La pomenirea lui Florin Stuparu (+ 2 August 2011)

Florin Stuparu a venit la Mănăstirea Petru Vodă în anul 2000, chemat de Părintele Justin, ca să se ocupe de educaţia copiilor de la internatul schitului Paltin. Era nevoie de mai mulţi profesori pentru a veghea la bunul mers al educaţiei şi învăţăturii celor mici, iar Părintele Justin a hotărît ca de acest lucru să se ocupe cîţiva mireni, profesori de meserie. Pentru ei s-a început construcţia casei în care mai apoi a funcţionat prima versiune a azilului de bătrîne. Aşa a şi început anul şcolar 2000-2001, cu Florin, cu un monah şi cu cîteva maici ca şi corp profesoral. Visul părintelui stareţ era să întemeieze acolo, lîngă schit, o şcoală, iar copiii să primească o educaţie creştină, nu numai morală, ci chiar şi intelectuală. Se mai gîndea părintele atunci să fie scrise nişte manuale care să se potrivească, în mare, cu programa de învăţămînt, dar care să devină temeiul unui învăţămînt creştin ortodox, de care poporul român fusese văduvit acum 150 de ani prin crearea statului modern ateu al lui Alexandru Ioan Cuza.

Dorinţa Părintelui Justin privitoare la şcoală, la programa şi manualele elevilor nu s-a împlinit, pentru că legislaţia nu permitea, oficial, întemeierea unei astfel de instituţii. La aceasta s-a mai adăugat ceva, anume exodul românilor în lumea largă. Distrugerea economiei naţionale a dus la falimentarea industriei în întreaga ţară, inclusiv pe plan local. Sătenii din Petru Vodă s-au văzut nevoiţi să plece din ţară ca să îşi găsească de lucru, şi au plecat cu familiile lor în ţările unde şi-au putut găsi ceva de muncă. Aceasta a dus la împuţinarea numărului de copii al şcolii generale din satul Petru Vodă, şi, în consecinţă, conducerea şcolii s-a adresat Părintelui Justin Pârvu rugîndu-l să nu întemeieze la schit o altă şcoală, pentru că şcoala din sat ar fi trebuit să fie închisă, din lipsă de copii. Astfel s-a luat decizia rămînerii la un simplu internat.

Cu mai cîţiva ani înainte de aceasta maicilor adunate la schit li s-a părut că metoda de predare a lui Florin Stuparu este prea depărtată de programa de studii. Pentru aceea, au insistat pe lîngă Părintele Justin să renunţe la Florin ca profesor. În cele din urmă, părintele l-a rugat pe Florin să rămînă lîngă schitul de maici, chiar dacă nu se mai ocupa direct de copii, şi să continue lucrul la cartea pe care o începuse. Această carte, începută în anul 2000 şi numită “Educarea” patimilor, organizată după înţelegerea antropologică a Sfinţilor Părinţi şi conţinînd citate din manualele claselor I-XII care loveau în credinţă şi în învăţătura Bisericii Ortodoxe despre faptele bune, nepublicată pînă astăzi, s-ar fi constituit într-un instrument extrem de ultil în mîna Bisericii pentru a asana moral şi duhovniceşte învăţămîntul de stat în România. Din păcate, nici un editor nu a avut curajul să o publice integral, iar la nivelul anului 2014 este uşor depăşită, cea mai mare parte a manualelor şcolare schimbîndu-se de atunci pînă azi.

După încheierea cărţii, Florin a continuat să lucreze la cărţi. Şi-a dorit foarte mult să îşi aducă aproape familia, adică soţia şi cei trei copii, dar ispitele cu care a avut de a face au fost prea mari, şi în cele din urmă a fost de acord cu întoarcerea acestora la Craiova. Pentru ei s-a şi întors în Bucureşti în anul 2006, încercînd atunci să îşi ajute prietenii să pună bazele unei mişcări politice, intitulată “Mişcarea Conservatoare”, care a funcţionat pentru scurtă vreme, fără mari rezultate. Cu toate că grupul de prieteni ce a constituit nucleul mişcării a primit un sprijin imens din partea Părintelui Justin, mai ales pentru publicarea statornică a revistei Axa, exodul atîtor milioane de români rămaşi fără locuri de muncă, indolenţa generală şi optica anti-creştină, anti-naţională şi extrem de îngustă a trusturilor de presă a dus la un eşec. Florin Stuparu s-a întors la Mănăstirea Petru Vodă în anul 2010 şi a continuat să lucreze la cărţi, în dorinţa de a duce la bun sfîrşit casa pe care a ridicat-o între cele două mănăstiri şi de a crea premizele unui viitor sănătos copiilor săi.

Între anii 2000-2011 a editat următoarele lucrări:

1. “Educarea” patimilor, 2001, nepublicată
2. Anul 1848 la români, 2001, nepublicată
3. Rugăciunile Postului Mare, ed. Egumeniţa, 2003
4. Ceaslov, după ediţia Neamţ 1874, nepublicat
5. Fericitul Theodorit al Kyrului – Tâlcuirea celor 150 de Psalmi ai Prorocului David, Mănăstirea Petru Vodă, 2003
6. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei către Romani, ed. Sophia, 2005
7. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni şi a Epistolei a doua către Corinteni, ed. Sophia, 2005
8. Rugăciunile Sfîntului Efrem Sirul, ed. Scara, 2006
9. Sf. Theofylact al Bulgariei si Sf. Nicodim Aghioritul – Tâlcuirea Epistolelor către Galateni, Efeseni, Filipeni şi Coloseni, ed. Sophia, 2006
10. Două numere din revista Oglinda vremii, ed. Scara 2007, 2008
11. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Naşterea şi Întruparea Cuvântului, ed. Sophia 2007
12. Sf. Theofylact al Bulgariei – Tîlcuire la Faptele Apostolilor, ed. Sophia, 2007
13. Justin, ed. Scara, 2007, reeditare 2014
14. “Educarea” curviei (extras din “Educarea” patimilor), Fundaţia Sfinţii Martiri Brîncoveni, Constanţa, 2006
15. Sîntul Andrei, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – Tîlcuire la Apocalipsă, ed. Sophia, 2007
16. Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi la Moartea şi Învierea Domnului, ed. Sophia, 2008
17. Mărgăritare – Cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale multor sfinţi şi dascăli, ed. Sophia, 2009
18. Vieţile, Acatistele şi Paraclisele Sfinţilor grabnic ajutători Nicolae, Mina si Haralambie, ed. Sophia, 2009
19. Plînsurile Sfintului Efrem Sirul, ed. Sophia, 2010
20. Cartea omului sau Un bărbat şi o femeie, de la facerea şi pînă la înnoirea acestei lumi, ed. Scara, 2010
21. Cuvinte împotriva beţiei şi pentru buna folosire a vinului, ed. Scara, 2010
22. Vladimir Guette – Papalitatea eretică, ed. Scara, 2010
23. Fericitul Theodorit al Kyrului – Zece cuvinte pentru Dumnezeiasca Pronie, Fundaţia Justin Pârvu, 2010
24. Sf. Theofylact al Bulgariei şi Sf. Nicodim Aghioritul – Tîlcuirea Epistolei către Evrei, ed. Sophia, 2011
25. Cartea ascultării, ed. Sophia, 2011
26. Arhiepiscopul Nichifor Theotokis – Kyriacodromion la Apostolii şi Evangheliile Duminicilor de peste an, Sophia, în curs de apariţie
27. Arhiepiscopul Evghenie Vulgaris – Tîlcuire la Pentateuh, ed. Sophia, 2012
28. Sfântului Ioan Damaschin – Izvorul cunoştinţei, traducere şi note de Cuviosul Gherontie Dascălul, Sfântul Grigorie Dascălul şi Episcopul Iosif al Argeşului, în curs de apariţie

Precum se vede, rîvna sa pentru cărţile Sfinţilor Părinţi a fost foarte mare, în ultimele 12 luni de viaţă pregătind pentru tipar 9 volume, dintre care ultimul, la care lucra în ziua în care s-a săvîrşit, Tîlcuirea Sfintelor Evanghelii, este de departe cea mai complexă lucrare şi cea mai voluminoasă totdeodată.

Pasiunea sa pentru frumosul vieţii creştine s-a materializat între anii 1996-1997 prin sculptarea unei troiţe ce era destinată Pieţei Romane din Bucureşti. Din păcate, pentru că foarte multe lucruri s-au petrecut din acei ani pînă în 2012, troiţa sa nu a mai fost pusă în Piaţa Romană, ci în cimitirul mănăstirii noastre, unde a fost adusă din Bucureşti, prin voia Părintelui Justin.

Între 2001-2002 a lucrat în Mănăstirea Petru Vodă o altă troiţă în lemn de stejar, care acum străjuieşte intrarea în Mănăstirea Paltin.

Cu cîteva săptămîni înainte de plecarea dintre noi avusese ideea de a scoate un album color cu frescele mănăstirii noastre, iar pornind de la album, în ultima săptămînă fusese preocupat de ilustrarea video a scenei Judecăţii de apoi. Pe 31 Iulie 2011 a montat următorul filmuleţ:

În ziua de 1 August 2011 a coborît în satul Petru Vodă pentru a trimite nişte bani familiei sale să vină în vacanţă aici. S-a oprit seara la doi prieteni de ai săi, cu care a stat cîteva ceasuri de vorbă. La ora 22 mi-a dat un telefon şi mi-a spus: “Vreau să ştii că sînt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru toate cîte mi-a dat în această viaţă, şi mai ales pentru faptul că, deşi nu văd mai nimic prin ochelarii ăştia, aici la Petru Vodă e cel mai frumos cer din lume şi vreau să-I mulţumesc Domnului a făcut că a făcut acest cer atît de frumos şi pentru mine, Florică Stuparu. Înţelegi? Pentru mine!…“. I-am spus să urce la mănăstire şi să ne vedem dimineaţă. Ceva mai tîrziu, pe la ora 2 dimineaţa, un prieten comun mi-a spus că a căzut de pe pod lîngă casa sa şi acum se duce cu el la spital, şi să-l pomenesc în rugăciuni. Căzuse de pe podul de la ieşirea din sat spre mănăstire, care nu era luminat niciodată, şi unde foarte mulţi alţii au fost la un punct de a cădea, fără a avea cele -12 dioptrii ale lui Florin. A rămas în apă, neputîndu-se mişca (a avut cîteva coaste rupte şi fractură craniană), spunînd cu glas tare “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, vreme de 2 ceasuri, pînă cînd cineva, care mergea la slujbă la Mănăstirea Paltin, l-a auzit cînd a trecut prin apropiere. L-au scos pe o pătură din apă, l-au dus cu maşina la Părintele Justin (care se afla atunci la slujba de noapte în mănăstirea de maici), căruia i-au spus ce s-a întîmplat. Părintele le-a zis să-l ducă la spital imediat. La intrarea în curtea spitalului, Florin Stuparu a trecut din viaţa aceasta trecătoare spre o alta, plină de lumină, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfîrşit. Orice încercare de resuscitare a eşuat. La ora aceea, 4 a dimineţii, se terminase Sfînta Liturghie.

O scurtă biografie a lui Florin a alcătuit Mugur Vasiliu, prietenul său de o viaţă, în revista Axa.

*

Tot astăzi am săvîrşit pomenirea de un an de zile a lui Costel Condurache, un bun creştin şi un apropiat al mănăstirii noastre, care a lucrat cu timp şi fără de timp la cunoaşterea pătimirilor sfinţilor din închisori şi la recunoaşterea sfinţeniei lor, din 1990 pînă la 29 Iulie 2013, cînd a plecat către prietenii săi din ceruri în urma unui accident auto în Bulgaria. S-a săvîrşit în pace, spovedit şi împărtăşit, deşi paralizat de la gît în jos în urma accidentului.

*

Veşnica lor pomenire!

a consemnat monahul Filotheu Bălan

Sursa: Manastirea Petru Voda

Şi din nou creştinii ortodocşi din România sunt de vină

Victor 

Ponta a ales să bage ortodoxia în campania sa electorală şi bezbojnicii au început să zbiere. Nu mai contează că în esenţă Biserica Ortodoxă Română nu are nici o legătură cu campania electorală a lui Victor Ponta, bezbojnicii ştiu ei foarte bine că „pupătorii de moaşte” – care sunt foarte mulţi! – îl vor vota pe Ponta preşedinte la toamnă. Sigur nu Ponta a gândit şmecheria asta, cine ştie ce strateg sociologo-politolog a scos din mânecă un sondaj conform căruia românii nu-l plac pe Klaus Iohannis deoarece nu e ortodox – şi brusc Ponta a devenit naţionalist creştin ortodox, de mai are puţin şi-l îmbracă strategii lui de campanie în cămaşă verde şi centură cu diagonală. O tâmpenie fără margini, dintre toate bubele lui Iohannis (tranzacţii imobiliare dubioase în Sibiu, implicarea în adopţiile internaţionale etc.) a fost găsită cea mai puţin dureroasă: confesiunea lui protestantă.

Bezbojnicii din România încep orice discuţie de pe poziţii clare de superioritate faţă de orice creştin. Bezbojnicii deţin „adevărul” (ştiinţific, nu orice fel de adevăr!) şi vor să facă „bine”. Cuprinşi de o fervoare a prozelitismului rar întâlnită la oamenii împăcaţi cu ei înşişi, motivaţi de superioritatea lor subînţeleasă, câţiva din cei 20.000 de bezbojnici din România s-au strecurat în câteva poziţii cheie de comunicare publică şi îşi duc netulburaţi jihadul împotriva ortodocşilor pe tonalităţi ridicate, de zici că în fiecare săptămână în România e ars pe rug câte un bezbojnic. Puţini şi gălăgioşi, conectaţi la tot felul de structuri internaţionale secularist-umaniste, bezbojnicii din România cotcodăcesc aprig, lăsând impresia că trăiesc într-un stat teocratic, guvernat prin enciclice din Dealul Patriarhiei.

Pe lângă gălăgia permanentă pe care o fac, bezbojnicii noştri mai sunt şi inculţi. În orice discuţie încep cu Inchiziţia, arderea pe rug a lui Giordano Bruno, superioritatea ştiinţei faţă de religie. În întunericul minţii lor, bezbojnicii nu mai ţin seama de faptul că toate poveştile astea se referă la catolici, ortodocşii din România nu au ars vrăjitoare pe rug, nu au exterminat eretici şi în general nu au făcut nici o legătură între Iisus Hristos şi ştiinţă.Dar bezbojnicii nu se opresc aici: găsesc tot felul de rătăciţi cuprinşi de deliruri mistice care scriu tot felul de tâmpenii pe internet şi-i dau exemplu – uite, ortodocşii spun că menstruaţia e de la Diavol! Ce tâmpiţi sunt ortodocşii! Nimeni nu stă să se gândească la faptul că Biserica Ortodoxă Română este condusă altfel şi cu siguranţă nu după vedeniile unor ameţiţi cu blog.

Dar de fapt nu prea contează ce e adevărat şi ce nu. Ideea este că ortodocşii, 86% din populaţia României sunt de vină pentru toate problemele. Pupătorii de moaşte l-au votat pe Iliescu, care a chemat minerii, ortodocşii sunt leneşi din cauza ortodoxiei, ortodocşii ţin cu Moscova şi cu Putin, ortodocşii îl votează pe Ponta, icoanele din şcoli afectează laboratoarele de informatică, predarea religiei l-a îmbolnăvit pe Charles Darwin de osteoporoză, pelerinajele la mănăstiri cresc consumul de carburanţi şi provoacă încălzirea globală, delfinii din Marea Neagră dispar pentru că Remus Cernea nu apucă să le dea buletin, OMV are dreptul să ne belească până la os, dar Biserica Ortodoxă Română nu are voie să facă afaceri. Şi mai presus de toate orice bezbojnic este expert în teologie ortodoxă şi l-ar face zdrenţe pe orice episcop într-o dezbatere televizată.

George DAMIAN

Sursa:

http://www.george-damian.ro/si-din-nou-crestinii-ortodocsi-din-romania-sunt-de-vina-5897.html

 

Părintele Mina Dobzeu, botezatorul Părintelui Nicolae Steinhardt: Când a greşit mitropolitul Vladimir?

La 18 ianuarie 1999, de la Huşi, părintele arhimandrit Mina Dobzeu, botezătorul lui Nicolae Steinhardt, îi trimitea mitropolitului Vladimir Cantarean o scrisoare, ca urmare a unei întâlniri anterioare. Preacuviosul părinte Mina ne-a lăsat un exemplar al acelei scrisori, pe care, împlinind dorinţa sa, o facem publică acum.

Înalt Prea Sfinţite Mitropolit,

În adâncă smerenie îmi exprim durerea şi necazul pentru acest popor obidit.

Va lăudaţi că sunteţi mai român, că sunteţi originar din părţile Bucovinei, însă trădarea poporului băştinaş în aşteptările lui spune altceva. Când a greşit mitropolitul Vladimir?

Când era sub statul sovietic, mai puţin a greşit pentru că Basarabia era înglobată în Statul Sovietic. Iar Sfinţia Sa şi-a făcut studiile în seminarul şi academia Teologică rusă. Dar nu trebuia să-şi uite neamul său. Trebuia să înveţe de la ruşi, că ei sunt naţionalişti chiar şi atunci când propagau internaţionalismul.

Aici aţi greşit, Prea Sfinţia Voastră, când v-aţi lăsat format cu spiritul patriotic sovietic-rus, din expresia: Şiroca [strana] maia rodnaia. ot Moscvî… Şi aşa aţi rămas.

Acum vă încântă farmecul Ortodoxiei ruseşti, cu catedrale măreţe şi slujbe fastuoase, dar nu în aceasta stă sfinţenia şi dreptatea divină, ci sfinţenia se desăvârşeşte în a servi pe cel obidit, cu atât mai mult pe fratele tău şi casa ta în care să faci ordine.

Aţi greşit, Prea Sfinţia Voastră, atunci că n-aţi avut spiritul patriotic al băştinaşilor, când nu v-aţi gândit la suferinţele lor prin care au trecut, că i-au prădat în ce-i mai scump: credinţa, cultura şi limba. Credinţa i-a interzis-o. Biserica i-a închis-o. Vetrele de cultură – mănăstirile desfiinţate sau transformate în grajduri.

Momentul crucial. Trebuia să aveţi suflet pentru sufletul poporului basarabean şi să gândiţi de moment la aceea ce-i serveşte şi-l favorizează, printr-un act de curaj, de bărbăţie. Dar să fiţi alături de poporul băştinaş. Să serviţi mai întâi pe aproapele cel mai apropiat. Vecinul îşi pune el singur în traistă. Ruşii în statul sovietic şi-au pus bine în traistă. Oare acum trebuie să le mai puneţi şi Prea Sfinţia Voastră?

Da, era momentul crucial când cei trei v-aţi întâlnit în faţa guvernatorului. Era momentul să vă orientaţi bine, având în vedere slujirea la care v-a chemat Domnul pentru acest popor obidit. Că furtuna vă împingea mai mult către răsărit. Acest moment era salvator pentru populaţia Basarabiei. Trebuia să rezistaţi. N-aţi făcut-o. V-aţi dovedit slab, slugarnic.

Motivaţi: Da, eu am făcut studiile şi pregătirea mea duhovnicească în Rusia. Eu nu ştiu cine-i poporul român. Da! Dar trebuie să ştiţi să serviţi poporul basarabean, dacă nu ştiaţi mai mult, că e popor român.

După consfătuirea ce aţi avut-o în prezenţa guvernatorului, şi unul şi altul aţi luat-o, unul la răsărit şi unul la apus. Dar până la numirea Mitropolitului Petru al Basarabiei de către Sinodul de la Bucureşti, v-a aşteptat un an de zile să vă decideţi, ca să rămâneţi singurul mitropolit al Basarabiei.

După multe greşeli n-o mai faceţi şi pe aceasta de a prigoni pe fratele tău de treaptă şi de sjujire în Casa Domnului în dauna acestui popor cuminte şi credincios.

Încetaţi cu prigoana de inchizitor şi terorist! E o ruşine pentru secolul nostru.

Iertaţi-mă că nu zic altceva decât ceea ce am zis mereu, şi când m-aţi primit în audienţă, recent.

Duhovnic, consilier misionar,

Cel mai mic între muritori,

Arhim. Mina Dobzeu

M-rea Sf. Ap. Petru şi Pavel – Huşi

18-I-1999

Înalt Prea Sfinţiei sale, Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir

Chişinău

Scrisoare ce am trimis-o Î.P.S. Vladimir în urma unei discuţii ce am avut la reşedinţa P.S. Sale din Chişinău.

http://cubreacov.wordpress.com/

Ecumenism la nivel inalt intre Patriarhia Moscovei si Vatican. Slujba comuna cu Papa Francisc si un concert sustinut de Corul Sinodal al Patriarhiei de Moscova sub deviza “Ut Unum Sint” – “Ca una sa fie”. VIDEO/ AUDIO/ FOTO

1.07.2014, Vatican (Catholica) – Sâmbătă, 28 iunie, a avut loc în Capela Sixtină concertul cu titlul “Ut unum sint. Tradiţia muzicală a celor doi plămâni ai Bisericii”, cu participarea Corului Sinodal al Patriarhiei de Moscova şi a corului Capela Muzicală Pontificală Sixtină, informează un material al Radio Vatican. Cele două coruri au interpretat, sub conducerea alternată a propriilor dirijori, piese de repertoriu emblematice pentru cele două Biserici.

La final, Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, a adresat un cuvânt celor prezenţi, subliniind importanţa momentului, definit ca “de elevare spirituală şi de întâlnire dintre catolici şi ortodocşi, astfel încât cultura şi arta să poată constitui o cale privilegiată pentru trăirea experienţei unei comuniuni autentice, chiar dacă este imperfectă, deocamdată”. Prin discursul său, Cardinalul Pietro Parolin şi-a îndreptat privirea către Moscova pentru a-l saluta pe Patriarhul Kiril şi întreaga Biserică Ortodoxă Rusă şi pentru a sublinia că pasiunea pentru muzica sacră a două tradiţii, atât de îndepărtate în aparenţă, permite contemplarea unei raze de frumuseţe care derivă din întâlnirea cu Mântuitorul.

Şi prin intermediul artei “creştinismul poate şi trebuie să respire prin cei doi plămâni, cu tradiţiile Orientului şi ale Occidentului”, a mai spus Cardinalul, adăugând că “muzica sacră ne face să ne simţim înfăşuraţi în acelaşi mister de har şi ne face să percepem în mod deosebit nostalgia unităţii”. Cele două coruri au însufleţit şi Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc în Bazilica vaticană, duminică, 29 iunie, în solemnitatea “Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” (video mai jos). “Uniunea dintre cele două coruri doreşte să fie semnul tangibil al voinţei de a păşi împreună şi de a colabora pentru binele oamenilor din timpul nostru, invocând de la Domnul darul deplinei comuniuni dintre toţi cei care cred în Cristos”, a spus în încheiere Cardinalul Secretar de Stat.

Sursa: Catholica.ro / Audio la Radio Vatican

Nota: “Ut Unum Sint” – “Ca una sa fie” – este titlul ales de Papa Ioan Paul al II-lea pentru enciclica sa de “Angajament fata de Ecumenism“, din 25 mai 1995. Corul Capelei Sixtine a efectuat la randul sau o vizita ecomenica la Moscova, in mai 2014. Vedeti si stirea in engleza despre concertul ecumenic al Moscovei sustinut la Vatican. Sectiunea “moldoveneasca” a site-ului Patriarhiei Bisericii Ortod0xe Ruse (patriarchia.ru/md) publica o stire in care doar titlul este in “moldoveneste”: Corul Sinodal din Moscova a dat o serie de concerte la Roma.

Si anul trecut au avut loc intruniri ecumenice fratesti intre Roma si “A Treia Roma”: “În exortaţia sa apostolică Evangelii gaudium, papa Francisc dă un exemplu concret al darurilor pe care catolicii le pot primi de la ortodocşi: “În dialogul cu fraţii ortodocşi, noi, catolicii, avem posibilitatea de a învăţa mai mult despre semnificaţia colegialităţii episcopale şi despre experienţa sinodalităţii pe care o au ei” (nr. 246). Sinodalitatea a fost tocmai una din temele întâlnirii pe care cardinalul Kurt Koch a avut-o cu Patriarhul de Moscova şi al întregii Rusii, Kiril, în timpul celei de-a doua călătorii pe care a făcut-o în Rusia ca preşedinte al Consiliului Pontifical, de la 14 la 19 decembrie. În cursul acestei vizite cardinalul, însoţit de subsemnatul, a mers înainte de toate şi pentru prima dată la Sankt Petersburg, unde a vizita Lavra Sfântului Alexander Nevskij, care anul acesta celebrează al trei sutelea aniversar al său, primit de superiorul său, episcopul Nazarij (Lavrinenko). În afară de asta, cardinalul a mers la Academia de teologie ortodoxă, unde a fost primit de rector, episcopul Amvrosij (Ermakov), şi a ţinut o conferinţă despre dialogul catolic-ortodox în prezenţa profesorilor şi a studenţilor academiei. La invitaţia arhiepiscopului de la “Maica lui Dumnezeu” de la Moscova, Paolo Pezzi, Koch a întâlnit clerul catolic în cadrul colocviilor pastorale dedicate Conciliului al II-lea din Vatican şi dialogului ecumenic.”, informeaza Episcopia Romano-Catolica de Iasi.

Cititi si despre Biserica Ortodoxa Rusa (“Biserica KGB”): Capitolul “Ecumenismul şi serviciul de spionaj” din cartea “Biserica spionilor”, scrisă de fostul locotenent-colonel KGB Konstantin Preobrajensky

Video de la slujba comuna sustinuta de Papa Francisc pe acordurile Corului Sinodal al Patriarhiei de Moscova:

Sursa: Roncea.ro