria de 2000 de ani de creştinism a acestui popor.

Aşteptăm de la domnia voastră o rezolvare favorabilă, pe cît se poate, a dorinţei noastre de abrogare a tuturor acestor măsuri legislative mai sus menţionate. Domnia voastră sunteţi reprezentantul acestei naţiuni şi direct şi indirect: Direct pentru că sunteţi ales de naţiune ca reprezentant în lupta cu greutăţile şi nevoile momentului istoric prin care trecem, şi indirect, pentru că este la mijloc conştiinţa morală a domniei voastre faţă de poporul care vă iubeşte. Creştinii noştri au sugerat încă de la început organizarea unui Referendum pe tema actelor şi supravegherii electronice ca posibilă soluţie pentru abrogarea acestor legi. Vă stau înainte implicarea directă şi personală sau alegerea responsabilităţii populare pentru împlinirea setei de libertate şi adevăr a neamului nostru.

Socotim că acum este momentul prielnic să prezentaţi un răspuns celor aproape un milion de Români care au semnat împotriva actelor şi supravegherii electronice, alături de mănăstirea noastră, de foarte multe mănăstiri şi parohii ortodoxe din ţară şi din străinătate, şi de multe organizaţii ale societăţii civile care ne-au susţinut şi ajutat, dar mai ales – ca o dovadă a interesului pe care îl avem faţă de dumneavoastră şi faţă de acest neam creştin ortodox.

Este un moment prielnic să vă deschideţi în mod oficial faţă de aşteptările poporului, şi să fiţi cît se poate de aproape de aspiraţiile noastre.

Socotim că este un moment prielnic şi pentru prezenţa dvs în viitor ca preşedinte ales al acestui popor, născut creştin-ortodox. Ceea ce facem astăzi nu ne reprezintă atît politic, cît mai ales istoric, fiecare gest pe care îl facem trebuind să fie pe linia începută de înaintaşi de a urca poporul român pe culmile unei biruinţe creştine. Domnia voastră sunteţi un urmaş al Sfîntului Voievod Constantin Brîncoveanu, şi al marilor voievozi Matei Basarab şi Mihai Viteazul, care şi-au scris cu litere de aur numele în istoria neamului nostru. Acesta este momentul în care domnia voastră vă puteţi arăta cît mai aproape de duhul şi cît mai în asentimentul poporului şi în special al bătrînei noastre Ortodoxii din Europa de Răsărit. Domnia voastră reprezentaţi Ţara şi Neamul într-un moment istoric deosebit, şi vă cerem să fiţi alături de milioanele de români care ne sunt alături, dar mai ales de acel milion de creştini care s-au informat şi au semnat alături de noi împotriva actelor electronice. Vă cerem să fiţi alături de noi mai degrabă decît alături de interesele politice globalizante şi nivelatoare. Ca neam creştin ortodox, cerem să fim respectaţi cu credinţa şi tradiţiile noastre milenare, de la care nu se cuvine să ne abatem cîtuşi de puţin, avîndu-i pildă pe înaintaşii mai sus pomeniţi.

Soluţia cerută de creştini, Referendumul asupra actelor şi supravegherii electronice, s-ar putea organiza în acelaşi timp cu alegerile prezidenţiale, economisind timp şi bani pentru organizarea sa şi pentru informare, candidaţii la cea mai înaltă funcţie în stat trebuind să se implice activ în dezbaterea acestui subiect atît de fierbinte la nivelul întregului popor. Credinţa noastră este că răspunzînd favorabil dorinţelor noastre şi ale celor un milion de români care au semnat alături de noi şi ale căror semnături în original vi le punem la dispoziţie, vă veţi bucura şi de binecuvîntarea lui Dumnezeu, şi de preţuirea şi sprijinul întregului nostru popor iubitor de libertate şi de adevăr.

Cu preţuire,
Stareţ al Mănăstirii Sf Arhangeli – Petru Vodă,
Arhimandrit Iustin Pîrvu

Integral: http://manastirea.petru-voda.ro/2015/01/14/mesajul-parintelui-justin-catre-presedintele-romaniei/

Ministerul Sănătăţii organizează vineri, 16 ianuarie 2014, ora 10.00, la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică o dezbatere publică având ca temă proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea Hotararii Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate.

În baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Sănătăţii organizează vineri, 16 ianuarie 2014, ora 10.00, la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică, sala Amfiteatru, str. dr. Leonte, nr. 1-3, sector 5, Bucureşti, o dezbatere publică având ca temă proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea Hotararii Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX "Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Modalitatea de colectare a recomandărilor: în format electronic, la adresa de email: <mailto:propuneri@ms.ro> propuneri@ms.ro, până la data de 15.01.2015, cu specificarea articolului sau articolelor din proiectul de act normativ, data trimiterii şi datele de contact ale expeditorului; Modalitatea de înscriere: în format electronic, la adresa de email: <mailto:moancea@ms.ro> moancea@ms.ro, până la data de 15.01.2015, ora 13.00; Luarea cuvântului: în ordinea înscrierii pentru participare la dezbaterea publică. Timpul alocat luării cuvântului: 3 minute Fiecare participant, după intrarea în sala de ședințe, se va înscrie pe lista de persoane prezente la ședința publică. La luarea cuvântului, participanții se vor prezenta. Potrivit prevederilor art. 7, alin. (10), lit. b) din Legea nr. 52/2003, ”b) dezbaterea publică se va încheia în momentul în care toţi solicitanţii înscrişi la cuvânt şi-au exprimat recomandările cu referire concretă doar la proiectul de act normativ în discuţie;”. Sursa: Ministerul Sănătăţii