Vizita, cum o numesc unii, pelerinajul cum ii spun altii, Patriarhului Moscovei si al intregii Rusii, Kirill, in Ucraina, cu prilejul sarbatoririi increstinarii rusilor, a scos inca o data in evidenta batalia crancena care se da pentru castigarea pozitiei de lider a Bisericii Ruse in lumea ortodoxa. Rezultatele acestei vizite au fost insa departe de sperantele Moscovei si amana, pentru o perioada nedeterminata, transarea problemei.Aproximativ 14 milioane de ortodocsi ucraineni a incercat sa castige Patriarhul Kirill de partea sa in aceasta lunga vizita intreprinsa in Ucraina. Ei apartin Patriarhiei de la Kiev, care s-a declarat, cu de la sine putere, Biserica Ortodoxa Ucraineana separata de Moscova. Ei s-ar fi adaugat celor 28 de milioane de credinciosi ortodocsi ucraineni care raman fideli Patriarhiei Ruse. Acest obiectiv nu s-a realizat insa.
«Imperiul ucrainean» si amenintarea cu razboiul civil
Esecul este pus, si in mare parte pe drept, pe seama politizarii excesive a autocefaliei. O spune insusi Patriarhul Kirill: “Ideea de autocefalie a fost astazi politizata in mod extrem, fiind reala doar pentru cateva grupuri ale societatii ucrainene...Toate aceste intense solicitari se bazeaza exclusiv pe argumente politice... De aceea, sloganul sustinatorilor autocefaliei - Biserica trebuie sa fie independenta intr-un stat independent - este naiv... problematica autocefaliei cauzand mai degraba o sciziune tocmai pentru ca oamenii din Ucraina realizeaza insemnatatea unitatii crestinatatii ruse”. De la aceasta amara constatare patriarhala, s-a ajuns la o amenintare directa. Ea a fost lansata de Arhidiaconul Andrei Kuraiev, profesor la Academia Teologica din Moscova, care a spus despre Ucraina ca este “un micro-imperiu”, care ar avea o singura sansa sa supravietuiasca: “sa fie tolerant; sa vada in varietatea populatiei un avantaj si nu o problema... Daca nu, in cazul in care se merge dupa principiul uniformizarii, sa avem cu totii aceeasi limba, aceeasi credinta si aceleasi vederi, oameni buni, inseamna ca sunteti in cautarea unui razboi civil, pe care il veti si obtine”. “Subtilul” profesor moscovit a tinut sa aminteasca, in context, discriminarile de limba, in special, la care sunt supusi rusii, rutenii si moldovenii in “imperiul” lui Iuscenko si sa sustina ideea ca, planurile infiintarii unei biserici ortodoxe locale in Ucraina, in afara autoritatii Patriarhiei de la Moscova, ar fi chiar un obstacol in calea euro-integrarii Ucrainei.
O demonstratie de forta a Patriarhiei Moscovei
Ofensiva Moscovei s-a bazat pe ideea canonicitatii actuale a Bisericii Ortodoxe Ruse, care se extinde mult dincolo de granitele Rusiei si include, bineinteles, si Ucraina. Arhiepiscopul moscovit, Vsevolod Chaplin, explica acest lucru intr-o emisiune TV pe 28 iulie 2009. El distingea in termenul “Rusa”, din titulatura Bisericii, lui natura istorica ce demonstreaza “o unitate spirituala a popoarelor apartinand diferitelor nationalitati care se simt unite in cadrul Sfintei Rusii, cu originea in Kiev.” Este de la sine inteles ca Moscova, in aceasta viziune, nu va renunta niciodata la autoritatea sa canonica asupra intregii Ucraine, indiferent prin ce mijloace va fi pastrata. De altfel, aceasta vizita este perceputa in multe medii ca avand un subtrat politic, ca fiind o demonstratie de forta a Bisericii Ortodoxe Ruse. In acest sens, sunt enumerate cateva elemente: convocarea reuniunii ordinare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse in Ucraina; discursul tinut la Sevastopol de Patriarhul Kirill, portul unde se afla ancorata flota rusa de la Marea Neagra, si apelul lui pentru evitarea oricarui conflict armat, indemnul si binecuvantarea ca “rusii si ucrainenii sa coopereze pasnic”; vizita in orasul minier Donetk; respingerea categorica a pretentiilor presedintelui Iuscenko de a crea o biserica ortodoxa independenta de Moscova; declaratia ca aceasta exista deja si ca daca n-ar exista, “atunci nu ar exista nici Ucraina”; respingerea campaniei de recunoastere a infometarii milioanelor de ucraineni de catre autoritatile sovietice in perioada 1923-1933, pentru cedarea catre stat a terenurilor private, pe motiv ca aceasta strategie “nu a fost aplicata in mod special doar populatiei ucrainene”, liturghia de la Cherson, pe locul unde s-a botezat cneazul Vladimir etc.
O posibila amânare a Marelui Sinod Ortodox
Fara indoiala, acest esec va spulbera, deocamdata, visurile Moscovei de a deveni Cea de-a Treia Roma, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Nu este, de asemenea, exclus, ca acest recul al politicii Patriarhiei Ruse in Ucraina sa amane intr-un viitor cat mai indepartat desfasurarea Marelui Sinod Ortodox, cu atat mai mult cu cat Patriarhia de la Constantinopol si-a manifestat deschis interesul pentru cele 14 milioane de ortodocsi ucraineni ai Bisericii care s-au scindat de Patriarhia Moscovei. Ei s-ar adauga celor peste 250 de milioane de crestini pastoriti de Patriarhul Bartolomeu I, ceea ce ar fi un atu decisiv in favoarea acestuia in batalia pentru pastorirea lumii ortodoxe.
Dumitru Manolache
www.gardianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu