Mărire Ţie Treime înţelegerea — neînţeleasă,
Mărire Ţie Fecioară deapururi curată Mireasă,
Mărire Vouă Arhangheli oştiri înaripate cereşte,
Mărire Vouă Prea-sfinţii aleşi pecetluiţi duhovniceşte,
Mărire Ţie Cuvioase Dimitrie cel nou Basarabov,
cel cărui cânta-vom acatest prin stihul acestui ceaslov.
Mărire Unuia-veşnic prin carele lumile ţin.
Mărire deapururi în veacuri. Mărire. Mărire. Amin.
I
Condac
O! Tu Doamne Tată tainic ce ţii lumile în palmă,
Strălucire fără umbră ce doar nimbul pot să-Ţi văd
ghicituri ca'n oglindă, chip de orbitoare valma ;
Tu ce treci în spaimă sfântă în orcane de prăpăd
dulce-apoi ca să ne'ngâni din cavalele de vis
toată vraja de minune ce ne-aşteaptă prin sicriu ;
O! Tu Cela ce'n Scripturi proorocii Tăi Te-au scris:
Dumnezeul peste oşti, Domnul Dumnezeul viu.
Ţie în talaz de dor îţi urcăm suflarea toată,
din ţărână pân'la stele, de la schivnic pân' la gloată,
de trei ori suprem suna-vom pentru Tine prea sfânt imn :
Aliluia, Aliluia, Aliluiià, Amin.
1
Icos
Din ţărâna aspră, drept Icoana Ta,
formă împlinită cu mâna m'ai strâns.
Sub lumina-Ţi sfântă mi-arse huma grea,
pârguind spre carne de viaţă pătruns.
Şarpele cel verde mi-apleacă din pom
creanga grea cu fructul morţii purpurat,
de se-aprinse oarbă pofta mea de om ;
şi-am muşcat din miezul primului păcat.
Rupt de veşnicie trup m'am înmulţit.
Număr de nisipuri fiii lui Cain,
din turn vavilonic spre cer clădărit,
Ţi-asvârleau pe arcuri săgeţi în venin.
Dar Tu, Doamne Sfinte, printr'un darnic semn,
dragoste sub chipul omului Te-ai dat.
Noi Ţi-am spart chivotul pe cruce de lemn,
Tu ne-ai dat prin moarte trupul înviat.
Re'ntrupaţi în Tine Bisericii vii,
într'olaltă sfinţii ca viţa de vin
în butucul Vieţii, rodesc sfintei vii
strugurul de jertfă, sânge de sfânt chin,
plinătatea lumii să se împlinească.
Intru-aceasta, Doamne, din stih de ceaslov,
în suiri cânta-vom, să se proslăvească,
unuia în Tine sfânt Basarabov :
Bucură-te mlădiţă din Biserica vie,
Bucură-te aluat de cerească bucurie,
Bucură-te cel vămuit prin foc de 'nfricoşare,
Bucură-te os-tare spre zidit în altare,
Bucură-te văpaia dornică să ne îndrume,
Bucură-te revărsare harică în lume,
Bucură-te vădire că se schimbă pământul,
Bucură-te întărirea nădejdii în Sfântul,
Bucură-te împlinire în trupul lui Hristos,
Bucură-te aşezare la locul cel frumos,
Bucură-te temelie în fildeş de oase,
Bucură-te în racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
II
Condac
Ţie, sfinte prea-cucernic ne rugăm cu glasul nou
Tu, ce Domnul-de-pe-cruce străduişi în schivnicie
să-L destăinueşti cu duhul, faptele şi trupul tău,
ştiind că El este vraja şi comoara de tărie,
Apa-vieţii care curge tainică în orice om ;
Tu ne 'ngăduie să stăm îndeaproape raclei tale,
ca prin tine, vas ales, să slăvim pe Domnul-Domn,
să fim gata să urmăm pururea chemării Sale ;
Fii-ne ajutor, prea-sfinte, ia-ne greutatea lenii,
râvnitor să luăm aminte cu tot tâlcul viaţa ta,
şi cu suflete. curate, alăute de smerenii,
să sunăm împărăteşte cântul sfânt : Aliluia.
II
Icos
Şi-ascultând în pace cursul vieţii tale,
sfinte, fă-te nouă toiag sfânt în cale :
Fără preţ boarul satului ai fost.
Cu nuiaua verde vite ţineai turmă.
Praful şi copiii în alai de prost
pe uliţa largă te duceau din urmă
Păzitor de bivoli în câmpii ai stat
singur ca tăcerea nopţii 'n revărsat.
Zdrenţe pe trup schilav, nod, scaeţi în barbă,
nebănuind nimeni că eşti vas ales,
tu grăiai cu ploaia, pasări, sfârc de iarbă,
de sporeai în tine sfântul înţeles.
Şi văzând că 'n lume firul de izvoare
curge mai departe apă trecătoare,
ai ieşit din satul unde te-ai născut,
la o mănăstire mucezită 'n peşteri,
ai lăsat cireada mugind la păscut,
şi te-ai dat în mâna schivnicilor meşteri.
In zaconul tagmei vajnicul Cuvânt
te-a cioplit călugăr ca pe lemnul sfânt.
Cărturar ce duce slovele umflate
n'ai fost, Cuvioase-din-Basarabov.
Mână ţărănească, degete crăpate,
răsfoiau stângace file de ceaslov.
Ca o umbră albă ai trecut prin viaţă
până la sorocul schimbării la faţă.
Cunoscând şi vremea zborului din trup
ai pornit cu duhul pe drumuri de soare.
Făclie smerită cu parfum de stup,
poveste lumească viaţa ta nu are.
Privigheri, obidă, posturi, rugăciuni
ţi-au dat vrednicia să reverşi minuni.
Pentru aceasta, Sfinte, pios te rugăm,
milostiv fii nouă cei cari-ţi strigăm :
Bucură-te veghetor sub candelă de iască,
Bucură-te pildă de viaţă duhovnicească,
Bucură-te cel cu funia lepădării încins,
Bucură-te că naşterea şi moartea ţi-ai învins,
Bucură-te stăruinţă 'n dovada sfintei Cruci,
Bucură-te ram-raic ce 'n veac nu te usuci,
Bucură-te flamura albei nestricăciuni,
Bucură-te asprimea canoanelor cu minuni,
Bucură-te punte spre limanul suprafiresc,
Bucură-te tiparniţă de chip călugăresc,
Bucură-te însufleţire obrocită sub oase,
Bucură-te din raclă de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
I II
Condac
Tu sihastrul prea-sărac, umilit şi neştiut,
tu eşti chezăşia noastră ce din umbră ruşinaţi,
la picioarele străpunse ale Celui-nevăzut,
am căzut în praf cu fruntea de trufie lepădaţi ;
Fă să urce fără margeni ruga noastră cât mai vie,
s'o asculte din vecie Domnul-Sfânt comoara milii,
să simţim sub lacrămi grele cum ne sfarmâ'n bucurie
inimile împietrite de nimicurile zilei.
Şi în ochi din nou cu vraja viitorului Sion,
să pornim în oşti ce poartă drept în mir pecetea Sa.
Toată stavila prihanei, negrul zid de Erihon,
să se năruiască 'n noi cântând nou : Aliluia.
I II
Icos
La râu cu buruiană, ţărm sălbăticit,
două pietre 'n scoburi trupul ţi-astrucau.
Bolţile de peşteri unde-ai asfinţit
curgerea de ape psalmi ţi-o tâlcuiau.
Curs-a din calvarul vremii mult veleat
de când pentru ceruri şi humă te-ai dat.
Şi-au venit puhoaie de potop din munte
încât lemne, pietre, din ţărm au pornit.
Au căzut în ape mormântul şi-o punte
ce erau aproape peşterii cu schit :
Şi-au rămas acolo moaştele-ţi la fund.
Oamenii din partea locului văzând
cum jucai rotire de foc peste undă,
socoteau că 'n prunduri comoară de bani
în cazane grele trebui să se-ascundă.
Aurul tău, sfinte, bănuiau de ani.
Insă ochiul nostru minunea nu vede,
mintea noastră oarbă taina nu o crede.
Intru-aceasta, sfinte, mila-ţi pentru om
fă să ne înfaşe sfântă luminare,
să cântăm şi ţie întru Domnul-Domn
muzică regească, înaltă cântare :
Bucură-te cel în prundişul apelor ascuns,
Bucură-te că 'n tine lucrează Cel-Nepătruns,
Bucură-te cel ce ştii cântul râului lainic,
Bucură-te cel ales să fii Domnului crainic,
Bucură-te lamura Dragostii dumnezeeşti,
Bucură-te oglindire de luceferi cereşti,
Bucură-te luminare ca focul pe comori,
Bucură-te cel vălurit de-ale lumii vâltori,
Bucură-te cel tăinuit de obştescul erez,
Bucură-te că pe Hristos. porţi 'n al inimii miez,
Bucură-te dăinuire vajnică de oase,
Bucură-te 'n racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
IV
Condac
Tu călugărie albă ce-ai păzit cu duh zelos
mădularele-ţi curate, fiindcă 'n noi ca 'ntr'un chivot,
tu ştiai că odihneşte răsuflarea lui Hristos ;
tu ne-ajută să cinstim sol în Domnul Sabaot
pe Cel ce în noi aşteaptă ca un oaspete tăcut.
Aripi nevăzute 'n noi din dor de ceresc înot
să ne'nalţe *n rugăciune peste patima de lut ;
Vălul care ni-L ascunde să se sfâşie de tot,
să putem şi noi să fim vas curat, un vas ales,
plin cu untdelemn ceresc, umilit a lumina
candelă ce pâlpâieşte pentru Sfântul-înţeles,
căruia smerit cânta-vom de trei ori : Aliluia.
IV
Icos
,Şi când Domnul-Vieţii vru să-ţi puie *n slavă,
să-ţi arate pilda albei schivnicii,
la o copilandră sub duh rău bolnavă
îngereasca veste somnul iconi :
„ T i e - ţ i sunt tămadă, din prund de vâltoare
de 'nălţa-vor iarăşi oasele-mi în soaţe".
I-arătaşi şi râpa, prin ochian de vis :
două pietre sure, unde-ai potmolit
de-ţi păstrau tezaur trupul tău închis,
prin minuni sorocul de s'a împlinit.
Şi-alba-dimineţii află fără chin
pe fecioara trează sub cearceaf de in.
Şi când toţi din casă lângă pat stoliră,
glasul lin de fată limpezit a spus
visul ce văzuse, vorbe ce uimiră.
Cum încins cu nimbul Celui-mai-presus
ca un scut de flăcări ne vei apăra
de drăceasca iazmă, de ispita, rea,
de boala cu duhuri, de gândul murdar,
de zborul pe-aripa înrăit-a glumii,
de spaima nebună cu chipul de var,
de fierul ce-1 poartă Prinţul-roş-al-lumii.
Pentru aceasta, sfinte, în stih îţi strigăm,
sus spre înălţimea bolţilor cântăm :
Bucură-te iubire aplecată peste noi,
Bucură-te chiparoasă a minunilor noi,
Bucură-te ivirea aurorei pe văzduh,
Bucură-te parafă a sfântului Duh,
Bucură-te chezaş de neîndoioasă tămadă,
Bucură-te prilejul necredinţei să vadă,
Bucură-te olăcarul lumii celeilalte,
Bucură-te pricină de semne neaşteptate,
Bucură-te biruinţa luminii în beznă,
Bucură-te obraz-sfânt din creştet pân' la glesnă,
Bucură-te hărăzită ocină de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
V
Condac
Doamne,
e mai viu, mai cald, în veac sfinţitul Tău nume,
ca lumina ce aleargă pârguind întreaga lume ;
E mai tainic ca o şoaptă a pământului în zori
când prin lăncile de trestii nasc izvoare de fiori ;
Mai temut decât un strigăt, uriaş ca o cascadă,
ce-şi înalţă rupt din luptă groaza sângelui pe spadă ;
Şi mai blând ca limpezimea din potirul lunii mari
ce catifelează-albastru umbra'n munţii legendari ;
Tu eşti vraja ce 'nfăşoară vestitorul Tău trimis ;
Tu eşti adevărul-fulger năzărit prin porţi de vis ;
şi în moaştele prea-sfinte trăinicia-i taina Ta,
Unuia cărui cânta-vom cântul sfânt : Aliluia.
V
Icos
A pornit mulţimea din ogrăzi la râu,
în chervan agale, preoţi sub odoare,
pe toiage babe aduse din brâu,
copiii stârnind colbul sub picioare.
Frunzele pe pomi lin se bucurau,
păsările 'n zbor vestea o cântau.
Şi-au ajuns la locul văzut de fecioară,
unde 'n multe ori flăcări s'au zărit
jucăuş-verzui ca pe o comoară,
şi cătând cu râvnă, sfinte, te-au găsit
moaşte neatinse, peste veac purtat,
luminând în ziuă de aur curat.
Tu pândar la tauri negri şi păroşi,
cei ce te hulisem ca pe prost în sat,
cu ochi mari privind la tine fricoşi,
mâna ta prelung şir am sărutat.
Fericit bărbatul ca un stâlp smerit
sprijin pentru Casa Domnului cioplit.
Intru-aceasta. sfinte, pios te rugăm,
milostiv fii nouă cei cari-ţi strigăm :
Bucură-te aflare din vadul cel neştiut,
Bucură-te faptă-vie ce ţâşneşti peste lut,
Bucură-te herubim cu veleatul pământesc,
Bucură-te nenufar din iezerul ceresc,
Bucură-te că ai fost derâdere în sat,
Bucură-te că'n nestimata slăvii te-ai schimbat,
Bucură-te că-ţi sărutăm mâinile subţiri,
Bucură-te maramă de drepte ocrotiri,
Bucură-te podoaba fericitului sărac,
Bucură-te pajură atârnată peste veac,
Bucură-te putere ce dormitează 'n oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
VI
Condac
O ! T u înger străveziu, pază dreaptă peste om ;
tu ce 'n fiecare joci ca un foc peste comoară
fie de umblăm în soare, sau pe apele din somn ;
tu acela ce veghezi până viaţa se coboară
ca să treacă peste zări, prin întoarcere 'n pământ
pentru ceailaltă viaţă, tu poţi spune taina cum
putrezirea nu pătrunde moaştele celui prea-sfânt,
şi cunoşti cât îi de lung cel mai de pe urmă drum
pentru cel ales să fie mărturie printre noi,
cel ce-şi rupe trupul viu, ce zideşte carnea sa
pietrei sfintelor altare, până 'n ziua de apoi
când cereşte vom cânta ultimul : Aliluia.
Migălos din pietre, sfinte, te-au desprins
Proaspăt pe velinţa tărgii, cu cearceaf
până peste faţă coperit întins,
te-au urnit în nimbul de amurg şi praf,
să te ducă 'n cinste pentru înoptat
la bisericuţa gheboasă din sat.
Gloatele din frunte lemnul crucii ţin.
Ca 'n tipsii subţire sună sfântul vers.
Ison lung de preoţi prohodeşte plin.
Flori de fum tămâia năpădeşte 'n mers.
De-acum, arca vieţii, vei pluti departe
peste râu de oameni, capete plecate.
Deacum rând pe umăr osul tău purtând,
harul de sfânt-Duh de la Domnul-Domn
pogorît adânc în cel mai de rând,
cel mai neştiut şi din urmă om,
ne va ocroti întru pocăinţă
să-ţi cântăm războinic stih de biruinţă :
Bucură-te armură de suflet fără pată,
Bucură-te rassă-aspră cucernic purtată,
Bucură-te vedenia ostaşului sub har,
Bucură-te chip lung cu străvezimi de chilimbar,
Bucură-te pavăză ce ne umbreşti în nevoi,
Bucură-te izbânda viclenitului război,
Bucură-te surpătorul îndemnului spurcat,
Bucură-te arătare de coif înviforat ;
Bucură-te răbdare de zale călite,
Bucură-te sfinţenie cu tăişuri cumplite,
Bucură-te oţelită rânduială de oase,
Bucură-te raclă de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
Sub pecetie de har, în smerenie înaltă,
cuvioase ai suit peste moartea ce te-ascunse,
ca prin tine să se-arate trăinicie 'nfricoşată,
biruinţa ce-o căleşte focul celor nepătrunse.
Tu prin moaştele-ţi din raclă, mărturie în veac stai
despre cele peste simţuri, peste cugetul de jos,
şi prin tine gândul nostru înălţat pe zări de raiu
urcă mâna care-atinge haina Domnului Hristos ;
de tămăduim de bube şi văpăile de boale.
Sus în Muntele prea-sfânt, luminaţi de steaua ta,
printre umbre vom urca legănând în mers pe cale
Dragostei dumnezeeşti cântul sfânt : Aliluia.
VII
Icos
Veste 'n lung şi lat departe colindă
despre cum din ape, făr' a te cunoaşte,
cuvioase sfinte, prin vis ca 'n oglindă
ai făcut să-ţi afle luminoase moaşte,
izgonind şi duhul copilei bolnave.
Şi-ajunse 'n urechea Voivodului mare
din Ungro-Vlachia, zvoana largii slave,
care prin poruncă fără adăstare
cu alai trimise să te-aducă 'n ţară.
Deci mergând trimişii preoţi şi boeri,
în Basarabov, de sârg încărcară
pe chervan sicriul prea sfintei poveri.
Şi-ai purces pe şleahuri cu domnesc alai,
în podoabă scumpă strejuit de oaste.
Tu care purtaseşi doar scaeţi pe strai,
purpură crăiască te 'nvelea pe moaşte.
Şi văzând cum cearcă trufia lumească,
cu vremelnicia-i pios viclenită,
chiar de după moarte să te stăpânească
ţi-ai trezit cereasca putere cumplită,
Oasele-ţi chervanul tot mai greu apasă,
caii sub harapnic opi ntesc supuşi ;
dar la o fântână pe 'ntinsoarea şeasă
aproape de satul ce se cheamă Ruşi,
tu nu mai voeşti ca să mergi nainte.
Era în chindie ceasul rugăciunii.
Toţi cu teamă-adâncă semnul luând aminte,
în nedumerire de rostul minunii,
ca să poată-afla voia ta atunci,
unde-oi vrea să mergi cu moaştele tale,
au pus într'un jug ne'nvăţaţi doi junei
şi-i lăsară volnici să pornească 'n cale.
Juncii cei sălbatici s'au întors îndată
la Basarabov şi 'n mijloc de sat
locului au stat cu norodul roată
Iar domneştii soli au purces de-au spus
Voivodului toate câte le-au văzut.
Cele întru. Domnul nu sunt de supus.
Tu cel ce vădeşte pe Cel-Nevăzut,
cuvioase sfinte, laudă-ţi strigăm
milostiv fii nouă cei cari-ţi cântăm :
V I I I
Condac
Bucură-te strălucirea obârşiei de rând,
Bucură-te răpire de minune peste gând,
Bucurăete covârşitorul chervanului domnesc,
Bucură-te că birui peste judeţul obştesc,
Bucură-te nebănuitul trufiei zăgaz,
Bucură-te aurărie cu sunetul treaz,
Bucură-te cel lămurit de-a răului zgură,
Bucură-te orând de-adâncă 'nvăţătură,
Bucură-te c'ai vădit că cereştile n'au schimb,
Bucură-te cel întărit cu-al aleşilor nimb,
Bucură-te sfântă chiverniseală de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
Tremur ca salcia, Doamne, când sunt departe de Tine.
Indoiala-mi umple fiinţa, ochii 'n cearcăn se afundă.
Ce-mi slujeşte 'nţelepciunea dacă ghiară 'ntoarsă 'n mine
mă sfâşie depănându-şi pustietatea rotundă!
Iară tu, prea-cuvioase, ce-ai sfinţit călugăria,
fii-ne în Hristos îndemnul să putem cum se cuvine
să ne lepădăm cu totul, de noi, de nevrednicia,
înfricoşetoarea grije, chinul zadarnic de sine.
Cel ce se păstrează, piere ; cel ce se scoboară, suie.
Jertfirea cea vie, darul pentru 'mpărăţia Ta.
Ţie, Doamne-al Mântuirii, ce Te-ai dăruit în cuie,
căruia cântăm deapururi cu glas sus : Aliluia.
V I I I
Icos
Un răgaz de vreme şi s'a 'ntors solia
Marelui Voivod din Ungro-Vlahia.
Boierii trimişi cu bănet domnesc
numelui tău hram, lăcaş sfânt zidesc,
umbra sfintei Cruci trupul să-ţi umbrească,
pe liman de rugă să se odihnească,
acolo în satul tău necunoscut
unde moaşte-o vreme să te-aşezi ai vrut.
Norod fără număr năzuia spre tine.
Suferinţa lumii venia să se 'nchine.
Feţele tristeţii sub lumini de faclă
geamăt lung şi lacrămi ţi-au picat pe raclă.
Şi cum în uimire de vrăjit belşug
rujele în rouă înfloresc pe rug,
în mulţimi de semne minuni înfloreau
celor ce 'n credinţă spre tine veni i u.
Cărturari în hronici scris au rânduit
câteva din ele ce s'au auzit
din oamenii vremii vrednici de crezare,
ce-au văzut cu ochii, mărturie tare
cu adeverire şi de alţi bătrâni,
spre încredinţare de alte minuni.
Pentru aceasta, sfinte, pios te' rugăm
milostiv fii nouă cei cari-ţi cântăm :
Bucură-te stâlpirea credinţei depline,
Bucură-te că şi slova e martoră de tine,
Bucură-te cel în vieţile sfinţilor înscris,
Bucură-te smerire cu măreţie de vis,
Bucură-te că la altar păstrat eşti tezaur,
Bucură-te clopoţel cu inimă de aur,
Bucură-te fâlfâire ca un sunet de naiu,
Bucură-te logodire cu inelul de raiu,
Bucură-te cumpănă a izvoarelor cereşti,
Bucură-te mirtul ce nădejdea ne înfloreşti,
• Bucură-te cinstită îmbinare de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
IX
Condac
O! T u Maică prea-curată, dumnezeească Aleasă,
O! Tu binecuvântată, strălucitoare Mireasă,
O! Tu Căreia arhanghel Ţi-a purtat bine-vestind
semn de har fără-prihană, lujer de 'nflorire albă,
la picioare 'n umilire plânsul meu Ţi-aşterne salbă.
Sunt întunecat ca noaptea, pânza întristării trâmbă
ca pe mort mă înfăşoară, hăul grijilor mă soarbe.
O! Tu Sfântă Născătoare a Luminii-fără-umbră,
limpezeşte-mă de bezna rătăcirii mele oarbe ;
fă să văd în chezăşia sfântului din oastea Ta,
tot dreptarul în Hristos, să mă rup din calea strâmbă,
ca să cânt în duh curat cântul sfânt : Aliluia.
IX
Icos
Cuvioase sfinte, ce te-ai dat războinic
supunere 'ntreagă întru umilinţă,
ajută şi mie să mă 'nving destoinic.
Pâlpâi sub păcate întru pocăinţă
ca vâlvoarea 'n sfeşnic când ceara sfârşeşte.
Caut, orb îri beznă, iar al vieţei drum.
Luminare sfântă ce călăuzeşte,
umilit sub cruce fă să simt iar cum
prin iubirea-ţi sfântă viaţa 'n mine creşte
cu avânt de aripi spre cer de vultur.
Tu cu harul mâinei tale mă umbreşte
arşiţa ispitei rele să îndur
ca să dea în mine iar, fără zăbavă,
mugurii iubirii cu belşug de fapte,
să nu'ncerc vreodată răzvrătirea sclavă,
să răzbat spre ziuă prin drăceasca noapte
re'nviat în Domnul, cleştar de uimire,
din scări de răpire să-ţi cânt spre slăvire :
Bucură-te anahoretul Treimii plăcut,
Bucură-te prietenie cu sigiliu nerupt,
Bucură-te odihnitor ostrov de iubire,
Bucură-te năstrapa aiezmii de lecuire,
Bucură-te firidă-ascultătoare de plângeri,
Bucură-te tovărăşie-aducătoare de îngeri,
Bucură-te ca un imn de frunze strălucitoare,
Bucură-te umbrar cu bună întâmpinare,
Bucură-te toiag spre zarea călătoare,
Bucură-te aromeala izopului în floare,
Bucură-te bălsămată cunună de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
X
Condac
Doamne lisuse Hristoase, îţi privesc icoana'n faţă
ce'n canon îţi zugrăveşte pe lemn sfântă Răstignirea,
ceasul-al noulea în care Dătătorule-de-viaţă
prin durerea agoniei mântuitu-Ţi-ai Zidirea.
Mari piroane T e atârnă sângeros din palme sparte,
de Te spânzură pe-o ţeastă uriaşe de pământ,
şi sub fruntea Ta plecată în spre zare, peste moarte,
ochii Ţi-au scăzut sub pleoape în flori vineţi de mormânt.
Păcătos sub groază sfântă îţi sărut pământu'n care
crucea Ta a fost înfiptă, cruce căreia mă 'nchin,
şi cântând pe cuviosul, Ţie îţi aduc cântare :
Aliluia, Aliluia, Aliluiià. Amin.
X
Icos
Toată miază-noaptea, Rusia-cea-mare,
tăvălug de arme lăsă greu să cadă
peste 'mpărăţia Porţii otomane.
Căzăcimi, puhoiuri de robiri şi prada,
au încins pământul în goană de cal
pân' departe 'n ţara Dunării-de-jos.
Au trecut la vaduri de celălalt mal
unde apa 'ncinge ca un brâu frumos
lângă Cerna-Vodă un mare ostrov
şi-au ajuns la satul tău Basarabov.
Mai-marele oştii cu gând de oştean
moaştele-ţi prea-sfinte încarcă cu sine,
dar de biruinţă să ducă 'n chervan
peste stepe 'ntinse ţării lui străine.
Intru acea vreme pe drum spre cămin
se'ntâmplase lângă asprul Căpitan
un boier din ţară râvnitor creştin.
El căzu la dânsul cu grea rugăminte
să nu 'nstrăineze moaştele-ţi prea-sfinte,
ci 'n dar să le lase acestui pământ
pentru prăzi şi jafuri ce le-a pătimit,
ca să ne mângâie harul tău prea sfânt
de toată năpastea ce ne-a băjenit,
A luptat cu duhul râvnei creştineşti
până când oşteanul s'a înduplecat.
Te-a primit norodul Ţării-Româneşti
cu-evlavie-adâncă. Ca un împărat
ai plutit în raclă omenescul val,
ajungând cu cinste de te-ai aşezat
în Mitropolia sfântă, sus în deal.
Şi-am simţit, prea-sfinte, sprijinu-ţi îndată
Nu numai sfârşirea greului război,
ci şi boala ciumei cea înfricoşată
de din toată ţara s'a curmat în toi.
Multă ocrotire, mare folosinţă,
câştigă prin tine, toţi cei cu credinţă.
Pentru-aceasta, sfinte, cu râvnă cântăm,
sus spre turla bolţii slava îţi strigăm :
Bucură-te turlă tare a îmbărbătării,
Bucură-te îndătinată streajă a ţării,
Bucură-te belşugul oblăduirii de har,
Bucură-te întărire prin liturgicul dar,
Bucură-te umilirea semeţiei lumeşti,
Bucură-te pomenire ce urgia izgoneşti,
Bucură-te că eşti darul nădejdii creştineşti,
Bucură-te că 'n molima cruntă ne izbăveşti,
Bucură-te trăinicie de orbi neînţeleasă,
Bucură-te odorul cu miroznă aleasă,
Bucură-te curăţie ticluită 'n oase, -,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoasé,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
XI
Condac
Cu glas proaspăt ca şi roua în argintul dimineţii,
stărui-vom laudă ţie, Cuvioase ce 'mbinezi
umbrei trupului de lut, strălucirea'n duh a vieţii.
Tu, apostolii cei vajnici prea smerit înfăţişezi
simţurilor noastre oarbe, nouă cei de mai tărziu,
cei ce nu am apucat să vedem în ochi Lumina,
mărturia cea de aur, întruparea Celui-Viu.
Lepădând tot ce-i lumesc, pocăiţi de toată vina,
în Hristos învestmântaţi, sărutându-ţi osul sfânt,
zid de crucieri să facem lângă sfântă racla ta
dreptei noastre-ortodoxii şi 'n temutul legământ
să cântăm spre biruinţă cu glas sus : Aliluia.
XI
Icos
Cuvioase sfinte, în rugă ne-ajută
cu-a ta rugăciune către Domnul Sfânt,
ca împărăţia Lui cea nevăzută
să-şi aprindă-aevea zorii pe pământ.
Cel din urmă înger trâmbiţând în căi,
să adune oastea cu pecete 'n mir,
pentru anti-crista luptă de apoi.
Şi 'n amurgul baltă de sânge martir,
din veacul minciunei să nască dreptatea,
ca sub umbra crucii, veşnică să crească
Biserica sfântă, întru plinătatea
cea apostolească şi sobornicească.
Tu ce eşti alesul cel bine primit,
roagâ-te 'ntr'olaltă în ortodoxie,
cu toţi cei ce pururi sus te-am proslăvit
glăsuind cântarea cea plăcută ţie :
Bucură-te cel ce zbori pe-ale tăcerilor scări,
Bucură-te că urci înaltele desfăşurări,
Bucură-te că te aşezi în soborul celor drepţi,
Bucură-te că vezi Taina-cu-şeapte-peceţi,
Bucură-te cel cu herb de-apocalipsă în mir,
Bucură-te cel lângă Tronul ca piatra de zamfir.
Bucură-te semnul Celui ce leagănă stelele,
Bucură-te faclă ce din noi fâlfâi relele,
Bucură-te blândeţe ce vrea să ne scape,
Bucură-te cel ce ne mângâi grelele pleoape,
Bucură-te pilduire prin miraju-ţi de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
X I I
Condac
Sub catapeteasma naltă, până 'n ceruri îţi urcăm
clopot uriaş de rugă, ca să umple firea toată.
Fără vorbe, doar în cuget în tăcere îţi purtăm,
ca mireazma dintr'o floare, gândul nostru fără pată.
Tu Stăpâne, dă-ne 'n pace s'auzim cum pasul Tău
vine către noi aproape pe văzduhurile-albastre,
ca sub pasul Bucuriei să se sfarme tot ce-i rău.
Doamne Sfinte Cel ce porţi taina inimilor noastre,
ne îngăduie acum în răgazul cestui ceas,
când în inimi luminiţă am aprins îm pacea Ta,
să-Ţi rostim cum se cuvine cu tremurătorul glas,
Numele-Ţi învăluit de sfinţit : Aliluia.
X I I
Icos
Doamne, stau în pragul uşii Tale mute
şi sfârşind cetirea sfintelor ceasloave,
îmi plec fruntea 'n faţa slovelor tăcute,
pân' se stinge 'n mine zvonul de voroave.
Mă îneacă-adâncă Liniştea-Ţi deplină.
Tu eşti pacea 'n care stelele rotesc.
Iţi simt picul de-aur în ţeasta-mi de tină.
In oglinzi de gânduri vis T e limpezesc
şi Te văd aevea cum lucrezi în toate
de la firul ierbii până 'n trupul sfânt.
Tu ne pui sub talpă drumuri de dreptate
şi preschimbi în pâine glodul de pământ.
Toate sunt minune când Le-atingi T u Doamne.
Din tavanul beznii lumi întregi de stele
cad cu 'ngălbenirea bolnavelor toamne
când T u drept pedeapsă te ascunzi de ele.
Insă daru-Ţi haric şi 'n mormânt pătrunde
de-ai făcut prin Sfântul semne de uimire,
în vileag scoţându-i mormântul din unde.
Biruindu-şi moartea i-ai dat proslăvirea
ridicând alesul din pândar de turmă,
să vădeşti că 'n Tine întrupând iubirea
răstignirei sfinte, omul cel din urmă,
peste orice stăvili, poate 'nvinge firea.
Pe ţăranul aspru ce slujea pământul
răzimând în bâtă, bărbos, ars de soare,
1-a lucrat canonul schivnic cu cuvântul,
făurind minune, albă arătare,
o icoană lungă de sfânt bizantin,
o desăvârşire, pavăză cerească,
sub care aleargă, cei trudiţi de chin,
cei mâncaţi de boale de iazma drăcească,
cei cuprinşi de frică, desnădăjduiţii,
cerşetorii lumii fără ocrotire,
tot norodul grijii, muţii, umiliţii,
ce în veac vor cere sfântă lecuire,
cântându-i cu toţii cântec de slăvire :
Bucură-te icoană ce ni te-arăţi drept izvod,
Bucură-te că înspre tine aleargă norod,
Bucură-te alinul inimii obidite,
Bucură-te voroava gurilor amuţite,
Bucură-te că nu eşti rugăciune deşartă,
Bucură-te că eşti scară la Mila-ce-iartă,
Bucură-te că tămâia îţi înalţă flori de fum,
Bucură-te că te vor şti şi copiii de-acum,
Bucură-te de ceaslovul ce cântul îţi poartă,
Bucură-te că 'n stih creşti ca smaraldul în toartă,
Bucură-te străbună odihnire de oase,
Bucură-te din racla de moaşte, luminoase,
Bucură-te Dimitrie-cel-nou, Cuvioase.
Mărire Ţie Treime Inţelegerea-neînţeleasă,
Mărire Ţie Fecioară deapururi curată Mireasă,
Mărire Vouă Arhangheli oştiri înaripate cereşte,
Mărire Vouă Prea-sfinţii aleşi pecetluiţi duhovniceşte,
Mărire Ţie Cuvioase Dimitrie-cel-nou Basarabov
cel cărui cântat-am acatist prin stihul acestui ceaslov.
Mărire Unuia-veşnic prin carele lumile ţin.
Mărire deapururi în veacuri. Mărire. Mărire. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu