Grecia nu vrea să fie "salvată" peste voinţa sa

Deşi liderii europeni au depus eforturi uriaşe pentru a ajunge la un acord asupra planului menit să salveze Grecia de la faliment, Grecia anunţă acum că nu este posibil să fie salvată fără acordul său. Premierul grec Giorgios Papandreou a anunţat, ieri, că va organiza un referendum care să aprobe (sau să respingă!) acordului încheiat săptămâna trecută la summitul UE privind ştergerea unei părţi din datoria publică elenă.

„Avem încredere în cetăţeni, în judecata lor, credem în deciziile lor“, le-a spus Papandreou parlamentarilor socialişti, partidul din care provine, fără însă să ofere o dată certă pentru această consultare publică. Faptul că este posibil ca prin referendum grecii să refuze să fie ajutaţi a fost subliniat chiar de premierul elen, observă ADEVĂRUL: „Oare grecii acceptă noul acord sau nu? Dacă nu îl vor, nu va fi adoptat", a avertizat primul-ministru elen. De altfel, remarcă şi ROMÂNIA LIBERĂ, Papandreou a declarat că va solicita şi votul de încredere al Parlamentului pe tema acordului.

Liderii europeni, reuniţi săptămîna trecută la Bruxelles, au decis, aminteşte EVENIMENTUL ZILEI, ca băncile, fondurile de pensii şi asigurătorii să accepte o reevaluare în scădere a datoriilor Greciei cu 50%, astfel încât acestea să ajungă la 120% din PIB, până în 2020. Datoriile totale ale Greciei, de peste 350 miliarde de euro, vor atinge la sfârşitul acestui an 160% din PIB, potrivit estimărilor. Declaraţia finală a summitului de săptămâna trecută menţionează că reprezentanţii Comisiei Europene, ai FMI şi ai Băncii Centrale Europene se vor afla permanent la Atena, pentru a asigura un mecanism de supraveghere îmbunătăţit.

Tocmai din acest motiv mulţi greci se tem de acordul care practic scoate ţara lor din faliment. JURNALUL NAŢIONAL susţine că majoritatea grecilor, mai exact 60%, au reacţionat negativ la noul acord european de susţinere financiară, cu 130 de miliarde de euro, a Greciei, întrucât consideră că acesta va aduce cu sine şi o reducere a suveranităţii ţării. 

Sursa:  Ziare.ro

Patologia societatii noastre - incercarea de "modernizare" a Bisericii. Ziarul Gandul, impotriva botezului ortodox: copiii ar fi, chipurile, traumatizati de scufundarea in cristelnita. Din pacate, campania prinde la "crestinii de sarmale"

După ce a fost scufundat de trei ori în cristelniţă, cu capul în jos, un bebeluş de două luni şi jumătate a început să tremure cu convulsii preţ de câteva secunde. Ceea ce pentru mama copilului a fost un episod traumatizant, diagnosticat ulterior de un pediatru drept "şoc apneic", pentru preotul care a oficiat botezul a fost un fapt obişnuit. Scena însă a fost înregistrată de un cameraman care "a sistat filmarea în momentul în care a văzut copilul ieşit vânăt din cazan", ne-a declarat mama, Andreea R.

"Nu s-a întâmplat nimic deosebit", explică pentru gândul Tudor Gheorghe, parohul bisericii din Bucureşti, unde a avut loc incidentul. "Mai mult a intrat în panică naşa", mai spune acesta, povestind că la botez a ajuns şi o salvare, chemată de martorii la eveniment, pentru a consulta bebeluşul.

"Cum a venit, aşa a plecat. Copilul era bine", susţine părintele Gheorghe amintindu-şi că în acel moment în biserică se mai afla un medic pediatru, naş la un alt botez. "A văzut şi el copilul şi le-a spus tuturor să stea liniştiţi". "Nu s-a întâmplat niciodată vreun accident", dă asigurări parohul amintind de cei 28 de ani de preoţie pe care îi are.

"Nu are cum să se întâmple ceva neplăcut", mai spune acesta rememorând o replică pe care tatăl copilului i-ar fi dat-o la finalul ceremonialului religios. "Mi-a spus că a mai avut un astfel de episod şi acasă".

Mama lui Filip, bebeluşul creştinat la mijlocul lui octombrie la biserica Precupeţii Vechi din Capitală, afirmă că episoadele sunt diferite. "Soţul meu a crezut că Filip s-a înecat cu apă, ca atunci când acasă a înghiţit apă la băiţă şi a tuşit", povesteşte Andreea R. "La botez însă, copilul a ieşit din apă vânăt şi cu ochii bulbucaţi. N-a mai respirat", susţine mama. "Se auzea doar preotul care ne cerea să avem încredere în Dumnezeu, că Filip o să-şi revină, dar clipele alea au fost cumplite", mai spune aceasta. Femeia îşi aminteşte cu groază clipele trăite. "Mi s-au părut minute. Filip era alb, fără reacţie", povesteşte Andreea.

Prematurii primesc recomandare specială de botez

"Acestea sunt simptomele şocului apneic", declară pentru gândul Alina Boboc, medic pediatru. Doctorul, care a diagnosticat copilul în urma relatării mamei, vorbeşte despre absenţa respiraţiei şi spune că aceasta poate duce la stop cardiorespirator şi ulterior la moarte în cazul unui nou-născut. "Există copii care pot face stop respirator în contact cu apa", afirmă Alina Boboc, explicând că nou-născuţii nu au deprinderea de a-şi ţine respiraţia: "Scufundaţi până peste cap, ei aspiră apa, care pătrunde în căile respiratorii şi ulterior în plămâni".

"Botezul nu înseamnă barbarism", afirmă dr. Boboc, care susţine că părinţii ar trebui să ceară preoţilor, la oficierea botezului, să nu le scufunde copilul în cristelniţă în totalitate. "Nu cu capul la fund, ci doar până la gât", recomandă pediatrul, "pentru a evita orice risc". "De altfel, copiii născuţi prematur primesc chiar o recomandare medicală parafată în legătură cu modul în care ar trebui botezaţi", mai spune dr. Boboc. Medicul, colaborator al Spitalului Judeţean Ilfov, secţia Neonatologie, aminteşte cazurile copiilor care au murit după botez, la Sibiu şi în Republica Moldova.

Reprezentanţii Patriarhiei susţin că nu au auzit în România de cazuri în care nou-născuţii să fi avut de suferit de pe urma botezului. "În acele cazuri a fost vorba de probleme medicale pe care copiii le aveau şi au fost confirmate de rezultatele autopsiei", spune părintele Constantin Stoica. "În 1996 un copil din zona Giuleşti a murit la o săptămână după ce a fost botezat, dar era bolnav de pneumonie, iar raportul histopatologic a confirmat diagnosticul", conchide preotul Stoica.

Un copil a murit înecat peste Prut
Un nou-născut însă a murit înecat la botez, în iulie 2010. Tragedia s-a petrecut peste Prut, în comuna Mihăileni, când copilul soţilor Găidău a fost scufundat de trei ori în cristelniţă. Bebeluşul şi-a pierdut cunoştinţa, iar câteva minute mai târziu un doctor chemat de urgenţă a constat decesul. Deşi preotul a susţinut că este nevinovat, la autopsie s-a stabilit contrariul. Copilul a murit prin asfixie mecanică prin înec, iar preotul e judecat pentru omor prin imprudenţă.

"Soţul meu a ieşit din biserică. N-a mai rezistat să-l vadă pe cel mic băgat în apă"

Printr-o tragedie au trecut soţii Bianca şi Marius Vintilă din satul Şaşag, Sibiu. Ei şi-au pierdut fiul, pe Marius Claudiu, la doar câteva ore după botez, pe 19 octombrie 2009. Băiatul avea doar 6 săptămâni. "Preotul Schiau nici nu şi-a cerut scuze", povesteşte cu tristeţe Bianca Vintilă. "E în continuare cu noi în sat, trece prin faţa porţii şi nu a venit odată să ne întrebe ce simţim. Ba dimpotrivă, a încercat să ne facă şi rău după tot necazul", susţine tânăra. Ea spune că fiul ei nu a fost bolnav, aşa cum ar fi explicat preotul ulterior sătenilor din Haşag. "Am bilet la ieşirea din spital unde zice clar că copilul era clinic sănătos", declară mama pentru gândul.

Bianca Vintilă nu-şi explică rezultatul de la autopsie, care a venit după patru luni, potrivit căruia băiatul ei a avut o problemă la inimă. "Dar când a venit SMURD-ul şi am mers la Şura, o oră s-au chinuit să-l resusciteze. Iar când am ajuns cu el la Spitalul de Pediatrie din Sibiu ne-au zis că avea apă la plămâni, că plămânii lui sunt mici", aminteşte femeia plângând. "A murit la două dimineaţa", rememorează aceasta.

La un an de la pierderea lui Marius, soţii Vintilă au mai avut un copil, un băiat, Ricardo, pe care l-au botezat la Sibiu, şi nu în Haşag la preotul Ioan Schiau. "Eu n-am putut să merg. A mers doar soţul care a ieşit din biserică când l-a băgat în cristelniţă pe Ricardo. N-a mai rezistat", încheie femeia.

Pustnicul Onufrie nu pleacă din Postăvarul decât evacuat. Să cerem autorităţilor să-i respecte liniştea celui care se roagă pentru noi toţi

Călugărul, care trăieşte de 18 ani la peste 1.000 de metri altitudine în Postăvarul, este obligat să plece din cauza extinderii domeniului schiabil.

Şi-a dorit o viaţă linişită, departe de ochii lumii, în pustietate, alături de animalele sălbatice. Timp de 18 ani, călugărul Onufrie, venit de la Mănăstirea Cernica, s-a bucurat de natura înconjurătoare din Masivul Postăvarul. Într-un loc ferit, şi-a construit, cu acordul Ocolului Silvic, o chilie, iar credincioşii l-au ajutat cum au putut. Numai că, mai nou,  domeniul schiabil va fi extins de la 14 kilometri, cât are în prezent, la 24 de kilometri. Şi asta până în decembrie, promit autorităţile. În consecinţă, toate construcţiile ilegale aflate pe traseul dintre Masivul Postăvarul şi Poiana Braşov vor fi dărâmate. Printre ele se află şi chilia călugărului Onufrie.

Vrea doar linişte

În consecinţă, pustnicul, în vârstă de 58 de ani, a fost somat de autorităţi să se mute, fiindcă dărâmarea construţiilor ilegale va începe de luni. „Eu nu deranjez cu nimic.De la mine nici nu se vede pârtia de schi. Eu stau aici de 18 ani şi am venit în acest loc doar cu o carte. Toate icoanele şi lucrurile pe care le am acum sunt ale oamenilor care m-au ajutat şi am o răspundere faţă de ele. I-am rugat să mă lase să mai stau până în primăvară, până când o să îmi găsesc un loc şi pot să îmi iau toate bagajele. Nu au vrut şi folosesc toate pârghiile ca să mă izgonească. Tot ce doresc este să trăiesc în linişte", a spus călugărul Onufrie.
Pusticul s-a stabilit în Masivul Postăvarul în 1994. „Am stat, timp de 20 de ani, la Mănăstirea Cernica, unde am devenit călugăr, fiindcă asta a fost chemarea mea. De mic, mama, care era rusoaică, mă ducea la biserică, şi aşa am simţit eu că trebuie să fac. Apoi, am fost într-o excursie în Postăvarul şi m-am îndrăgostit de acest loc. Am decis să trăiesc aici. Mi-am dorit să stau în pustietate şi, cu ajutorul oamenilor, mi-am construit o chilie şi un paraclis, unde păstrez icoanele primite de la credincioşi. Am un câine, câteva găini şi nişte porumbei. Unde să mă mut acum? Am vorbit cu avocata mea şi până nu îmi vine o decizie de evacuare, nu plec", mai spune călugărul Onufrie.

Nu vrea să plece din Postăvarul

Directorul Regiei Autonome a Pădurilor Kronstadt, Dan Olteanu, susţine că i-a oferit pustnicului un alt loc unde s-ar putea stabili, dar acesta a refuzat. „Odată cu extinderea domeniului schiabil, trebuie să inventariem toate construcţiile. Din totalul de 76, 13 construcţii sunt ridicate ilegal. Printre ele se află şi cea a părintelui, motiv pentru care va fi dărămânată, la fel ca toate celalalte. El trebuie să se mute şi i-am oferit, în schimb, o locaţie lângă o stâncă înspre Cheişoara. Acolo există un refugiu părăsit, dar noi îl ajutăm să îl reamenajeze. El nu vrea pe motiv că nu are sursă de apă, dar există un izvor. Dacă înţelege şi vrea să se mute bine, dacă nu, vom apela la căile legale", a spus Dan Olteanu. Părintele Onufrie nici nu vrea să audă de refugiul de la Cheişoara. „Acolo nu am apă, fiindcă am verificat zona. Nu am punde să pun toate lucrurile şi nu pot să le las afară în pădure", a mai spus călugărul Onufrie.

Sursa: Adevarul de Brasov

Declaratii antiromanesti. Episcopul greco-catolic de Oradea ii aseaza pe greco-catolici alaturi de tigani si maghiari, considerand ca prin recensamant s-ar dori ocultarea numarului minoritarilor

Episcopul greco-catolic de Oradea, PS Virgil Bercea, susţine că recensământul populaţiei urmăreşte "ocultarea greco-catolicilor, ţiganilor şi maghiarilor", adăugând că a primit sesizări de la credincioşi că recenzorii nu au trecut codul în dreptul apartenenţei religioase sau l-au trecut greşit.

Episcopul greco-catolic de Oradea, PS Virgil Bercea, a declarat luni, într-o conferinţă de presă, că, la fel ca în urmă cu zece ani, şi la acest recensământ se încearcă ascunderea numărului real al credincioşilor greco-catolici.
"Eu am mai spus-o şi la celălalt recensământ şi o spun şi acum. Se urmăreşte ocultarea a trei lucruri: numărul ţiganilor, numărul maghiarilor şi numărul greco-catolicilor. Au reuşit data trecută şi sunt convins că vor reuşi şi acum", a spus PS Virgil Bercea.

Episcopul greco-catolic de Oradea a afirmat că a primit sesizări verbale sau pe e-mail de la mai mulţi credincioşi cu privire la unele nereguli făcute de recenzori.
"Mi s-a transmis că au fost cazuri în care codul religiei a fost trecut greşit, iar în altele nu s-a trecut şi codul pe loc, pe motiv că le vor completa mai târziu. Noi dorim doar onestitatea", a spus PS Virgil Bercea.
El a adăugat că la recensământul din 2001 a existat chiar un caz în care nici măcar parohul greco-catolic al unei localităţi nu a fost trecut ca aparţinând acestei religii.

Sursa: Mediafax

Halloween – satanismul criminal deghizat în ”sărbătoare”

Departe de a fi o manifestare nevinovată a bucuriei și comuniunii, Halloween-ul este un prilej de îndrăcire în masă. Este una din diversiunile care îi deviază pe copii, pe tineri și chiar pe adulți, de la Iisus Hristos - Calea, Adevărul și Viața noastră. Manipulările media prin show-uri de distracție și divertisment necenzurate ascund marile tragedii - crimele, apostaziile și demonizările înfiorătoare - ce se petrec în această perioadă.

Nu trebuie să ne mirăm, ci să înțelegem că diavolul de la început a vrut și vrea mereu să acopere valorile, legile și sărbătorile dumnezeiești (după profeția lui Daniel 7, 25) cu tot felul de kitsch-oșenii care să-l degenereze și îmbolnăvească pe om și să-l pună în starea de răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a firii. 

Sursa: Mărturie Creştin-Ortodoxă

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Tâlcuiri din Sfânta Scriptură - Sfântul Teofan Zăvorâtul

Pilda despre bogat şi Lazăr arată că aceia care nu au trăit cum se cuvine îşi vor da sea­ma de greşeala lor, dar nu vor mai avea atunci putinţa de a se îndrepta. Ochii lor se vor deschide şi vor vedea lim­pede care e adevărul. Amintindu-şi că pe pământ sunt mulţi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morţi să fie trimis la ei, pentru a-i încredinţa că trebuie să trăiască şi să vadă lucrurile doar după îndreptarul Des­coperirii (Revelaţiei) Domnului. Nici aceasta însă nu li se va da, fiindcă Descoperirea este ea însăşi îndestulătoare mărturie pentru cei care vor să cunoască adevărul, iar pe cei ce nu doresc şi nu iubesc adevărul, nici învierea cuiva din morţi nu va putea să-i înduplece a crede. Simţămin­tele acelui bogat le încearcă, pesemne, toţi cei care se mută de aici. Prin urmare, potrivit încredinţării celor de dinco­lo, care va fi şi încredinţarea noastră a tuturor, singura noastră călăuză adevărată în calea vieţii este Descoperirea Domnului. Dincolo însă această încredinţare va fi pentru mulţi prea târzie; aici ar fi mai folositoare, dar n-o au toţi. Să credem, cel puţin, mărturiei celor de dincolo, punându-ne în locul lor. Cei care sunt în chinuri nu mint; părându-le rău pentru noi, ei vor ca ochii noştri să se deschidă, ca să nu ajungem în locul chinurilor lor. Despre aceste lu­cruri nu putem vorbi aşa cum vorbim adesea despre în­tâmplările obişnuite: „Ei, o să treacă într-un fel sau altul". Nu, asta n-o să treacă „aşa, cumva". Trebuie să avem la temelie credinţa cea bună, ca să nu nimerim în locul bo­gatului din pildă.

( Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Tâlcuiri din Sfânta scriptură pentru fiecare zi din an”, Ed. Sofia)

Sursa: ASCOR BRAŞOV

Tineretul român ortodox din Basarabia nu-i uită pe Doina şi Ion Aldea Teodorovici (de la a căror mutare la Domnul se împlinesc 19 ani)

Pe 30 octombrie se împlinesc 19 ani de la accidentul de lângă Coşereni (România) care a curmat vieţile celor doi artişti – Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Cu această ocazie, ne-am propus să le cinstim memoria şi să vă reamintim crâmpeie din vieţile celor mai îndrăgiţi cântăreţi basarabeni de după proclamarea Independenţei Republicii Moldova.

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în orașul Leova. Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părinți. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică, a trebuit să se retragă din biserică.

Câțiva ani, părintele său e solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Între anii 1967 și 1982 a fost membru ULCT. Mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la “Școala medie de muzică” din Tiraspol, unde studiază saxofonul. Absolveşte în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band, care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, interpretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.

Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului “G. Musicescu” din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul”, condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici activează în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său, Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.

Ion își duce steaua și crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătorește în 1981. Tot atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.

Împreună cu soția sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii ’90 au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.

În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură, în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea, autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident.

Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din mun. Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Spre clădirea Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Chișinău, în a cărei incintă au fost așezate sicriele, se revărsa mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30, sicriele au fost scoase și purtate prin marea de oameni. Răsuna vocea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici înregistrată pe bandă magnetică. În nenumărate acorduri ale cântecului “Suveranitate”, interpretat de ei cu doi ani înainte în Piața Marii Adunări Naţionale, sicriele au fost purtate pe umeri spre Cimitirul Central din strada Armenească. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.

Sursa: video – www.youtube.com  text – www.flux.md, prin Tineretul Ortodox