(din cartea “
Sufletul după moarte “ a Cuviosului Serafim Rose)
Criticul
se opune atât de mult lucrărilor sufletului din lumea cealaltă, mai ales după
moarte, aşa cum se arată în multe Vieţi ale sfinţilor, că sfârşeşte prin a
învăţa o întreagă doctrină despre „odihna” sufletului sau „somnul” care este
după moarte – un procedeu care arată că aceste lucrări sunt pur şi simplu cu neputinţă!
El spune: „Aşa cum se înţelege în ortodoxie, la moarte, sufletul este ţinut
pentru a i se hotărî o stare de odihnă prin lucrarea voii lui Dumnezeu, şi
intră într-o stare de nelucrare, un fel de somn în care nu lucrează, nu aude,
nu vede” (6, 3-9, pag. 19); sufletul care se află în această stare „nu poate şti
nimic, nici nu-şi poate aduce aminte nimic” (6, 2, pag. 23).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu