Andrew Solomon dezvăluie în textul publicat de revista americană „New Yorker“ că bunicii săi, evrei, proveneau din România, această mărturisire personală fiind punctul de plecare pentru a creiona imaginea unei ţări intolerante faţă de minorităţi. Solomon îşi începe editorialul “Gay, evreu, bolnav mintal şi susţinător al romilor în România” amintindu-şi de cuvintele spuse de mătuşa sa despre România, pe când era doar un adolescent, la insistenţele sale de a afla mai multe despre locul exact din care venea familia sa: „Era un loc oribil şi am fost norocoşi că am plecat de acolo. Nu exisă niciun motiv pentru care cineva şi-ar dori să se întoarcă“, l-ar fi avertizat ruda fără să-i ofere mai multe detalii. “O verişoară de gradul doi pe care am întâlnit-o pe Facebook mi-a spus că, din câte ştie, suntem din Dorohoi, un orăşel la circa 250 de mile de Bucureşti”, povesteşte Solomon. În urma unor cercetări făcute de o amică pasionată de genealogie, scriitorul a descoperit că bunicul său împreună cu cei doi fraţi au plecat din ţară în 1900, iar patru ani mai târziu au reuşit să aducă şi restul familiei din România. Curiozitatea legată de locul de unde i se trage familia a devenit cu atât mai intensă în momentul în care prietena sa, Leslie Hawke, mama actorului Ethan Hawke, stabilită în România de 15 ani, a fondat ONG-ul OviduRo, prin intermediul căruia încearcă să ajute copiii proveniţi din familiile sărace de rromi. „M-am alăturat demersului său, într-o anumită măsură, pentru că am făcut o paralelă între opresiunea asupra strămoşilor mei evrei şi cea exercitată asupra romilor“, scrie Solomon. A urmat invitaţia de a face un turneu de promovare a cărţii „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei“, anul acesta, când românii l-au impresionat cu interesul arătat faţă de munca sa, după cum precizează autorul. Însă impresia plăcută i-a fost umbrită de anularea conferinţei pe care ar fi trebuit să o susţină la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, în urma unui aranjament intermediat de Florin Buhuceanu, preşedintele ACCEPT, organizaţie care luptă pentru drepturile persoanelor gay din România. „Umbra homofobă a lui Putin se întinde asupra Europei de Est“, concluzionează amar Andrew Solomon, urmare a întâmplării de la Bucureşti. În editorial se precizează că directorul BCU i-ar fi reproşat telefonic unei prietene a lui Leslie Hawke că ar fi minţit în legătură cu tema conferinţei, adăugând că BCU nu va găzdui niciodată un eveniment la care se va discuta indentitatea gay. Totuşi, conferinţa cu tema "Despre iubire, cu orice preţ: sexualităţi şi identităţi în secolul 21" a avut loc în cele din urmă, dar într-o altă locaţie, respectiv în sala de cinema de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din Bucureşti (UNATC). Pe urmele strămoşilor, la Dorohoi În timpul vizitei din România, Solomon a mers să vadă oraşul Dorohoi, însoţit de Leslie Hawke. Ajuns la faţa locului, scriitorului nu i s-a părut că se schimbaseră prea multe de la plecarea bunicilor săi: „Am mers la cimitirul evreiesc din Dorohoi, pe un drum lung şi noroios. (…) Cimitirul era într-o stare de degradare profundă, dar la fel este tot ceea ce se află în apropiere de Dorohoi. (…) Leslie a descoperit unul dintre mormintele familiei Solomon. Curând am început să aflăm mai multe, informaţii venite din partea oamenilor născuţi după emigrarea bunicului meu. (…) Am pus pietre pe unele morminte (tradiţia evreiască este să pui pietre pe morminte în loc de flori) şi m-am gândit la oamenii care ar fi putut să plece de aici, dar nu au făcut-o“. povesteşte autorul american. „O inscripţie de pe unul din mormintele din cimitir amintea de Solomonii care muriseră de mâna lui Hitler (…) Un memorial din centrul cimitirului comemora cei 5.000 de evrei care au fost luaţi din aceste locuri şi nu s-au mai întors niciodată. Parcă am auzit vocea mătuşii Rose spunând, «Am fost norocoşi că am plecat de acolo»“, mai scrie Solomon. La plecarea din oraş, am privit ţăranii din partea locului şi m-am gândit că dacă înaintaşii lor nu le-ar fi ars casele strămoşilor mei, poate că familia mea nu ar fi plecat. M-am gândit apoi la ce s-a întâmplat cu familia mea în timpul a două generaţii şi la ce nu li s-a întâmplat lor timp de două sau trei generaţii; şi în loc să mă simt ultragiat de trecutul lor violent, m-am simţit privilegiat. Oprimarea se dovedeşte uneori mai profitabilă pentru victime decât pentru opresori. În vreme ce aceia care fac ravagii în vieţile vecinilor lor îşi consumă energia cu distrugerea, cei ale căror vieţi sunt zdruncinate trebuie să-şi concentreze tăria rămasă pentru a găsi soluţii – unele dintre ele dovedindu-se extraordinare. Ura mi-a alungat familia în Statele Unite, unde s-a bucurat de libertăţi până atunci de neimaginat, meditează Andrew Solomon. În continuare, scriitorul descrie condiţiile mizere în care trăiesc ţiganii din România, comparativ cu ceea ce văzuse în Dorohoi: „Taberele unde m-a dus Leslie au făcut ca Dorohoi să pară East Hampton (cartier de lux din New York - n.r.). Dacă ţăranii din nordul României mâncau prost, ţiganii din colonii erau înfometaţi, în timp ce ţăranii trăiesc puţin, ţiganii prezentau semne evidente de boală. Ţăranii poate că nu aveau instalaţii sanitare eficiente, dar ţiganii nu aveau deloc. Îşi făceau nevoile în apropiere şi locul duhnea.“ Andrew Solomon relatează inclusiv modul în care a fost redat în mass-media incidentul cu BCU, când nu i s-ar fi permis să susţină conferinţa despre identitatea gay. Este pomenită şi întâlnirea publică pe care a avut-o la acel moment cu scriitorul Mircea Cărtărescu, la Colegiul Noua Europă, prilej cu care autorul român a simţit nevoia să-şi ceară scuze pentru incidentul cu Biblioteca Centrală Universitară. Pe finalul editorialului din New Yorker, Andrew Solomon punctează:„ Societăţile în tranziţie sunt întotdeauna modele de contradicţie. Cum se raportează România la evrei, la persoanele cu afecţiuni psihice, la persoanele gay, la ţigani?”, se întreabă retoric scriitorul. Acesta precizează că tot ceea ce reprezintă el, prin faptul că este evreu şi gay, pare că nu îi conturează o imagine favorabilă printre români. Susţinătorii liberalizării sociale într-o ţară săracă, religioasă şi conservatoare nu reprezintă majoritatea. Femeile din Dorohoi sigur nu sprijină căsătoria gay, probabil că nu le plac evreii sau ţiganii. Dar, româna este o limbă latină, iar românii sunt un amestec de căldură specifică italienilor şi de spirit combativ caracteristic slavilor. Mai mulţi români mi-au spus că, fiindcă bunicul meu s-a născut aici, aş putea primi paşaport românesc. Mă gâdesc serios la acest lucru. Este un loc oribil şi am fost norocoşi să plecăm de acolo, dar este şi un loc minunat şi mă simt norocos că m-am întors, îşi încheie acesta pledoaria.
Sursa: Adevarul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu