Sunt unii intelectualişti care recent se căznesc să atace creştinismul Mişcării Legionare de parcă ar fi descoperit călcâiul lui Ahile, lovitura de graţie înmormântării acesteia. Ei desigur au studii în străinătate şi nu oricum, ci cu burse evreieşti şi cu profesori atei, cosmopoliţi şi necredincioşi.
Ne dau lecţii de ortodoxie, de mistică şi de patriotism. Pentru ei un părinte Iustin e un “kamikaze legionar“, deci incompatibil cu Ortodoxia.
Ei vorbesc de “fanatism conspiraţionist“, “bubulism“, “programe secrete“, “primatul vicarial al Căpitanului“, “stahanovismul legionar“, “parazit religios al Ortodoxiei“, “druidul şef” (Codreanu) cu “tribul său“.
(poate nu ştie autorul expresiilor că “tribul” lui Codreanu a dat aproape toţi Sfinţii închisorilor comuniste; sau ştie, dar n-o recunoaşte!?)
Limbajul expresiilor de mai sus mi se pare însă foarte cunoscut. Nu e o noutate.
Aceleaşi atacuri abjecte foloseau anchetatorii anilor 50 cu deţinuţii: “kamikaze“, “violenţe legionare“, “fascişti“, “terorişti“, “bandiţi şi duşmani ai poporului“. Cu deosebire că ăia se chemau Nicolski (Grunberg), Vasile Luca sau Teohari Georgescu (jidani), iar ăştia se cheamă un Mircea Platon, Fedorovici, Racu et.comp.
Bine v-aţi găsit perechea, domnilor tovarăşi!
Puneţi şi voi umărul la denigrarea mişcării ce a dat Sfinţii închisorilor comuniste, alături de evreii ce-au sărit ca arşi de cântecul recent al maicilor de la Petru Vodă.
Dar ce e şi mai interesant e faptul că atacurile voastre murdare şi lipsite de orice seriozitate ştiinţifică – nu mai vorbesc de bun simţ – vin în urma lansărilor de carte, interviurilor şi conferinţelor avute de unii bătrâni legionari, adevăraţi sfinţi în viaţă. Aceste mizerii, aruncate peste jertfele curate ale celor morţi în închisori şi peste obrazul brăzdat al celor ce încă trăiesc, vă descalifică din orice treaptă de gânditori creştini. Locul vostru e lângă eşafodul moral al marilor criminali din spatele torţionarilor. Cel puţin Eugen Ţurcanu şi-a cerut iertare înainte de a fi împuşcat, victimelor sale, Sfinţii legionari de la Piteşti.
Diferenţa acestor cârtiţe de azi de cei de ieri, e argumentul “creştin” ce-l folosesc. Dacă ieri legionarii erau acuzaţi că sunt creştini până la moarte şi nu se leapădă de Hristos nici cu preţul vieţii (vezi cazul lui Niţă Cornel din Piteşti), azi sunt acuzaţi de urmaşii torţionarilor că… nu sunt creştini!
