În clinicile din România, în
fiecare zi se sting sute de vieţi în urma avortului. Sunt multe cauze
care duc la luarea acestei decizii printre care şi depresia alimentată
de lipsa sprijinului din partea celorlalţi.
Este şocant pentru o fată tânără,
fără studiile terminate să primească vestea că va aştepta un copil şi
este cutremurător atunci când tatăl copilului ei dispare, lăsând-o
singură, fără nici un sprijin. Treptat, fără vreun sprijin, cu frica
constant[ că părinţii ei vor afla vestea şi vor reacţiona într-un mod
dur, poate chiar o vor renega, tânăra cade treptat în depresie. Apar
simptomele sarcinii şi odată cu acestea amplificându-se şi starea
depresivă, până într-o zi când se hotărăşte să avorteze, crezând că
acest pas este singurul corect.
Grăbindu-se să facă acest pas
omite realitatea, faptul că în pântecele ei se afla o viaţă, o fiinţă
umană. Nu ştie ce urmări o să aibă avortul, nu o interesează altceva
decât cum să scape de marea problemă în care se afla, problema care de
fapt era o binecuvântare.
Soseşte şi ziua avortului. Tânăra
fată nu este conştientă de ceea ce se întâmplă în timpul procedurii, în
timpul chiuretajului, frecvent utilizat în România. Nimeni nu îi arată
ceea ce s-a întâmplat cu propriul ei copilaş… ar fi prea traumatizant
pentru ea să vadă cum arată trupuşorul lui în urma chiuretajului, un
trupuşor sfâşiat în bucăţele.
Poate, pe moment nu se întâmplă
nimic, nu există vreo traumă psihologică. Dar multe tinere, regretă
avortul la scurt timp după producerea acestuia, traumele post avort
neîntârziind să apară. Unele fete trăiesc sentimente de teamă şi
depresii din cauza experienţei prin care au trecut, ajungând chiar să le
fie ruşine să mai iasă din casă, având impresia că oamenii ştiu ce au
făcut şi le judecă.
Mai există şi tinere care
încearcă să-şi îngroape trecutul, să uite de pruncul ucis şi să meargă
mai departe. După câţiva ani se căsătoresc, în multe cazuri nefiind
vorba despre iubitul care le-a părăsit înainte de a face avort. Rămân
însărcinate, dar atunci vechile amintiri legate de avort ies la
suprafaţă cu putere.
În cele ce urmează voi relata
mărturia unei tinere care, după ce a făcut avort, a decis să lase
trecutul în urmă, dar când a fost însărcinată pentru a doua oară, toate
amintirile avortului au revenit:
“Abia atunci am înţeles ce
transformări profunde se produc în organismul femeii la naştere. În mod
inexplicabil, la un moment dat trupul meu a început să reacţioneze la
lucruri îngropate de mult în trecutul meu. Totul a ieşit la iveală cu o
forţă neobişnuită. În fiecare noapte simţeam că mă lupt cu moartea.
Aveam atacuri de panică, însoţite de palpitaţii foarte puternice care
durau câteva minute. Aveam senzaţia că mă sufoc şi ajungeam leoarcă de
transpiraţie. În fiecare noapte mă simţeam la un pas de moarte. I-am
spus soţului meu că într-o dimineaţă mă va găsi moartă, dar el nu avea
cum să mă ajute. Timp de 18 ani am avut aceste stări şi am obosit să mă
lupt cu ele. Nici nu mi-a trecut prin cap că îşi au rădăcina în avortul
făcut cu atâta timp în urmă. Pentru mine acea problemă a fost îngropată
şi uitată demult. Mai târziu am aflat că de fapt am avut două fetiţe
gemene şi a fost groaznic” (Mariana)
Avortul nu clarifică lucrurile,
nu le aşează la normal! Dacă o tânără face avort asta nu înseamnă că
totul o să revină la normal ca şi cum ar şterge cu buretele totul… Rămân
traumele, rămâne un copilaş ucis. Există momente de singurătate, de
incertitudine dar singurătatea nu se va sfârşi dacă copilul dispare, de
fapt nici nu dispare, nu se poate nega că nu a existat nici o clipă…
copilul din prima clipă există, este o fiinţă.
Pentru tânăra fată, copilul, la
început, reprezintă o piedică dar mai târziu, dacă va decide să îl
nască, şi acesta este pasul corect, copilul va fi sprijinul ei,
binecuvântarea ei. Există o temere conform căreia, dacă este o mamă
singură, şansele de a se căsători scad. Nu este adevărat. De mii de ori
va fi mai bine dacă tânăra va decide să nască copilul decât să îl
avorteze. După avort există şansa să nu mai poată avea alţi copii, iar
acest lucru cu certitudine îl va afecta pe soţul care vrea urmași.
Fetelor, un copil nu este o
piedică în viaţa voastră, nu este o cauză care să ducă la singurătate şi
implicit la depresie, ci este un dar de la Dumnezeu, o bucurie care va
continua să lumineze nu doar o clipă ci întreaga voastră viaţa.
Mihaela Gligan
Sursa: Ortodoxia Tinerilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu