Între Orient şi Occident s-a născut tipul omului adaptabil, iar românii se încadrează perfect în acest tipar, afirmă antropologul Gheorghiţă Geană într-un interviu acordat adevarul.ro. Profesorul universitar dr. Gheorghiţă Geană atrage atenţia că românii sunt obsedaţi de valorile străine, dar le uită pe cele naţionale.
- s-a născut în 1942 în oraşul Mărăşeşti, în fostul judeţ Putna (actual Vrancea)
- 1965: absolvent al Facultăţii de Filosofie Universitatea din Bucureşti, urmat de un doctorat în filosofie (1977)
- 15 octombrie 1967: şi-a început cariera în cercetarea ştiinţifică la Centrul de cercetări Antropologice (în prezent Institutul de Antropologie ”Francisc I. Rainer”- Academia Română)
- din 1991 este profesor de antropologie la facultăţile de Filosofie şi de Sociologie, Universitatea din Bucureşti
- este specializat în antropologie şi culturală, având contribuţii atât în cercetările de teren cât şi de ordin teoretic
- unele dintre lucrările sale au apărut în volume şi reviste tipărite de importante edituri din străinătate (Routledge, Cambridge University Press, Wiley etc.)
- a colaborat la realizarea unor filme documentare pentru televiziune: Mioriţa, Simion Mehedinţi, Mircea Vulcănescu, Francisc I. Rainer.
Cum anume a evoluat românul comportamental, de la 1800 încoace?
În general, nu agreez termenul de evoluţie. De ce? Atunci când vorbim de evoluţie trebuie să avem în vedere o finalitate, un ţel final unde ajungem. Or, ceea ce se întâmplă şi în natură şi în societate e o trecere de la o serie de fenomene la altele. Prefer conceptul de devenire. La scara reală a societăţii e mai dificil să adoptăm termenul de evoluţie, ar trebui să ştim unde ne îndreptăm, unde vrem să ajungem.
Aşadar, nu vorbim de evoluţie. Totuşi, cum s-a schimbat comportamentul? Societatea românească a fost şi ea supusă, ceva mai târziu decât celelalte societăţi europene, la un proces de modernizare. Dar, ne-am modernizat foarte repede.
Noi am rămas, din anumite puncte de vedere, la marginea Europei, deşi mie îmi place să consider că noi nu suntem un popor marginal, pentru că nu am venit de nicăieri. Suntem unul dintre foarte puţinele popoare care nu au venit de nicăieri, mai sunt şi albanezii. Nu e logic să consideri că suntem marginali. Atâta timp cât nu ştim unde ne îndreptăm, nu se ştie dacă acest ritm mai lent al societăţii româneşti nu era cumva benefic.
Lumea românească s-a schimbat şi ea. După mica Unire de la 1859, aceasta a fost o preocupare constantă a statului român. Un stat pentru a se putea dezvolta trebuie să-şi creeze instituţii puternice, stabile. Or, lumea românească a fost despărţită de nişte hotare interioare multe secole. La 1859 s-a făcut această primă ştergere a hotarului dintre Moldova şi Ţara Românească, iar Marea Unire de la 1918 a desfiinţat celelalte hotare interioare. Deci, abia de atunci se poate vorbi de formarea statului modern românesc.
S-a ajuns la o omogenizare a populaţiilor din cele trei mari regiuni ale ţării? Mai există diferenţieri?
Sigur că există diferenţieri, de ordin psihologic, de fire. Ştiţi că se spune despre ardeleni că sunt mai molcomi, că ei gândesc mai lent, despre moldoveni - tot aşa - că sunt mai domoi, despre munteni că sunt mai iuţi.
Ibrăileanu are o carte foarte interesantă de la începutul secolului al XX-lea - „Spiritul critic în cultura românească”. El spune că moldovenii sunt mai teoreticieni, poate şi mai boemi, spre deosebire de munteni care au dat oameni mai activi, mai pragmatici, în politică de exemplu - pe Nicolae Bălcescu, pe Tudor Vladimirescu. Sigur, nu se pot face discriminări.
Acest fenomen e specific nouă, românilor, sau se întâlneşte şi la alte popoare?
Este principiul general al diferenţierii. Peste tot există diferenţiere, relativism cultural care acţionează în relaţia noastră cu lumea extraromânească.
În epoca asta a globalizării, a integrării de tot felul, toată problema se pune cu ce intrăm acolo! Ce înseamnă acest proces de globalizare? Înseamnă o ştergere a diferenţelor, se va ajunge la un „sat mondial”, adică la o singură comunitate antroposferică? Nu. Nu se poate ajunge! Principiul acesta al diferenţierii şi al unităţii în diversitate e general, în natură, în societate.
Există vreo trăsătură caracteristică nouă, românilor, în comportament?
Noi suntem obsedaţi de valorile materiale ale lumii europene, la care încercăm să ne racordăm. Trebuie să devenim conştienţi de propriile valori şi să nu le abandonăm. Noi nu trebuie să intrăm în lumea mare ca o societate lipsită de proprii ei piloni.
