Cuvant la inmormantarea Parintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Arhimandrit Justin Parvu
Parinte Gheorghe Calciu,
Bine ati revenit la Manastirea Petru Voda!
Cu doua luni in urma ati fost aici la noi, ati admirat muntii, dealurile, padurile si celelalte lucruri minunate ale lui
Dumnezeu
si v-ati exprimat dorinta ca trupul cel ostenit de suferinte si
pribegie sa se odihneasca in Gradina Maicii Domnului, in pamantul sfant
al tarii noastre si mai exact la Manastirea Petru Voda, inchinata
tuturor Martirilor jertfiti in temnitele comuniste si impreuna sa
asteptam aici sunetul trambitei celei de apoi a Arhanghelului pentru
invierea cea de obste si sa iesim „intru intampinarea Domnului in
vazduh”(1 Tes. 4:16).
Bine ai venit iubite frate intru credinta si intru suferinta deoarece „binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului”!
Intristati frati si surori!
Biserica
si neamul nostru romanesc pierd azi pe una dintre cele mai puternice
constiinte ale demnitatii noastre crestin-ortodoxe si romanesti, iar pe
de alta parte castiga un rugator in ceruri pentru acest popor incercat
si aici pe pamant, o
icoana de-a
pururi vie a unui Apostol ce inalta Crucea astfel incat „vestirea lui
ajunge pana la marginile lumii” dar va strabate ca un ecou sfant peste
veacuri generatiilor ce vor veni zicand asemenea Sfantului Pavel: „Fiti
mie urmatori, precum si eu sunt lui Hristos”(1 Cor. 1:1).
S-a
nascut in anul 1925 odata cu Patriarhia Romana pe data de 23
noiembrie. S-a nascut la gurile Dunarii cel ce se va odihni aici intre
crestele Carpatilor deoarece printre vitregiile veacului martiric XX
si-a croit crezul ca un fluviu de nestavilit si a devenit un munte de
neclintit.
Si-a trait copilaria si
tineretea in valtoarea evenimentelor interbelice si a inteles ca
majoritatea celor din generatia lui pericolele Ciumei Rosii ateiste de
la Rasarit care sufla amenintare asupra Romaniei si a altor state
crestine din zona, dar si pericolul nazist din apus cu aceleasi efecte
distructive pentru credinta si neam. In acest context, fiind student la
medicina, cu mult curaj a incercat alaturi de alti tineri sa traga
semnalul de alarma, luand parte la diferite manifestari cu caracter
anticomunist si antiateu ale studentilor si drept urmare este
intemnitat in anul 1948. In urma condamnarii cunoaste calvarul
inchisorii comuniste de reeducare a studentilor de la Pitesti, iar
chinurile groaznice si diabolice de acolo la care erau supusi detinutii
sunt asemanatoare cu ale mucenicilor din vechime. Metodele de tortura
folosite in aceste temnite urmareau distrugerea fizica si spirituala,
semanau ura si dezbinarea si nu in ultimul rand se dorea pierderea
nadejdii si a credintei in Bunul Dumnezeu. In aceste conditii deosebit
de grele multi „au pierit ca niste miei dusi spre junghiere” si
ramasitele lor pamantesti au fost aruncate in gropi comune, iar sangele
lor a ingrasat brazdele pamantului de unde striga precum sangele lui
Abel catre fratele Cain cel ucigas.
Aceasta
perioada de 17 ani de puscarie a fost pentru Parintele Gheorghe Calciu
o adevarata universitate in care se deprinde virtutea, rabdarea,
credinta, dragostea, solidaritatea, pacea interioara, toate acestea
fiind roade ale Duhului Sfant dupa cum spune Sfantul Pavel si el la
randu-i intemnitat pentru Hristos(Gal. 5:22).
In
urma decretului de amnistie din 1964, Parintele Calciu iese calit ca
aurul din topitoare. Cu toate piedicile ce i se pun de regimul
materialist si ateu urmeaza filologia dar credinta in Dumnezeu intarita
in temnita il cheama sa devina pescar de oameni, adica preot in
Biserica lui Hristos care nu poate fi biruita de portile iadului (Mt.
16:18).
Drept
aceea urmeaza Cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti dupa care
este hirotonit preot si este numit profesor de Franceza si Noul
Testament la Seminarul Teologic Radu Voda din Bucuresti, fiind foarte
iubit si apreciat de elevi, multi dintre ei atasandu-se duhovniceste de
dascalul lor.
In 1977 cutremurul
din 4 martie n-a daramat Biserici, dar cutremurul comunist are curajul
sa loveasca altarele Dumnezeului celui viu, sau cum spune psalmistul,
ca in codru cu topoare sa distruga locurile cele sfinte. Atunci cand
Biserica Enei, ctitoria lui Mihai Viteazul a fost stearsa de pe fata
pamantului si pangarit locul cu un salas al pacatului, glasul
Parintelui Gheorghe Calciu a rasunat ca un tunet, cu mult curaj si fara
nici o frica impotriva daramatorilor de biserici pentru ca era
nefiresc pentru urmasii voievozilor „mari ctitori de locasuri sfinte”,
sa savarseasca sacrilegiul acesta. Parintele isi asuma rolul de a
striga cu glas mare in pustiul nepasarii si al compromisului, cu atat
mai mult cu cat consecintele acum puteau fi mai grave, deoarece
suferinta nu ar fi fost una individuala, ci si a familiei, a sotiei si a
baiatului, insa Parintele stia ca nimeni si nimic nu trebuie sa
desparta pe adevaratul crestin de dragostea lui Hristos. Astfel
Parintele a tinut cele sapte cuvinte catre tineri in sapte saptamani,
miercurea, la Seminarul Radu Voda, cuvinte care au insemnat atunci o
adevarata Proclamatie spirituala, o chemare la redesteptarea cea intru
credinta, un reper concret de orientare in intunericul veacului
acestuia, deoarece toti „umblam in latura si in umbra mortii” (Is. 9:1).
In
urma acestei atitudini este anchetat, izolat, amenintat si in 1979
este condamnat la inca 10 ani inchisoare. In urma protestelor marilor
personalitati din diaspora romaneasca si a presiunii unor oameni
politici este eliberat dupa cinci ani, in 1984, si fortat sa paraseasca
tara in anul urmator.
Dupa 21 de
ani de puscarie urmeaza exilul in SUA de 22 de ani, o perioada in care
Parintele cu un dinamism tineresc desfasoara un apostolat jertfelnic
pentru romanii de peste ocean fiind liantul si vocea cea mai autorizata
pentru nazuintele celor de acolo, dar si propovaduitorul credintei
ortodoxe si a valorilor nationale pentru pastrarea identitatii
religioase si de neam. Dorul de tara l-a urmarit mereu asa cum i-a
urmarit pe evrei in robia babilonica, care plangeau la raul Babilonului
aducandu-si aminte de Sion (Ps. 136).
Simtindu-si
sfarsitul aproape a dorit sa vada pentru ultima data locurile dragi ca
aceste amintiri sa le poarte in sufletul sau in planul vietii de
dincolo. Asa cum Iosif a lasat testament ca atunci cand ai sai se vor
intoarce in pamantul fagaduintei sa-i ia si osemintele lui si acest
testament a fost implinit intocmai de Moise, asa si Parintele Calciu a
lasat testament ca trupul sau sa fie adus si inmormantat aici la
Manastirea Petru Voda. Dupa o viata intreaga traita in zbucium si
neodihna, in marturisire si jertfa, rastignit intre Dumnezeu si neamul
sau dupa expresia lui Petre Tutea, sub zodia martiriului si a smereniei
si moartea Parintelui este tot in aceiasi zodie a neodihnei si a
furtunilor ingaduite de Dumnezeu pentru a primi cununa mai
stralucitoare in imparatia cerurilor.
De
sarbatorea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, 21 noiembrie,
Parintele Calciu intra in acea Sfanta a Sfintelor nefacuta de mana, in
ceruri (Evr. 9:12), unde este Marele Arhiereu Iisus Hristos, pentru a
mijloci in veci pentru acest neam pe care L-a iubit atat de mult.
De
Sarbatoarea Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor, Parintele Calciu,
Noul Apostol al Romanilor de pretutindeni este adus in tara intr-o
procesiune sfanta si depus in Manastirea Radu Voda pentru a fi prohodit
dupa randuiala de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist al
Bisericii Ortodoxe Romane.
Acum la
implinirea unui an de la sfintirea Manastirii acesteia inchinate
Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, dar si tuturor Martirilor
cazuti in lupta impotriva celor fara de Dumnezeu, iata se seamana aici
in cimitir un simbol al demnitatii ortodoxe, un martir al neamului, un
spirit ce va cuvanta tainic tuturor ca „cinstita este inaintea Domnului
moartea cuviosilor lui”.
In ziua in care s-au implinit 8 ani de
la moartea parintelui Cleopa, Parintele Gheorghe Calciu este
intampinat in Manastirea noastra si deja gusta din bucuria zilei a
opta, adica ,,s-a impartasit cu adevarat cu Dumnezeu in ziua cea
neinserata a imparatiei Sale”.
Acum,
in preajma sarbatorii Sfantului si Bunului Parinte Nicolae, prin
moartea Parintelui Calciu avem in ceruri un Parinte al nostru,
mangaietor in necazuri si nevoi, rugator pentru neamul nostru romanesc
si luminator al drumului catre Hristos.
Din
vremelnicie Parintele Calciu trece in vesnicie si trage dupa el un
neam intreg, deoarece acel popor va dainui in istorie si in vecii
nesfarsiti care-l va avea intr-o masura cat mai mare pe Dumnezeu. El
este rascumparatorul vremurilor noi care spala rusinea fricii si a
lipsei de cutezanta si care sterge vina sangelui curs pe nedrept asa cu
m spune Mantuitorul „de la sangele lui Abel pana la sangele lui
Zaharia fiul lui Varahia cel ucis intre templu si altar” si ca acest
blestem sa nu apese pe umerii nimanui.
Hristos
sa te odihneasca in latura celor vii si usile raiului sa-ti deschida,
mostenitor imparatiei Sale sa te arate si mijlocitor pentru Biserica si
neamul nostru sa te randuiasca, pe tine Parinte Gheorghe Calciu
marturisitor neinfricat al credintei!
articol preluat din nr.6 al revistei ATITUDINI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu