Părintele Stăniloae: Numai credinţa în Hristos ne poate reunifica şi ne poate da puterea pe care am avut-o. Altfel ne prăpădim ca neam!

- Ce părere aveţi despre opinia -deja publică- a părintelui Galeriu, prin care dânsul susţine că 22 decembrie, prin consecinţele sale, este un eveniment mai important ca 1848? În ce vi se pare că este plauzibilă afirmaţia dânsului?

- 1848 a fost o cădere din spiritualitatea noastră tradiţională într-o aservire faţă de ateismul raţionalist occidental. Pe când acum a fost o voinţă de a ne reântoarce la ceea ce este propriu poporului român - la spiritualitatea creştină.

- Aţi recunoscut acest fenomen în faptele petrecute?

- Da, şi am recunoscut-o şi la băieţii aceştia care au venit cu Drumul Crucii la mine. Mi se pare că tineretul a început acest drum nou, drum al crucii, care, de fapt, a fost specific poporului nostru, dar pe care intelectualii l-au dispreţuit; poporul însă l-a conservat. Trebuie să mergem pe drumul crucii cu Hristos, pentru că numai în Hristos putem să ne iubim, ca toţi să fim una să ne unim faţă de cei din stânga, şi faţă de cei din dreapta.Să stăm locului aşa cum am stat, aşa cum n-au putut sta barbarii şi au trebuit să treacă peste noi. Cum am scos Balcanii de sub jugul otoman, cum i-am oprit să treacă spre Europa, cum i-am slăbit pe tătari să stăpânească Rusia, tot aşa, aceleaşi jertfe trebuie să le facem şi în viitor. Şi asta este cea mai clară atitudine faţă de urmările comunismului. Aş vrea ca toţi conducătorii Bisericii noastre să facă asta şi să înveţe poate de la tineri mai mult, şi tot de la tineri să înveţe şi intelectualii noştri. Eu cred că noi începem un nou drum în istorie, un drum care îl repară pe cel pe care am apucat în 1848.

- N-ar fi necesară totuşi, o implicare mai profundă a Bisericii în istorie? Aduceţi-vă aminte că în timpulde pe Athos, cu isihasm cu tot, au coborât din munte şi s-au dus să lupte pentru ţara lor.

- Noi nu putem lupta cu armele aşa cum au luptat grecii atunci; acum altele-s vremurile, acum noi trebuie să luptăm spiritual, cu armele teologiei, să aducem lumea la credinţă. Numai credinţa în Hristos ne poate reunifica şi ne poate da puterea pe care am avut-o. Altfel ne prăpădim ca neam. Panta asta a necredinţei pe care mergem duce la prăpastia desfiinţării... Mă tem că nu exagerez!

fragment din "7 dimineţi cu părintele Stăniloae", ed. Anastasia, în care sunt redate convorbiri ale părintelui Dumitru Stăniloae cu domnul Sorin Dumitrescu

Mesaj Drumul Crucii

Între 9 şi 27 martie 1992, un grup de tineri români, de o parte şi de alta a Prutului, organizau marşul "Drumul Crucii", cu binecuvântarea P.F. Teoctist, Patriarhul României, şi cu sprijinul Armatei Române. Tinerii purtători ai Crucii au plecat din Chişinău şi au străbătut cele trei provincii româneşti. Crucea a fost sfinţită de Biserica Ortodoxă Română şi a fost depusă în Piaţa Universităţii. Redau mai jos mesajul tinerilor către ţară.

Mesajul copiilor Basarabiei către forţele vii ale ţării

În Întreaga sa istorie neamul nostru s-a grupat, în ceasurile tragice, în jurul unor talismane mântuitoare: Biserica, Armata şi Ţara.
Purtăm în noi ideea creştină şi de trăire românească, opunând clor fără de cruce şi suflet: Crucea şi Patria!
Ştim cu toţii ce se petrece la hotarul ţării, unde satanicele umbre ale bolşevismului roşu istovesc încă sângele tinerilor României. Astăzi, când grupările politice se sfarmă între ele, noi, copiii acestei Ţări care mâine vom cădea primii pe câmpurile de bătaie lângă hotarul de Răsărit atacat din nou de duşmani, acum, când glasul patriei ne cheamă să ne întindem mâinile cu drag la umbra Crucii albe, să proclamăm într-un singur gând UNIREA tinerimii române.
Politiciatismul ne otrăveşte! Dar România Mare nu a ieşit din calculele politicienilor şi din culisele partidelor ci de pe câmpiile de luptă, stropite cu sângele veşnic tinerilor soldaţi români! Tinerii luptători ai României sunt singurii chemaţi să-şi conducă destinul şi Patria fiind singurii răspunzători în faţa istoriei.
Credem că trebuie înlăturată nepăsarea ce pune stăpânire pe suflete, trebuie luptat pentru ridicarea normelor morale ale creştinismului la rangul ce li se cuvine.
Vremea ne e potrivnică. Trupul ne e istovit. Picioarele ne sunt pline de răni. Dar nu ne vom obosi nici când că Biserica, Armata şi Şcoala reprezintă stâlpii Naţiunii Române. Ele sunt garanţiile existenţei, Statului şi Poporului nostru.
În curând, poate, noi vom pleca la război. Dorim să încheiem acest marş, cu gândul de a ne îndeplini o datorie de suflet şi cu speranţa că amintirea noastră va rămâne întipărită în sufletul veşnic viu al României.
Drumul acesta este pentru noi o probă apostolică ce trebuie să marcheze mobilizarea conştiinţei naţionale. Acest mic eroism nu este nimic altceva decât o dovadă de voinţă şi personalitate pe care noi, tinerii Noii Generaţii suntem datori să o demonstrăm.
Ne aflăm în faţa unui EV nou. O „comunitate fără Dumnezeu”, chiar dacă pare să devină unitatea societăţii de mâine, nu e comunitatea de dragoste a creştinismului şi nu se poate confunda cu ea. Comunitatea Bisericii nu poate fi substituită. Biserica este aliatul eforturilor noastre către unitate.
Afirmăm: Duhul României este viu! Iniţiativa noastră nu vrea să fie altceva decât un imbold, o mică contribuţie la opera reîntregirii.
Risipirea noastră de neam trebuie stopată. Avem convingerea că ne stă în putinţă acum refacerea conştiinţei de neam.
Naţionalismul nu semnifică doar marea iubire pentru morţii şi pământul nostru, ci, este mai ales setea de eternitate a României.
Tinerii de azi, ce par a hoinării pe străzi cu aerul celei mai mari indiferenţe faţă de toate lucrurile omeneşti, neîngrijit îmbrăcaţi, cu părul în dezordine, pentru care Pământul este prea strâmt, şi cerul nu-i destul de înnalt, cu teorii proprii despre Univers şi despre viaţă, tinerii aceştia reprezintă cu toate virtuţile şi defectele lor purtătorii loialităţii, patriotismului şi ai onoarei naţionale.
Tinerii văd dincolo de prezent. Ei vor şti să intervină în el prin viziuni, stări sufleteşti proprii.
Nu ne este teamă să greşim, păşind alăturea de drum, pentru că ştim că există un drum care ne este menit.
Suntem generaţia sortită să închege noi sinteze româneşti, cu toate păcatele şi cu toate darurile ce se află în sufletul românesc.
Atâta timp cât energiile creatoare româneşti nu au secat, nu ne pasă. Românismul există în istorie şi asta este de ajuns.
Ziua de azi este istorie. Tineretul român este chemat să îşi conducă destinul şi patria fiind singurul răspunzător în faţa istoriei.
Scopul acţiunii noastre este de a împăca Naţiunea cu Dumnezeu. Suntem siguri că la ceasul socotelilor, când rânduiala de azi va fi aruncată la coşul de gunoi al istoriei, judecătorul neamului va fi Mihai Eminescu însuşi.
Noi nu dorim ca acest Marş să fie transformat în prilej de beneficii electorale ale vre-unui partid. Am gândit această acţiune în spiritul unităţii româneşti, dincolo de orice idee partizană.
Dedicăm efortul nostru tinerilor luptători ai Armatei Române pentru slava Bisericii şi a Neamului!
Fie ca această Mişcare a noastră, prin trupul ţării, să fie temeiul naşterii unei Generaţii Noi pentru România.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

27 martie 1992

www.jos-comunismul.blogspot.com