Radu Golban: România trebuie să înceapă tratativele cu Germania pentru recuperarea datoriei de 18 miliarde de euro.

Interviu realizat de Corneliu Vlad

- Domnule Radu Golban, toată presa vorbeşte despre recent descoperita datorie a Germaniei de circa 18 miliarde de euro faţă de România. Acest fapt ne-a determinat să luăm legătura cu dumneavoastră în scopul clarificării chestiunii în speţă. Cititorii noştri se întreabă cine sunteţi dumneavoastră.

- Sunt la origine român, stabilit din 2003 în Elveţia. M-am născut la Timişoara în 1973 şi am emigrat cu familia în Germania în 1988. După terminarea liceului, am absolvit cursurile Facultăţii de Filozofie din cadrul Universităţii „Albert-Ludwigs“ Freiburg, Germania, specializarea Politică ştiinţifică şi drept, promoţia 2000. Sunt absolvent al programului de Masterat în Studii Europene Avansate al Institutului European al Universităţii din Basel, Elveţia, promoţia 2002. În 2008 mi-am susţinut doctoratul în economie, domeniul integrare monetară, la Universitatea de Vest din Timişoara.

- Cum aţi ajuns la această surprinzătoare datorie a Germaniei?

- Pentru elaborarea cărţii „UEM – încotro?“ (publicată în acest an în cadrul unei prestigioase edituri din România), împreună cu doamna conf. univ. dr. Mihaela-Brînduşa Tufose, coautor al lucrării anterior menţionate, am analizat şi structurile de colaborare monetară din Europa din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Cu surprindere am sesizat existenţa unui model de colaborare monetară impus de Germania nazistă în Europa. Acest sistem bazat pe cliring şi cursuri de schimb fixe ne-a trezit interesul în mod special. Mai ales extrasul de cont al Casei de compensaţie a Germaniei, o instituţie pe lângă Reichsbank, a stat în centrul atenţiei, deoarece prezintă soldurile Germaniei faţă de ţările asociate în acest model de colaborare. Suma de 1,126 miliarde Reichsmark evidenţiată în acest extras de cont a reprezentat la început doar o constatare şi un argument în cadrul tematicii cărţii; ulterior a devenit o provocare.

- Puteţi să ne explicaţi şi să precizaţi ce înseamnă un contract de cliring?

- Lipsa acută de valută a Germaniei în urma Primului Război Mondial a determinat încheierea de contracte nonvalutare bazate pe schimburi de mărfuri între Germania şi alte state. Un asemenea acord a fost încheiat cu România deja din anul 1935. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre România şi Germania, provenind din schimbul de mărfuri şi din alte obligaţii de stat şi particulare, să fie efectuate prin cliring bilateral între Banca Naţională a României şi Casa de compensaţie germană. Printr-o clauză, Banca Naţională a fost însă obligată să achite exportatorii din România, chiar dacă sumele necesare pentru aceasta depăşeau vărsămintele în lei ale importatorilor. Deoarece Germania hitleristă importa din România mai mult decât exporta, această obligaţie, la început limitată ca sumă, a ajuns în anul 1942 să nu mai aibă nicio limită convenţională de sumă. Fluxul de mărfuri româneşti spre Germania, fără un flux corespunzător dinspre Germania spre România, s-a soldat cu sărăcirea de mărfuri a populaţiei româneşti, cu o creştere a inflaţiei şi cu o creanţă în mărci nevalorificabilă a BNR faţă de Casa de compensaţie germană. Această creanţă a reprezentat un credit forţat în mărfuri acordat economiei germane de economia românească. Deşi au existat preocupări şi intenţii concrete pentru frânarea creşterii soldului (ca urmare a schimbului neechivalent cu Germania), acestea au fost respinse sau doar formal acceptate de către Berlin. La data de 7 septembrie 1944, datoria Germaniei faţă de România a ajuns la suma de 1,126 miliarde Reichsmark.

- Această datorie nu s-a prescris după război?

- Consider oportună prezentarea cadrului legal în contextul căruia am invocat recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale cu România. În primul rând, invoc articolul 28, paragraful 4, din Tratatul de pace dintre România şi Puterile aliate şi asociate, adoptat în 10 februarie 1947, la Paris, care prevede: Fără a prejudicia dispoziţiunile de mai sus, precum şi orice alte dispoziţiuni luate în favoarea României şi a cetăţenilor români, de către Puterile ocupante ale Germaniei, România renunţă, în numele său şi în numele cetăţenilor săi, la orice pretenţiuni împotriva Germaniei şi a cetăţenilor germani, pendinte la 8 mai 1945, cu excepţiunea pretenţiunilor rezultând din contracte şi alte obligaţiuni anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată. Această renunţare va fi considerată ca înglobând creanţele, toate pretenţiunile interguvernamentale în legătură cu aranjamentele încheiate în cursul războiului, precum şi toate pretenţiunile cu privire la pierderi sau daune ivite în timpul războiului.
Aşa cum reiese din reglementările Tratatului, soldul României nu s-a prescris; mai menţionez că Tratatul a fost ratificat prin Legea nr. 304/30.08.1947 (publicată în „Monitorul Oficial“ nr. 199/30 august 1947), care reia precizarea că România renunţă la orice pretenţii împotriva Germaniei, vizate fiind totalitatea angajamentelor ce decurg din relaţiile derulate în perioada 1 septembrie 1939-8 mai 1945.
Doresc să precizez că, în cadrul conferinţei de la Londra, din anul 1953, când Germania şi-a asumat întreaga răspundere şi responsabilitate pentru toate datoriile Reichului, a lămurit şi problema soldurilor deficitare rezultate din operaţiunile de cliring derulate cu Belgia, Franţa, Elveţia, România etc. Motivul pentru care România nu a participat la conferinţa de la Londra se bazează pe art. 5 alineatul 4 al Tratatului acestei conferinţe, care este identic cu articolul 28 din Tratatul de pace dintre România şi Puterile aliate şi asociate. Ambele acte normative exonerează Germania de plata despăgubirilor aferente perioadei 1.09.1939 şi 8.05.1944. Conform jurisdicţiei germane, art. 5. alineatul 4 este legea de internalizare a Tratatului de Pace de la Paris în legislaţia germană.
În concluzie, acest sold este descoperit şi în ziua de astăzi. Este bine de ştiut că această sumă nu reprezintă nicio despăgubire de război.

- Cum aţi ajuns la această imensă sumă de 18,8 miliarde euro?

- Plecând de la aprecierea că 1 Reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde euro, fără a mai adăuga şi dobânda aferentă celor 66 de ani – din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobânda capitalizată) se ridică la 18,88 miliarde euro. Walther Funk, ultimul preşedinte al Reichsbankului, a precizat înaintea încheierii războiului că problema datoriilor Germaniei o reprezintă soldurile dezechilibrate. Pentru consolidarea acestor datorii a propus oarecum internaţionalizarea acestora prin diferite bonduri la o dobândă de 4%. În concluzie, datoria Germaniei ar putea fi chiar mult mai mare.

- Ce şanse credeţi că are România de a recupera această datorie?

- România ar putea solicita punerea în funcţie a sistemului de rezolvare a disputelor prevăzut la Conferinţa de la Londra pentru cazuri similare sau ar putea iniţia un proces la Haga. Dar mai întâi de toate ar fi bine să ducă tratative directe cu Germania. Plecând de la ideea că, începând cu anii ‘70, mai multe ţări est-europene (chiar şi România) au cerut de la Germania, din păcate, doar despăgubiri, şi nu lămurirea soldurilor de cliring, şi că Germania a exercitat o presiune mare asupra lor, ar fi bine ca astăzi, tratativele să fie aduse în atenţia publicului. România nu are avea nimic de ascuns, ci doar de profitat de transparenţa maximă în aceste demersuri oficiale. Să nu uităm că Germania este o ţară cu un codex moral recunoscut, care se manifestă şi prin demersurile partidului „Die Linke“, partid cu 12% din Bundestag, în lămurirea acestei creanţe. În urmă cu aproape două luni, am luat direct legătura cu doamna Ulla Jelpke, membru al Bundestagului, deoarece se ocupa în mod special de probleme legate de despăgubiri ale victimelor celui de al Doilea Război Mondial. În urma interpelării făcute de doamna Ulla Jelpke în Bundestag, a fost iniţiată la data de 20 august a.c. şi o anchetă parlamentară pe acest subiect, semnată în numele întregii fracţiuni chiar de şeful partidului, dr. Gregor Gysi. Răspunsul guvernului german se aşteaptă în timp de o lună.

CURENTUL – citeaza acest articol pe saitul tau

Datoriile Germaniei naziste către România (estimate la cel puţin 18 miliarde de euro), interpelate în Bundestag

Parlamentarul german Ulla Jelpke, membru al partidului de stânga Die Linke, a adresat la începutul acestei săptămâni o interpelare guvernului federal prin care a solicitat un punct de vedere oficial referitor la posibila datorie a Germaniei faţă de România reprezentând soldul neachitat de Casa de Compensaţie din Germania către România care, în moneda europeană, ar echivala în prezent cu peste 18 miliarde de euro.

Ministrul de Finanţe german a răspuns interpelării, precizând că România a renunţat la orice pretenţie financiară prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest răspuns poate însă să complice şi mai mult situaţia Germaniei, deoarece tratatul de pace prevede că România renunţă la orice pretenţie faţă de Germania, cu excepţia celor rezultate din contracte şi obligaţii contractuale anterioare datei de 1 septembrie 1939, momentul declanşării conflagraţiei mondiale.

Datoria pe care Germania o are faţă de statul român se referă însă la schimbul de mărfuri dintre România şi Germania reglementat prin acordul bilateral bila­te­­ral semnat în­tre Banca Naţională a României şi Casa Ger­ma­nă de Compensaţie din Berlin din 1935, consolidat prin Tra­ta­tul economic ro­mâno-german semnat la 23 martie 1939, adică înainte începerii celui de-Al Doilea Război Mondial.

Sursa: Saptamana financiara

Ce va face Boc? Premierul Poloniei spune ca a rezistat presiunilor importatorilor de vaccin anti-H1N1, pentru a nu incalca legea

Guvernul Boc a hotarat importul a 500.000 de doze de vaccin anti-H1N1, pentru a vaccina copiii, la care siguranta vaccinului romanesc nu a fost inca testata. Vaccinul produs de GlaxoSmithkline este insa singurul disponibil, pentru ca Polonia a refuzat importul, ceea ce a disponibilizat peste 1 milion de doze. Spre deosebire de vaccinul produs la Institutul Cantacuzino, vacinul din import are adjuvanti si conservanti care cresc eficacitatea si termenul de valabilitate, dar cresc riscul de efecte adverse, conform parerii contestatarilor. Studiile care sa sustina siguranta s-au facut in termenul relativ scurt de la descoperirea virusului, de aceea o parte a publicului refuza vaccinarea. Chiar daca importatorii fac mari presiuni asupra Guvernului de la Varsovia, premierul polonez Donald Tusk a refuzat sa plateasca vaccinul pentru care nimeni nu vrea sa garanteze, anunta Associated Press. Problema, conform acestuia, este de responsabilitate politica. “Ne confruntam cu mari presiuni din partea companiilor farmaceutice. Trebuie sa platim sute de milioane de zloti pentru un vaccin si nimeni nu vrea sa garanteze ca nu are efecte secundare. Societatile care ne ofera vaccinul pentru gripa A H1 N1 refuza sa-si asume raspunderea pentru efectele secundare. Vor clauze pe care legislatia poloneza nu le admite. Nimeni nu vrea sa suporte eventualele consecinte”, a spus Tusk. Este vorba de vaccinul produs de compania britanica GlaxoSmithKline, care va obtine un profit de peste un miliard de euro numai in trimestrul al IV-lea din vanzarea produsului Pandermix pentru tratarea noii gripe. In paralel, compania produce Relenza, la concurenta cu Tamiflu, oferit de firma Roche. In provincia Quebec din Canada, angajatii de la Glaxo si-au vaccinat copiii ca sa fie mai convingatori pentru restul populatiei.
Surse din apropierea echipei guvernamentale sustin ca si premierul Boc ar ezita sa-si asume raspunderea pentru eventualele riscuri, mai ales ca firmele importatoare au acelasi tip de contract care arunca responsabilitatea despagubirilor in sarcina statelor care comanda vaccinul. Cel mai probabil acesta va fi importat, dar distributia efectiva nu va incepe decat dupa prezidentiale, pentru ca efectul unui incident petrecut la copii ar fi devastator pentru actualul presedinte, aflat in cursa electorala. Fostul ministru al sanatatii, Ion Bazac, a declarat ca producatorul trebuie sa isi asume raspunderea unui medicament, nu statul care il finanteaza. In cazul in care firma Glaxo refuza sa garanteze pentru siguranta vaccinului, Romania ar trebui sa reanalizeze un import de 10 ori mai scump decat productia interna, de la IC Cantacuzino.

Tensiuni si in Statele Unite

Spre iritarea autoritatilor si o parte a populatiei SUA refuza vaccinarea. Unii medici sustin ca nu se cunosc efectele secundare pe termen lung. Doctorul Anthony Fauci, directorul Institutului National de Boli Infectioase din SUA, a spus ca medicamentul este eficient, ca au fost vaccinati peste 10 milioane de oameni si nu s-au inregistrat efecte secundare. Teoria conspiratiei este alimentata pe You Tube, unde apar opinii despre un complot care ar urmari reducerea populatiei la nivel mondial. Tinerii americani dau crezare zvonurilor conform carora unii fotbalisti din echipa Redskins de la Washington prezinta tulburari neurologice dupa ce au fost vaccinati contra gripei.

Revolta medicilor din Germania

Medicii din Germania au declansat revolta generala impotriva vaccinarii pentru H1N1 cu Glaxo. Ei acuza Guvernul de la Berlin de minciuna si discriminare, considerind ca toata campania de vaccinare contra gripei porcine este discreditata. Doctorii germani afirma ca nemtii ar fi cobai intr-un experiment gigantic, pus la cale de companiile farmaceutice. Doctorul Wolf-Dieter Ludwig este seful sectiei oncologice din Berlin. Are in grija bolnavi de leucemie si de alte forme de cancer. Multi au trecut prin chimioterapie si sistemul lor imunologic este zdruncinat. “Acesti oameni fac parte din grupa celor cu risc ridicat de infectare. Lor ar trebui sa li se administreze vaccinul mai intai. Pacientii sunt foarte ingrijorati fiindca stiu ca pot contracta infectia cu usurinta. Incerc sa le explic ce utilitate si ce riscuri implica vaccinul, dar nu pot sa le recomand clar ca in acest moment sa se vaccineze”, spune dr. Ludwig care este presedintele Comisiei pentru medicamente al Asociatiei medicilor germani. Verdictul lui este necrutator: “Nu suntem multumiti de aceasta campanie de vaccinare. Ridica numeroase probleme, iar utilitatea ei este neclara. Autopritatile au fost duse de nas de campania pentru vaccinare, lansata de concernele farmaceutice, care de fapt nu vor decat sa cistige bani”. Este cea mai mare campanie de vaccinare din istoria Germaniei, iar nesiguranta predomina. Peste 50 de milioane de doze de vaccin Pandemrix, produs de GlaxoSmithKline (GSK), sunt aduse de luni intr-un loc secret de langa Dresda. Acolo exista si fabrici de medicamente cu traditie. Vor fi vaccinate mai intai cadrele medicale si persoanele cu grad de risc.

Viorel Patrichi
Gardianul