La 65 de ani de la atacarea Uniunii Sovietice de catre Germania hitlerista, circumstantele declararii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si consecintele conflagratiei - cu "bataie" pana in prezent - sunt departe de a fi lamurite. Cu o singura exceptie: istoricii admit la unison ca evenimentele pe care le-a adus ziua de 22 iunie 1941 au schimbat fata lumii. In rest, se stie: opiniei publice i s-a inculcat, decenii la rand, ideea ca Hitler a fost agresorul, adevar axiomatic din moment ce armata germana a lovit prima, prin surprindere; desi fusese prevenit, in repetate randuri si pe diferite canale, ca URSS va fi atacata, inclusiv cu indicarea datei exacte, Stalin a refuzat sa creada, fiindu-i imposibil sa-si imagineze ca germanii vor incalca pactul Ribbentrop-Molotov (care le dadea partenerilor mana libera in sfera de interese a fiecaruia, precizata in anexa secreta); pus in fata faptului implinit, dictatorul de la Kremlin ar fi suferit un soc atat de puternic incat s-ar fi izolat in "datcea" - vila personala de la Kuntevo, langa Moscova, neprimind pe nimeni zile in sir; dupa incheierea razboiului, Stalin a refuzat sa primeasca, la 24 iunie 1945, marea parada a Victoriei desfasurata in Piata Rosie, el, Comandantul Suprem, asistand pur si simplu ca spectator la onorurile care i se acordau loctiitorului sau la comanda, maresalul Gheorghi Jukov, delegat de seful suprem! Zeci de ani s-a afirmat, pe toate canalele, ca Armata Rosie a fost surprinsa pe picior gresit atat ca nivel al dotarii, cat si prin precaritatea pregatirii cadrelor de comanda, cele ramase dupa decimarea elitei militare in timpul "Marii Epurari" din 1936/1937, cand au fost ucisi maresali ca Tuhacevski, Yakir sau Blucher, impreuna cu generali si ofiteri - in total peste 40.000 de "epurati". S-a vorbit despre mediocritatea lui Stalin in calitate de comandant, a fost speculat gestul sau de a-si anunta intentia de a se retrage din viata publica, fiind implorat de acoliti sa ramana... S-au scris biblioteci intregi despre Hitler si Stalin, despre premisele izbucnirii razboiului si mondializarea conflagratiei, despre configuratia lumii postbelice si viitorul acesteia. Au fost stoarse pana la ultima picatura sursele, au fost date replici unor interpretari, au aparut replici la replici, punctele de vedere s-au decantat, s-au asezat cu timpul. S-ar fi parut ca, in afara de prezentarea cate unui document din arhivele occidentale, desecretizat intre timp, nu mai poate aparea nimic care sa zguduie ideile si opiniile incetatenite de ani buni. Nimic care sa puna sub semnul intrebarii tot ce s-a scris si spus despre preliminariile ultimei conflagratii mondiale. Nimic serios! Si, totusi, acest fapt s-a produs.
Un "defector" celebru
Victor Suvorov, pe numele adevarat Viktor Bogdanovici Rezun, a fost militar de cariera, ofiter in serviciul de spionaj al Armatei Rosii, faimosul GRU, despre care se spun lucruri chiar mai infioratoare decat despre KGB. A absolvit Academia GRU, dupa ce a facut liceul militar si o scoala de ofiteri de front. A invatat sa fie extrem de atent la amanunte, sa le coroboreze, sa caute sensurile unor fapte aparent insignifiante, sa nu se increada in aparente. A lucrat o vreme in arhive militare si a citit - si copiat - o cantitate impresionanta de documente. O lectie din adolescenta, cand a pus unui profesor (militar) o intrebare care l-ar fi putut costa mult, i-a salvat cariera invatandu-l sa observe si sa gandeasca fara sa se dea in vileag in bolnava lume comunista sovietica, in tiparele paranoiei in care a fost turnata, atata amar de vreme, si societatea romaneasca. Intr-un moment prielnic, Victor Suvorov, agent GRU si anticomunist pana in maduva oaselor (nu este nimic paradoxal, au mai fost si altii in aceeasi situatie, de exemplu generalul Grigorenko), "defecteaza". Adica trece de partea cealalta. "Ramane", cum s-ar zice, in cazul sau, in Marea Britanie, unde va fi profesor universitar. Se intelege ca justitia sovietica il va condamna in contumacie. La moarte, desigur. Rezultatul cercetarilor si, mai cu seama, al deductiilor sale se va materializa, pentru cititorul roman, in trei lucrari de exceptie, fiecare fiind un best-seller, scrise in anii '90, si anume (in ordinea cronologica a versiunilor in limba romana): "Spargatorul de gheata" (aparuta la Editura Polirom, Iasi, 1995), cu subtitlul "Cine a declansat al Doilea Razboi Mondial?", "Ultima republica. De ce a pierdut Uniunea Sovietica al Doilea Razboi Mondial?" (idem, 1997) si "Ziua M. Cand a inceput al Doilea Razboi Mondial?" (1998, aceeasi editura; toate cele trei traduceri, excelente, apartin lui Radu Parpauta).
Istoricul neconventional
Cartile lui Suvorov sunt de-a dreptul buimacitoare. El nu este istoric in sensul clasic al termenului, nu asteapta, adica, sa descopere sau sa fie descoperit un document ca sa puna cap la cap fapte indeobste cunoscute in buna parte, pentru a stabili logica unor actiuni ce par ilogice la prima vedere. Nu este nici istoric militar in sensul curent al termenului: absolvent de istorie care abordeaza domeniul faptelor militare. Suvorov este ofiter, familiarizat cu tactica si strategia Armatei Sovietice. A lucrat o vreme in arhivele militare dar, constient ca "... in Uniunea Sovietica arhivele au fost curatate de mult si cu minutie, iar ce a ramas este aproape inaccesibil cercetarilor", s-a hotarat sa nu foloseasca decat in foarte mica masura materiale sovietice si germane provenind din acest izvor. "Principala mea sursa - afirma Suvorov - sunt publicatiile sovietice. Chiar si numai acestea sunt pe deplin suficiente ca sa-i puna pe comunistii sovietici la stalpul infamiei si sa-i aseze pe banca acuzarii, alaturi de fascistii germani, ba chiar inaintea lor. Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Trotki, Stalin, toti maresalii sovietici din timpul razboiului. Insisi comunistii recunosc ca ei, cu mainile lui Hitler, au dezlantuit razboiul in Europa si au pregatit o lovitura prin surprindere asupra lui Hitler, ca sa cucereasca Europa distrusa de el. Valoarea spuselor mele
tocmai in aceasta consta: criminalii insisi vorbesc despre crimele lor" ("Spargatorul...", pag. 12).
