Fundaţia Academia Civică, în colaborare cu Asociaţia „Oglindanet”, au organizat la Sighet, în perioada 2-5 iunie 2011, colocviul cu tema „MARTIRIUL ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI ÎN SECOLUL XX”.
Fundaţia Academia Civică este coordonată de Ana Blandiana, o creaţie a fabricii de dizidenţi din cadrul PCR, “iniţiată” de ultimul ministrul al culturii din timpul regimului comunist din România, kominternistul Gogu Rădulescu, iar Asociaţia „Oglindanet” este condusă de pan-ereticul ecumenist Cristian Bădiliţă (ca să-l citez pe Părintele Stăniloae, pe care, pierzându-şi simţul măsurii, Bădiliţă îl priveşte cu superioritate, căci, de, îi dă mâna, doar este apropiat al Mitropolitului Nicolae Corneanu, pe care l-a susţinut în momentul în care ierarhul apostat s-a împărtăşit cu greco-catolicii). Ciudat este faptul că sprijinul financiar al colocviului „internaţional” (această titulatură folosită de organizatori cred că avut un singur rol - de a face rost de fonduri mai mari, căci nu are nicio acoperire în realitate) a venit din partea Institului Cultural Român de la Chişinău.
Peste memoria martirilor din închisorile comuniste s-a turnat o salată ecumenistă, ale cărei ingrediente au fost reprezentanţii minorităţilor religioase: greco-catolici (cel mai bine reprezentanţi), baptişti, penticostali etc. Biserica Ortodoxă Română a avut un singur reprezentat, părintele Constantin Jinga, trimis al ierarhului Nicolae Corneanu. N-au lipsit nici vedetele GDS-ului sau ale Poliromului.
Cu mare uşurinţă se pune ştampila de „martir”. Martirii sunt mărturisitori ai credinţei creştine, iar nu cei care şi-au pierdut viaţa din motive politice (aici se înscrie evocatul Dietrich Bonhoeffer). Observăm că poziţiile celor mai mulţi conferenţiari de la Sighet se află în continuitate cu acţiunea de reeducare începută de Robin Dominic la simpozionul organizat de Dan Puric. În curând, vom afla, dintr-un film intens promovat, că sfinţii sunt, de fapt, evreii căzuţi victime la Cernăuţi, după cum ne asigură un cotidian bucureştean, regimului de autoritate militară al regimului Mareşalului Ion Antonescu. Românii supuşi satanologiei comuniste sunt condamnaţi din nou. (F.P.)
Postez mai jos o dezvăluire a doctorului Florin Mătrescu despre blasfemia de la Sighet, precum şi programul simpozionului de la Sighet.
- Am înţeles că, într-o luare de cuvânt, aţi semnalat conducerii Academiei Civice absenţa unei cruci din sala de conferinţă a Memorialului Sighet.
- Nu numai asta. Am semnalat scoaterea crucii din sala de conferinţă, unde a fost prezentă cel puţin 3-4 ani. În perioada de început se spunea Tatăl nostru sau Cu noi este Dumnezeu. Erau prin urmare nişte semne ale unei manifestări creştine. Cu timpul, au dispărut.
În urma observării acestor lucruri, am luat cuvântul, sfătuindu-mă şi cu Bădiţa Ion Gavrilă Ogoranu, şi am spus adevărul. Numai masoneria putea fi deranjată de prezenţa numelor unor oameni de dreapta pe plăcile respective. Dar ăsta a fost trecutul României. Nu-l putem şterge.
Unul din insideri mi-a dezvăluit un amănunt, care are relevanţă. Anume, că de două ori pe an, vine un rabin din New York, care vizitează întreg Memorialul Sighet şi decide ce rămâne şi ce se scoate din exponate. Este vorba de o atitudine de plecăciune faţă de oameni care încep să controleze ceea ce românii au crezut că va fi un loc de evocare a suferinţei neamului românesc.
Am cerut amenajarea unei săli pentru martirii din Basarabia şi Bucovina. Nu s-a acceptat.
Dacă la Sighet s-au petrecut lucruri necurate, trebuie spus că ele nu sunt iniţiative româneşti. Nu acuz de rele intenţii pe cei care au făcut Memorialul Sighet. S-au supus unor forţe internaţionaliste.
-
Putem spune şi anticreştine?
- Da, au apărut două cruci, în celular şi la intrare, care te duc cu gândul către organele genitale bărbăteşti şi femeieşti. (vezi foto) O să spună că este o stilizare foarte modernistă.
În asemenea loc crucea şi numai crucea îşi găsea locul. Orice transformare a crucii este un sacrilegiu. Este o încercare de călcare în picioare a tradiţiei noastre şi a învăţăturilor Sfintei Scripturi. Este o blasfemie!
(fragment din interviul acordat de reputatul istoric al comunismului, doctorul Florin Mătrescu, revistei "Veghea", nr. 4, 2009)
