"Revoluţia" - văzută de o ţărancă din Ţara Făgăraşului

"M-as imbraca frumos si m-as duce la „revolutie” ca la parada! O parada de rumani mandri, demni, faini, cinstiti! M-as duce ca la spovedit: nu ca sa zic ce imi face, ori ba,  vecinul/statul/neamul/omenirea . Ci ceea ce i-am facut eu, ori nu i-am facut! Si sa ma caiesc! Cine is io sa dau cu piatra? Io dau Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezau ce i a lui Dumnezau! As instiga chiar, la parada asta de rumani frumosi, in costume populare, ori numai cu tricolorul la piept, in palton, cu palarie si manusi! Toata lumea s-ar incolona, is gata sa pui ramasag cu oricine! Si-apai, cu  rumanii frumosi, intelepti, stand drept in fata lor, cu ochii stralucind a Romanie adevarata, nu le-ar fi rusine sa isi mai bata joc de noi?... Si daca nu le-ar fi rusine, eu tot m-as intoarce acasa, linistita ca am facut revolutia mea... nu a altora!  Are Dumnezau grija ca toti sa dea socoteala! Stiti voi pe vreunul care sa fi trait vesnic in rautati, minciuna si nepretuire? Al de Sus are grija de fiecare! M-as intoarce acasa la noi si m-as duce la scoala sa le povestesc copiilor cat de frumosi is de fapt rumanii nostri, aia pe care nu ii mai vedem pe la televizor. Aia care stau cu minti si cu minte prin sate, prin orase, cu prestanta si lumina in suflete, in priviri, in atitudine! Si le-as mai spune ca hai mai mare revolutie e aia pe care o faci la tine in suflet, cand pui acolo randuiala! Si cum de acolo izvoraste in afara toata frumusetea omului: cand e liniste, pace si lumina inlauntru!  Io de murit nu is gata sa mor decat pentru Domnul! Ca Ii singurul in care crez pana la moarte si dincolo de ea! Asa simplu, da!  In rest nu is gata sa rastignesc pe nimeni... Imi vad, cum ma pricep mai bine, de treaba ce mi a fost harazita: si pe furtuna si pe vreme buna! Ca o sa vina o vreme, cand o sa am si eu de dat socoteala mea... "

Sursa: Tara Fagarasului

Poveste adevărată din Mândra-Făgăraş, 21 mai 2011 - pe la ora la care pancarte publicitare anunţau pe tot mapamondul: sfârşitul lumii

Unii au o vacă gata să fete. Alţii o cloşcă pe ouă... Unii trebuie să pună ceapa, alţii să ude neapărat în grădină dimineaţa şi seara, alţii... te miri ce motiv "de importanţă vitală" îţi invocă pentru a evita orice plecare de acasă. Astăzi, pe o uliţă din Ţara Făgăraşului un taur de bivol a dat de pământ cu un bătrân de peste 80 de ani. Speriat, cu hainele rupte, zgârieturi şi un picior umflat, le spunea oamenilor care îl adunau de pe jos ca să-l ducă la Urgenţe: "să mai aşteptăm oţâră, că poate nu-i aşa de rău... nu de alta, dar am fân cosit în grădină pe jos şi să nu-l plouă dacă tribe să stau la spital mai mult "! Noi, ăştia mai tineri am râs. Ni s-a părut o glumă şi ne-am bucurat că dă semne clare că nu şi-a pierdut cunoştinţa... Vecinii mai bătrâni nu l-au contrazis. L-au înţeles şi l-au aprobat pe tăcute... O bătrână mulţămea Bunului Dumnezău că n-o fost mai rău... un prieten de aceeaşi etate al bătrânului ne lasă, însă, pe toţi cu gura căscată: "să ne hie învăţătură de minte să nu mai lăsăm lucru negătat, că ute ce ni să poate întâmpla şi rămâne treaba nefăcută de păţim ruşine". Nenea Liţă a plecat în cele din urmă la spital, că "împunsătura de taur nu-i de joacă"... Când se urca în maşină încă organiza vecinii: " Nelu să închiză găinile şi să dea de mâncare la câne, Leana să scoaţă tot din priză de prin casă în caz că vine vreme mare şi Nepotu să adune fânu şi să-l bage în şură. Şi să-i spuie lu Poştăriţa ce-am păţit, ca să-mi ţâie pensia...Şi să vorghească cineva cu ciurdaru să puie la taur un lanţ de picior să să ferească lumea când îl vede şi..."  n-am mai auzit că au închis uşa şi au demarat în trombă spre spital! La bătrânii noştri rânduiala îi rânduială şi trebe făcută că altfel nu pot nici muri liniştiţi! Majoritatea au hainele "de moarte" pregătite într-o faţă de pernă în camera dinainte şi lăsate indicaţii clare despre cum trebuie gătită casa la priveghi, când le calcă pragul "atâta lume"... Pe nici unul nu-l uimeşte sfârşitul - astăzi am înţeles foarte clar acest lucru. Atâta doar, că, uneori, nu apucă să puie rânduială în toate! E singura lor dramă...

UPDATE: mai târziu, în aceeaşi seară, taurul a omorât un bărbat tânăr şi a băgat în comă alţi doi... încă un semn clar că trebuie să conştientizăm că sfârşitul nu ne lasă niciodată să ne mai întoarcem înapoi, să putem face rânduială şi să măturăm, ca să lăsăm curăţenie în urma noastră (poveste adevărată din Mândra, 21 mai 2011 - pe la ora la care pancarte publicitare anunţau pe tot mapamondul: sfârşitul lumii)

Sursa: http://lapasprintarafagarasului.blogspot.com/