Victor Roncea: Basarabia, ultimul refugiu românesc

Alegerile din Republica Moldova bat la usa si Romania incepe din nou sa-si faca auzit glasul: "Da, e deschis!". Prezent ieri in Austria, presedintele Traian Basescu parca a vrut sa impace si capra "moldoveneasca" si varza politica romaneasca: "Suntem doua tari cu popoare care vorbesc aceeasi limba, au aceeasi cultura si Romania este un sustinator fara rezerve al avansului catre UE al Republicii Moldova", a declarat seful statului, potrivit Agerpres.
Acum, conform DEX, POPOR, popoare, s.n., inseamna: 1. Forma istorica de comunitate umana, superioara tribului si anterioara natiunii, ai carei membri locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceeasi traditie culturala. 2. Totalitatea locuitorilor unei tari, populatia unei tari; cetatenii unui stat; natiune, neam, norod, etc. Daca presedintele se referea la prima acceptiune, nu pot sa nu-i dau dreptate, in sensul ca "cele doua popoare" formeaza o natiune: natiunea romana. Daca se referea la varianta a doua sper ca o facea doar ca sa menajeze sentimentele incurcate ale austriecilor, care "vorbesc aceeasi limba" cu vecinii lor mai dodoleti, nemtii.
Altfel, oricum, Basescu a vorbit pe limba tuturor romanilor. Care ii mai dau si dreptate. In actualul context, pare din ce in ce mai clar ca optiunile romanilor de peste Prut se indreapta covarsitor spre aspiratia de a face parte din acest conglomerat de state numit Uniunea Europeana. C-o fi bine, c-o fi rau, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate - vorba poetului - de e pace, de-i razboi. Important este ca Romania are o datorie de onoare fata de acesti romani, iar ei incep sa inteleaga faptul ca statul UE pe care il reprezentam si prin care suntem legati, istoriceste, indisolubil, poate reprezenta cel mai important partener strategic al unui proiect de succes. Si viceversa.
Basarabia, piatra unghiulara a Romaniei si in fond, a Europei, se apropie cu pasi repezi de maturitate po­litica europeana. Chiar daca Vladimir Voronin reprezinta inca imaginea tatucului potrivit pentru Republica Moldova, in mentalul multor romani de peste Prut - sau al membrilor minoritatilor ucraineana si rusa - nu poate fi ignorata nevoia de nou, de sange proaspat. Din aceasta perspectiva, optiunea unei parti a decidentilor politici si de informatii din Romania pare sa se indrepte spre Dorin Chirtoaca, tanarul primar al Chisinaului si vicepresedinte al Partidului Liberal. Din pacate pentru el, sforarii din partidul sau sunt prea imbatraniti in rele si au state prea vechi in alte sfere, care atarna de picioarele energicului liberal ca niste ghiulele ale condamnatilor la moarte politica. De cealalta parte, optiunea reformatorilor Partidului Comunist din Republica Moldova pare sa fie actualul presedinte al Parlamentului de la Chisinau, Marian Lupu. Persoanele mai informate considera ca in urma alegerilor de peste doua saptamani se va trece la o rocada, dupa modelul consacrat Putin-Medvedev: tatuca Voronin va ocupa ori presedintia Parlamentului - ori chiar sefia Guvernului - iar pupilul sau Lupu va fi instalat in Palatul Prezidential. In rest, in ce priveste esichierul politic imbacsit de la Chisinau, interesele rusesti, mai precis interesele afaceristice rusesti, se pare ca se vor suprapune de aceasta data cu cele romanesti. Romanesti doar cu numele. Observatorii atenti ai spatiului romanesc au consemnat cum o intreaga gasca tributara vechiului regim Iliescu-Nastase isi face de cap, nestigherita, si in actualul regim. Tot felul de fripturisti, selaristi, urechisti si filati penali. Ca si inainte, nu Romania este cea care castiga. Profiturile grupului de interese meschine sunt impartite, tot ca pe vremuri, cu dubiosii asa-zisi oameni de afaceri si politica de la Chisinau, cu conturi grase, mai ales la Moscova, dar si in alte zone, mai calduroase.
Romania trebuie sa fie constienta ca nu prin acestia va ajuta "poporul" de peste Prut, ci sustinand idealurile firesti ale romanilor, de reintalnire. Desigur, daca privim mai atent si pe Dambovita, nu prea avem, de fapt, unde-i sa-i invitam pe fratii nostri, decat daca au aceleasi tendinte sinucigase de a se scufunda pana la gat in mal. Asa ca, desigur, ar trebui intai sa ne facem curat si poporul nostru, ortodox, sa puna, de azi, mana pe lopeti. Altfel, Basarabia poate va ajunge sa ramana ultimul refugiu cu adevarat romanesc din Europa... In timp ce lupul, care il asteapta si pe Basescu, se distreaza si cu capra si cu varza.
Articolul orginal din ZIUA la Basarabia, ultimul refugiu romanesc de Victor RONCEA

Filmul din care Radu Moraru a prezentat fragmente la B1TV. Despre implantarea cipurilor şi planurile de instaurare a unui Guvern Mondial.

Mesaj creştin eminescian: eliminat dintr-o adaptare radiofonică?

Un român din oraşul american Newark, statul Delaware, a trimis o scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Română despre cum o adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul "Făt-Frumos din lacrimă" de Mihai Eminescu, transmite Romanian Global News, care citează forumul România-USA.
În anul 2002 a apărut în Colecţia Radio-Prichindel, Editura "Casa Radio", basmul sus amintit, însoţit de un CD ce conţine o adaptare radiofonică de Mircea Ştefănescu, înregistrare din anul 1964. Radiodifuziunea Română deţine înregistrări remarcabile, făcute de-a lungul timpului cu cei mai valoroşi actori români, care încântă ascultătorii, dar mai sunt şi capcane ale cenzurii comuniste, care ar trebui eliminate. Ioan Ispas nu ştia, la fel ca aproape toţi cei care au făcut şcoala în anii comunismului, şi nici nu ar fi aflat despre acest mesaj creştin al basmului respectiv, dacă nu ar fi trebuit să-l ducă la gradiniţă pe nepotul său, cale de o jumătate de oră cu maşina, undeva în SUA, timp în care a ascultat o casetă cu acest basm. La început a ciulit urechile ca să-şi reamintească întâmplările din basm, apoi a ascultat splendidul fundal muzical şi efectele sonore că în final să fie atent la ceea ce nu ştia, adică mesajul creştin. Autorul scrisorii s-a uitat mai bine la casetă şi a văzut că era o înregistrare Roton, regia artistică Liviu Smântânică şi ilustraţia muzicală Geo Şfaiter. Când a venit din ţară, acesta a adus însă şi CD-ul cu adaptarea radiofonică, ascultându-l din curiozitate, şi a văzut că seamănă cu caseta, dar a fost cenzurat, lipsind partea cea mai importantă, care-l face deosebit de toate celelalte basme, mesajul profund creştin. Dacă partea scrisă a basmului respectă întocmai ceea ce a scris Mihai Eminescu, partea audio are "mici scăpări". Astfel este eliminat complet Cuvântul Dumnezeu. De exemplu când împaratul îl intreabă pe Făt Frumos de cine se teme mai mult, acesta răspunde: "De nime-n lumea asta, afară de Dumnezeu". La fel răspunde şi împaratul la întrebarea lui Făt-Frumos: "Eu iar de nime, afară de Dumnezeu şi de mama pădurii". În varianta audio cei doi nu se tem de nimeni, la fel ca "eroii" desenelor animate sau benzilor desenate de astăzi. După câteva zile, semnatarul acestei scrisori deschise l-a întrebat pe nepotul său, de patru ani şi jumătate, de cine se teme şi spre bucuria sa a răspuns: "De nimeni, doar de Dumnezeu". În adaptarea lui Mircea Ştefănescu, între Făt-Frumos şi Genarul are loc o singură întâlnire, care rezolvă şi moartea şi învierea lui Făt-Frumos doar prin o vrajă a fiicei Genarului. În basmul original au loc trei întâlniri, la prima Genaru îl iartă, atenţie, "pentru că Genarul era creştin şi puterea lui nu era în duhurile întunericului, ci în Dumnezeu". După a doua întâlnire, din cenuşa lui Făt-Frumos "se făcu un izvor limpede... Dar pe vremea aceea Domnul umbla pe pământ". Cu Domnul era şi Sântul Petre, care, după ce beau apa din izvor şi se răcoresc la umbra apei" ..., zise Sf. Petre: -Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte. Amin! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă...". Aşa explica Eminescu învierea lui Făt-Frumos, printr-o minune dumnezeiască. De altfel şi naşterea lui Făt-Frumos este explicată de Eminescu ca pe o minune creştină, astfel, la "rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă se scurse din ochiul cel negru al Mamei lui Dumnezeu". În adaptarea radiofonică Făt-Frumos se naşte din o lacrimă a mamei sale. Eminescu precizează şi timpul când au avut loc intamplarile din basm, "...pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului". In varianta radiofonică, basmul începe cu uralele mulţimilor salutând pe Făt-Frumos. Mai mult, duşmănia dintre cei doi împăraţi vecini se stinge la voinţa popoarelor, în varianta radiofonică, ceea ce nu apare nicăieri în basmul lui Eminescu. Chiar şi cuvântul "cruce" a fost eliminat din adaptarea radiofonică, Făt Frumos devenind doar... "frate cu împaratul vecin" şi nu "frate de cruce", cum zice Eminescu. Dupa ce o slujeşte pe baba cu iepele, în adaptarea radiofonică, Făt-Frumos, în basmul Luceafărului, era lăsat doar să plece "să plece cu Dumnezeu", nu doar..."să plece"! Foarte frumos descrie Eminescu revenirea vederii Ilenei "visa în vis că Maica Domnului desprinse din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte". Desigur că aceasta lipseşte din adaptarea radiofonică, la fel cum lipseşte şi descrierea nunţii lui Făt Frumos, unde "Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfinţeste un sfânt ...".
Ioan Ispas a mai precizat că în ultimul timp a ascultat şi citit foarte multe basme româneşti şi străine, dar un basm frumos cu un evident mesaj creştin, cum este "Făt-Frumos din lacrimă" de Mihai Eminescu, nu a mai întâlnit. Acesta mai consideră că este foarte păcat să mutilăm o asemenea capodoperă cu o adaptare radiofonică care elimină ce este mai preţios în acest basm. Sună a blasfemie. Când o mare firmă de autoturisme a rechemat în service câteva zeci de mii de autoturisme pentru că s-a descoperit o piesă defectă, s-a dat dovadă de curaj şi responsabilitate. Autorul scrisorii se mai întreabă dacă Radiodifuziunea Română, când lansează în Colecţia Radio Prichindel, un disc schilod, care deformează grosolan o capodoperă, va avea curajul să ceară retragerea de pe piaţă şi înlocuirea lui cu un CD care să reproducă întocmai capodopera lui Eminescu? Soluţii, desigur, există, deşi nu se ştie câţi dintre cei care au făcut înregistrarea în 1964 mai trăiesc; Făt-Frumos (Ion Dichiseanu) trăieşte, aşa că se poate corecta adaptarea respectivă.

Părintele Justin Pârvu: Ne-a dat Dumnezeu această ocazie ca să fim ortodocşi, să ne călim, să ne formăm

- În primul apel al sfinţiei voastre ne sfătuiaţi să facem mici comunităţi creştine, care să includă şcoli, spitale, şi alte forme de organizare socială. Mai concret, cu ce trebuie să înceapă un simplu cetăţean?

P.I. – Eu, când am venit în localitatea aceasta, în satul meu, după 25 de ani de haulire, printre care vreo 16 ani de temniţă, am revenit în satul meu după anii şi locurile din copilăria mea. Acest dor m-a adus aici, în poiana asta. Am tras, cu bunăvoinţa oamenilor, un vagon forestier; mi-i l-a dat primăria comunei şi l-am adus aici în mijlocul poienii. Primul lucru care l-am făcut : am pus un godinaş; era primăvară, luna mai, rece, să-mi facă puţină căldură. Am pus vreo trei icoane pe pereţi. Aveam un dulău frumos, câine ciobănesc care ne apăra, nu se apropia… că pe aici, urşi cerbi, căprioare, plin codrul sălbatic, măi, frumuseţe rară. Când ieşeai dimineaţa să te uiţi în partea aceea aşa, poiana codrului aicea, păşteau căprioarele.

- Ca-n rai.

P.I.- Ca-n rai… mă uitam să nu deranjez cumva. Dar câinele acesta, tot umbla toată natura, au început toate animalele să nu se mai apropie.

- Nici alea cu două picioare.

P.I.- Au început în sfârşit, să vină credincioşii noştri, să facă o colibă… şi au făcut un adăpost unde au pus acolo pirostriile, au pus să se adăpostească acolo mica aprovizionare şi să vină… în cele din urmă şi-au făcut o baracă. Pentru biserică, aşa le-am spus : măi oameni să ne facem un protector aicea, să putem sluji Sfânta Liturghie, să putem face o vecernie, o utrenie, pt ca acesta-i rostul nostru aici. Dar îndată oamenii, într-o săptămână au adus dulapi, au adus scânduri, cherestea din toate părţile. Până la urmă am făcut o toacă cu două ciocănele, şi cu asta dă-i bătăi. Au adus un clopoţel de vreo 10 kg şi s-a înjghebat bisericuţa. Am sfinţit Bisericuţa. A dat Dumnezeu că Înaltul Preasfinţit trece la o sfinţire pe la Fărcaşa undeva şi se abate pe aici. Eram acolo, în baraca aceea într-un colţ şi pomeneam şi noi acolo. Numai mă trezesc în dreapta mea cu Înaltul. „Ce facem părinte aici?” „Păi, pomenim aici oleacă aici, cum putem”. „Dar v-as rusa sa ne daţi binecuvântarea să sfinţim locaşul acesta?” „Părinte, mergeţi înainte. Să fie binecuvântat”. Şi aşa am început lucrarea. S-a desprimăvărat, au venit căldurile de vară, poporul din ce în ce mai mult, tot mai mult, încât atunci când eram în baraca aceea, veneau mai mulţi decât vin acum… după ce s-a făcut drumul acesta, după ce vin maşinile şi .. Parcă veneau mai mulţi, dar era frumos, în sfârşit. Era forma cea mai primitivă a vieţii noastre creştine şi am trăit-o deplin. Apoi s-a făcut o casă mai mare, asta de aici, care trăiesc şi până acum în ea. S-a făcut corpul de case în forma asta de unghi. Apoi s-a făcut, casa mare şi s-a înghebat clopotniţa, s-a înghebat partea asta aripa spre sud şi am ajuns până la punctul acesta care aici se vede, cu picturi interioare, cu picturi exterioare, numai şi numai cu dragostea şi nevoinţa credincioşilor care vin şi până astăzi cu nepoţii, cu fii lor, bătrânii. Veneau 5 km dimineaţa şi seara… făceau 10-12 km, fără nici o oboseală. Acum vin în băţ, sunt bătrâni. Ei se bucură şi văd până azi, biserica pe care am făcut-o cu toată dragostea. Aici am făcut şi un azil pentru bătrâni, aici am făcut şi o şcoală pentru copiii săraci, aicea este aşa în provizorat şi un laborator pentru plante medicinale, pentru noi, pentru credincioşii nevoiaşi şi iată că grădiniţă avem, şcoală avem, dar nu avem creşă. Dar îmi dau seama că s-ar putea face o creşă în toată regula. Şi aşa se organizează, nu la planuri, oficialităţi, aprobari, tehnici.

- Sugeraţi ideea, că preotul are datoria de a organiza astfel de comunităţi de rezistenţă?

P.I.- Da, dar iată că mi se pare că e obligatoriu, ca două trei parohii să aibă şi o creşă sau un cămin de copii, cam aşa ceva. Iată că vrând nevrând ajungem la stadiul acesta, rânduieşte Dumnezeu.

- Deci, efectiv, părinte, de la zero s-o ia oamenii ?

P.I. – De la zero, s-o ia de la zero şi fără prea multe aşteptări, căci popoul acesta este foarte sentimental şi sare îndată. Mă, el e bun şi la rele, dar şi la cele bune sare îndată. Românul nostru merge cam de la o extremă în alta, acum te junghie, acum se pocăieşte; asta e influenţa răsăritului. Cam aşa este viaţa asta a noastră ortodoxă.

- Mai aveţi nădejde în pocăinţa parlamentarilor?

P. I. – Domnule, ei sunt fii noştri : sunt născuţi, crescuţi şi.. educaţi să zicem. Până sub carnetul roşu, au trecut dincoace cu carnetul mai gri şi acum sunt în două lumi şi ei, când cu griul, când cu roşu. Şi de aceea, nici ei nu prea ştiu ce să facă; sunt puşi în situaţie de a face, de altfel, cu intenţie bună, dar vrăjmaşul sigur că trage mereu … că noi avem un vrăjmaş comun. Nu vreau să-l spun acum, dar el se ştie. Vrăjmaşul acesta comun stă la ureche şi-i spune: vezi, e bine până aici, de aici mai încolo nu mai merge : îţi periclitezi situaţia şi o ţine aşa, o fierbe pe loc. Îi aducem noi semnături : o sută de mii, două sute de mii, trei sute de mii, dar el nu, mai trebuie semnături. Hai la milion….sa ducem. Spune că atunci ai voie, cu Constituţii, dar românul spune că are două Constituţii, are una pentru exterior şi una pentru interior.

- Una pentru rai şi una pentru iad.

P.I. – Şi atunci, uite aşa ne-o scăldăm şi noi. Din una-n alta. Încă ne rugăm pentru Înalt, pardon… încă ne rugăm pentru mai marii noştri şi ai satelor, încă ne rugăm pentru binefăcătorii noştri şi uite aşa mergem din an în an şi am ajuns până la 90 de ani. Şi aş dori şi ca ţara aceasta a noastră aceasta să ducă o viaţă bună sănătoasă şi să nu piardă orientarea mântuirii. Şi cum orientarea mântuirii vine prin suferinţă, prin luptă, prin necaz, iar ne-a dat Dumnezeu această ocazie ca să fim ortodocşi, să ne călim, să ne formăm şi să primim cu bucurie învierea Domnului.

- Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Sursa: Apologeticum

S-A TRANSAT. Romanii vor fi obligati sa accepte carti de identitate cu cip biometric de la 1.01.2011. Parlamentul a votat. Ultima solutie: Referendum

Actele de identitate electronice obligatorii pentru toti romanii au devenit o realitate printr-un vot dat pe sest, saptamana aceasta, in Camera Deputatilor, tot fara absolut nici o dezbatere publica. Teoretic este vorba de o modificarea a unei alte Ordonante a Guvernului Tariceanu, prin care se schimba data impunerii lor romanilor de la 1 ianuarie 2009 la 1 ianuarie 2011. Practic e vorba de legea prin care ni s-a transat viitorul biometric, al controlului total. Pana la 1 ianuarie 2011 urmeaza sa fie introduse in fiecare sectie de politie din Romania aparatura tehnica pentru cartile de identitate. Numai sistemul central de la Bucuresti este estimat, potrivit unor surse confidentiale, la circa trei milioane de euro. De data aceasta, Ministerul de Interne la unison cu un oarecare Birou de Presa, nu cred ca vor mai putea spune, ca in cazul pasapoartele, ratoindu-se la popor: "este un drept, nu o obligatie". Sunt tare curios care va fi indemnul Patriarhiei: luati, luati, ca sunt "temporare", pana la Judecata de Apoi...
Marti, 17 martie 2009, pe fondul unui scandal politic in Camera Deputatilor, legat de nerespectarea Regulamentului Camerei de către PDL si PSD si soldat cu parasirea tuturor parlamentarilor din PNL si UDMR, s-a votat, in unanimitate, respectiv cu 174 de voturi pentru Proiectul de Lege privind introducerea in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2011, a Cartilor de Identitate electronice obligatorii, cu microcipuri RFID.

Este vorba de PL-x 103/16.02.2009 -Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 184/2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate - Adoptat 17.03.2009
Forma acestuia este urmatoarea:
Expunerea de motive a Guvernului
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/100/00/3/em103.pdf
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/100/00/3/oug103.pdf
Forma adoptată de Senat
http://www.cdep.ro/proiecte/2009/100/00/3/se103.pdf
Avizul Comisiei Juridică, de disciplină şi imunităţi - 03.03.2009
http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2009/av103.pdf
Avizul Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor - 13.03.2009
http://www.cdep.ro/comisii/tehnologia_informatiei/pdf/2009/av103.pdf
etc

Tot marti a fost inscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor si adoptat cu 173 voturi un alt Proiect privind pasapoartele electronice. Respectiv PL-x nr. 605/2008 - Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie. Practic o alta masura complementara celei care a trecut, tot saptamana aceasta la Senat, prin adoptare tacita dar cu notiunea de respingere, si care se va afla in curand pe agenda Camerei Deputatilor.
Expunerea de motive a masurii:
http://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/em605.pdf
Ordonanta de Urgenta
http://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/oug605.pdf
Pproiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă adoptat de Camera Deputaţilor
adoptare cu respectarea prevederilor art.76 alin.(2) din Constituţia României
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9643

La Senat, alta daravera biometrica. Senatorul Iulian Urban sustine ca este o afacere a PSD si a firmei UTI. Iata declaratia sa:

"Multi romani si mai ales jurnalisti, au facut bascalie atunci cand eu, am sustinut in Senat ca nu trebuie sa ne grabim prea tare cu pasapoartele electronice care stocheaza pe microcipuri RFID date personale si biometrice ale romanilor. Ei bine, iata un nou proiect de lege care se refera la "dotarea obligatorie" a tuturor romanilor cu carti de identitate electronice cu medii de stocare RFID ce vor fi impuse romanilor incepand cu 1 ianuarie 2011. In buna traditie romaneasca, aceiasi jurnalisti care m-au luat in deradere, vor considera si acum ca este "necesara" o asemenea carte de identitate.
Cine ne-a adus insa aceasta carte de identitate electronica? PSD-ul !
Doar trei tari europene au aceste tipuri de smart card, Finlanda, Italia si Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor in SUA si Anglia. In Est, se pare, suntem primii (datorita Guvernului Adrian Nastase); fostul ministru al Administratiei Publice din 2005, pesedistul Octav Cozmanca, declara: "Preschimbarea acestor documente este o necesitate absoluta" si el prevedea ca va fi incheiata pana la finalul anului 2005, deci mai repede decat scrie ordonanta. Asta pentru ca inca de atunci afacerea se incadra in sfera " e foame de bani baieti"!
Singura ratiune pentru care ne grabim, exact ca si in cazul pasapoartelor electronice a fost...banul ! Pentru ca este o afacere facuta pe seama celui mai sarac popor membru al UE: Romanii!"

Asadar, tot marti, dar saptamana viitoare, la Comisia Juridica din Senat se afla urmatorul
Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice http://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=13951&pos=0&NR=L27&AN=2009

Cartile de identitate electronice, un pas spre controlul absolut al statului

COMISIA EUROPEANA pune in practica un proiect de 3 ani pentru a introduce cartile electronice de identitate in Europa si sa le faca pe cele existente recunoscute in toate tarile Uniunii. Cartile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanta, fara ca acesta sa fie constient ca e urmarit! Drumul spre o societate de tip Big Brother este astfel larg deschis. Fara sa pretind ca as fi un profet, sunt convins ca urmatorul pas - dupa introducerea cardului de identitate electronic - va fi implantarea oamenilor cu cip-uri de identificare!
Proiectul inital de 20 de milioane de euro va porni in 13 tari urmand a fi extins dupa ce se va confirma functionabilitatea lui. Pretextul oficial este de a face ca persoane din diferite tari sa aiba acces la “facilitati” din statele pe care le viziteaza pe baza acestui card. In realitate, se doreste instituirea unui control totalitar asupra cetatenilor! Comisia consideră că există 30 de milioane de carduri electronice de identitate în uz în întreaga Europă. De fapt, se doreste eliminarea formelor clasice de identificare si inlocuirea completa a acestora cu carduri electronice.
Viviane Reding, Comisarul pentru Societatea Informaţională şi Media, a declarat: “Putem profita de dezvoltare în sistemele naţionale de carti electornice de identitate şi putem promova recunoaşterea reciproca a identităţi electronice între statele membre. Acest proiect ne mută cu un pas mai aproape de o circulaţie fara bariere între ţările membre ale UE pentru că europenii aştepta Piaţa Unică Europeană fara margini“. Ţările implicate sunt: Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia şi Regatul Unit. Islanda, cu toate ca nu este membru al UE ia parte la acest proiect.
In Bulgaria, cardurile electronice de identitate sunt deja o realitate din 2007 (stiu asta de la un bulgar). In Romania, cartea electronica de identitate se va introduce si se va elibera incepand cu 1 ianuarie 2009, conform unei Ordonante de Urgenta a Guvernului din 2005! In preambul, se afirma ca “prin introducerea cartii electronice de identitate, Romania va raspunde recomandarilor Uniunii Europene privind emiterea centralizata a documentelor securizate si va urma modelul unor state membre ale comunitatii europene.”
“Firma castigatoare va trebui sa acopere costurile pentru emiterea cartilor electronice de identitate, urmand sa recupereze banii de la beneficiari“, a precizat purtatorul de cuvant al Guvernului, Oana Marinescu. Deja pot sa pariez cine va “castiga” licitatia: firma UTI. Da, aceiasi firma care monteaza camere de supraveghere pe blocuri, aceiasi firma care a pus aparatele alea de citit carduri din mijloacele RATB etc. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu. Dar in acest caz, sunt aproape convins ca am dreptate.
Autoritatile si institutiile publice vor fi dotate cu echipamente si programe informatice necesare pentru ca cetatenii sa poata folosi fara restrictii cartea electronica de identitate, astfel.
- In municipii resedinta de judet - pana la data de 31 iulie 2010;
- In celelalte municipii si orase - pana la data de 31 decembrie 2011;
- In comune - pana la data de 31 decembrie 2012.
Cam acesta e planul de orwellizare totala a Romaniei pe urmatorii 5 ani!
http://www.eurosceptic.ro/

Iata si un articol vizionar din 2005:
RFID - intre spionaj si utilitate

Cat de multa tehnologie suntem capabili sa suportam ?

Anul 2010. Va uitati linistit la emisiunea de stiri preferata pentru a vedea ce se mai intampla in lumea nebuna a tehnologiei. Emisiunea se intrerupe pentru un calup de publicitate. Va ganditi ca este momentul potrivit sa va turnati o cafea sau un ceai, dar pe ecran apare chipul iubitei dumneavostra care va indeamna sa cumparati ultimul model de mp3 player cu hard disc miniatural de 1,5 TB si care cantareste numai 20 de grame (ideal in orice situatie) oferit cu generozitate de reteaua de distributie Wall-Stone.
Nu aveti timp sa va reveniti din momentul de stupefactie; pentru ca urmeaza un clip publicitar in care cel mai bun prieten va recomanda un automobil ultimul tip, personalizat exact pe dorintele pe care le-ati expus ultimului dealer cu care ati vorbit despre schimbarea masinii.
Contrariat, inchideti televizorul, dar ati uitat sa deconectati Internetul. Din boxele media center-ului rasuna suav vocea iubitei dumneavostra care va aduce aminte ca numai prezervativele cu latex de ultima generatie va vor feri de neplacerea urmasilor nedoriti.
Halucinati ? Ati intrat in scenariul prost al unui SF de a mana a doua ? Nu ! Bun venit in lumea minunata a RFID-ului ! (unde stim totul despre cum sa ne servim clientul favorit)

Cand inventiile bune sunt aplicate prost

RFID-ul (radio frequency identification), despre care se vorbeste din ce in ce mai mult si mai insistent in ultimul timp (numai la CeBIT 2005 au fost cel putin cinci prezentari despre beneficiile, implicatiile si metodele de aplicare ale tehnologiei) nu este o inventie de ultima ora, asa cum ar crede cei mai putin avizati.
Tehnologia s-a impus in al doilea razboi mondial, cand o inventie cam ciudata pentru vremea respectiva, radarul, i-a ajutat pe britanici sa castige Batalia Angliei. Initial, radarul nu putea distinge intre avioanele britanice si cele germane, dar introducerea unui emitator IFF (identification friend or foe) a permis diferentierea semnalelor emise.
Timp de aproape 50 de ani nu s-a mai auzit nimic despre RFID, pana cand in 1999 cei de la MIT au inceput sa studieze modul in care lanturile de distributie ar putea sa beneficieze de aceasta tehnologie.
Initial, ideea era generoasa: cumparatorul se indreapta spre casa cu ultimele sale achizitii, si in loc sa mai astepte ca angajatul sa scaneze codul de bare al fiecarui produs in parte, pentru a face totalul, totul are loc instantaneu, un cititor RFID identificand toate produsele pe baza etichetei RFID si cerand doar introducerea cartii de credit pentru a retine suma totala.
Si totul datorita unei etichete minunate. Iar in plus, lantul de retail isi poate actualiza automat stocurile, stie care este starea produsului si toate detaliile de care are nevoie pentru a face o oferta competitiva cu care sa isi mai deschida inca 5 magazine.
Si toate acestea datorita unei etichete minune, RFID. Cel putina asa suna secenariile fericite ale retailerilor si hypermarket-urilor. In realitate insa...

Tehnologia RFID este deja printre noi

Sistemul RFID se bazeaza pe identificarea oricarui obiect pe care s-a atasat o eticheta ce emite un cod electronic unic. (eticheta RFID).
Pentru ca o eticheta sa fie identificata este nevoie de un cititor RFID care poate fi plasat practic in orice zona.
Nici o eticheta RFID nu este identica cu alta, asa cum se intampla in acest moment cu codurile de bare si de aceea primele sisteme RFID au fost introduse in cladirile in care era nevoie de nivele certe de securitate.
Insa tehnologia este aplicabila pentru orice obiect, chiar si pentru cele aflate in miscare, si de aceea nu a durat foarte mult pana a atras atentia celor implicati in distributie.
Spre deosebire de codurile de bare, folosite in acest moment ca standard, etichetele RFID au avantajul de a putea contine si alte date in afara de pret, precum caracteristicile sale, data la care a fost mutat dintr-un loc in altul, temperatura la care se afla.
In functie de alimentare, etichetele RFID pot fi pasive sau active.
Etichetele RFID pasive nu au o sursa de energie proprie si dimensiunile lor sunt de 0,4 x 0,4 la o grosime mai mica decat cea a unei foi de hartie. In momentul in care sunt strabatute de semnalul emis de antena cititorului RFID, aceste etichete se activeaza si transmit ca raspuns informatiile stocate in prealabil. Acest raspuns este de obicei un numar de identificare, pe care receptorul RFID il decodeaza si il interpreteaza. Raza de actiune in care etichetele pot interactiona cu cititorul este variabila de la 10 mm la 5 metri.
Cele active sunt dotate cu o sursa de energie, pentru a stoca in memorie datele cu care au fost inregistrate si pot fi citite si scrise si de la distante mai mari. In acest moment o astfel de eticheta RFID activa are dimensiunea unei monede, o raza de actiune de cativa zeci de metri si o durata de viata a bateriei de cativa ani.
Datorita acestor performante sunt insa prea scumpe pentru a fi utilizate in activitatea de retail si pentru distribuitori mult mai interesante sunt cele pasive. Numai ca si acestea sunt inca prea scumpe, pretul unei astfel de etichete fiind de 40 de centi. In aproximativ doi ani, expertii considera ca pretul ar putea ajunge la 5 centi, dar pentru cei din sectorul de retail si asa este prea mult.
Asa ca pana cand nu vor trece 6 - 8 ani, (perioada in care Gartner si Forrester estimeaza ca pretul va ajunge la 1 cent), tehnologia RFID nu va fi adoptata la scara larga, ramanand subiectul unor experimente, pentru marile companii de retail ca Metro sau Wal Mart.
Pretul nu este singura piedica, in adoptarea tehnologiei. Exista 4 tipuri de etichete, diferentiate prin frecventa radio: cele Low frequency ( cu frecventa intre 125 si 134 kilohertzi), cele High frequency (13,6 megahertzi), etichete UHF (868 pana la 956 megahertzi) si etichete Microwave (la frecventa 2,54 GHz).
In ceea ce priveste frecventele nu exista un standard global care sa reglementeze problema la nivelul tuturor tarilor, practic fiecare putand decide ce fel de etichete RFID, ar urma sa foloseasca.

Oricum intimitatea e de domeniul trecutului

Problemele au inceput sa apara in momentul in care un grup de activisti in domeniul drepturilor omului au inceput sa isi puna niste intrebari, care sunau cam asa: "Daca fiecare produs de la o ciocolata si pana la automobile, are un cod unic de identificare si acesta poate fi aflat de orice cititor RFID, atunci nu inseamna ca un distribuitor poate afla ce haine poarta un client, de unde le-a luat si de cat timp le are ?".
Iar daca acel client a platit cu un card de credit, atunci este o joaca de copil sa poti afla detaliile despre acesta, sa faci un profil de client si sa ii pot oferi reclama directionata?
Practic, scenariul in care fiecare client vede reclame personalizate pe ecrane inteligente, care l-au identificat dupa eticheta de pe pantofi, (remember Minority Report ?), nu mai este decat la cel mult 3 ani distanta.
Raspunsul pe care l-au dat companiile de retail, ca in momentul in care cumperi cu cartea de credit, oricum divulgi o serie de informatii personale, nu este viabil pentru ca orice persoana inarmata cu un cititor RFID poate afla cat te-au costat hainele si de unde le ai, ce mananci, pe unde te-ai plimbat si asa mai departe. Practic, ni se propune o societate in care toata lumea va sti totul despre toata lumea, in varianta ideala sau in care un numar restrans de oameni vor stii totul despre ceilalti, intr-un fel de Big Brother planetar.
Experimentele pe care companii ca Wal Mart, Gillette sau Metro le-au facut cu etichetele RFID au demonstrat ca totusi consumatorii nu sunt dispusi sa renunte la intimitatea lor, in favoarea unui timp mai scurt petrecut la case. In Germania, protestele grupului FoeBuD, fata de initiativa Metro de a introduce RFID-ul au fost atat de puternice incat Metro a anulat proiectul.
Iar cum biletele de la urmatorul campionat de fotbal vor contine un cip RFID, grupul Foebud este deja pe pozitii.
Wal Mart nu a renuntat insa si si-a anuntat toti partenerii ca trebuie sa introduca etichete RFID pe produsele lor.
Al doilea raspuns pe care partizanii tehnologiei il dau este ca etichtele RFID pot fi desprinse si ca totul s-ar rezolva prin anuntarea cosumatorului ca produsul pe care l-a cumparat contine o astfel de eticheta. De cele mai multe ori insa indepartarea acestora nu este insa foarte simpla sau conduce la deteriorarea produselor.
O alta solutie ar putea fi criptarea ID-urilor, astfel incat acestea sa nu poate fi citite si decriptate decat de cel care a emis etichetele. Dar, aceasta nu rezolva intimitatea clientilor fata de distribuitori. Acestia nu sunt dispusi sa renunte prea usor la mina de aur pe care o reprezinta datele exacte despre un anumit client si preferintele acestuia.
Si cu toata opozitia, cheltuielile pentru implementarea RFID-ului vor ajunge la 3 miliarde de dolari pana in 2008.
O alta solutie ar putea veni de la organizatii ca FoeBuD, care a dezvoltat un detector de RFID-uri care nu permite cititoarelor RFID sa citeasca datele de pe etichete, atunci cand acestea sunt in raza de actiune. RSA a propus un aparat de bruiaj, care emite un semnal ce mascheaza restul etichetelor RFID. Asadar solutii exista, dar nu sunt dintre cele mai comode.
Sa ne intelegem...RFID-ul este o tehnologie interesanta si poate avea multe utilizari favorabile, insa pana in momentul in care aspectele legate de intimitatea utilizatorilor nu vor fi rezolvate printr-o legislatie extrem de coerenta, RFID-ul nu este o alternativa la codurile de bare.
Si chiar cea mai eficienta si clara legislatie nu ne poate feri de abuzuri. Asa ca viitorul RFID-ului este inca incert.
Oare cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la initimitatea lor in favorea unor cumparaturi mai rapide? Raspunsul il vor afla companiile care vor merge pe valul entuziasmului RFID!

http://news.softpedia.com/news/RFID-intre-spionaj-si-utilitate-ro-855.shtml

Sursa: www.victor-roncea.blogspot.com

Părintele Justin Pârvu, alături de mărturisitorii ortodocşi prigoniţi

- Părinte, prigoana împotriva creştinilor se pare că a început. Sunt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni, au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei, pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?

P.J.- Mă bucur pentru că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi, îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sânurile Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfârşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi mai supăraţi când am vedea că toată lumea aceasta fără excepţii, se pregăteşte de prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători, că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi. După cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai adevărului, au lăsat să meargă oile înainte. În principiul de război, când se făceau luptele acestea de câmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe până la ultimul ostaş. Găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cât priveşte lupta aceasta a creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întâi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm, şi să murim pentru el cu Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.

Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?

P.J. – Asta este lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic dragii mei şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră, ferească Dumnezeu, ca ce spun astăzi, să spun mâine invers. Aşa de altfel se pot întâmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mâine, cu iscusinţa lor nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decât ai vorbit ieri. Se introduce un haos, individul nu mai ştie ce să creadă… pericolul al doilea să nu fie mai rău decât cel de la început.

- Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să putem rezista mâine.

P.J. – Bineînţeles, însă există şi ispita asta diavolească, războiul acesta nevăzut şi al mândriei şi al nesocotinţei noastre care să întoarcă pe dos tot ce am scris sau am spus în tot trecutul. Rămâne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, spunea el, a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de au îngrozit pe toată lumea aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj şi oraşele mari, şi el a încheiat aşa: „Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela”.

- M.F.- Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?

P.J. – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la judecată, împreună vor merge acolo, cât au fost în sfârşit, aici pe pământ, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decât bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările bune sau grele pe care le-a avut creştinul, şi cât a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decât cea curată, a judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea judecăţii lui Hristos.

Film si test preluate de pe Apologeticum

Laurenţiu Dumitru: Exerciţii de admiraţie. Bartolomeu Anania

Incep azi o noua rubricuta, despre intalniri cu oameni care m-au marcat intr-un fel sau altul, pe care o voi intitula simplu – Exercitii de admiratie. Pentru ca astazi e ziua de nastere a Parintelui Mitropolit Bartolomeu voi scrie mai intai cateva ganduri despre dansul.
Intotdeauna am avut o sincera admiratie impletita cu un fior launtric pentru parintii Arhierei. Pe vladica Bartolomeu l-am vazut o singura data, la Rohia, prin vara lui 94-95. Este primul arhiereu cu care am vorbit fata catre fata, caci, mai apoi, din mila lui Dumnezeu, am avut mai multe fericite prilejuri de a vorbi cu unii dintre ierarhii nostri.
Ma aflam intr-un pelerinaj, impreuna cu cateva colege de facultate, si haladuisem deja vreo saptamana prin tara. Aveam sa aflam intamplator de la un monah ca vladica Bartolomeu este aici in concediu si ca lucreaza cu spor la diortosirea Scripturii, care mai apoi, peste ani, a si vazut lumina tiparului, dupa cum se stie. Ne-am dus asadar, nu fara sfiala, sa-l deranjam pentru cateva clipe. Ne-a transmis prin maicuta ce-l ajuta, ca o sa coboare in cateva clipe. A venit spre noi zambind, ne-a binecuvantat cu bucurie sincera, neprefecuta, ca un parinte de fii, si ne-a cercetat oarecum pe fiecare in parte intrebandu-ne de unde suntem, ce studiem, ce citim. S-a bucurat sa auda ca suntem din Arges, loc de care-l lega multe amintiri frumoase din anii tineretii. Ne-a spus mai apoi ca se afla la lucru si la rugaciune si ne-a vorbit despre diortosirea Scripturii, iar mai apoi despre bucuria nespusa pe care o avusese de curand, cand a fost chemat sa sfinteasca biserica unei manastiri, ridicata in fix 40 de zile. Inca era uluit de ravna monahilor si a muncitorilor. A doua zi l-am revazut la liturghia arhieresca (savarsita de PS Iustin Sigheteanul); IPS Bartolomeu nu a slujit, ci a stat in fata, cu credinciosii, in dreptul scaunului arhieresc deloc asezandu-se, binecuvantand diaconii ce-l cadeau in rastimpurile cuvenite, dupa randuiala.
Ca teolog si editor, i-am urmarit indeaproape lucrarea pastoral-misionar-marturisitoare si activitatea scriitoriceasca. Mi-am intregit imaginea despre dansul, odata cu lectura Memoriilor sale, cutremuratoare de-a dreptul, pe care le recomand cu caldura. Vladica Bartolomeu e un batran de poveste, un om din alte vremi, plamadit din altfel de aluat. Vivace, ferm, luminos, bland, boem. Este unul dintre putinii ierarhi care nu se socoteste “mic in sinod”, pentru ca n-are la baza “scoala compromisului”. Prietenii (ce i-au citit Memoriile) stiu de ce!
Mitropolitul Bartolomeu este Omul pe care-l poti dobori, dar nu-l poti niciodata indoi.
La implinirea a 88 de ani ma alatur si eu celor care Va ureaza Intru multi, fericiti, binecuvantati si sanatosi ani, Inaltpreasfintite Parinte Mitropolit, drept invatand Cuvantul adevarului lui Hristos! Domnul sa va aiba in paza sa!

Sursa: laurentiudumitru.ro/blog