Oprescu a reamplasat Crucea Mineriadei si Kilometrul Zero al Libertatii. Intr-un colt al Pietei Universitatii, fara fundatie, cu riscul de a se darama

Cum a distrus Voinea dosarele Revoluţiei şi Mineriadei.

Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei rămân, după 20 de ani, două mari semne de întrebare. Cele două dosare au fost obstrucţionate constant prin influenţa politicului, chiar şi când impresia generală era aceea că se lucrează susţinut pentru pedepsirea vinovaţilor.

A fost, de fapt, schimbarea de tactică pe care sistemul a adoptat-o exact la momentul potrivit: după apatia scandaloasă din perioada '90-'96, la români a prins perfect iluzia unei Justiţii care goneşte cu motoarele turate la maxim către un „finiş" glorios, în care închisorile vor deveni neîncăpătoare pentru vinovaţii rămaşi nepedepsiţi.

O STRATEGIE DE IMAGINE

Personajul principal al acestei strategii a fost procurorul Dan Voinea, căruia i s-a creat imaginea unui luptător neînfricat şi neobosit în slujba dreptăţii, singurul capabil să finalizeze nişte dosare de asemenea amploare. Activitatea lui Dan Voinea este, la prima vedere, cu adevărat impresionantă: a audiat sute de martori, a întocmit zeci de rechizitorii şi le-a trimis în instanţă, a început urmărirea penală faţă de mai multe nume grele implicate în Revoluţie şi Mineriadă, inclusiv Ion Iliescu, şi a redeschis, în 2004, Dosarul Revoluţiei, tocmai cu câteva zile înainte de prescripţia faptelor.

Dincolo de prima impresie, acţiunile întreprinse de Dan Voinea sunt însă dominate de o serie de greşeli uluitoare, care conduc spre o concluzie extrem de plauzibilă: în spatele unor acţiuni care creau aparenţa că în cele două Dosare se lucrează intens, procurorul Dan Voinea bloca în mare parte rezolvarea dosarelor prin greşeli făcute în momente-cheie.

PILDA LUI GENICĂ BOERICĂ

Mihai Popov, procurorul care a creat „Dosarul Mineriadei" în 1997, oferă o pildă în loc de răspuns, atunci când este întrebat despre acest subiect: „Situaţia lui Dan Voinea e asemănătoare cu cazul lui Genică Boerică. Ăsta era un fel de cap de mafie, la Craiova, şi fiind el arestat a făcut un bilet către locotenenţii lui. Subofiţerul din paza arestului a interceptat biletul şi s-a dus cu el la şeful lui. Drept pentru care şeful a luat măsura să spună: «Uite cât de vigilenţi sunt subofiţerii noştri, uite ce voia să facă nenorocitul de Genică Boerică». Şi a publicat bileţelul în ziar. Prin urmare, Genică Boerică, din arest, şi-a transmis mesajul prin presă. Poate pe aici trebuie să căutaţi un început de răspuns".

Procurorul care i-a acuzat pe soţii Ceauşescu

Procurorul Dan Voinea este originar din oraşul gorjean Târgu-Cărbuneşti şi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti în 1977. La Revoluţia din decembrie 1989, în calitate de procuror la Direcţia Procuraturii Militare, a fost cel care le-a prezentat învinuirile soţilor Ceauşescu în cadrul celebrului proces de la Târgovişte.

În baza acestui fapt, mulţi spun că Voinea era incompatibil să preia „Dosarul Revoluţiei" în 1997. Din 1997 până în 2001 Dan Voinea a fost şeful Secţiei Parchetelor Militare, iar între 2006 şi 2009, când s-a pensionat, a fost adjunct la conducerea aceleiaşi instituţii.

Incredibila serie de greşeli marca „Dan Voinea"

Dan Voinea a început să lucreze în cele două dosare în 1997, imediat după venirea la putere a Convenţiei Democrate şi a lui Emil Constantinescu, cel care promisese în campania electorală că va aduce în faţa instanţei vinovaţii pentru ororile de la Revoluţie şi de la Mineriadă. Prima mutare pe care „regimul Constantinescu" a făcut-o în acest sens a fost tocmai numirea lui Dan Voinea în fruntea Parchetelor Militare, la 10 septembrie 1997.

Acesta a infirmat toate soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date în perioada 1990-1996 în dosarele care priveau evenimentele din decembrie 1989 şi a creat ceea ce avea să se numească, generic, „Dosarul Revoluţiei". Dan Voinea a demarat, astfel, o serie de cercetări în oraşele unde au fost cele mai multe victime şi a alcătuit zeci de rechizitorii pe care le-a trimis în instanţă, reuşind să îşi creeze o reputaţie excelentă.

Trimiterile în judecată a zecilor de învinuiţi erau prezentate presei ca nişte mari victorii, dar prea puţină lume a urmărit apoi traseul rechizitoriilor, cea mai mare parte a lor fiind restituite din cauza unor vicii grave de procedură. Prea puţini dintre cei învinuiţi au ajuns până la urmă să fie judecaţi. În plus, exceptându-i pe generalii Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, cercetările lui Dan Voinea din acea perioadă au ocolit numele grele implicate în Revoluţie, precum Ion Iliescu. Voinea s-a concentrat în special pe represiunea de dinainte de 22 decembrie, deşi după această dată numărul victimelor a fost mult mai mare. După fuga Ceauşeştilor au murit în România 957 de oameni. În total, în zilele tulburi ale acelui decembrie au fost ucişi 1.116 oameni.

În acest fel, „emanaţii" Revoluţiei, care au acţionat după decolarea elicopterului de pe acoperişul Comitetului Central, n-au fost în niciun fel vizaţi de justiţie în acea perioadă.

Un caz concret îl reprezintă „Dosarul Sibiu", unde s-a trâmbiţat dreptatea în numele celor 99 de morţi din oraşul transilvănean prin trimiterea în judecată, la 2 august 1999, a colonelului Aurel Dragomir, a căpitanului Francisc Tobă şi a civilului Nicolae Coşconea. Dosarul a fost restituit însă la scurt timp pentru vicii grave de procedură şi se mai află şi astăzi la Parchetul Militar în aşteptarea unei soluţii din partea procurorilor.

George Roncea despre mineriadele anti-România

Victimele mineriadei eliminate la TVR de inculpaţii în procesul mineriadei: CTP, Petre Roman şi Răzvan Theodorescu. CNA?

O “Editie speciala” a TVR, in care urma sa se discute despre evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, in format “fata in fata”, fostii studenti si fosta putere, a adus in platou doar autorii diversiunilor si manipularilor din acele zile, de la propagandistul FSN si apologet al violentei minerilor in ziarul Adevarul, scremutul “procuror al natiunii” Cristian Tudor Popescu, la presedintele TVR de atunci, cunoscutul idolatru al lui Iliescu-KGB Razvan Theodorescu, si responsabilul numarul doi de crimele fortelor de ordine si ale minerilor, fostul prim-ministru Petre Roman, cu totii inculpati in Dosarul Mineriadei. De partea cealalta, a victimelor mineriadei, cel mai probabil la presiunile “mogulului PSD” Sasha Sassu si ale celor trei figuri numite, invitatul special George Roncea, organizator al manifestatie maraton din Piata Universitatii, agresat, arestat si incarcerat ilegal de fortele mineresti si de securitate ale Guvernului FSN Iliescu-Roman, a fost rugat de realizatorul emisiunii, Mihai Voicu, sa nu mai participe. In locul lui a fost adus Emil Constantinescu, cel care, timp de patru ani cat a fost presedinte, nu a facut nimic pentru pedepsirea vinovatilor in Dosarul 13-15 iunie. O aparitie jalnica, chiar penibila, daca mai notam si ca l-am prins cu ciocul vopsit, parca pentru a completa costumul fistichiu al insuratelului de manelista Petre Roman.

Este mai mult decat jenant ca, la 20 de ani de cand, chiar in Piata Universitatii, s-a militat pentru o Televiziune libera si independenta, un realizator profesionist sa fie silit sa elimine in ultimul moment un invitat, martor principal al macelului mineresc, in favoarea raspandirii in masa a acelorasi minciuni si intoxicari spuse timp de 20 de ani, pe banda, chiar de catre cei responsabili in mare parte de inscenarea “loviturii de stat” din 13 iunie si a violentelor si crimelor care au urmat in zilele de 14 si 15 iunie 1990. Nici macar o interventie nu a fost in contradictoriu, pentru a se afla macar o farama de adevar, pe tot parcursul emisiunii. De ce nu au fost invitati si Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, inginerul Ioan Manucu, cel care a intrerupt trenurile cu mineri la Craiova, Dumitru Iuga, liderul sindicatului TVRL, si altii si altii??? Lipsa de echidistanta a emisiunii – in care “ei” se sustineau intre “ei” – a fost frapanta. Iar Marian Voicu a ajuns sa intretina (pentru ce?), intr-o discutie anosta si chinuita, niste personaje, care, intr-un adevarat stat de drept, ar fi trebuit pana acum sa raspunda in fata legii pentru actelor lor. De la adevar pana la minciuna e un lat de palma. TVR nu a reusit sa-l treaca, nici dupa 20 de ani. Pacat de meserie, pacat de terfelirea in noroi a adevarului, inca imbibat de sange nestins.

Victor RONCEA

Iliescu, scos de sub urmarire penala in dosarul 13-15 iunie 1990

Procurorii DIICOT au emis miercuri o ordonanta prin care l-au scos de sub urmarire penala pe Ion Iliescu pentru evenimentele din data de 13 - 15 iunie 1990.

Si ceilalti 30 de invinuti pentru subminarea autoritatii statului din acelasi dosar au fost scosi de sub urmarire, anunta un comunicat DIICOT remis Ziare.com.

"La data de 10 martie 2009, procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism au dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului Iliescu Ion, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de subminarea puterii de stat, acte de diversiune si comunicarea de informatii false", se arata in comunicat.

Scoaterea de sub urmarire penala a fost data si pentru alti 30 de invinuiti, cercetati pentru savarsirea infractiunii de subminarea puterii de stat. Procurorii au cercetat evenimentele din 13 - 15 iunie 1990.

"Prin aceeasi ordonanta au fost dispuse solutii de incetarea urmaririi penale si respectiv, neinceperea urmaririi penale fata de alte persoane", se mai arata in comunicatul DIICOT.

In data de 13 iunie 1990, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu a intervenit personal de cinci ori in desfasurarea efectivelor de lupta din timpul mineriadei din 1990, se arata in Jurnalul de lupta al Armatei in Garnizoana Bucuresti din perioada 13-15 iunie 1990.

www.ziare.com
Imagine preluată de pe mineriada.org.