Intrucât apelul pastoral al Patriarhiei Române la rugăciune, dialog şi cooperarea a fost interpretat de unele canale media ca fiind o atitudine politică partizană, reamintim că Biserica doreşte să fie permanent un factor al păcii sociale, iar nu unul de învrăjbire deoarece numai împreună se pot găsi soluţii concrete pentru ieşirea din criza actuală.
Sursa: BASILICA
Se afișează postările cu eticheta Patriarhia Romana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Patriarhia Romana. Afișați toate postările
20.1.12
PATRIARHIA ROMÂNĂ: SĂ FIM SOLIDARI CU CEI CE SUFERĂ!
Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:
Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.
Deşi autonomă faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii. Prin urmare, ea trebuie să-şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării.
Ca atare, considerăm că în aceste momente dificile, trebuie să sporim rugăciunea, dialogul şi cooperarea pentru a găsi împreună modalităţi practice de rezolvare a problemelor existente şi de restabilire a încrederii în instituţiile cu responsabilitate maximă pentru viaţa societăţii româneşti, îndeosebi în contextul internaţional prezent care este confuz şi instabil. În pofida dificultăţilor existente, creştinii trebuie să cultive solidaritatea cu cei ce suferă şi speranţa că putem depăşi criza actuală.
Sursa: Basilica.ro
Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.
Deşi autonomă faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii. Prin urmare, ea trebuie să-şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării.
Ca atare, considerăm că în aceste momente dificile, trebuie să sporim rugăciunea, dialogul şi cooperarea pentru a găsi împreună modalităţi practice de rezolvare a problemelor existente şi de restabilire a încrederii în instituţiile cu responsabilitate maximă pentru viaţa societăţii româneşti, îndeosebi în contextul internaţional prezent care este confuz şi instabil. În pofida dificultăţilor existente, creştinii trebuie să cultive solidaritatea cu cei ce suferă şi speranţa că putem depăşi criza actuală.
Sursa: Basilica.ro
23.2.11
Biroul de presa al Patriarhiei Romane: Scopul articolului "Oaza verde de la Petru Voda" nu este informarea publicului, ci denigrarea Bisericii.
Biroul de presă al Patriarhiei Române ne informează:
În legătură cu opiniile exprimate de către domna Mirela Corlăţan în editorialul cu titlul Oaza verde de la Petru Vodă, apărut în Evenimentul Zilei din 23 februarie 2011, ţinem să precizăm următoarele:
Nu ne mai miră stilul doamnei Mirela Corlăţan de a-şi scrie editorialele referitoare la diferite aspecte ale vieţii bisericeşti, stil care, trădează, de fapt, pentru cine lucrează şi, mai ales, ce urmăreşte. Bineînţeles că domnia sa are toată libertatea de a scrie despre orice subiect şi oricum, cu atât mai mult cu cât nu are nicio responsabilitate privind menţinerea unităţii sau comuniunii într-o comunitate bisericească. De regulă, în materialele sale de presă, doamna Mirela Corlăţan urmăreşte cu orice preţ senzaţionalul, inclusiv prin încercări de învrăjbire sau punere în contrast a unor ierarhi sau prin speculaţii gratuite în legătură cu presupuse atitudini contradictorii ale activităţii acestora.
Însă un păstor spiritual al unei comunităţi bisericeşti trebuie să adune nu să dezbine pe credincioşi, să vadă mai întâi lumina din oameni, nu să caute cu prioritate umbre spre a-i denigra.
În acest sens, vedem că doamnei Mirela Corlăţan îi este mult mai uşor să critice „taxe mari la botezuri şi cununii” în Bucureşti, decât să observe totala lipsă de transparenţă privind finanţarea unor publicaţii cotidiene care în mod sistematic atacă Biserica Ortodoxă Română.
Iar în legătură cu nedumeririle sale referitoare la înfiinţarea unei subredacţii a publicaţiilor Lumina în municipiul Cluj-Napoca, precizăm faptul că aceasta era necesară şi pentru că în oraşul de la poalele Feleacului se tipăreşte ediţia regională de Transilvania a ziarului Lumina al Patriarhiei Române. Probabil că răspunsul negativ primit de doamna Mirela Corlăţan la solicitarea sa de angajare la cotidianul Lumina cu mai mult timp în urmă nu a fost uitat. Se vede că scopul articolului nu este informarea publicului, ci denigrarea Bisericii.
În legătură cu opiniile exprimate de către domna Mirela Corlăţan în editorialul cu titlul Oaza verde de la Petru Vodă, apărut în Evenimentul Zilei din 23 februarie 2011, ţinem să precizăm următoarele:
Nu ne mai miră stilul doamnei Mirela Corlăţan de a-şi scrie editorialele referitoare la diferite aspecte ale vieţii bisericeşti, stil care, trădează, de fapt, pentru cine lucrează şi, mai ales, ce urmăreşte. Bineînţeles că domnia sa are toată libertatea de a scrie despre orice subiect şi oricum, cu atât mai mult cu cât nu are nicio responsabilitate privind menţinerea unităţii sau comuniunii într-o comunitate bisericească. De regulă, în materialele sale de presă, doamna Mirela Corlăţan urmăreşte cu orice preţ senzaţionalul, inclusiv prin încercări de învrăjbire sau punere în contrast a unor ierarhi sau prin speculaţii gratuite în legătură cu presupuse atitudini contradictorii ale activităţii acestora.
Însă un păstor spiritual al unei comunităţi bisericeşti trebuie să adune nu să dezbine pe credincioşi, să vadă mai întâi lumina din oameni, nu să caute cu prioritate umbre spre a-i denigra.
În acest sens, vedem că doamnei Mirela Corlăţan îi este mult mai uşor să critice „taxe mari la botezuri şi cununii” în Bucureşti, decât să observe totala lipsă de transparenţă privind finanţarea unor publicaţii cotidiene care în mod sistematic atacă Biserica Ortodoxă Română.
Iar în legătură cu nedumeririle sale referitoare la înfiinţarea unei subredacţii a publicaţiilor Lumina în municipiul Cluj-Napoca, precizăm faptul că aceasta era necesară şi pentru că în oraşul de la poalele Feleacului se tipăreşte ediţia regională de Transilvania a ziarului Lumina al Patriarhiei Române. Probabil că răspunsul negativ primit de doamna Mirela Corlăţan la solicitarea sa de angajare la cotidianul Lumina cu mai mult timp în urmă nu a fost uitat. Se vede că scopul articolului nu este informarea publicului, ci denigrarea Bisericii.
17.2.11
Biserica Ortodoxă Română ia atitudine! Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)
ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”
Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.
Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituția României, este misiunea Curții Constituționale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acțiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.
ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”
În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.
ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”
Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi și părinți, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.
ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”
Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidența voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.
13.7.10
RĂSPUNSUL PĂRINTELUI MIHAI VALICĂ CĂTRE BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI
Către Biroul de presă al Patriarhiei
Stimate Birou,
Pentru că mi-aţi pomenit numele, acum câteva zile, în comunicatul de presă „Drept la replică: Mult duh de răzvrătire şi puţin spirit realist, vă răspund următoarele:
- Nu am afirmat niciodată şi niciunde că nu doresc construcţia Catedralei Neamului, ba dimpotrivă, ca unul care am construit mai multe Biserici, nu am cum să fiu împotrivă. Îmi doresc mult să se construiacă această Catedrală şi să ne reprezinte şi ca naţie şi ca trăire ortodoxă. Tocmai pentru că sunt preot ortodox şi fac parte din naţia română am scris acel studiu şi am fundamentat biblic şi patristic importanţa construirii unei Biserici. Citiţi tot articolul, nu doar titlul!
- Este trist să constaţi că responsabilitatea preoţească este considerată „duh de răzvrătire” iar credinţa mea în intervenţia directă, dar tainică a lui Dumnezeu în contrucţia unei Biserici, chiar în momentele cele mai grele, este privită ca „puţin spirit realist”. Dacă se iau în calcul doar greutăţile, evidențele actuale de criză și realismul uman pe care le invocaţi, atunci un David realist ar fi fugit de Goliat, în cazul de faţă ar fi alergat la bancheri şi la cămătari. Nu de mai mult realism avem nevoie acum, ci de mai multă credinţă şi de un David nerealist...
- Opinia mea este că, chiar pentru început, să construieşti Catedrala Neamului cu bani de împrumut nu ne reprezintă credinţa şi nici neamul, care este foarte generos atunci când este vorba de Biserică, ci trebuie doar motivat şi îndrumat duhovniceşte şi nu pus sub presiunea băncilor. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a scos zarafii din templu cu biciul, iar administraţia Patriarhală îi aduce înapoi?
- Aţi scris că atitudinea mea este „incompatibilă cu preoţia”. Nimic mai fals. Tocmai preoţii sau profesorii de teologie, care iau parte activă la viaţa Bisericii, fie cu experienţa lor pastorală, fie cu fundamentarea teologică pentru contrucţia Catedralei Neamului, care „este o necesitate de ordin liturgic şi pastoral” fără îndoială, aceia sunt compatibili cu preoţia, dacă mai credem că Biserica cuprinde şi pe mirean şi pe preot şi pe episcop în mod simfonic şi sinergic. Cred că incompatibil cu preoţia este slugărnicia oarbă, minciuna, dezinformarea, necredinţa, păcatele de moarte, etc.
- Vă sfătuiesc, ca pe viitor, să nu mai minţiţi, deoarece sunteţi creştini şi unii chiar preoţi. De aceea ar fi bine să mergeţi la Prea Fericitul Patriarh şi să-i spuneţi că aţi minţit, răstălmăcind tendenţios articolul meu, să vă pocăiţi şi să luaţi cuvenita mustrare.
6.7.10
Apel către Patriarh şi Sfântul Sinod. Credincioşii de la Poiana Mărului sar în apărarea Părintelui Macarie, surghiunit de episcopul Epifanie Norocel
Monitorul de Vrancea a publicat azi, cand au inceput la Bucuresti lucrarile Sfantului Sinod, o stire privind situatia de la Poiana Marului. O redau aici:
“Credincioşi din şase comune vrâncene şi din alte şapte din judeţul Buzău, alături de primarii lor, au trimis o scrisoare Patriarhului României prin care-i solicită acestuia sprijinul pentru ca Macarie Beşliu (foto) să nu fie mutat de la Mănăstirea Poiana Mărului. „Preafericite Părinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să veniţi la Mănăstirea Poiana Mărului din comuna Bisoca, judeţul Buzău, să verificaţi care sunt motivele destituirii prea bunului Părinte Macarie şi a mutării sale fără niciun temei, fapt care duce la încălcarea gravă a Testamentului Cuviosului Vasile, cu mari riscuri de a zădărnici încrederea credincioşilor în Biserica oficială“, se arată în scrisoarea trimisă Patriarhiei.
În scrisoare, oamenii au povestit mai marilor bisericii române despre toate faptele mari realizate de Părintele Macarie, care după părerea lor ar trebui să rămână la locul său, motivat şi de faptul că ar fi avut o activitate ctitoricească nu numai în mănăstire, ci şi în împrejurimi. Astfel, Macarie a ajutat la renovarea Bisericii din comuna Jitia şi a construit din temelii Biserica din satul Dealul Sării, din aceeaşi comună. De asemenea, a cumpărat teren în comuna Vintileasca, în punctul Monteoru, în munţi, unde a pus temelia unui schit de călugări. Acum însă, Episcopia Buzăului ar dori să transforme Mănăstirea Poiana Mărului din mănăstire de călugări în mănăstire de maici pe motiv „că aceşti vieţuitori nu au prea multe flori prin curte“. Oamenii cred şi spun şi în scrisoarea înaintată Patriarhiei, că Episcopia doreşte „nişte măicuţe pe post de cameriste în acest colţ de rai, pe care ar vrea să-l transforme în casă de protocol a Episcopiei“. Cum cre-dincioşii nu mai doresc niciun fel de violenţă, aşa cum s-a întâmplat în luna iulie a anului trecut, apelează cu o ultimă speranţă la Patriarh.”, scrie Mioara Robu in Monitorul de Vrancea.
25.9.09
JUSTITIA DE LA BUCURESTI DISPUNE DARAMAREA UNEI BISERICI ORTODOXE. Se intampla in Berceni
Incredibil! Justiţia română dispune dărâmarea unei biserici ortodoxe din Bucureşti!
Într-o ţară cu o populaţie majoritar creştin-ortodoxă, ridicarea unui nou lăcaş de cult, ca urmare a cererilor credincioşilor, pe cheltuiala lor şi sub îndrumarea unor preoţi cu har şi spirit jertfelnic nu poate constitui decît o bucurie. Mai ales cînd este vorba de un mediu urban aglomerat precum capitala, o biserică ridicată în vecinătatea blocurilor concepute de fostul regim ateu în mod îngust materialist, adică strict funcţional, complet străine de Dumnezeu, o asemenea faptă merită măcar elogiată, dacă nu larg popularizată.
Iată însă că, în loc de aceasta, în anul de graţie 2009 noi, preotul paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi miile de enoriaşii din cartierul Berceni, ce locuim în blocurile S1, S2, A12, A14, A15 etc. etc., situate pe Str. Turnu Măgurele şi pe arterele învecinate, ne-am trezit somaţi printr-o aberantă hotărîre judecătorească (2775/15.05.2008), ce ne conferă tuturor umilitoarea calitate de „pîrîtă“, „sa desfiinteze pe cheltuiala proprie constructiile efectuate pe terenul în suprafata de 4232 mp, proprietatea reclamantei [Tatcu Varvara], situat în Bucuresti, str. Turnu Magurele nr. 244, fosta Gilaului nr. 22, fost Intrarea Gilaului nr. 8-10 şi 12 (colt cu str. Turnu Măgurele), sector 4“ (am păstrat nealterate ortografia şi punctuaţia Hotărîrii civile nr. 424 din data de 31 martie 2009, emise de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a civilă, dosarul nr. 5873/2007)!…
Ce contează, nu-i aşa, că în perioada 1980-2000 locul revendicat abia acum de T.V. era viran, cu buruieni de doi-trei metri înălţime, cu fierătănii, cu deluşoare de materiale de construcţie abandonate şi tone de gunoaie, fiind în „deplina şi liniştita posesie“ nicidecum a „numitei“ T.V., ci a cîinilor comunitari ai zonei?…
Ce contează, nu-i aşa, că din 1993-1994, prin eforturile Pr. paroh Grigore Mititean, conjugate şi prelungite apoi de cele ale Pr. paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi ale unora dintre credincioşii locuitori ai zonei, s-au obţinut cedarea suprafeţei în cauză de către Societatea Comercială de Construcţii pe Acţiuni CONSAL SA (cf. adresa nr. 1003/08.04.1996), apoi Hotărîrea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 135/2000, modificată prin cea nr. 57/29.03.2001 (din care cităm: „Art. 1 Se atribuie în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor terenul în suprafaţă de 5000 mp. situat în Str. Turnu Măgurele, sector 4, în vederea construirii unei biserici“)?…
Ce contează, nu-i aşa, că la 27.02.2003 P. Sf. Ep. Sebastian Ilfoveanul, în prezenţa unui sobor de preoţi şi a sute de credincioşi, a sfinţit locul ridicării viitoarei biserici?…
Ce contează, nu-i aşa, că de atunci pînă astăzi, prin donaţiile parohienilor şi cîteva sponsorizări, s-au făcut racordările necesare la apă potabilă, gaze şi electricitate, s-au consolidat zidurile şi acoperişul, s-au montat gresie, aparate de aer condiţionat şi o staţie de amplificare pentru asigurarea unor cît mai bune condiţii de participare, apropiate de standardele actuale, la slujbele şi ierurgiile specifice bisericii strămoşeşti?…
Domnilor aflaţi la putere ,
Noi nu sîntem specialişti în jurisprudenţă, dar ştim că, avînd frică de Dumnezeu şi dragoste de semeni, n-am fost niciun moment animaţi „de rea-credinţă“, cum sîntem acuzaţi, ori de avida poftă de a încălca un anumit „drept de proprietate“, necum de a viza „lipsa de folosinţă“ a cuiva - pentru care sîntem ţinuţi acum să plătim „despăgubiri“… Ne mirăm doar, dimpreună cu experţii numiţi chiar de adversarii noştri, de ambiguităţi privind adresa exactă, vecinătăţile, perimetrul şi celelalte detalii privitoare la un teren care, aproximativ, este suprapus aceluia pe care l-am primit de la primărie în folosinţă gratuită încă din primul an al acestui al treilea mileniu, cu binecuvîntarea episcopului locului.
Ne întrebăm, de asemenea: cui foloseşte actualul ansamblu de legi dacă prin aplicarea părtinitoare a unor prevederi „retroactive“ se lezează sutele de cetăţeni care vin, astăzi, duminică de duminică şi în zilele de sărbătoare la sfînta liturghie şi beneficiază de celelalte servicii religioase tradiţionale? Nu cumva, ca şi octogenara d-nă Tatcu V., avem şi noi ceva drepturi pe care, în graba sa vremelnică de a finaliza un dosar, judecătoria care a dat sentinţa civilă cu pricina ni le încalcă cu superbie, la fel ca pe vremea ateului N. Ceauşescu, care dorea - şi el cu legea-n mînă, desigur - dărîmarea cît mai multor biserici ortodoxe înălţate cu evlavie şi jertfelnicie?…
În consecinţă, vă rugăm să sprijiniţi comunitatea noastră de creştini (reprezentată deocamdată în anexă printr-un număr limitat de semnături, anume ale acelora care au participat la sfînta slujbă din 6 septembrie a.c., ulterior ea urmînd a fi completată), comunitate aflată la un pas de revoltă - căci aceasta îşi doreşte şi potrivnicul: învrăjbirea, ura, intoleranţa - şi, prin studierea voluminosului dosar al speţei şi de către alţi specialişti în drept decît aceia care s-au pronunţat, să se găsească şi o soluţie constructivă.
Rugîndu-ne neîncetat Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - patronii spirituali ai sfîntului nostru locaş -, Maicii Domnului, precum şi Sfintei Treimi pentru luminarea minţii şi a inimii tuturora, sperăm în înţelegerea slujitorilor celor mai înalte instituţii ale actualului stat european România dar ne adresăm şi dumneavoastră, creştinilor din România: sprijiniţi demersul nostru pentru stoparea aberantei hotărîri!
Vă mulţumim anticipat.
Prof. Mihai FLOAREA
24 September 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
