Scos de comunisti din manastire, sihastrul Proclu s-a refugiat, nici el nu mai stie de cand, într-o chilie în care vine lumea la el ca la Petrache Lupu.Parintele Proclu spune ca a plecat dintre oameni si a ajuns tot la ei.
Are 82 de ani si de mai bine de jumatate de veac îsi duce zilele într-o chilie din lemn construita de el, pe un deal la poalele Muntilor Neamtului. Nu salta mai mult de un metru saizeci, si are o barba alba, de Mos Craciun. Vorbeste rar si ragusit, iar ochii albastri îi lacrimeaza pe rand. E batran si bolnav, dar mintea îi merge.
Cu anii care au trecut are o problema. Nu-i mai tine minte care si cand au fost. Nu mai stie cand l-au alungat comunistii din manastire: „Atunci, cu decretu’…“. Se refera la prigoana calugarilor din anii ’50. Culmea, nici în evidentele Patriarhiei nu figureaza. Asta n-a împiedicat lumea sa vina la el, pana de curand, ca la Maglavitul lui Petrache Lupu. De cativa ani nu mai poate sa vorbeasca mult. Se pregateste de cele vesnice. Numele din buletin este Nicau, dar oamenii îi zic parintele Proclu. Multi spun ca e un sfant. E pustnicul de langa padurea ce ocroteste catunul Mitocu Balan, cel mai mic dintre satele comunei Cracaoani, din Neamt.
„Va rog nu bateti, sunt batran si bolnav”
„De multe ori m-as ascunde de mine. Unde ma duc, tot de mine dau, si de mine nu pot sa scap!”, ofteaza batranul calugar. Greu se ajunge la chilia lui, pe un drum de tara, ciuruit de gropi, ce pleaca din soseaua ce leaga Piatra de Targu Neamt. Apoi opintesti pe un deal abrupt, pana la o casuta de pitici, ca-n Alba ca Zapada, pe a carei usa zavorata cu un lacat scrie cu litere mari, de tipar: „Va rog, nu bateti. Sunt batran si bolnav”.
Mai sus o tara sta sora-sa, Georgeta, o munteanca apriga la cei peste 70 de ani ai sai si tare otarata pe cei ce vin sa-i strice linistea mosului. „La ce-ati venit, ca nu primeste pe nimeni. Se roaga toata ziua, ca-i Saptamana Mare si nu vorbeste!”.
Tilica, casierul primariei din Cracaoani, avertizase din timp ca problema va fi cu soru-sa, care-l apara de straini pe schimnic, ca o closca puii din poiata. Nici vreun cadou sau de-ale gurii nu e bine sai duci. „O paine daca i-o lasi pe masa o începe peste o luna, cand e deja pesmet, spune altu’”, si el angajat la primarie.
