Decaderea mass-mediei romanesti. Cititi stenogramele discutiilor lui S.O. Vantu cu ziaristii de moravuri grele. In ce hal a ajuns presa din Romania!

Una dintre stenograme se referă la o discuţie din seara de 24 noiembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Bogdan Chirieac.

“CHIRIEAC BOGDAN : – Aşa e. Absolut ! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU – Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
ICHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.

O altă discuţie din 30 noiembrie 2009 este cu preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu, Sergiu Toader, pe tema casetei în care preşedintele Traian Băsescu apare lovind un copil.

“S.O.VÂNTU : – De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU : Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. – Da, am înţeles.
S.O.VÂNTU – Da măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: ” Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei (seful ANI – nota mea).
SERGIU TOADER. – Da, corect.
S.O.VÂNTU : – Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. – Mamă!
S.O.VÂNTU : – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.

Un alt dialog consemnat în dosar este cel din 4 decembrie 2009 dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Stelian Tănase, in care cel din urma da raportul boss-ului.

“STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…, pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim“.

Cazul „Cotidianul“. Update. Miorlăiala isterică din menajeria lui Vîntu

Continuă agitaţia frenetică a taberelor de „deontologi“ de diferite calibre, în jurul scandalului creat de sosirea lui Nistorescu la „Cotidianul“. „Cornel Nistorescu a ajuns deja persona non-grata în redacţia pe care ar trebui să o păstorească“ - titrează un comentator. Isterii, opinii, comentarii, bårfe, baliverne, acuze şi profeţii iar balamucul se extinde la nivelul întregului Trust al lui Vîntu - „mustăciosul cu aer de cămătar modern“, după cum îl descria Nistorescu pe actualul său patron, în EVZ din 1997. Fostul ziar condus de Nistorescu nu scapă ocazia pentru a-i trånti o copită straşnică, reluånd integral materialul din care a citat publicaţia „Curentul“ ieri.
Anumite pasaje sunt delicioase, Nistorescu etichetându-l pe Vîntu genial, aş zice: „fostul puşcăriaş Vîntu, om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti“ era descris „ca cel care îţi spintecă abdomenul, apoi se spală tacticos şi se parfumează în baie“, „un individ fără scrupule, care se foloseşte de oameni, le extirpă glanda morală, dă şpăgi“ cu geamantanul „şi, mai ales, nu lasă nicio urmă“. Parţial ultima parte, cu „urmele“, începe să se infirme dacă avem în vedere ultimele zvonuri aduse la suprafaţă de scandalul din spatele „Cotidianului“. Vîntu are o problemă cu „lăsatul urmelor“, iar în toamnă aceste probleme s-ar putea acutiza şi ar putea da naştere unui nou dosar care l-ar putea „căpăci“ pe fostul puşcăriaş.
Zarva extinsă în Trustul Realitatea-Caţavencu este amplificată şi de succesiunea zvonurilor lansate pe piaţă cu privire la eventuala nouă conducere a Realităţii - ba Cozmin Guşă, ba Sorin Roşca Stănescu dezminţind hotărât că ar urma să preia frâiele Realităţii căzute în cap, ca şi „Cotidianul“. Culmea, partenerul lui Vîntu, „deontologul“ Mircea Toma, după ce „Cancan“ l-a prezentat cu putza anemică în vânt, în faţa copilului său, pe litoral, revine viguros şi cere, prin aşa-zisa Agenţie de Monitorizare a Presei, „analizarea cazului scandalos de la «Cotidianul»“ - unde se încalcă libertatea presei... de către Nistorescu, pus tot de Vîntu şef.
Alţi blogeri, de genul lui Rogozanu, protestează şi ei cum pot mai bine, ba mai dând o limbă lui Nistorescu, ba strigând help pentru viol la adresa lui Pătrăşconiu, „dat afară abuziv de dictator“. De vină pentru astfel de comentatori sunt alţii, nu Vîntu - „e mare păcat că ziarul îşi ia lovituri de la presa fără coloană, gen Mircea Badea & Roncea, după gesturi necugetate făcute de Cornel Nistorescu tot pe jumătate“.

Replica lui Nistorescu

Pe de altă parte, Nistorescu le răspunde tuturor: „Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la această furtună pe net. Unii au fost ironici, alţii nedrepţi, unii au exagerat, alţii au lansat aberaţii. Alţii pot fi aşezaţi pe căprării. Se crede că lucrează în subsolul unor partide politice. Pe unii însă trebuie să-i bănui de apartenenţă la SRI, SIE şi SPP. Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată.
Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nicio legătură cu jurnalistica“.
Tismăneanu intră şi el în horă şi dă de pământ cu noul şef de la „Cotidianul“, mai ceva ca într-un Raport Final, într-o luare de poziţie intitulată „Sindromul Nistorescu: paralizia morală şi impudoarea cronică“.
„De ani de zile am observat cu tristeţe declinul profesional şi moral al lui Nistorescu. Am fost şi eu editorialist la «Cotidianul», deci subiectul mă priveşte şi direct. Nistorescu a acţionat în chip malign, autoritar şi abu-ziv, ca un activist al Secţiei Presă trimis să «rezolve situaţia».“
Evident, Tismăneanu ştie ce spune chiar din familie, deoarece tătucul său a fost un astfel de activist, iar expertiza sa e demnă de luat în considerare: Reacţia dlui Nistorescu ţine de sindromul impertinenţei autoritariste, al resurecţiei cadriştilor impenitenţi sub umbrela pretinsei competiţii de piaţă. Cornel Nistorescu este un personaj care nu cunoaşte jena. Ştie precis că nimeni din cei pe care îi insultă sistematic (inclusiv colegi de breaslă) nu profită deloc de pe urma condamnării comunismului. Dacă l-ar deranja vreun profit sau profitor, ar scrie despre Institutul Revoluţiei, aflat sub oblăduirea lui Ion Iliescu. Condamnarea comunismului nu este o „operaţiune“ (securistă ori mafiotică ori ambele) de tipul celor în care se prea poate să fi fost implicat câte un amic al lui Nistorescu. Ar îndrăzni vreodată Nistorescu să vorbească în termeni similari despre condamnarea Holocaustului? Vă mai amintiţi ce lacrimi vărsa, ori pretindea că varsă, când scria despre „tăcerea din jurul crimei“? Sindromul Nistorescu este cel al paraliziei morale.
În ce impostură morală se află el însuşi, Tismăneanul, evident nu mai vine vorba, mai departe, în comentariile acestuia. Hora acuzelor reciproce are, se pare, o miză mai profundă - impostura întregii clase politice - care se extinde şi asupra unui mare număr de actori politici mai mult sau mai puţin drapaţi în jurnalişti şi politologi de teapa unui Tismăneanu şi Nistorescu, fie ei paralizaţi ori nu, cu toţii simbriaşi ai unor personaje de tipul Vîntu...

George RONCEA
Curentul