Din Basarabia ai venit în Ţara mamă Valeriu, fiind izgonit de furia fiarei comuniste. Student la drept ai vrut să foloseşti dreptatea şi omeneşte să lupţi cu satana, sub pavăza Arhanghelului Mihail. Dar aruncat ai fost în închisoare, unde cu adevărat L-ai cunoscut pe-al nostru Soare, slăvindu-L: Aliluia!
Icosul 3
A fost condamnat fără să i se afle vreo vină omenească. Dar acolo, căutând mai vârtos pe Mângâietorul sufletelor, şi-a descoperit păcate ale minţii nesăvârşite cu fapta vreodată.
Drept aceea a rostit către fraţii săi de suferinţă: Trebuie să mărturisim tuturor greşelile colective ale trecutului; Sunt fericit că mor petru Hristos. Pentru aceea noi zicem:
Bucură-te, Sfânt al închisorilor comuniste;
Bucură-te, rugător neîncetat al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai biruit suferinţele trupeşti;
Bucură-te, sprijinitor al celor căzuţi;
Bucură-te, preot mai înainte de preoţie;
Bucură-te, monah fără de legăminte;
Bucură-te, creştin desăvârşit;
Bucură-te, cel ce pe evreu de la moarte ai salvat ;
Bucură-te, cel ce pe gardieni îi îmblânzeai;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în temniţe;
Bucură-te, făcătorule de pace;
Bucură-te, Sfinte Valeriu între Sfinţi;
Bucuraţi-vă Sfinţilor martiri şi mărturisitori şi Sfintelor mărturisitoare ce-n temniţe sufletul neamului românesc aţi înviat!
(din Acatistul Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori şi ai Sfintelor Mărturisitoare din temniţele comuniste)
Cuviosul Serafim Rose spune in " Semnele sfarsitului lumii " :
" Din nou puteţi vedea cum discernământul ne îngăduie să apreciem alte fenomene neidentice cu fenomenele ortodoxe, care sunt lucruri noi. Când vă uitaţi la ele, vă miraţi de cum ar putea fi acestea. Este o atitudine obişnuită modelor intelectuale: circulă ceva printre oameni, toată lumea pune mâna pe acel ceva deoarece vremurile s-au copt pentru aceasta (...), iar apoi toată lumea începe să vorbească despre el şi astfel devine moda timpului. Nimeni nu ştie exact cum; doar că toţi erau gata pentru aceasta, şi, deodată, cineva îl remarcă, iar chestia începe să circule peste tot."
Ma gandesc daca "inteleptii" din spatele cortinei nu cumva l-au studiat pe Cuviosul Serafim Rose inainte de a lansa la timpul potrivit fenomenul de trista amintire. Trista, dar sa speram ca vindecatoare ! Partea buna consta si in aceea ca invatam sa ne intarim in iubire. Ceea ce a facut Sfantul Apostol Pavel cu desfranatul din Corint a facut-o din dragoste. In povestea noastra ( inceputa in articolul Corintul si Aiudul ) desfranarea nu inseamna curvia ! Este diferenta. Aici am avut in vedere lipsa de a te infrana de la bunatatile , nu trupesti, pe care ti le intind paganii si ereticii lumii acesteia, adica " mama vitrega". Si evident ca nu pot fi comparate cu faramiturile care cad de la ospatul Sfintilor Parinti. Noi sa ramanem cu aceste faramituri iar ei cu un soi de Codex Alimentarius !
1.Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios.
3. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
4. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul.
5. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
6. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt.
7. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
8. Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi, măcar nu aţi domnit, ca şi noi să domnim împreună cu voi.
9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.
18. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit.
19. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Domnul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor.
20. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.
21. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Cred ca putem alatura Sfantului Apostol Pavel si celorlalti Apostoli pe Sfintii de la Aiud iar situatiei din Corint pe cea de la Aiud. Cine sunt inteleptii si cine joaca rolul desfranatului intelept si mult iubit de cei ce semeteau din Corint ? In ce consta desfranarea duhovniceasca ? Cine este mama vitrega in cazul nostru ? Cine este in cazul nostru Timotei, fiul iubit si credincios Domnului ? Ramane cititorului bine informat si de buna credinta sa descopere el insusi ! Recomandam si talcuirile Sf. Teofilact al Bulgariei la acest capitol din I Corinteni!
(Reflexiile nu-mi apartin, ele sunt ale unui frate ortodox, cu care sunt de acord in totalitate. Aceste ganduri au fost provocate de umilirea la care a fost supus smeritul Parinte Justin Parvu la Rapa Robilor din Aiud)
Prelungirea „canonului” paşoptist până în 1883 se face pentru a-l încadra aici pe M. Eminescu, anul 1883 fiind cel al „îmbolnăvirii” acestuia şi al ieşirii din activitatea publică. Eminescu, aşadar, nici măcar nu este contemporan cu… junimismul din punctul de vedere al „canonului”, când, în realitate, el este chiar centrul canonului românesc! D-l Manolescu nu numai că menţine anacronica etichetare a poetului ca „romantic întârziat” (deşi nu o pronunţă ca atare), dar îi refuză acestuia poziţia privilegiată acordată de G. Călinescu, aceea de „poet naţional”, formulă care-i repugnă criticului, fiind unul dintre cei mai vehemenţi contestatari ai ei. Dacă G. Călinescu ar fi gândit în conceptele canonului bloomian, ar fi decis că Eminescu este, fără îndoială, centrul iradiant al canonului literaturii române. Nu numai că Eminescu îmbracă arheitatea culturii româneşti, ca sinteză eponimă a culturii minore, populare, cu cea majoră, cultă (Blaga), dar el se integrează organic şi în canonul european, ca descendent ce s-a recunoscut al centrului canonic iradiant Shakespeare, aşa cum l-a descris Harold Bloom. Eminescu e „plin” de Shakespeare. El a vorbit de „geniala acvilă a nordului”, de „divinul brit”, închinându-i şi o poezie. Eminescu îl tratează pe Shakespeare exact în spiritul canonului bloomian, atestând şi în acest fel uluitoarea lui clarviziune în materie de cultură europeană: „Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe/ Şi-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe”. (Cărţile). Iradierea „canonului” eminescian în toată cultura românească n-a putut fi ignorată de nici un intelectual autohton onest sau de comentatorii avizaţi din străinătate. Eminescianismul literaturii şi gândirii româneşti este o dimensiune centrală, pe care N. Manolescu n-o distinge, fiindcă, iarăşi, ceea ce dă cu o mână ia cu cealaltă, mergând, uneori, până la judecăţi penibile. Capitolul dedicat lui Eminescu este unul dintre cele mai ciudate: pe de o parte îi recunoaşte geniul, însă doar la nivel impresionist, iar pe de alta îl aruncă în provizoratul ideologic. Contradicţia izbeşte încă de la izolarea lui Eminescu în postura de „romantic întârziat” de tip Biedermeier, cu ieşiri de High Romanticism, pentru ca, la un moment dat să vadă în el un postromantic. Criticul respinge de la început imaginea unui Eminescu „paradigmatic” şi „canonic”, lăudând isprava Ioanei Bot de a „deconstrui” ceea ce Călinescu numise „poet naţional”. Pretextul? Lui N. Manolescu i se pare că a fi „poet naţional” înseamnă să nu mai fii citit, ci mortificat. Naivitate, perfidie ideologică? Harold Bloom arăta că tocmai personalitatea-canon e cea mai vie, sursă inepuizabilă de spiritualitate. Trebuie să înţelegem că şi de astă dată criticul ridică într-o mână canonul iar cu cealaltă îl spulberă în cele patru vânturi. Sunt, de aceea, dubii serioase că d-l Manolescu a înţeles esenţa teoriei lui Bloom, ajustând-o după capriciile ideologiei pe care o slujeşte. O veritabilă panică se declanşează în „mânuirea” celor două mâini, ca să mă exprim tautologic, în clipa când este pus în situaţia de a da verdict asupra etichetărilor ce s-au debitat cu insistenţă asupra poetului. Citind o parte, se pare, din publicistică şi constatând că „antisemitismul” poetului este o mistificare ideologică, îşi aminteşte brusc că nu-i poate contrazice până la capăt pe binefăcătorii săi şi conchide, în rafală, că Eminescu este un înrăit „rasist” şi „antisemit” în ultimii ani de la Timpul: „Nu încape îndoială că Eminescu a fost naţionalist, xenofob, cu pulsiuni rasiste şi antisemite tot mai vii spre sfârşitul vieţii, un conservator radical, ca Burke…”.
Fragment din Cronica literară: Istoria „canonică“ a literaturii române (III), publicat de Profesorul Theodor Codreanu in revista Bucovina literara, nr. 5-6, mai-iunie 2009
… [Ne spune Evanghelia care s-a citit astazi ca] Maria – parafrazez putin - daca a ales partea cea buna, aceasta nu se va lua de la ea.
Epoca in care traim este tocmai o epoca in care partea cea buna se tot smulge de la noi. Am invatat de la “inteleptii” acestei lumi ca Dumnezeu nu exista. Am fost sub un regim care a interzis pe Dumnezeu si sub o forma sau alta, Dumnezeu si adevarata cinstire a lui Dumnezeu este prigonita, este interzisa in lumea intreaga.
Dar iata ca Domnul zice Martei ca sora sa Maria a ales partea cea buna care nu se va lua de la ea. Nu este om, nu este sol, nu este inger cel care ne vorbeste, este Insusi Dumnezeu Cuvantul. Si daca Dumnezeu Cuvantul zice, atunci putem crede ca asa si este! Ramane sa ne straduim sa aflam si noi partea cea buna.
Celalalt cuvant, mangaietor, care intareste pe acesta, este cuvantul cel din sfarsitul Apocalipsei, unde, socotesc eu ca Hristos vorbeste pentru epoca cea de sfarsit a istoriei, epoca noastra, socotesc: “Cel ce nedreptateste, mai nedreptatească. Cel ce se spurca, mai spurce. Cel ce lucreaza dreptatea, mai lucreze dreptatea. Cel ce se sfinteste mai sfinteasca-se” (Apoc. 22, 11).
Si socotesc ca e perioada asta, pentru ca astazi, ca niciodata, intr-o masura neintalnita altcandva in istoria omenirii, raul se dezlantuie fatis si in toate aspectele lui si poate isi arata fete pe care noi nu le cunosteam ca putea sa le aiba. Si socotesc ca se poate acest lucru numai fiindca Dumnezeu Cuvantul a zis: “Cel ce nedreptateste, mai nedreptatească. Cel ce se spurca, mai spurce“. Socotesc ca Hristos a putut fi prins in gradina Ghetsimani numai fiindca a spus cuvantul: “Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului“. Daca Cuvantul lui Dumnezeu nu ar fi zis asta, ar fi fost total cu neputinta sa Il prinda. Stim cel putin un moment in viata lui Hristos cand au fost trimisi ofiteri sa Il aresteze si n-au putut, fiindca, au zis dupa aia carturarilor si arhiereilor, ca niciodata om nu a grait ca Acest Om. Si pentru puterea cuvantului Lui, n-au putut sa-L aresteze. Ba si in Ghetsimani, cand a intrebat Domnul: “Pe cine cautati?” si au zis “Pe Iisus Nazarineanul” si le-a raspuns Domnul: “Eu sunt” au cazut “de-andaratelea” si… cazuti puteau sa ramana pana astazi. Asa ca daca Cuvantul lui Dumnezeu da voie si se pronunta, se va putea face acel lucru.
Si daca vedem rautatea dezlantuindu-se in lume este pentru ca Dumnezeu are o Pronie pe care nu o intelegem, o Pronie paradoxala (ba intr-o masura si intelegem ceva) prin care, cinstind libertatea omului – libertate care este poate semnul de capatai al asemanarii omului cu Dumnezeu si Dumnezeu Insusi cinsteste aceasta libertate – gaseste un moment in istorie cand da si raului libertate sa mearga; si sa mearga pana la capat! Dar asta nu inseamna ca raul poate birui. Fiindca avem si cuvantul celalalt din Apocalipsa ca si “Cel ce lucreaza dreptatea, mai lucreze dreptatea. Cel ce se sfinteste mai sfinteasca-se” si celalalt cuvant spus pentru Maria ca partea cea buna pe care a ales-o, aceea nu se va lua de la dansa.
Frati si surori, daca Cuvantul lui Dumnezeu a zis ceva, asa cum a fost intru inceput: “Sa fie lumina!“, si a fost, deci ce a zis Cuvantul lui Dumnezeu, fi-va! Si ce nu a zis nu va putea fi. As vrea sa intelegem ca toate se tin in zidirea asta prin cuvantul tainic al lui Dumnezeu, si asta sa fie pentru noi mangaiere.
Zile cumplite – vadit – vin si vor veni, multe prorociri care erau de neinteles, astazi sunt tehnologic realizabile, si deci nu e cazul sa nadajduim spre zile mai bune. Zilele mai bune vor veni pentru cei care alegem partea cea buna, alegem pe Dumnezeu. Si acea parte buna nu se va lua de la noi,nu pentru ca noi putem sa facem ceva bun. Cred ca toti avem constiinta pacatului nostru si frica: “cum noi, in slabiciunea noastra vom intampina zile rele?“. Dar sa avem [odata] cu frica aceasta si acest lucru: pe baza cuvantului “tine-ti mintea in iad“, adica: fii realist, acestea trebuie sa fie, “dar nu deznadajdui!“. Si “nu deznadajdui” inseamna nadejde numai si numai in mila lui Dumnezeu si in puterea lui Dumnezeu.
Omul numai pacate poate face de la sine. Dar Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este mila si ne-a dat multe cuvinte de mangaiere. Si cu aceste cuvinte as vrea sa va indemn: cereti Domnului sa va deschida ochii cand cititi Scripturile sau cand le ascultati in Biserica; de asemenea si textele care se canta mai ales la marile praznice, ca acest praznic al Maicii Domnului.
Pe Maica Domnului femeia din popor a fericit-o ca fiind trupeste Maica Acestui Om care vorbea asa. Dar El a zis: “da, drept este ce zici tu, ca fericit pantecele care M-a purtat si sanii la care am supt. Dar nu asta este pricina fericirii. Pricina fericirii ei este ca…fericit cel care aude cuvantul lui Dumnezeu si-l pazeste pe el“. Si despre Maica Domnului se zice intr-un loc ca nu a inteles cuvantul Lui, dar l-a pazit in inima ei. Si de mai multe ori se spune ca pazea cuvantul in inima.
Cuvantul acesta este cuvant de mangaiere fiecaruia dintre noi. Fiindca un singur pantece a putut purta pe Acel prunc si numai sanii Aceleia au putut hrani pe Acel Prunc dumnezeiesc. Dar partea cea buna, daca o alegem, aceeasi mangaiere si aceeasi fericire poate fi tuturor. Si asa, sa cautam in Scripturi si in slujbele Bisericii ce inseamna aceasta “parte cea buna“, care este a fiecaruia si a tuturor, fara nici o exceptie si fara nici o limita.
Pentru rugaciunile Stapanei nostre, Dumnezeu sa ne dea sa intelegem cele ce vrea sa ne spuna!
Profesorul Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor din Romania (CMR), a declarat, luni, ca la clinica Sabyc au fost incalcate cele mai elementare norme de etica medicala, iar medicii de la acest centru medical ar putea sa isi piarda dreptul de libera practica, comparandu-i cu cei de la Auschwitz, anunta Realitatea TV. Vasile Astarastoaie a mai declarat ca medicii israelieni nu aveau drept de libera pratica in Romania si nici nu isi poate explica cum de s-a continuat activitatea in clinica Sabyc, desi exista o decizie definitiva a forului suprem in ceea ce priveste supravegherea calitatii actului medical. "La aceasta clinica s-au incalcat cele mai elementare norme de etica medicala, pentru ca donatorii erau persoane vulnerabile, oameni saraci carora li s-a cumparat parti din trup, fara fi informati asupra riscurilor si nu li s-a spus ca fac parte dintr-o cercetare stiintifica", a declarat presedintele Colegiului Medicilor care saluta interventia autoritatilor la aceasta clinica. Din punctul de vedere al lui Vasile Astarastoaie, medicii romani care au lucrat la aceasta clinica ar trebui sa isi piarda dreptul de libera practica: "Ei au incalcat mesajul profesiei medicale. S-au lasat cumparati cu bani pentru o manopera care punea in pericol sanatatea unui semen de-al lor. Nu este un act medical. Din punctul meu de vedere cei de la Auschwitz sunt comparabili cu cei care au facut aceste manopere".
Donatoarele de ovule primeau intre 800 si 1.000 de lei
Femeile din Romania care acceptau sa-si doneze ovulele primeau intre 800 si 1.000 de lei de la medicii israelieni, conform procurorilor DIICOT, anunta NewsIn. Donatoarele din Romania aveau varsta intre 18 si 30 de ani, iar, in schimbul unor sume de bani cuprinse intre 800 si 1.000 lei, consimteau sa doneze ovocitele necesare realizarii tehnicii de fertilizare "in vitro" si, implicit, sa se supuna procedurii medicale ce implica stimularea ovariana pe cale artificiala si recoltarea ovocitelor. 60 de persoane, printre care si membri din conducerea clinicii private de fertilizare Sabyc din Capitala au fost audiati, duminica, de catre procurorii DIICOT, pentru racolare, vanzare si cumparare de celule umane. Trei persoane au fost retinute in vederea arestarii preventive. Procurorii audiaza mai multi donatori, suspectati ca ar fi pus la dispozitie, contra unor sume de bani, celule embrionare. Pentru mai multe detalii accesati si: http://www.ziua.net/news.php?data=2009-07-20&id=33744
Ziua Online
Update: Au inceput arestarile in randul discipolilor lui Mengele. In sfarsit, o reactie pe care o salutam! Deci, se poate!
