Părintele Arsenie Boca : “Cuvânt la duminica fiului risipitor”.

„Cina cea de taina” – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani. A cautat mult un model pentru Iisus. In sfarsit l-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalti apostoli i-a gasit mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime – daca nu chiar sa fie – modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, rautatea si tradarea.

Aproape se implineau cei 12 ani de cand incepuse tabloul, cand iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. Il plateste ca model si-l aduce in trapeza manastirii, unde zugravea „Cina cea de taina”. Era model de Iuda: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredinta. Pictura se apropia de sfarsit. In sufletul lui „Iuda” se petrecea o framantare cumplita; cand, deodata, opreste pictorul si-i spune: „Tot eu am fost model si acum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus !” Leonardo a strigat speriat: „Tu, esti acelasi?!”

Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se intelege ce s-a petrecut, adica ce se petrecuse…

Fapt este ca oricat ar fi cineva de cufundat in ticalosie, oricat iad ar avea in suflet, oricate turme de porci ar avea zugravite pe obraz, Dumnezeu totusi crede in fiul sau, omul, si el nu este cu desavarsire pierdut.“

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvant la Duminica Fiului Risipitor.

din “Omilii la Postul Mare”
  
„Asa va fi bucurie in cer
pentru un pacatos ce se pocaieste”
(Lc. 15. 7)

Omul nu trebuie sa deznadajduiasca pentru pacatele sale, dar nici sa nu fie lenes si usuratic la minte

Cand noi stim ca suntem pacatosi, nu trebuie nici sa deznadajduim, nici sa fim usuratici la minte si lenesi, caci amandoua acestea ne-ar duce la pieire. Adica deznadajduirea ne impiedica de a ne scula din caderea in pacate, iara usuratatea mintii face, ca si cei ce stau, sa se poticneasca si sa cada. Aceasta, asadar, ne rapeste binele pe care il posedam, iara aceea, adica deznadajduirea, nu ne lasa a ne elibera de relele sub care noi suspinam.

Usuratatea mintii ne impinge iarasi afara din cer, unde noi ne aflam, iara deznadajduirea ne arunca in bezna rautatii. Daca noi insa nu deznadajduim, putem curand sa scapam de aceasta bezna. Socoteste acum puterea amandurora, atat a usuratatii de minte, cat si a deznadajduirii!

Satana a fost la inceput un inger bun, clar fiindca din capul locului a fost usuratic la minte si apoi a deznadajduit, de aceea a cazut asa de adanc, incat niciodata nu se va mai scula. Cum ca el la inceput a fost un inger bun, invatam din cuvintele Sfintei Scripturi, unde se zice: „Vazut-am pe Satana ca un fulger din cer cazand” (Lc. 10, 18). Aceasta asemanare cu fulgerul ne arata atat stralucirea cea dinainte a Satanei, cat si repeziciunea caderii sale.

Pavel a fost la inceput un hulitor al lui Iisus Hristos, prigonitor si vrajmas al credinciosilor. Dar pentru ca nu a deznadajduit dupa ce a cunoscut ratacirea sa cea grozava, de aceea el s-a facut asemenea ingerilor.
Iuda dimpotriva, dintai inceput a fost Apostol, dar pentru ca era usuratic la minte, s-a lasat smintit de pacat, si s-a facut vanzator al Dumnului. insa talharul cel de pe cruce, macar ca savarsise asa de multe pacate, nu a deznadajduit si de aceea a intrat in rai.

Fariseul, usuratic fiind la minte, s-a bizuit prea mult pe faptele sale cele bune, si de aceea a cazut in pieire; vamesul, dimpotriva, nu a deznadajduit, si de aceea s-a inaltat asa, intrecandu-i pe altii.

Trebuie oare sa va mai arat ca aceasta s-a intamplat si unei cetati intregi? Toata cetatea cea mare Ninive s-a mantuit, pentru ca nu a deznadajduit, macar ca hotararea cea dumnezeiasca ii luase toata nadejdea. Adica proorocul nu zisese: „Daca va veti pocai, va veti mantui”; ci el zisese de-a dreptul: „inca 40 de zile si Ninive se va prapadi” (Iona 3, 4). insa cu toate ca Dumnezeu ii amenintase, cu toate ca proorocul le vestise aceasta, iar cuvintele lui nu cuprindeau nici amanare, nici conditii, ei totusi nu au deznadajduit, nu au parasit increderea. Dumnezeu nu le pusese conditii, iar proorocul nu le zisese: „Daca va veti pocai, va veti mantui”; si el n-a facut aceasta pentru ca si noi, cand auzim asemenea hotarare a lui Dumnezeu, sa nu ne indoim si sa nu parasim nadejdea, ci sa privim la exemplul Ninivei. Nici o sageata a Satanei nu este asa de tare si primejdioasa ca deznadajduirea, si cand noi deznadajduim, ii facem chiar mai multa bucurie decat cand pacatuim.

Sfinti romani din inchisorile comuniste. Parintele Nicolae Grebenea despre marturisitorul Dumitru Uta (+5 februarie), doctorul fara arginti, care a fost inchis la Poarta Alba, Gherla si Aiud timp de 23 de ani

Dintre cei vreo 200 de dezertori de pe front ce se găseau la Aiud jumătate erau cu răni mari la picioare. Le degerase răpicioarele. La unii le-au căzut călcâiele, la altii carnea de pe tălpi. Administratia nu era acum în măsură să se ocupe de vindecarea lor. Inimosul doctor Dumitru Uță, ce „căzuse” tocmai când îsi lua doctoratul la Cluj, primi permisiunea să meargă la Cluj după leacuri.

El reusi să aducă două geamantane de medicamente. Clujul fusese generos. El începu tratamentul degeratilor cu o pasiune deosebită. Am privit si eu pe unii. El îi ungea cu niste alifii galbene, îi pansa si îi cerceta mereu.

Dar vindecarea, cu toată grija lui, mergea foarte greu. Şi după sase luni de tratament unora nu le crescuse toată carnea pe tălpi. Se vindecaseră, dar cu o lipsă de carne pe tălpi. Mă miram. Cum e cu putintă asta? Medicina clasică vindecă mai slab decât medicina empirică?

Văzusem la mine în sat câteva cazuri de degerături asemănătoare. Dar ele au fost vindecate deplin de femei din sat după 5-6 săptămâni. Nu stiam exact cu ce. Dar mi-amintesc că piciorul era învăluit în ceva ca un aluat dintr-un amestec de faină de grâu, poate si de in, fasole, grăsime, plante ce toate au stat împreună la foc, si apoi l-au strâns cu cârpe. Nu stiu proportia elementelor din compozitia aceasta. Dar rapiditatea vindecării mă mirase. Şi acum asistam la aceste străduinte admirabile de vindecare, dar cu efecte atât de mici.

Dar admirabilul doctor Uță nu se multumea cu atât. El căuta să nu le lipsească hrana sufletească nu dezertorilor, ci tuturor detinutilor: cartea. El căuta să ducă tuturor o carte, două, după nevoile lui. Cerea de la altii, împrumuta, ducea înapoi, alerga mereu, dar ducea tuturor ceva.

Şi nimeni nu era uitat. Foarte credincios, el căuta mai ales cartea religioasă sau cu subiecte religioase, cea care era cerută mai mult acum.

Cerea celor de acasă să aducă astfel de cărti. În temnită, la câteva mii de detinuti, el era omul care se interesa mai mult de fiecare.

Era neobosit. Eram în temnită câtiva preoti, dar nu eram noi samarineanul milostiv care spală cu untdelemn si vin rănile celui căzut între „tâlhari”, ci el, doctorul Dumitru Uță. Şi el le făcea toate cu un suflet smerit, ca si când era obligat să le facă.

În lungul timp al detentiunii mele nu am întâlnit un alt om atât de devotat cauzei altora. E drept că, mai târziu, în izolările si controlul ce era, nici nu se mai putea face asta. Dumitru Uță, acest legionar sublim, rămăsese ca un model ales de dăruire, de jertfă si dragoste pentru altii.

+5 februarie - 29 de ani de la naşterea în Ceruri a mărturisitorului Ioan Ianolide. Profeţie despre vremurile de azi. "Întoarceţi-vă la Hristos!"

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
  

Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.

De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.

Ioan Ianolide, 1985

- fragment din volumul lui Ioan Ianolide - "Detinutul profet", ingrijit la Manastirea Diaconesti, Editura Bonifaciu, 2009

Postez în rândurile de mai jos o istorioară scrisă de Virgil Maxim, precum şi un îndemn al lui Ioan Ianolide adresat drept măritorilor creştini. Textele sunt preluate din excepţionalul album “Fericiţi cei prigoniţi – martiri ai temniţelor româneşti”, un răspuns creştin al rezistenţei anticomuniste, care restaurează o dimensiune nelijată vinovat de către Comisia Tismăneanu. (F.P.)

După eliberare, Ioan Ianolide, grav bolnav, îngrijit de părinţi şi de soţia lui, a lucrat tot timpul, sculptând în os medalioane şi cruciuliţe pe care le împărţea celor din jur. Nea Doncea, unul dintre muncitorii legionari bucureşteni arestat şi eliberat de mai multe ori de-a lungul anilor, a luat parte la înmormântarea lui.
Ne-a spus că un săculeţ cu astfel de medalioane şi cruciuliţe, sculptate până ce vederea nu l-a mai ajutat, au rămas de la Ioan, cu dorinţa de a fi dăruite celor ce vor să le primească. Era cel mai mare discurs al său pentru neamul nostru: “Purtaţi-vă crucea!”.
(Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată)

Vorbim din plinul vieţii în Hristos, din adâncul celei mai cumplite prigoniri, din experienţa dăruirii până la jertfă. Am cunoscut oameni care au realizat plinul uman, sfinţenia, mucenicia, dar printr-o cernere cruntă… Am trăit pentru Hristos, am trăit cu Hristos, am trăit în Hristos. Strigăm deci din adâncuri: Hristos este Mântuitorul! Hristos lipseşte lumii! Deci toţi, oricare aţi fi, întoarceţi-vă la Hristos!

Adrian Pătruşcă: „Dobândise victoria asupra lui însuși: îl iubea pe Big Brother!” Astăzi este ziua morții lui Orwell. "Pentru aceasta, regimul din 1984 nu se limitează doar la supravegherea și controlul fizic al oamenilor, ci urmărește să le pătrundă în minte, să le spioneze gândurile, să le schimbe sentimentele."

Pe 21 ianuarie, acum 65 de ani, murea George Orwell, „părintele lui Big Brother”, personajul atotputernic, omniprezent și omniscient din romanul „1984”, devenit simbolul totalitarismului absolut.

George Orwell avea în 1850, când a murit, doar 47 de ani, însă în acest scurt răstimp a avut timp să trăiască o viață extraordinară și să scrie o operă excepțională.

Om cu convingeri de stânga (a luptat în Spania în brigada Lenin), a sfârșit ca mulți alții (Panait Istrati este un exemplu de același calibru), care au trecut dincolo de poleiala ideologică, să fie scârbit de comunism.

Dacă în Ferma Animalelor (1945), Orwell satirizează tăios comunismul și lipsa de scrupule prin care pune stăpânire pe tot ce arată slăbiciune în fața tupeului său criminal, „porcesc”,1984 (1949) reprezintă o treaptă superioară: aici este înfățișat totalitarismul în stare pură, pentru care nu puterea materială este obiectivul, ci puterea absolută, puterea în sine. Puterea care, după bunul său plac, schimbă Istoria și stabilește Adevărul.

Pentru aceasta, regimul din 1984 nu se limitează doar la supravegherea și controlul fizic al oamenilor, ci urmărește să le pătrundă în minte, să le spioneze gândurile, să le schimbe sentimentele. Să-i transforme în alte ființe. Pentru că acestea trebuie să fie convinse că tot ce li se întâmplă este SPRE BINELE LOR.

Acesta a fost scopul Comunismului, acesta a fost scopul Nazismului, acesta este scopul Corectitudinii Politice: OMUL NOU, care, în final, se supraveghează singur, se pedepsește singur pentru faptele și gândurile ce contravin Ideologiei impuse, care își culcă singur, de bună voie, mintea într-un Pat al lui Procust.

Pentru a înțelege monstruozitatea Corectitudinii Politice din zilele noastre trebuie citite mărturiile celor care au trecut prin groaznicul Experiment Pitești. Sau 1984 al lui George Orwell.

Iată mai jos câteva citate din romanul clarvăzătorului scriitor britanic:

„Într-o epocă a înșelăciunii universale, a spune Adevărul este un act revoluționar.”

„Războiul este Pacea. Libertatea este Sclavia. Ignoranța este Puterea.”

„- Cum se asigură un om că îl stăpânește pe altul cu adevărat, Winston? - Făcându-l să sufere, a răspuns el. - Exact. Făcându-l să sufere. Ascultarea nu este de-ajuns. Dacă nu suferă, cum ai putea să știi că este robul voinței tale și nu a lui? Puterea înseamnă să produci suferințe și umilințe. Puterea înseamnă să spargi sufletul omenesc în bucăți și apoi să-l asamblezi în forme noi după plac. Începi să înțelegi ce fel de lume vrem să creăm? Este exact contrariul stupidelor utopii hedoniste la care visau vechii reformatori. O lume a fricii, a trădării, a neliniștii. O lume a celor care strivesc și a celor striviți, o lume care, pe măsură ce se va perfecționa, va deveni tot mai nemiloasă. Progresul, în lumea noastră, va fi un progres spre și mai multă suferință. Vechea civilizație pretindea că este clădită pe Iubire și Ddreptate. A noastră va fi clădită pe Ură... În lumea noastră nu vor fi alte emoții în afară de Frică, Ură, Triumf și Umilință. Pe toate celelalte le vom distruge, pe toate.”

„Îngrozitor este că totul putea să fie adevărat. Că Partidul putea să-și întindă mâna spre trecut și să spună despre un eveniment ‘acesta nu a existat niciodată’, era chiar mai îngrozitor decât simpla tortură sau decât moartea.”

„Dictatura înflorește în pământul ignoranței.”

„Singură, liberă, ființa omenească este întotdeauna înfrântă. Așa este legic să se întâmple, de vreme ce ființa omenească este muritoare, ceea ce este cel mai mare dintre toate eșecurile. Dar dacă se poate supune complet, în totalitate, dacă poate scăpa de identitatea sa, dacă poate să se cufunde în Partid până când devine însuși Partidul, atunci devine puternic și nemuritor.”

„Pentru prima oară în viață a înțeles că, dacă vrea să păstreze un secret, atunci trebuie să-l ascundă și de sine însuși.”

„Masele nu se revoltă din proprie inițiativă și nu se revoltă doar pentru că sunt oprimate.Câtă vreme nu au nici un element de comparație, ele nu își dau seama că sunt oprimate.”

„Nu se vor revolta decât când vor deveni conștienți și vor deveni conștienți doar când se vor revolta.”

„Atunci le vom putea acorda libertatea intelectuală, de vreme ce nu vor mai avea intelect.”

„Trecutul era șters, ștersătura uitată și atunci minciuna devenea adevăr.”

„Puterea nu este un mijloc, este un scop. Nu instaurezi o dictatură pentru a salva o revoluție.Faci o revoluție ca să instaurezi o dictatură.”

„Orice revoltă împotriva Partidului i se părea absurdă, căci era condamnată la eșec. Cel mai inteligent lucru era să respecți regulile și să reușești să supraviețuiești.”

„S-ar putea ca într-o bună zi să ne dăm seama că alimentele la conservă sunt niște arme mult mai ucigătoare decât mitralierele.”

„Cine dictează trecutul, dictează viitorul. Cine dictează prezentul, dictează trecutul.”

„Gândesc că exist, a spus el plictisit. M-am născut, o să mor. Am mâini, picioare, ocup un anumit punct în spațiu. Nici un alt corp solid nu poate să ocupe același loc în același timp cu mine. Din acest punct de vedere, Big Brother există cu adevărat?”

„Pe scurt, o societate ierarhizată nu poate fi posibilă decât pe baza sărăciei și ignoranței.”

„Lupta era terminată. Dobândise victoria asupra lui însuși: îl iubea pe Big Brother.”

Adrian Pătruşcă

Sursa: http://www.evz.ro/dobandise-victoria-asupra-lui-insusi-il-iubea-pe-big-brother-astazi-este-ziua-mortii-lui-orwell.html

Dezbaterea din data de 16.01.2015 pe tema cardului electronic de sănătate – VIDEO. Mesaj catre români: RETURNAȚI TOATE CARDURILE CEI CARE INCĂ NU AȚI FACUT-O, DACĂ DORIȚI ALTERNATIVĂ!

Celor care nu au fost la dezbatere si au vazut diferite comentarii date de televiziuni, va spunem ca presa a vorbit in mica masura bine, in mare masura fara a relata continutul argumentatiilor solide si bine documentate ale participantilor si uneori chiar tendentious,imaginile redate fiind aproape exclusive legate de unele izbucniri ale celor prezenti in sala. Aceste izbucniri nu reprezinta altceva decat expresia exasperarii acestui popor care nu a fost de zeci de ani decat “beneficiarul” unei lipse totale de dialog cu guvernantii.  Numarul participantilor a fost cca 100 de persoane, marea majoritate a luarilor de cuvant fiind echilibrate, documentate si bine argumentate.

In cadrul dezbaterii s-a cerut si s-a obtinut din partea oficialilor promisiunea verbala ca in paralel cu documentele electronice va continua pe termen nelimitat si sistemul actual de dovedire a calitatii de asigurat cu adeverinta de asigurat fara a fi obligati sa folosim cardul electronic de sanatate. Vrem sa vedem ca promisiunea va fi adevarata!

Oficialii au refuzat sa semneze un protocol in finalul dezbaterii, in care sa se prevada concluziile si promisiunea lor, dar au anuntat ca vor posta luni, 19 ianuarie 2015, pe site-ul ministerului sanatatii data si ora la care sa se prezinte din nou participantii pentru semnarea protocolului !!!

In ceea ce priveste numarul de refuzuri declarate oficial de reprezentantii CNAS, s-a sustinut ca sunt doar 3000 – 4000 de persoane, probabil luand in calcul doar pe cei care au returnat cardurile la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate eventual impreuna cu o scrisoare de justificare/refuz.Informatiile noastre arata ca numarul este mult- mult mai mare.

Presupunem, pe de alta parte,ca cei care le-au refuzat au fost inclusi mediatic la categoria “nu au fost gasiti” astfel incat sa se minimalizeze ideea de respingere clara. Chiar si asa, in una din emisiunile televizate din ultima perioada, reprezentantii CNAS au avansat cifra de cca 1.000.000 de retururi !!

Noi am mai explicat si in trecut ca important e sa fie returnat, nu pastrata acasa inactivat!De aceea, pentru cei care nu sunteti de accord cu sistemul impus prin utilizarea cardului electronic de sanatate si nu le- ati returnat inca, motivand ca le pastrati acasa inactive, va recomandam sa le trimiteti inapoi la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate cu scrisoare de refuz.

Asta daca vreti cu adevarat alternativa!

Sursa: http://asociatialibertatearomanilor.ro/dezbaterea-din-data-de-16-01-2015-pe-tema-cardului-electronic-de-sanatate-inregistrare-video/#more-1109

Vedeti si :

• http://asociatialibertatearomanilor.ro/dezbatere-pe-tema-cardului-electronic-de-sanatate
• http://asociatialibertatearomanilor.ro/asociatia-pentru-libertatea-romanilor-protesteaza-fata-de-sistemul-de-supraveghere-electronica/
• http://asociatialibertatearomanilor.ro/un-demn-exemplu-de-urmat/
• http://asociatialibertatearomanilor.ro/memoriu-catre-senatul-romaniei-cu-privire-la-actele-electronice-de-indentitate/
• http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/01/16/seful-cnsas-vom-gasi-o-alternativa-la-card/

Mărturie a Monahului Paulin, 22 de ani de inchisoare, dintre care 18 numai la AIUD, despre unul din sfinţii români din închisorile comuniste, Părintele Iov Volănescu. "Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine"

Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sunt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată... În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lângă patul lui şi a spus: „Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru Tine!”. (declaraţie dată de către Monahul Paulin Clapon, vieţuitor al Mănăstirii Petru Vodă, revistei Veghea, a consemnat Florin Palas) 

Cine este Părintele Iov Volănescu? 

O alta enigma este decesul ieromonahului Ion Volanescu-Iov, nascut la 12 aprilie 1903, in localitatea Candesti, din judetul Buzau. Dupa absolvirea Scolii de Comert din Ploiesti, a urmat Scoala de Stiinte Administrative din Bucuresti. Si-a inceput activitatea in calitate de contabil-sef la Camera Agricola a judetului Prahova si a devenit director al Federatiei Bancilor Populare din acelasi judet. A avut trei copii, care au murit la diferite varste. Dupa o perioada in care a fost membru PNL, incepand cu anul 1936 s-a incadrat in Miscarea Legionara, aderand la cuibul farmacistului Spiru Luizi din Ploiesti. Peste putin timp, devine seful acestui cuib si seful plasei Draganesti- Prahova. Odata cu venirea la putere a comunistilor, pentru toate partidele viitorul a fost sumbru. La fel a fost si in familia sa. Dupa decesul celor trei copii, a survenit si decesul sotiei. In aceste conditii, la 1 septembrie 1944, Ion Volanescu se hotaraste sa se calugareasca la Manastirea Ciobanu, fiindu-i acordat numele de Iov. 
In noiembrie 1947, s-a transferat la Manastirea Varzaresti, pentru ca, dupa un an, sa ajunga la Manastirea Hodos, din cadrul Episcopiei Arad. La acest ultim lacas de inchinaciune, parintele Iov a fost tradat si dat pe mana Securitatii. A fost arestat la 12 octombrie 1952, in urma denuntului facut de Paul Madincea, reprezentantul Cultelor din Arad. Timp de 8 zile, calugarul a fost torturat in beciurile Securitatii din localitate. S-au incheiat 11 procese verbale de interogatoriu. A fost acuzat retroactiv, conform hotararilor vremii, pentru activitate legionara. Fara sa fie judecat, a fost trimis pentru cinci ani in detentie administrativa, sa munceasca in diferite lagare, pedeapsa expirand la 12 octombrie 1957. Dintr-un munte de om, ajunsese un schelet ambulant, ce cantarea 49 de kg. Orice tentativa de a fi primit undeva sa munceasca era sortita esecului. La 22 aprilie 1959 a fost din nou arestat si judecat. Tribunalul Militar Timis, prin sentinta data la 22 octombrie 1959, l-a condamnat la 15 ani de munca silnica si confiscarea averii pentru crima de uneltire contra ordinii sociale. A fost eliberat la 28 iunie 1964, conform Decretului 411 de amnistie generala a tuturor detinutilor politici. 
Prin prisma celor precizate in biletul de eliberare, trebuia sa se prezinte din nou la Manastirea Hodos. Episcopia l-a numit preot paroh la Agrisul Mic, in aprilie 1966, ca apoi sa fie transferat la Manastirea Dealu, de langa Targoviste. Acolo a fost efectiv asaltat de credinciosi care auzisera de continutul inflacarat al predicilor sale; dupa atatea patimiri pe parcursul vietii, cuvintele sale aveau un mesaj aparte, electrizant. 
Securitatea l-a arestat din nou, la 15 ianuarie 1976, si l-a inchis intr-o celula speciala de la Spitalul numarul 9 din Bucuresti, profilat pe boli mintale. In imprejurari discrete, a fost impuscat in ceafa de cei care doreau sa scape de el. Decesul sau ridica mari semne de intrebare, dar enigma a fost luata de preot in mormant. Fara sa se faca vreo ancheta, la 19 ianuarie 1976, a fost inhumat in cimitirul Vaforata, de langa Manastirea Dealu. Un an mai tarziu, un grup de preoti, prin Ambasada Suediei la Bucuresti, a trimis o scrisoare la ONU, in care se arata ca in Romania se practica in continuare crima politica. Acele randuri nu i-au impresionat pe destinatari, deoarece nu s-a luat nicio masura. (sursa: paginiromanesti)