E Post mai baieti, ce v-a apucat de va luati la cearta sa rada rusoii de voi. Si nu inteleg cine cu care are probleme.
ce daca sunt mai multe organizatii de basarabeni? Ce daca unii sunt, firesc, membri ai unor partide? Cred ca au acest drept constitutional pana si cetatenii (vremelnicei) R.M.
Diabolizarea reciproca va loveste pe toti, iar atacurile la persoana nu fac decat sa va scada la gramada credibilitatea. Cred ca va pierdeti timpul inutil in dispute sterile, alimentate din orgolii de neinteles la varsta voastra.
Imi cer scuze ca intervin in "dialogul" vostru, imi permit sa comentez deoarece am calitatea de fondator si - la un moment dat - unul dintre conducatorii Ligii Studentilor din Romania, organizatie cu caracter anticomunist combatant care intrunea studentii principalelor centre universitare din Romania - cel putin 30 000 cu carnet si cotizatie si inca vreo 60 000 sustinatori. Pana una alta toate organizatiile basarabenilor din Romania, cate or fi ele, legal sau nu constituite, nu cred ca pot aduna sau proba faptul ca au mai mult de cateva sute de sustinatori.
Desi cred ca sunt totusi vreo cateva mii de tineri basarabeni la studii, sau cu alte treburi, pe aici prin Romania. Sunt convins ca printre ei se afla cativa de exceptie, cu rezultate in plan universitar comparabile studentilor romani bastinasi.
Poate nu sunt intotdeauna lideri innascuti printre ei si poate nu cei mai buni la invatatura ajung sa conduca. Poate nu toti cei care au un IQ ridicat sau un nivel de cunostinte adecvat sunt capabili sa construiasca o organizatie, sa faca un proiect sau sa creeze un curent civic.
Asa ca, deseori, in plan civic sunt valizi doar cei mai reactivi, nu neaparat cei mai buni. O spun din chiar perspectiva mea, personala. Cred ca ar trebui sa va concentrati mai degraba pe ideea asocierii intre voi decat pe disociere.
Pana una alta eu observ ca transferati disputele politice de la Chisinau la Bucuresti sau aiurea. Ma indoiesc insa ca la varsta voastra chiar stiti cu ce se mananca politica, fie ea de Dambovita sau de Bac.
Si la Bucuresti si la Chisinau sub stratul murdar al disputei politice clocotesc butoaie cu jeg, iar miasmele otravitoare ale politichiei nu vad cum v-ar putea atrage, decat doar daca aveti nasul foarte tare si va place putoarea sufuroasa...
Si noua, acum vreo 20 de ani, ne-a fost foarte greu sa strangem zeci de ligi si asociatii intr-un organism mare, Liga Studentilor din Romania. Si asta in conditiile in care liderii care au generat acest proiect aveau deja la activ puscarie, cafteala incasata de la minerii si securistii lui Ilici si duceam in carca totodata prestigiul Pietei Universitatii, cea mai consistenta manifestare anticomunista in plan european din ultimele decenii.
Ce aveti de fapt de impartit, voi cei care va aflati in Romania la studii? Daca va luptati pentru Basarabia, daca miza voastra reala este dragostea de Romania, ce va impiedica sa va uniti fortele si asa precare, sa va adunati trei zile intr-un loc, (asa am facut si noi candva), sa va certati pana nu mai puteti sa varsati raul din voi si apoi sa va strangeti mainile si sa faceti cu totii ceva Pentru Romania, nu pentru mamaleone, pentru mai stiu eu ce pricajit de partidulet de te miri unde?
Sunteti generatia de maine a Basarabiei, dar va ancorati inca in trecutul si mizeria politica a unui Chisinau care este pe duca. Nu inteleg cum de va lipseste viziunea (geo)politica, voi care sunteti de regula atat de senzitivi la marile miscari din spatiul Rasaritean. Daca un colos cum este Ucraina sta sa plesneasca, va imaginati ca R.M va fi vesnica?
Voi care stiti a citi in limba rusa, chiar nu vedeti ca se intampla in spatiul acela care a fost atata vreme o puscarie a popoarelor, un moloh al Raului caruia i-a sunat ceasul?
Daca va asumati o responsabilitate - cea a conducerii si organizarii generatiei voastre catre un proiect identitar, de ce nu coborati din abstractie (si din futilitatea unor certuri juvenile) si nu va adunati pentru a concepe un plan comun, valid, pragmatic care sa devina cadru de lucru pentru cei care vor veni dupa voi.
Studentia nu e vesnica, statutul pe care il aveti astazi este efemer. In loc sa va aruncati pietre in cap unii altora, mai bine construiti o temelie, o fundatie pentru Basarabia, pentru copiii care au nevoie de Limba si de Istorie pentru a-si defini identitatea, care au nevoie de cultura si spiritualitate pentru a se intregi ca persoane responsabile care inteleg si isi asuma enormele jertfe ale atator eroi ai acestui Neam.
E plin de sangele si de oasele buneilor nostri pamantul Basarabiei, pamantul Romaniei, fiecare palma de loc este indesata cu morti. Macar acum in Post, in intervalul rememorarii Jertfei supreme, amintiti-va de generatiile trecute de romanii care s-au jertfit pentru ca noi sa vorbim inca in romaneste, sa ne bucuram de o oarecare libertate, amintiti-va de alti tineri studenti, ca si voi, care au sfintit acest pamant al Romaniei prin moartea lor martirica - un Gafencu, un Vulcanescu, oameni care au definit dimensiunea tragica a existentei romanesti, tineri care au dus pe verticala, catre cer, marturia luptei pentru neam, pentru tara si credinta...
Cei care va imboldesc din spate, cei care va dezbina, sunt cei care vor sa va controleze, sa va transforme in dusmani, sa va epuizeze energia si buna credinta, si sa va termine ca generatie. E nevoie oare sa va spun eu cine sunt aceia care va lucreaza, eu cel care am fost la vremea mea, demonizat de aceleasi forte pentru ca organizam trasee ale cartii romanesti catre Basarabia, pentru ca am (re)desenat un Drum al Crucii de la Chisinau la Bucuresti, pentru ca organizam proteste in fata Ambasadei Rusiei la Bucuresti in care ceream rusoilor sa-si mute cizma din Basarabia, care am scris pana mi-a cazut mana din umar, de aproape doua decenii, despre Basarabia si Bucovina, despre pamantul neamului meu de unde a fost izgonita bunica mea, cea care, din copilarie, mi-a insurubat numele Basarabiei in minte?
Imi cer iertare inca odata pentru Apelul acesta al meu, dar acest forum, dedicat unui concept identitar de colosala importanta, Reintregirea Romaniei, ar trebui sa devina un factor de unire iar nu dezbinare, cred eu.
" Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata" (Ioan XI, 25)
6.3.09
Foştii deţinuţi politici nu mor. Interviu cu preşedintele AFDPR, dl Octav Bjoza
Octav Bjoza, presedintele filialei Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din judetul Brasov, a fost ales dupa decesul lui Constantin Ticu Dumitrescu presedinte interimar al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici. Asociatia "15 Noiembrie 1987" a propus Guvernului Romaniei si nominalizarea fostului detinut politic Octav Bjoza in Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). "Domnul Octav Bjoza este o personalitate de o moralitate ireprosabila, care s-a evidentiat in mod deosebit prin actiunile sale in slujba respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a pastrarii in memoria nationala a valorilor rezistentei anticomuniste din Romania. Consideram ca prezenta unui fost detinut politic in Colegiul CNSAS ar fi o dovada de recunostinta aratata celor care au infruntat rigorile temnitelor comuniste", se mentioneaza intr-o luare de pozitie a asociatiei muncitorilor brasoveni anticomunisti.
Va rog sa spuneti cititorilor nostri cate ceva despre suferinta dumneavoastra din inchisori.
Sa nu va imaginati ca aveti in fata dumneavoastra pe unul dintre cei mai mari luptatori anticomunisti, si nici pe unul care ar fi suferit cel mai mult, dar cu certitudine pe unul cu curaj si care cunoaste fenomenul din interior. Am facut parte dintr-o organizatie anticomunista, intitulata "Garda Tineretului Roman" din Brasov, majoritatea sagunisti. Am fost condamnati la pedepse intre 15 si 25 de ani de munca silnica in 10 octombrie 1958. Erau la un an si ceva dupa Revolutia din Ungaria, si din acest motiv, ca sa intre spaima in populatie, s-a trecut la aplicarea unor pedepse exemplare. Se pare ca a fost primul proces din Romania la care s-au aplicat pedepse atat de grave unor persoane atat de tinere, pentru ca unii dintre noi nu aveam 18 ani impliniti. Cei 15 am insumat 232 de ani de munca silnica, plus 150 de ani de degradare civica, confiscarea totala a averilor, parintii dati afara din serviciu, etc. Eu am fost condamnat la 15 ani, munca silnica, am executat doar patru dintre ei, si in cei patru ani am trecut prin 14 securitati, inchisori si lagare de exterminare, cum le spuneam noi, pentru ca intr-adevar foarte multi dintre noi si-au pierdut viata din cauza foamei, a batailor, a lipsei unor conditii minime de igiena si de asistenta medicala. Chiar langa mine au murit vreo 10, in aceeasi celula. Asta spune foarte mult.
Mai suntem cateva mii
Care este situatia fostilor detinuti politici astazi, dupa 1989?
S-au avansat cifre, poate pentru unii prea mari, sau unele prea mici, daca ii veti intreba pe cei care ne-au trimis la moarte, bolsevicii si urmasii lor de azi, s-ar putea sa spuna, unii dintre ei, ca n-am fi fost mai deloc. Cand este vorba de istorie, nu prea am existat. Cand este vorba sa primim niste reparatii morale in primul rand, si materiale, in al doilea rand, nu se poate ca am fost cam multi. Este trist, situatia noastra, biologic vorbind, este si mai trista, pentru ca am ramas foarte putini, in judetul Brasov, dintre cei care au facut efectiv inchisori si lagare de exterminare, nu mai traim nici macar 100, iar la nivel de tara cred ca sub 3000. Iar reparatiile morale nu s-au facut nici acum, dupa 19 ani de la "evenimentele din decembrie 1989" - asa imi place mie sa le spun. Iar reparatiile materiale sunt jenante. Ca sa fiu si mai concret, as preciza, fara modestie, ca in urma cu 50-60 de ani noi nu ne-am ridicat impotriva tancurilor sovietice, nu ne-am ridicat impotriva instaurarii comunismului pentru eventuale drepturi castigate mai tarziu... Este o rusine. Parlamentul Romaniei in anul 2004, prin acea "Lege a recunostintei", pe care eu o numesc a nerusinarii parlamentare, a ignorantei, ne-a adus cele mai grave ofense, cele mai grosolane jigniri posibile, adica sa fiu si mai concret, noua ni s-au luat pamanturile si casele, iar celor din decembrie 1989 li s-au dat. Vreau sa fiu foarte clar si in aceasta privinta, nu am absolut nimic impotriva adevaratilor revolutionari din decembrie 1989. Sau si mai mult, impotriva martirilor si a urmasilor acestora, ci impotriva falsilor "revolutionari".
Credeti ca Parlamentul actual ar putea repara aceasta situatie in sensul adoptarii unei noi legi?
Am visat la o noua lege care sa aduca la acelasi numitor comun mai multe categorii, cum ar fi veteranii de razboi, luptatorii din munti, fostii detinuti politici, participantii la evenimentele din 1987 si revolutionarii din decembrie 1989. Atunci cand s-au facut aceste legi, nu s-au efectuat masuri corecte, fiecare a tras cu etalonul lui. Nu pot decat sa trag concluzia ca si Parlamentul Romaniei era imbacsit de "revolutionari".
Stiu ca Asociatia Fostilor Detinuti Politici nu are, din pacate, nici astazi calitatea de asociatie de utilitate publica, ca GDS sau alte fundatii. Cum s-ar putea rezolva aceasta situatie?
Nu cunosc aceasta posibilitate, nu suntem ajutati de stat in niciun fel. Ne sustinem singuri financiar, din modestele noastre cotizatii, de acolo ne platim chiriile, energia electrica, gazul metan, telefon, apa, toate cele. Nimeni nu ne ajuta, iar munca prestata de noi este neplatita. Nimeni dintre noi nu s-a gandit vreodata sa ceara.
In unire sta taria
In acest moment stiu ca mai exista si Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatorilor din Rezistenta Anticomunista. Nu credeti ca ar fi timpul sa va uniti eforturile?
Pentru mine a fost o durere acea treaba. Cred ca la baza au stat considerente politice de atunci...
Credeti ca se pot uni aceste eforturi pentru crearea unui Muzeu al Comunismului ?
Eu am invatat in temnita ca tocmai unitatea iti da putere. Sa fii unit in gandire, sa fii unit in actiune, iar mai tarziu am constatat cu tristete ca tocmai cei care m-au educat in puscariile comuniste si mi-au spus aceste lucruri au facut exact invers. Nu este cazul sa ii judecam, nimeni nu are acest drept. Se vor purta o serie de discutii si as dori ca nimeni sa nu vina cu idei preconcepute si sa se puna pe pozitii ferme.
Am inteles ca urmeaza sa aveti un Congres extraordinar.
Da. As intentiona sa il fac la Brasov, daca autoritatile judetene si locale ma vor putea sprijini financiar. Noi singuri in aceste conditii financiare grele nu ne putem descurca.
Proiectul acesta al Muzeului Comunismului si Monumentului Eroilor Anticomunisti pe care dumneavoastra ati dori sa il ridicati credeti ca si-ar avea locul la Brasov sau la Bucuresti ?
Se asteapta probabil un nou Roller ca dupa disparitia noastra sa scrie o noua istorie a Romaniei. Nu stiu daca se va mai face ceva in privinta asta cat vom mai fi noi in viata si este trist. Pentru noi nu sunt bani sa scriem carti de memorialistica. Pentru noi nu sunt bani de filme, pentru ca viata fiecaruia e un film si se suprapun toate la indigo. Nu difera decat ca timp si spatiu. Toti am fost pusi la munci silnice. Am avut oameni bolnavi si cu membre amputate. Nu s-a tinut cont de nimic. Imi spuneati de muzeu. Ce sa vorbim de muzeu cand dupa 1989, presedintii au decorat pe capete, culmea!, tot tovarasii de dinainte de '89 pentru diferite activitati. In 1996, fostul presedinte Emil Constantinescu mi-a spus in holul mare al Teatrului National ca una dintre primele probleme de care va avea grija cand va ajunge presedinte este sa se ocupe de problema detinutilor politic. Apoi a uitat. De abia dupa trei ani si jumatate i-a pus pe cei din Guvern sa dea doua Ordonante de Urgenta prin care sa ni se acorde cateva merite simbolice.
Un loc din oficiu in Parlament
Cativa dintre noi, jurnalistii, ne-am gandit, desi a fost prea tarziu, ca fostii detinuti politic sa aiba un loc de la sine in Parlamentul Romaniei...
Asa am sperat si noi inca din '90: ca vom avea un ministru secretar de stat cum au cei din '89 care sa se ocupe de relatia cu Guvernul si Parlamentul pentru a ne apara si noua interesele, ca vom avea un loc in Parlament. Se pare ca noi am ramas pentru totdeauna ai nimanui. Se asteapta sa murim...
Au consemnat Mădălin Necşuţu, Victor Roncea şi Mihai Isac
Interviu apărut în cotidianul Ziua, 6 martie 2009.
5.3.09
Istoricul Florin Constantiniu: Istoria naţională este lichidată cu bună-ştiinţă
"Trăim o perioadă în care istoria naţională este lichidată cu bună ştiinţă", a declarat joi istoricul Florin Constantiniu, în cadrul unei manifestări dedicate mareşalului Averescu, care a avut loc la Biblioteca Naţionala din Capitală.
În opinia istoricului citat, în manualele de liceu, istoria, ca factor identitar de definire a conştiinţei naţionale, este eliminată practic din programa şcolară, transmite Agerpres.
Florin Constantiniu consideră că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei este "responsabil şi vinovat" pentru faptul că manualele de Istorie sunt "lipsite de semnificaţie din punct de vedere al cultivării sentimentului naţional şi mândriei naţionale".
"Eu consider că Istoria nu trebuie să fie un simplu obiect de învăţat. Spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, istoria este şi o îndrumătoare de conştiinţă a elevului", a spus Constantiniu.
Academicianul a ţinut să remarce că în manualul de Istorie modernă şi contemporană de clasa a VII-a, "Al Doilea Război Mondial este o lecţie facultativă, în timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere".
"Nu înteleg de ce trebuie să învăţăm despre muzica la istorie şi să treci prin liceu şi să nu ştii ce înseamnă conflictul din 1939-1945", a subliniat el, citat de Agerpres.
Z.O.
Ştire preluată din cotidianul Ziua, 6 martie 2009
În opinia istoricului citat, în manualele de liceu, istoria, ca factor identitar de definire a conştiinţei naţionale, este eliminată practic din programa şcolară, transmite Agerpres.
Florin Constantiniu consideră că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei este "responsabil şi vinovat" pentru faptul că manualele de Istorie sunt "lipsite de semnificaţie din punct de vedere al cultivării sentimentului naţional şi mândriei naţionale".
"Eu consider că Istoria nu trebuie să fie un simplu obiect de învăţat. Spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, istoria este şi o îndrumătoare de conştiinţă a elevului", a spus Constantiniu.
Academicianul a ţinut să remarce că în manualul de Istorie modernă şi contemporană de clasa a VII-a, "Al Doilea Război Mondial este o lecţie facultativă, în timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere".
"Nu înteleg de ce trebuie să învăţăm despre muzica la istorie şi să treci prin liceu şi să nu ştii ce înseamnă conflictul din 1939-1945", a subliniat el, citat de Agerpres.
Z.O.
Ştire preluată din cotidianul Ziua, 6 martie 2009
Marele post, surghiunul nostru - Ieromonah Serafim Rose
„Marele Post, surghiunul nostru”
„La râurile Vavilónului,
acolo am şezut şi am plâns,
când ne-am adus aminte de Sión.”
În aceste cuvinte ale psalmului Postului, noi, creştinii ortodocşi, Noul Israil, ne aducem aminte că suntem în surghiun, în exil. Pentru ortodocşii ruşi izgoniţi din Sfânta Rusie, psalmul are un înţeles anume; însă şi toţi creştinii ortodocşi care vieţuiesc în surghiunul lumii acesteia, tânjind întoarcerea la adevăratul nostru cămin, Cerul. Pentru noi, Marele Post este o perioadă de surghiun, rânduită pentru noi de Maica noastră, Biserica, spre a ţine proaspătă amintirea Sionului de care ne-am îndepărtat atâta. Ne merităm surghiunul şi avem mare nevoie de el, din pricina păcatelor noastre celor multe. Doar prin pedeapsa surghiunului, amintit în postul, rugăciunile şi pocăinţa acestei perioade, ne aducem aminte de Sionul nostru.
„De te voiu uita, Ierusalíme!”
Slăbiţi şi uitători, chiar şi în toiul Marelui Post trăim ca şi cum Ierusalimul nu ar exista pentru noi. Ne îndrăgostim de lume, Vavilonul nostru; ne lăsăm atraşi de plăcerile neînsemnate ale acestui „pământ strein” şi nu mai dăm atenţie slujbelor şi rânduielii Bisericii care ne amintesc de adevărata noastră casă. Mai rău, ne îndrăgostim de chiar cei care ne-au înrobit – căci păcatele noastre ne ţin în robie mai puternic decât vreun stăpân omenesc – şi slujindu-le lor, petrecem în nepăsare preţioasele zile ale Postului, când ar trebui să ne gătim a întâmpina răsăritul Noului Ierusalim – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Încă mai este vreme; trebuie să ne aducem aminte de adevărata noastră casă şi să plângem pentru păcatele care ne-au surghiunit departe de ea. Să primim cu inima cuvintele Sf. Ioan Scărarul: „Surghiunul este despărţirea de toate, pentru a ţine cugetul nedespărţit de Dumnezeu. Surghiunul iubeşte şi pricinuieşte pururea lacrămile”. Surghiuniţi din Rai, trebuie să devenim surghiuniţi ai acestei lumi, dacă nădăjduim să ne întoarcem. O putem face petrecând aceste zile în post, rugăciune, despărţire de lume, luând parte la slujbele Bisericii, cu lacrimi de pocăinţă, pregătindu-ne de Praznicul plin de bucurie care va sfârşi această vreme a surghiunului; şi, dând mărturie tuturor din acest „pământ strein” de amintirea noastră, a şi mai marelui Praznic ce va fi atunci când Domnul se va întoarce să aducă acasă norodul Său, către Noul Ierusalim, de la care nu va mai fi surghiun, căci este veşnic.
Trad.: Radu Hagiu
Preluat de pe blogul lui Laurenţiu Dumitru.
„La râurile Vavilónului,
acolo am şezut şi am plâns,
când ne-am adus aminte de Sión.”
În aceste cuvinte ale psalmului Postului, noi, creştinii ortodocşi, Noul Israil, ne aducem aminte că suntem în surghiun, în exil. Pentru ortodocşii ruşi izgoniţi din Sfânta Rusie, psalmul are un înţeles anume; însă şi toţi creştinii ortodocşi care vieţuiesc în surghiunul lumii acesteia, tânjind întoarcerea la adevăratul nostru cămin, Cerul. Pentru noi, Marele Post este o perioadă de surghiun, rânduită pentru noi de Maica noastră, Biserica, spre a ţine proaspătă amintirea Sionului de care ne-am îndepărtat atâta. Ne merităm surghiunul şi avem mare nevoie de el, din pricina păcatelor noastre celor multe. Doar prin pedeapsa surghiunului, amintit în postul, rugăciunile şi pocăinţa acestei perioade, ne aducem aminte de Sionul nostru.
„De te voiu uita, Ierusalíme!”
Slăbiţi şi uitători, chiar şi în toiul Marelui Post trăim ca şi cum Ierusalimul nu ar exista pentru noi. Ne îndrăgostim de lume, Vavilonul nostru; ne lăsăm atraşi de plăcerile neînsemnate ale acestui „pământ strein” şi nu mai dăm atenţie slujbelor şi rânduielii Bisericii care ne amintesc de adevărata noastră casă. Mai rău, ne îndrăgostim de chiar cei care ne-au înrobit – căci păcatele noastre ne ţin în robie mai puternic decât vreun stăpân omenesc – şi slujindu-le lor, petrecem în nepăsare preţioasele zile ale Postului, când ar trebui să ne gătim a întâmpina răsăritul Noului Ierusalim – Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Încă mai este vreme; trebuie să ne aducem aminte de adevărata noastră casă şi să plângem pentru păcatele care ne-au surghiunit departe de ea. Să primim cu inima cuvintele Sf. Ioan Scărarul: „Surghiunul este despărţirea de toate, pentru a ţine cugetul nedespărţit de Dumnezeu. Surghiunul iubeşte şi pricinuieşte pururea lacrămile”. Surghiuniţi din Rai, trebuie să devenim surghiuniţi ai acestei lumi, dacă nădăjduim să ne întoarcem. O putem face petrecând aceste zile în post, rugăciune, despărţire de lume, luând parte la slujbele Bisericii, cu lacrimi de pocăinţă, pregătindu-ne de Praznicul plin de bucurie care va sfârşi această vreme a surghiunului; şi, dând mărturie tuturor din acest „pământ strein” de amintirea noastră, a şi mai marelui Praznic ce va fi atunci când Domnul se va întoarce să aducă acasă norodul Său, către Noul Ierusalim, de la care nu va mai fi surghiun, căci este veşnic.
Trad.: Radu Hagiu
Preluat de pe blogul lui Laurenţiu Dumitru.
Maica Ecaterina: Talita kumi
04 MARTIE 2009
Talita kumi
"9 iunie
Surpriză organizată de mama, care a mobilizat toţi "sateliţii" pe care i-am găsit la ora opt seara, când am venit de la biserică.Muzică, antren... şi eu i-am intoxicat cu Sfinţii Părinţi. Desigur, subiectul principal a fost muzica, mai ales că au inaugurat petrecerea cu Beatles si Led Zeppelin. Am tăcut chitic până s-a derulat caseta şi, într-un moment de pauză, am încercat să le explic de ce această muzică (care chiar sună bine!) este din păcate satanică. Dacă ar fi să ne legăm doar de melodia formaţiei Beatles " Mister Crowley", ar trebui să ni se facă rău, căci Crowley nu este altul decât Aliester Crowley (1875 - 1947), fondatorul sectelor luciferice, care propovăduia cultul "Energiei falice", învăţat - spunea el - direct de la diavol. În "Cartea legii", scrisă de el, se autointitulează Marea Fiară 666. "Un nebun" , o sa-mi spuneţi. De acord! Atunci de ce îi dedică acestui nebun formaţia Beatles un cântec? După cum relatează chiar el, se pare că fusese profesorul lui Hitler în materie de esoterism (1940). Şi din păcate mulţi dintre idolii noştri în materie de muzică rock au legătură cu acest ciudat personaj. Jimmy Page (pe care eu l-am ascultat şi l-am iubit ani de zile, având toate discurile formaţiei Led Zeppelin) a cumpărat conacul lui... Crowley şi l-a transformat într-un sanctuar al alcoolismului. De altfel, cântecul lui Page, "Stairway to heaven" a fost recent decodificat de un electronist şi s-a găsit un mesaj subliminal care zice: " Blândului meu Satana, al cărui drumeag mă întristează, a cărui putere e Satana, El te va salva, redându-ţi 666.Trebuie să trăiesc pentru Satana."... Aici onorata mea asistenţă a amuţit. De unde ai tu informaţiile acestea? m-au întrebat disperaţi. Pot fi adevărate? Desigur, le-am răspuns. Sunt traduse dintr-o carte, apărută in Franţa. Cred că autorul a scris sub pseudonim, caci îl cheamă sugestiv Marc Dem (semn - diavol). Porţiuni din această carte le-am primit de la unchiul meu din Franţa.Dar să vă spun mai departe, i-am speriat eu. Mick Jagger din Rolling Stones, (pe care l-am adorat) este şi el discipol a lui Crowley în secta "Ordinul Zorilor Aurii". El se consideră " încoronarea lui Lucifer" şi recunoaşte în cântecele sale dragostea lui pentru cel căruia i-a fost hărăzit: "Simpatie pentru diavol", "Maiestăţile sale satanice" şi " Invocaţie către fratele meu diavolul". Ozzy Osbourne, a cărui muzică ne-a încântat adolescenţa şi ţineţi minte cât de mult ne plăcea şi ne mai place, a fost, mititelul, şi el... " Iniţiat în ale satanismului" în conacul lui Crowley, devenit proprietatea lui Page. Din păcate, sau din fericire, noi nu am avut în mână mapa primului său album, care avea pe ea un crucifix răsturnat (ştim cu toţii că este semnul bisericii satanice). Dar lovitura de graţie am să v-o dau cu formaţia AC/DC, care de fapt înseamnă Antichrist/Death to Christ... şi care au compus mai mult de 20 de melodii satanice. Pentru că noi nu avem acces la nici o informaţie (decât cele furate), nu am ştiut că unul dintre interpreţii acestei foarte ascultate formaţii - pe numele lui, Bon Scot - în 18 februarie 1980, la sfârşitul concertului, a spus: "Îl poftesc pe Satana să-mi ceară sufletul, căci infernul este pământul făgăduinţei"... dar... el murea în seara aceea, înfipt într-o chitară, la 33 de ani (vârsta lui Hristos, vârstă care va fi şi a Antihristului). Melodia lor "Hell's bells" (clopotele iadului) este foarte sugestivă : "Eşti tânăr, dar vei muri. Nu voi lua nici un prizonier, nu voi cruţa nici o viaţă şi nimeni nu-mi rezistă!Am clopotele mele şi te voi duce în infern, Te voi lichida! Satan te va lichida! Da, clopotele iadului." După acest discurs, nu le-a mai trebuit nimic, nici chiar mâncare, şi într-o oră s-au risipit. Îmi pare rău pentru ei, dar nu am ce să le fac mai mult, trebuia să le spun adevărul, oricât de dureros este."
-fragment extras din cartea "Înviind pe drumul Damascului" de Monica Fermo - Maica Ecaterina
Surpriză organizată de mama, care a mobilizat toţi "sateliţii" pe care i-am găsit la ora opt seara, când am venit de la biserică.Muzică, antren... şi eu i-am intoxicat cu Sfinţii Părinţi. Desigur, subiectul principal a fost muzica, mai ales că au inaugurat petrecerea cu Beatles si Led Zeppelin. Am tăcut chitic până s-a derulat caseta şi, într-un moment de pauză, am încercat să le explic de ce această muzică (care chiar sună bine!) este din păcate satanică. Dacă ar fi să ne legăm doar de melodia formaţiei Beatles " Mister Crowley", ar trebui să ni se facă rău, căci Crowley nu este altul decât Aliester Crowley (1875 - 1947), fondatorul sectelor luciferice, care propovăduia cultul "Energiei falice", învăţat - spunea el - direct de la diavol. În "Cartea legii", scrisă de el, se autointitulează Marea Fiară 666. "Un nebun" , o sa-mi spuneţi. De acord! Atunci de ce îi dedică acestui nebun formaţia Beatles un cântec? După cum relatează chiar el, se pare că fusese profesorul lui Hitler în materie de esoterism (1940). Şi din păcate mulţi dintre idolii noştri în materie de muzică rock au legătură cu acest ciudat personaj. Jimmy Page (pe care eu l-am ascultat şi l-am iubit ani de zile, având toate discurile formaţiei Led Zeppelin) a cumpărat conacul lui... Crowley şi l-a transformat într-un sanctuar al alcoolismului. De altfel, cântecul lui Page, "Stairway to heaven" a fost recent decodificat de un electronist şi s-a găsit un mesaj subliminal care zice: " Blândului meu Satana, al cărui drumeag mă întristează, a cărui putere e Satana, El te va salva, redându-ţi 666.Trebuie să trăiesc pentru Satana."... Aici onorata mea asistenţă a amuţit. De unde ai tu informaţiile acestea? m-au întrebat disperaţi. Pot fi adevărate? Desigur, le-am răspuns. Sunt traduse dintr-o carte, apărută in Franţa. Cred că autorul a scris sub pseudonim, caci îl cheamă sugestiv Marc Dem (semn - diavol). Porţiuni din această carte le-am primit de la unchiul meu din Franţa.Dar să vă spun mai departe, i-am speriat eu. Mick Jagger din Rolling Stones, (pe care l-am adorat) este şi el discipol a lui Crowley în secta "Ordinul Zorilor Aurii". El se consideră " încoronarea lui Lucifer" şi recunoaşte în cântecele sale dragostea lui pentru cel căruia i-a fost hărăzit: "Simpatie pentru diavol", "Maiestăţile sale satanice" şi " Invocaţie către fratele meu diavolul". Ozzy Osbourne, a cărui muzică ne-a încântat adolescenţa şi ţineţi minte cât de mult ne plăcea şi ne mai place, a fost, mititelul, şi el... " Iniţiat în ale satanismului" în conacul lui Crowley, devenit proprietatea lui Page. Din păcate, sau din fericire, noi nu am avut în mână mapa primului său album, care avea pe ea un crucifix răsturnat (ştim cu toţii că este semnul bisericii satanice). Dar lovitura de graţie am să v-o dau cu formaţia AC/DC, care de fapt înseamnă Antichrist/Death to Christ... şi care au compus mai mult de 20 de melodii satanice. Pentru că noi nu avem acces la nici o informaţie (decât cele furate), nu am ştiut că unul dintre interpreţii acestei foarte ascultate formaţii - pe numele lui, Bon Scot - în 18 februarie 1980, la sfârşitul concertului, a spus: "Îl poftesc pe Satana să-mi ceară sufletul, căci infernul este pământul făgăduinţei"... dar... el murea în seara aceea, înfipt într-o chitară, la 33 de ani (vârsta lui Hristos, vârstă care va fi şi a Antihristului). Melodia lor "Hell's bells" (clopotele iadului) este foarte sugestivă : "Eşti tânăr, dar vei muri. Nu voi lua nici un prizonier, nu voi cruţa nici o viaţă şi nimeni nu-mi rezistă!Am clopotele mele şi te voi duce în infern, Te voi lichida! Satan te va lichida! Da, clopotele iadului." După acest discurs, nu le-a mai trebuit nimic, nici chiar mâncare, şi într-o oră s-au risipit. Îmi pare rău pentru ei, dar nu am ce să le fac mai mult, trebuia să le spun adevărul, oricât de dureros este."
-fragment extras din cartea "Înviind pe drumul Damascului" de Monica Fermo - Maica Ecaterina
Preluat de pe blogul Simonei.
Predica Părintelui Mihai Andrei Aldea la Mânăstirea Petru Vodă!
Preluat de pe http://apologeticum.wordpress.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
