Incontestabil că de peste 6
luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată
până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în
continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie:
acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de
reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea. „Dragostea este
îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul,
dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.
În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi
totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia
de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea
care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când,
câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă
orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu
simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o
răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel
ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă
speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar
arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă
şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora
sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de
biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi
nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă
îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus. În
politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce
guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor
răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă
pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să
le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”. Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi
nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt
destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice
certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul
său.
Trimit aceste rânduri după 200 de zile.
Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu
Vineri 28 Octombrie 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu