17.2.13

Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic: Masura impotriva lui Valeriu Gafencu este un act de ura, dictatorial, care nesocoteste vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna. 61 de ani de la moartea Sfantului Inchisorilor


Valeriu Gafencu, basarabeanul a carui mare parte din familie s-a jertfit pe altarul tarii, cu tatal, artizan al Unirii, mort in gulagul sovietic, s-a savarsit din viata sa de pe acest pamant in urma cu 61 de ani, pe 18 februarie 1952, in inchisoarea de la Targu Ocna, dupa ce isi daruise streptomicina pentru salvarea unui alt detinut, evreu, pastorul Richard Wurmbrand. Dupa 61 de ani de la acest gest suprem, un Institut ce poarta numele unui impostor al lagarelor naziste, Elie Wiesel, care s-a reusit sa fie infiltrat sub cupola si acoperirea Guvernului Romaniei, isi permite sa conteste omagierea lui Valeriu Gafencu de catre primaria si cetatenii din Targu Ocna, prin conferirea cetateaniei de onoare celui supranumit de un alt evreu, Parintele Nicoale Steinhardt, drept “Sfantul Inchisorilor”. Gestul, catalogat de Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic cu 14 ani de temnita grea, drept un “act de ura” a nascut o reactie fireasca a societatii civile crestine, zeci de organizatii si mii de persoane portestand printr-o petitie publica sau prin scrisori transmise direct autoritatilor locale din Targu Ocna. Detinutii politici cu peste 15 ani de inchisoare, Parintele Justin Parvu si profesorul Radu Ciuceanu, sau istoricul Gheorghe Buzatu, s-au raliat acestei initiative. Nu este cazul sa mai intram in amanunte. Spre sfarsitul acestei luni, Consiliul Local din Targu Ocna urmeaza sa decida – in sedinta publica – ce se va intampla cu aceasta cerere aberanta. E bine ca cei care vor sa apere memoria martirului inchisorilor sa fie aproape si sa-l sustina pe Sfantul Inchisorilor incluisv la fata locului, la momentul respectiv. Doamna Aspazia Otel Petrescu, a carei declaratie o puteti citi sau asculta aici, la fel ca si Parintele Justin Parvu, afirma ca orice s-ar intampla pentru noi Valeriu Gafencu ramane un sfant. Rugati-va pentru el asa cum si el se roaga pentru noi.

“Ma uluieste aceasta pornire impotriva cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu!”, ne spune doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic timp de 14 ani si autoarea impresionantelor volume memorialistice “Strigat-am catre tine, Doamne!” , “Cu Hristos in celula” sau “A fost odata”. “Masura aceasta se indreapta in primul rand impotriva cetatenilor din Targu Ocna. Pe Valeriu Gafencu nu-l afecteaza cu nimic lucrul acesta; el va ramane in istorie ceea ce a fost: unul din cei care a protestat cu pretul vietii sale impotriva unui regim tiranic si care a adus foarta multa nefericire in lumea intreaga. Gasesc asadar ca masura aceasta este absurda si este un fapt al urii, si se stie ca tot ce izvoraste din ura este ilogic. Poate sa-i ia cetatenia de onoare, ca nu el a cerut-o. Asta nu inseamna ca el nu ramane un om de onoare. E o masura lipsita de logica impotriva oamenilor din partea locului, a societatii civile, a celor care au considerat ca Valeriu Gafencu ii reprezinta”, prin sarcrificiul lui, ne spune venerabila traitoare intru Hristos. “Este o este doar inca o nedreptate in plus pe umerii lui de martir. Valeriu Gafencu si-a dat medicamentul care putea sa-l salveze pe el unui cetatean strain de religia si etnia lui. Dar era un om care era in suferinta si el a hotarat ca sa-l ajute. Prin gestul acesta a dovedit odata pentru totdeauna ca este un om al Cetatii lui Dumnezeu, al cetatii universale. Cine poate sa-i conteste acest gest, care este un gest valabil in eternitate? Deci el merita sa fie cetatean de onoare al Universului. Si acest Institut (“Elie Wiesel”) vine sa se ridice impotriva unui gest similar local!?”, arata Doamna Aspazia Otel Petrescu, afirmand ca o astfel de “masura aberanta, ilogica si inumana”, a celor care solicita retragerea cetateniei de onoare a orasului Targu Ocna pentru “Sfantul Inchisorilor”, pe motiv ca a facit parte din Fratiiile de Cruce si a fost condamnat de regimul lui Ion Antonescu (!),  este “un act de ura”, dictatorial, “care contesta vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna” si “tinuta inalta a lui Valeriu Gafencu in eternitate”.

Video: Ziaristi Online / Foto: Cristina Nichitus Roncea

Doamna Aspazia Otel Petrescu - Feb 2013 - Foto Cristina Nichitus Roncea
Despre Doamna Aspazia, care a implinit recent 89 de ani:

Aspazia Oţel Petrescu: „A fost odată”

„A fost odată”, aşa îşi intitulează recenta lucrare Aspazia Oţel Petrescu  (născută în 1923) – fostă deţinută politic timp de 14 ani – prietena şi colega  mea de liceu.

Pagini cu minunate descrieri ale naturii din Bucovina şi  Basarabia

Doamna Aspazia Otel PetrescuDupă titlu s-ar crede că „A fost odată” ar fi o carte de poveşti. Da, este o  carte de poveşti adevărate în care eroii nu sunt Ilene Cosânzene şi Feţi  Frumoşi, ci oameni reali, adevărate modele de viaţă pentru tineri.

Lucrarea este structurată pe trei părţi, „A fost odată”, care cuprinde nouă capitole, „Gânduri răzleţe”, alcătuită din şase capitole şi „Din lumea  necuvântătoarelor”, care conţine şapte povestiri interesante, atrăgătoare, pline  de tâlc şi învăţăminte.

Gândurile şi întâmplările prezentate, aparţinând fie autoarei, fie  prietenilor ei redate prin numeroasele scrisori ale acestora, sunt o oglindă vie  a unor vremi apuse, poveşti reale din tinereţe, fapte de viaţă dintre cele două războaie mondiale şi nu numai, o adevărată istorie care nu se învăţă la şcoală, dar din care oricine are ceva de învăţat. De neuitat sunt paginile cu minunate  descrieri ale naturii din Bucovina şi Basarabia. Aflăm cu încântare despre felul  de viaţă al elevilor de liceu, despre internatele de altădată, despre relaţiile  minunate dintre elevi şi profesori (cine nu ar fi încântat de o profesoară ca  d-na Oltea Cudalbu), impresionante sunt relaţiile de prietenie trainică, de  iubire sinceră şi delicată relatate de Rodica Şcraba şi Anatolie – care, cu  atâta duioşie şi profunzime, îşi cântă dragostea faţă de soţia pierdută. Găsim  în carte şi situaţii cutremurătoare din perioada războiului, când refugiaţii  erau prigoniţi de sovietici, dar şi de autorităţile române de atunci, mulţi  fiind deportaţi, aspecte din închisorile comuniste în care eroii au rezistat  datorită credinţei salvatoare care i-a unit şi întărit în suferinţă, reuşind să supravieţuiască prin demnitate şi dragoste creştinească, prin dăruire  jertfelnică.

Emoţionante sunt paginile care redau stări sufleteşti  sublime

„A fost odată” este un incontestabil document de epocă, o istorie care nu se  învaţă la şcoală. Emoţionante sunt paginile care redau stări sufleteşti sublime,  capitole întregi ar merita să fie considerate antologice prin delicateţea  stilului, plinătatea metaforei, plasticitatea portretului, autoarea dovedindu-se  o talentată portretistă, iar portretele realizate modele de urmat, pilde vii mai  ales pentru tineretul nostru de astăzi. În acest sens, de mare importanţă mi se  pare capitolul intitulat „Trei portrete”, respectiv subcapitolul „F.O.R.S. – ul şi Forsiştii” (Frăţia Ortodoxa Română Studenţească) precum şi capitolul „Confidenţe”, subcapitolul „Din valul ce ne bântuie”. Aici, ca nimeni altul,  autoarea, prezentând creştinismul lui Eminescu, a arătat cum le-a salvat poetul  pe deţinute din mlaştina deznădejdiei prin poezia „Rugăciune”, iar părintele  Voicescu, fost deţinut politic, vorbind despre Eminescu, poetul nostru cel de  toate zilele care a considerat-o pe Fecioara Maria „maica spirituală a neamului  romanesc”, a afirmat că versurile poetului erau adevărate file de acatist.

Iubire de neam, de ţară şi nestrămutată credinţă

Cartea este străbătută ca de un fir roşu de următoarele idei şi sentimente:  iubire de neam, de ţară şi nestrămutată credinţă.
Este o chemare profundă şi sinceră la puterea de înţelegere a oamenilor, la  dăruire până la jertfa de sine pentru aproapele nostru şi mai presus de toate  pentru cruce. Autoarea, un condeier de mare talent, adoră virtuţile creştine şi  pe cele ale eroilor cărţii, eroi pe care-i ridică aproape în rândul  sfinţilor.
Tipărită în numai 500 de exemplare, cartea se va epuiza în curând.
La o retipărire însă ar fi de dorit să fie evitate supărătoarele greşeli de  tipar care, categoric, nu aparţin autoarei.
Vă recomand dragi cititori să nu rataţi ocazia, de a citi cartea „A fost  odată” din care puteţi desprinde lucruri preţioase, caractere de oameni ce par  astăzi eroi de poveste.

Nici puşcăria, nici regimurile politice, nici anii n-au  schimbat-o…

Am cunoscut-o pe autoare la Cernăuţi în anul 1940 la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna”. Era o tânără frumoasă, sociabilă, deosebit de harnică şi  săritoare la nevoie, şefă de promoţie, foarte credincioasă, cu un comportament  ireproşabil, îndrăgită atât de colege cât şi de profesoare, cu o memorie  fenomenală, cu un limbaj bine pus la punct şi cu un dar scriitoricesc ales.  Colabora şi la revista liceului nostru cu lucrări foarte apreciate. Originara  după mamă din nordul Bucovinei, iar după tată din Soroca Basarabiei, Aspazia a  fost arestată chiar în preajma susţinerii tezei de licenţă la Facultatea de  Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj. Nu ne-am revăzut decât abia în  1966. Nici puşcăria, nici regimurile politice, nici anii n-au schimbat-o, a  rămas acelaşi om de omenie şi de valoare. Ba, dimpotrivă, experienţa de viaţă a  ridicat-o la un nivel superior la care pot ajunge numai oamenii aleşi. Nu a  părăsit-o nici harul literar. O dovadă în plus sunt cărţile pe care le-a scris  la anii senectuţii: „Strigat-am către Tine Doamne” (2000), „Crucea de la  Miercurea Ciuc şi Paraclisul Naşterii Maicii Domnului” (2001), „Adusu-mi-am  aminte” (2007), „In memoriam” (2008) şi „A fost odată” (2011).

Prof. TAŢIANA VLAD-GUGA
Monitorul de Suceava

Pentru slujba Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, la pomenirea a 61 de ani de la trecerea sa la Ceruri (18 Februarie)

Placa Troita Valeriu Gafencu Sfantul Inchisorilor Targu OcnaTropar:
Mucenicul Tău, Doamne, Valeriu, întru nevoinţa sa, cununile nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că avînd tăria Ta, pe chinuitori i-a surpat; zdrobit-a şi ale dracilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, Dumnezeule, mîntuieşte sufletele noastre.

Condac:
Pe cel mai luminos din ceata noilor purtători de Hristos să-l prăznuim, pe cel ce în temniţe a strălucit credinţa ortodoxă, pe cel ce a nuntit patria cea pămîntească cu patria cerească şi desăvîrşit lui Hristos urmînd I s-a asemănat, cu bucurie îl mărim.
Placa Detinuti Troita Valeriu Gafencu Sfantul Inchisorilor Targu Ocna

stihiri la Laude
glas 1, podobie: Prea-lăudaţilor mucenici

Lauda lui Hristos, Valeriu, cu revărsările lacrimilor tale şi cu mărturisirea credinţa ţi-ai desăvîrşit, mucenice, nou pătimitorule, şi dumnezeiesc învăţător te-ai făcut fraţilor tăi către nevoinţa cea mai cinstită.

Sufletul tău cer nou s-a arătat, şi pămînt nou feciorelnic trupul tău, alesule al Mielului, o, dumnezeiescule Valeriu, făcîndu-te însuţi
slăvită mărturie a stăruinţei întru Duhul Sfânt.

Fîntînă de dumnezeieşti daruri a săpat Cuvîntul lui Dumnezeu în inima ta, Sfinte Valeriu, căci înţelepţeşte ai îmbrăcat tot chipul iubirii omeneşti în cea mai sfîntă nemurire.

Lumina lui Hristos străluceşte tuturor prin viaţa ta, Valeriu, şi întunericul în veac nu o va birui, căci precum doar de Hristos s-a cuprins cugetul tău, prea-lăudate, doar prin El neamul tău se va mîntui.

Slavă, glas 5
Strălucit-a blîndeţea lui Hristos pe chipul tău şi de lumina ei s-a risipit a temniţelor negură, iar cu puterea şi îndrăzneala Crucii ai zdrobit stăpînirea cea fără de Dumnezeu. Prea-viteazule Valeriu, noule mucenic şi veşnicule rugător, stîlp al credinţei Bisericii te-ai arătat, chemîndu-ne către tainica ta prăznuire, dragostea ta pomenind şi pe Hristos slăvind, Cel ce în ceruri de-a pururi îl măreşte pe mucenicul Său.

Troita Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor - Targu Ocna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails