Orice om cu bun simt ar spune pe loc ca in primul rand trebuie sa ne debarasam de un astfel de amartoloi, cum ii numea Mircea Eliade pe satanicii care lucrau impotriva Romaniei. Si primul gest demn de un adevarat Institut Cultural Roman, al carui statut este promovarea valorilor romanesti, este acela de a-si focaliza toate eforturile intru materializarea unui vis al romanilor de aici, din America, un vis al tututor romanilor, de fapt: ridicarea statuii lui Eminescu la New York.
Primaria orasului a dat aprobarea de 30 de ani, dar fortele responsabile de acest proiect intarzie cu aplicarea lui. Nu sunt milionari in tara care sa se mandreasca ca au pus umarul sa se ridice aici aceasta statuie, sa fim si noi in rand cu lumea, caci nu exista tara sa nu se mandreasca cu un monument sau mai multe. Si e suficient sa faci o plimbare prin Central Park si sa observi cate popoare sunt reprezentate prin poetii si artistii lor! Dar si prin eroii lor, fie regi, ca Jagiello, fie revolutonari, precum Che Guevara.
Mai an, o fundatie din Romania, fundatia de numismatica, a trimis la New York o statuie a poetului, dar ea a deceptionat pe toata lumea, caci nu numai ca nu seamana cu Eminescu, dar este si prost executata. A fost aruncata undeva, prin depozitele bisericii “Sfanta Maria”. Dar, surpriza: cineva, vreun amartoloi, desigur, a scos-o de acolo si a amplasat-o, unde credeti?, in holul Consulatului General al Romaniei, pe 3 Av / 38 St.
Dar cine o vede intr-un asemenea loc? Functionarii consulatului si romanii care au treaba pe acolo, desi statuia e plasata intr-un loc intunecos, in fundul holului, nu la intrare, sa poata fi vazuta lesne din strada, cum ar fi fost normal. La consulat, e ca si cum ar fi plasata la vreun camin cultural din tara. Si ce credeti ca scrie pe soclul ei? “Primul bust din SUA al poetului national / 19 noiembrie 2009 / Proprietara Societatea Romana Crestina «Dorul» / Fondata 1903 New York”. Va dati seama ce de urme au lasat romanii nostri in Ameirca, daca timp de peste o suta de ani aceasta societate nu a fost in stare sa ridice un bust lui Eminescu!? Apoi se mai scrie: “Bust realizat la initiativa si propunerea presedintelui Societatii / Ing. Florin Cristian Pascu”.
Lasam la o parte aceasta impietate, caci ideea si propunerea realizarii unui astfel de bust apartin altora, pionierilor, dar nu e trecut pe soclu exact cine trebuie: autorul lucrarii! Incredibil, dar adevarat! Abia impreuna cu paznicul de acolo am descoperit undeva, pe o latura a bustului, semnatura sculptorului: “Pascu Goia, 1969, Romania”.
Scriu de o viata cronica plastica, dar n-am putut sa-l remarc pe sculptorul Goia, desi e specialist in iobagi. I-am vazut si lucrarea V.A.Urechea, dar Eminescu trebuie sa fie altceva, fiindca ceea ce vedem aici e un Eminescu foarte ne-eminescian, e ca un iobag, in pofida faptului ca poetul a luptat toata viata impotriva iobagiei fiintei umane. E mai degraba un persoanj decat un creator, un personaj cu plete ca ale lui Bourvil in Mizerabilii sau poate ca sculptorul a vrut sa-l intruchipeze ca pe un paj cu peruca dintr-o piesa de Shakespeare! Din fericire, ii lipseste bretonul! Si daca o fi Ciobanasul din piesa Razvan si Vidra in care tanarul Eminescu a jucat pe cand se afla in trupa lui Pascally?! Dar sa nu-i atribuim intentii pe care nu le are.
Aceasta caricatura a lui Eminescu e bine ca se afla aici, la Consulat, i se potriveste, dar adevarata statuie ar trebui sa fie pretutindeni, dupa mine, sa vedem peste tot Ideea Eminescu, cum ar spune Blaga, da, dar sa fie iconica, asa cum a impus arta portretului in Renastere un Jan Gossart, sa semene cu imaginea fotografica a lui Eminescu, din cele patru fotografii care ni s-au pastrat, sau sa aduca cu lumea lui, sa-i recunosti universul poetic. Asa cum e statuia poetului la Paris sau aceea de la Hamilton.
Apoi, adevaratul loc al statuii lui Eminescu este in Central Park, langa Shakespeare si alti mari poeti ai lumii. In cartea mea Shakespeare si Eminescu am aratat de ce poetul roman merita sa ocupe un astfel de loc. Trebuie o statuie care sa aiba si o valoare nu numai simbolica, emotionanta patriotic, dar si artistica. Asa cum este statuia lui Eminescu de la “Campul romanesc” din Hamilton, Canada, opera sculptorului Nicapetre, care, din pacate, nu mai traieste. Dar sunt suficienti artisti talentati in tara care ar putea sa realizeze o astfel de statuie ideala.
Asadar, sfatuim ICR sa nu mai arunce banii in vant, pe promovarea familiei Perjovschi si pe alte interese de grup, gen Valean, Uricaru sau Svetlana. Sa nu-i investeasca nici in promovarea filmului romanesc, fiindca, pe aceasta zona, politica hollywoodiana e nemiloasa, nici un film european nu a avut si nu are vreo sansa aici, decat in cercuri inchise, in cinematografe speciale sau platite, asa cum am aratat pe larg anterior. Nu fac asemenea gesturi irationale, disperate, nici francezii, germanii, italienii sau alte forte ale cinematografului european! Gesturile ICR-ului sunt total gratuite, donquijotesti, fara nici un efect concret. Nu urmaresc decat sa se auda despre cei care primesc salarii inimaginabile aici si ajung ca un butoi sau ca un amartaloi, precum inchipuita Monica Filimon, ca au mai bifat un eveniment! Mai degraba aceste fonduri uriase, din buzunarul contribuabilului roman, le-ar aloca pentru promovarea artistilor plastici romani, pictori si sculptori, dar si decoratori, unii dintre ei fiind de o valoare comparabila cu ceea ce vad curent pe simezele americane. Ar mai putea investi banii cu folos si in teatrul romanesc, remarcabil prin actorii lui in special, ale caror spectacole de referinta, inclusiv cele ale lui Andrei Serban de la “Bulandra” sau Nationalul clujean, nu au vazut niciodata lumina vreunui teatru de pe Broadway, nici macar a teatrului “La MaMA”, al carui simbol este Andrei Serban, asa cum ne-a declarat directoarea lui, Ellen Stewart.
Culturnicii nostri, platiti cu bani grei de poporul roman sa-si faca datoria, nu au insa astfel de ambitii nationale. Eminescu mai trebuie sa astepte mult si bine pana ce ICR il va omagina la sediul sau din New York, fapt care se va intampla, probabil, cand actualii lui functionari vor disparea pe Apa Sambetei, precum cei incapabili sa indeplineasca o obligatie elementara. Ei, cu viza de la Bucuresti, continua sa nu simta romaneste, ca o sfidare a opiniei publice, a romanilor de aici si a prietenilor lor americani.
Grid Modorcea
Sursa: Ziare.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu