Bunicul Nicolae, epitropul bisericii ortodoxe din Doboi, şi sora sa, care ţine strana bisericii, sunt primii care ne-au desluşit câte ceva din tainele adânci ale Doboiului. Prin cuvintele, prin tăcerile şi prin lacrimile lor. Anul trecut, de Sfântul Nicolae, nu l-am aflat pe epitrop în biserică. Era bonav. Am fost la dânsul acasă. I-am cântat "La mulți ani"! Lacrimi mari i-au inundat obrajii. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am promis să ne revedem. De Florii l-am regăsit la datorie. Deşi mergea foarte greu, a fost toată ziua alături de noi. A urcat dealul spre biserică, chinuit, cu lacrimi de durere şi bucurie, gândindu-se la viitorul copiilor neamului şi la destinul bisericii din Doboi, pe care strămoşii săi o slujesc cu smerenie de sute de ani. Mântuitorul Hristos şi Maica Domnului să-l ocrotească! Domnul are grijă de ai Lui! (Florin Palas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu