24.5.13

Marele luptător anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu – omagiat la Alba Iulia si Cluj-Napoca. Citeşte şi află astfel extraordinara lui poveste de viaţă şi de moarte

Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a organizat, astăzi (joi-nn), în incinta Bibliotecii Centrală Universitară “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, dezbaterea deschisă “Suferinţă şi demnitate – repere ale identităţii româneşti”, la care au luat parte peste 100 de clujeni.
 
Aceştia, alături de Coriolan Baciu (Preşedintele Fundaţiei I.G. Ogoranu) au promis să ia atitudine şi să depună mărturie pentru generaţia de sacrificiu a anilor 1920 şi despre rezistenţa anticomunistă din munţi, de fiecare dată când Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului şi Institutul pentru Studierea Holocaustului încearcă să decredibilizeze imaginea lui Ogoranu şi a lui Valeriu Gafencu, “pentru că acest acte este o palmă şi o ofensă la adresa acestor eroi ai neamului”.
În cadrul conferinţei au fost vizionate şi mărturiile lui Ilie Tudor (fost deţinut politic) şi Nicolae Purcărea despre Mişcarea Legionară şi torturile suferite de membrii acestei mişcări în temniţele comuniste.
Prof dr docent Ioan Grecu (din reţeaua de sprijin a lui Ion Gavrilă Ogoranu), a vorbit pe scurt despre viaţa eroului român, despre care a menţionat că s-a implicat în toate organizaţiile anticomuniste din Cluj, fiind ulterior şi şeful frăţiilor de cruce din Ardeal, “cu caracter naţional, creştin şi monarhic”.
Alexandru Costache, membru al Fundaţiei I.G. Ogoranu, filiala Braşov, a recenzat cu acest prilej cartea lui Constantin Iulian, “Din lagărul România evadează morţii”. Alexandru a menţionat că în abordarea fenomenului carceral, Constantin Iulian nu avea o abordare atisemită, însă a oferit exemplul lui Nicolae Steinhardt, care a fost torturat de un anchetator evreu: “cum se punea problema, care dintre ei era antisemit?”. Constantin Iulian considera că toţi cei implicaţi în fenomenul de reeducare trebuie să fie împărţiţi în comunişti şi anticomunişti, chiar dacă numai în componenţa Direcţiei 5 a Securitatii intrau 45 de angajaţi, dintre care 31 de evrei, 8 români şi restul alogeni.
În cadrul conferinţei s-au lansat şi cărţile “Mlaştina Deznădejdii” şi “Un an lângă Căpitan”, de Ilie Tudor.

NapocaNews


Ion Gavrilă Ogoranu, cel mai cunoscut şi mai dârz luptător anticomunist a fost comemorat vineri, la Alba Iulia, în cadrul celei de-a treia ediţii a simpozionului “In memoriam Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)“, organizat de Muzeul Naţional al Unirii.
 
În cadrul simpozionului, ce a avut loc la Sala Unirii, au susţinut scurte prezentări legate de viaţa şi activitatea luptătorului anticomunist istoricii Liviu Pleşa, Iuliu Crăcană, Liviu Zgârciu, ziaristul Ioan Hănţulescu, Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu”, părintele Marius Vişovan ( fiul lui Aurel Vişovan – unul dintre conducătorii unui grup de rezistenţă din Maramureş) şi Ioan Bâscă consilier cultural la CJ Alba.
Au asistat la simpozion elevi ai Colegiului Naţional “Horea Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, însoţiţi de profesoara Daniela Cetean, consilierul local Gabriel Pleşa, precum şi alţi albaiulieni care l-au cunoscut pe Ion Gavrilă şi au dorit să rememoreze întâmplările prin care a trecut acesta.

Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii: “Pentru mine este o surpriză plăcută că dumneavoastră ca şi elevi vreţi să auziţi ceva de Ion Gavrilă şi este o surpriză neplăcută că cei în vârstă, cu mici excepţii, nu participă la această mică masă rotundă. Şi de ce? Pentru că dumneavoastră sunteţi rupţi de acea perioadă comunistă, nu aveţi acele sechele, şi mă bucur că vreţi să ştiţi adevărul despre ce s-a întâmplat în anii 50, în România. Mă aşteptam să participe la acest mic simpozion deoarece noi încă trăim cu propaganda comunistă, încă nu suntem pe deplin edificaţi despre ceea ce s-a întâmplat cu rezistenţa, nu neapărat în Munţii Făgăraş, în general în România. Sper să plecaţi de aici mai bogaţi sufleteşte. Ion Gavrilă Ogoranu merită tot respectul şi cinstea noastră”
Ioan Bâscă: În anii 90 lucram la Ziarul Unirea, l-am cunoscut pe “moşul”. A venit de multe ori la noi la ziar, a publicat câteva fragmente, am discutat mult, ne-am cunoscut…chiar înainte de a veni la acest simpozion, uitându-mă prin arhive, am găsit câteva fotografii originale cu câţiva din membrii grupului din Munţii Făgăraş, care au rămas la mine cu încuvinţarea lui Ion(…).

“Cred că pentru elevi este o ocazie foarte bună să audă mai multe lucruri despre o generaţie din care puteau să facă şi ei parte. Pentru că cei care au luptat împotriva acestui sistem au început prin a  lăsa la vârsta lor. La rang de aur, când aveau principii, când aveau scopuri pentru care să lupte,  şi la care unii dintre ei nu au renunţat niciodată. Este o lecţie pe care ar trebui să o înveţe, despre demnitate, pentru luptă, pentru ideal, pentru un scop, pentru un principiu, până la sacrificiul suprem”, a mai spus profesoara Daniela Cetean.

 Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei ”Ion Gavrilă Ogoranu” – Povestea lui Ion Gavrilă şi a Anei
“Numele real este Ion Gavrilă, iar cel de Ogoranu şi l-a luat singur din familia “a ogoranului”, cum era cunoscută în sat, şi a preferat să se individualizeze ca scriitor, prin acest nume.

În anul 1940, era o tânără de 19 ani în Galtiu. Ana Mârza se numea şi făcuse şcoala în sat. Atunci a avut loc o primă lovitură dată României: s-au ciuntit graniţele. Fenomenul a fost resimţit foarte dur de întreaga populaţie. România era într-o evoluţie nemaipomenită, Unirea era un punct astral al naţiunii române, şi după 22 de ani, în anul 1940 cad graniţele.

Ana se căsătoreşte cu Petru Săbăduş, un rezistent anticomunist

Din Ardealul de Nord, din refugiaţi, care se adăpostesc care pe unde, la Galtiu se adăposteşte o familie Săbăduş. Din această familie Săbăduş, era un băiat de 20 de ani, Petruţ, în ultimul an de liceu, trebuia să înceapă cursurile, în acea toamnă, la începutul lui septembrie, după Dictatul de la Viena, s-a refugiat, nu a putut să înceapă cursurile la un liceu din Bistriţa unde era şi s-a refugiat. Câteva luni mai târziu a fost şi a cunoscut-o pe Ana la Galtiu. Apoi, familia s-a refugiat mai departe în Făgăraş şi băiatul Petru Săbăduş s-a înscris la liceul Radu Negru din Făgăraş, unde l-a întâlnit, printre alţii, pe Ion Gavrilă, tot în ultimul an de liceu. S-au cunoscut, s-au împrietenit, după un an de zile Petru Săbăduş a terminat liceul şi s-a dus la Cluj unde a terminat medicina, după încă un an a reluat relaţia cu Ana, s-au căsătorit, iar în anii 43-44 li s-au născut primii doi copii. Petru Săbăduş  participă ca student la prima acţiune de rezistenţă anticomunistă a studenţimii clujene, în anul 1946, vestita grevă de la Cluj, în care au fost implicaţi printre alţii şi Ion Gavrilă, dar mai ales mitropolitul Valeriu Anania, care a murit  acum câţiva ani, fost mitropolit al Clujului. A fost poate ultima manifestare semnificativă şi cu oarecare succes împotriva comunismului din acea perioadă, după care regimul care se întărea pe zi ce trece n-a mai permis astfel de manifestări.

Petru Săbăduş – arestat şi închis la închisoarea din Gherla, unde este bătut până la moarte. Avea 34 de ani.

După greva studenţească este luat în colimator Petru Săbăduş, şi cu ştiri că este urmărit şi că este în pericolul de a fi arestat, încearcă să treacă Iugoslavia, în anul 1948. Este arestat la graniţă, condamnat şi închis la închisoarea din Gherla. În anul 1953, ieşind la plimbare în curtea închisorii, vede un om bătut care nu putea să se poarte şi încearcă să-l ajute, era medic. Directorul închisorii îl vede, îl loveşte cu brutalitate, i se rupe splina, iar după 2 zile moare în infirmeria închisorii din Gherla. Avea 34 de ani.

Ana rămâne singură în Galtiu, cu cei doi copii şi într-o noapte a anului 1955, îi bate cineva la uşă. Era Ion Gavrilă, care între timp ameninţat de arestare şi el în anul 1848, refuză să se supună şi ridică un punct esenţial al demnităţii prin organizarea grupului Carpatin-Făgărăşan în care un număr de tineri, sub 20, se constituie într-un grup de rezistenţă, având un sprijin de la câteva sute de familii din zona Făgăraşului. Acest grup de rezistenţă a rezistat în Munţii Făgăraşului, timp de 8 ani. Imens, imens pentru acea perioadă de represiune extraordinară din anii stalinismului, în care 20 de oameni, în final au rămas 11, să nu poată fi prinşi, deşi erau trimise batalioane peste batalioane de securitate să scotocească fiecare milimetru de teren din satele şi din Munţii Făgăraşului. În acel an, 1955, grupul nu reuşeşte să se mai reunească.  Atunci, Ion Gavrilă încearcă să găsească o soluţie personală, ieşind spre Cluj, pentru ca să găsească o variantă de a părăsi ţara. Ştia că era condamnat de două ori la moarte, ştia că n-ar fi avut scăpare. Ana Săbăduş îl adăposteşte, în speranţa că va găsi în timp un contact pentru a putea pleca. Spre toamnă, află că ceilalţi camarazi au fost arestaţi prin trădare. Li s-a întins o cursă care poate în mod normal ar fi evitat-o, dar care în acele condiţii în care nu mai vedeau nici speranţe nici soluţie pentru lupta lor, le-a fost fatală. Perspectiva de a ieşi spre Grecia pe care le-au oferit-o nişte agenţi ai Securităţii i-a făcut să fie prinşi, apoi condamnaţi şi executaţi în anul 1957.

Şi acea femeie, deja văduvă cu doi copii, cu o brumă de pământ în Galtiu, se angajează să găzduiască un condamnat la moarte, ştiind că acest lucru ar putea să atragă, pentru ea şi pentru copii ei, cele mai grave represalii. Pământul i-a fost luat, pentru că a urmat colectivizarea. Timp de 21 de ani dă de mâncare unui om care stătea ascuns zi, noapte, despre care trebuia să nu ştie nimeni, pe care îl numea “Calu” pentru ca şi copiii să nu scape cumva în timpul discuţiilor cu prietenii la şcoală vreo vorbă despre un om ci să spună despre „calul”, şi atunci să fie confuză chestiunea pentru cei despre care vorbea.

Timp de 21 de ani, între 1955 – 1976, zi de zi, noapte de noapte, cu frică, îl găzduieşte pe acest om, la Galtiu.

În acest timp se mai întâmplă un eveniment grav. Casa în care locuiau este naţionalizată, ei sunt evacuaţi din ea şi băgaţi într-un fel de  moară părăsită, pe care au trebuit  să o reamenajeze,  să găsească şi în acel loc soluţii de ascundere a lui Ion Gavrilă. O existenţă extrem de precară, ameninţată de lipsuri mari, de perspectiva represiunii.
Am cunoscut-o pe Ana Gavrilă şi mi s-a părut totodeauna mai extraordinară decât Ion Gavrilă. Totul a plecat de la credinţa ei adâncă că Dumnezeu, atunci când i l-a luat pe primul bărbat, i-a trimis alt bărbat în loc, care să o susţină, lângă care să fie, cu care să se poată înţelege. La două luni după ce a murit Ion Gavrilă, a murit şi Ana, pentru că nu mai avea rost în această lume”.
Înainte să moară, Ion Gavrilă apucase să scrie cronica acelor ani de lupte în şapte volume intitulate “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, iar câteva dintre acestea au fost expuse astăzi, în Sala Unirii.
Istoricul Liviu Pleşa a povestit despre cum a încercat securitatea să-l captureze pe Ion Gavrilă,  iar Liviu Crăcană a vorbit despre ” Ion Gavrilă Ogoranu – între mit şi istorie” (video). Jurnalistul Ioan Hănţulescu le-a povestit celor prezenţi despre personajul lui Ion Gavrilă aşa cum l-a cunoscut el pe vremea când lucra la televiziunea Sica şi unde a realizat o serie de interviuri.  “Îmi amintesc unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus şi care s-au înfipt foarte bine în mintea şi sufletul meu .O viaţă fără ideal nu merită trăită, asta îmi spunea mie la un moment dat Ion Gavrilă Ogoranu”.
Evenimentul a fost  organizat de Consiliul Judeţean Alba, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Alba, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici – Filiala Alba, Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia”.
Vă prezentăm mai jos secvenţe video şi imagini din cadrul evenimentului:



Sursa: Ziarul Unirea

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails