… Ţie, aşadar, căruia ţi-a murit ce
ţi-a fost drag, ţie, căruia ţi
s-a stricat jucăria, ţie, celuia care te vezi păcătos, bicisnic, ţie, celuia care
ai ucis atâtea lucruri sfinte, ţie, pe care viaţa te-a zdrobit şi pe care te paşte
deznădejdea, iată că ţi s-a născut prunc. Ţie. Acesta a venit, anume pentru tine, ca să îţi zică să
nu fii întristat, să vindece rănile tale, să şteargă lacrimile tale, să-ţi
spună că, la El, nimic din tot ce avu preţ nu are moarte; că strădania ta nu va fi zadarnică; că ruga ta s-a auzit la
cer; că El a venit să mântuie tocmai ceea ce
era pierdut.
La El ai să recapeţi curăţia, ai să
redobândeşti gustul de viaţă, ai să te afli iar întreg, pe tine însuţi
strălucitor, împlinit până la statul fiinţei tale adevărate, cu tot ce ai
încercat, tot ce n-ai izbutit şi ai
să vezi că la El nu e pentru nimic
moarte, ci numai Înviere, Bucurie, Strălucire şi Viaţă fără de sfârşit.
O, dacă ar
putea, numai, ochii tăi, ochii mei, să vadă
Bucuria îndurării Sale. Poate că am orbi, de bucurie“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu