S-a reluat atacul impotriva religiei in scoli! Sa revedem pozitia Mitropolitului Anania. Patriarhia isi exprima ingrijorarea! Cam putin.

Scrisoarea deschisa a IPS Bartolomeu adresata Ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Domnului
CRISTIAN ADOMNITEI
Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Stimate Domnule Ministru,

Constat cu surprindere ca noul Proiect al Legii Invatamantului din Romania, prin articolul 10(1), elimina religia ca obiect de studiu in ciclul liceal, cu toate consecintele de rigoare, ceea ce reprezinta un regres fata de Legea Invatamantului din 1995, care prevedea in articolul 9 (1) ca "planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun".

Ca unul care a facut parte din generatia si structura "Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii" (1990-1992), imi iau permisiunea de a-mi reinnoi pledoaria pentru mentinerea religiei ca obiect de studiu obligatoriu in ciclul liceal, iar pentru aceasta nu voi aduce alte argumente decat pe cele invocate de noi in apelul "Religia in scoala", publicat in ziarul "Romania libera" din 6 iulie 1991, al carui ecou se regaseste in Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, care se dovedeste si astazi, dupa 13 ani, tot atat de actual si pe care, in consecinta, vi-l prezint mai jos.
Cu stima,
†Bartolomeu V. Anania
Arhiepiscop si Mitropolit

RELIGIA IN SCOALA

Problema invatamantului religios in scolile de stat, departe de a fi fost rezolvata, continua sa ramana deschisa si sa constituie o tema de neliniste si ingrijorare pentru o foarte mare parte a opiniei publice romanesti. Se stie ca in primele trei luni ale anului 1990 demersurile oficiale ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si ale Ministerului Cultelor au ramas fara rezultat.

La 3 aprilie 1990, Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii si-a conjugat eforturile cu ale celor doua institutii si a obtinut din partea Ministrului Invatamantului si Stiintei acordul de principiu ca ora de religie sa fie predata obligatoriu la clasele I-XII, cu un statut bine definit in cadrul programei de invatamant, tinandu-se seama si de principiul pluriconfesional.
Salutat si insusit de Sfantul Sinod, acest acord a ramas in faza de virtualitate; printre alte cauze, mai mult sau mai putin obscure, nu pe ultimul loc au fost si inertiile birocratice care continua sa staruie, neclintite, si in structurile noastre bisericesti.

Dupa alegerile din 20 mai 1990, conducerea Ministerului Invatamantului si Stiintei a adoptat o formula ambigua si aleatorie, al carei caracter restrictiv este mult mai transparent decat invaluirile fals-generoase cu care ne obisnuise un anumit limbaj al ateismului comunist. Ora de religie devine disciplina de "educatie moral-religioasa"; predarea e limitata la clasele I-VIII; statutul ei se dilueaza in termeni vagi ca "facultativ" si "optional"; instructiunile Ministerului precizeaza ca in predarea ei nu poate fi vorba de "catehizare" (adica de instruirea religioasa a elevilor), ci numai de "valorile moral-educative, istorice si culturale" (ca si cum o morala ar putea sa existe fara suportul ei doctrinar!); "acceptarea" acestei discipline pare un act de bunavointa, un fel de hatir al guvernantilor fata de revendicarile postrevolutionare.
Consecintele: Religia in scoala a ramas la bunul plac al inspectoratelor judetene si directorilor locali, care nu in putine cazuri se prevaleaza de lipsa ori de insuficienta unor "instructiuni" de la centru; acolo unde este predata efectiv, ea pare mai mult tolerata si capata un caracter de semiclandestinitate; cei ce o predau, atat preoti cat si mireni, se resimt de aproximatia unui statut incert; dupa un an si jumatate de la Revolutie, profesorii voluntari nu au la dispozitie nici cel putin o programa analitica bine intocmita si eficienta, care sa suplineasca partial lipsa manualelor.

In proiectul de Constitutie, majoritatea parlamentara expediaza problema religiei in scoala printr-o formula de maxima generalitate, ignorand astfel imperativele spirituale ale neamului si acordand audienta celor ce, prin tot ce scriu si vorbesc, confunda religia cu ideologia si dau dovada ca despre religie nu stiu mai mult decat au invatat la orele de marxism.

Pe de alta parte, insusi Sfantul Sinod, prin recenta "Comisie speciala pentru educatie moral-religioasa in invatamantul de stat", manifesta o induiosatoare grija ca lucrarile si concluziile acesteia sa se pastreze cu strictete in limita dispozitiilor restrictive ale Ministerului Invatamantului si Stiintei, inclusiv interzicerea catehizarii elevilor. Acest duh de obedienta, care parea depasit prin declararea solemna a autonomiei bisericesti, este cu atat mai inexplicabil si intristator cu cat el poarta si girul unor ierarhi tineri, de curand intrati in Sinod.

Din punctul nostru de vedere:

1. Ora de religie in scoala nu constituie un deziderat nou, postrevolutionar, ci restaurarea statutului ei de pana in 1948; ea nu se cere introdusa, ci reintrodusa in invatamantul de stat ca disciplina in serviciul binelui public, menita acum sa contribuie cu prioritate la vindecarea racilelor sociale, cum sunt delincventa si criminalitatea.

2. Religia nu e proprietatea Statului, nici a Ministerului si nici a Bisericii ca institutie; ea este un dat fundamental al poporului roman, pastrat de-a lungul a doua milenii si marturisit de tinerii martiri din Decembrie 1989. Daca actuala putere statala si-a propus si a fagaduit sa-i inapoieze poporului roman bunurile ce i-au fost furate de dictatura comunista, e de neinteles de ce-i retrocedeaza pamantul, dar refuza sa-i restituie cerul.

3. Redresarea sociala, economica si politica a poporului roman va fi imposibila fara temeiul moralei religioase, singura capabila sa-i redea echilibrul si sa-l realinieze unei Europe de straveche traditie crestina. Oare cat va mai trebui sa fie repetat adevarul incontestabil ca religia nu este o achizitie evolutiva istorica, ci un dat constitutiv al conditiei umane? In acest proces de innoire, Biserica e obligata sa-si fortifice vocatia misionara, iar Scoala, ca institutie fundamentala pentru instruirea si educarea poporului, trebuie sa-si recapete vechiul ei rol de vehicul al valorilor crestine.

4. Cerem ca Parlamentul (Adunarea Constituanta), Guvernul, Ministerul Invatamantului si Secretariatul de Stat pentru Culte sa reia problema orei de religie in scoala, s-o examineze cu toata seriozitatea si s-o rezolve prin legiuiri care sa-i redea si sa-i garanteze statutul pe care l-a avut inainte de dictatura comunista atee.

5. Cerem ca Sfantul Sinod sa adopte o pozitie ferma asupra acestei probleme, cel putin in spiritul hotararii sale din 3 aprilie 1990, careia i se pot adauga punctele noastre de vedere date publicitatii la 13 august si 23 septembrie 1990. Ca drept al poporului roman, ora de religie nu poate constitui obiect de negociere si compromisuri, mai ales din partea unei puternice Biserici majoritare, care este nu numai depozitara doctrinei si traditiei, dar si principala raspunzatoare pentru innoirea spirituala a natiunii.

6. Cerem ca ora de religie sa fie predata in intregul ciclu primar, gimnazial si liceal, adica in clasele I-XII. Adolescentul nu poate fi abandonat tocmai la varsta crizelor personale de tot felul, cand intrebarile devin cruciale. Nimeni nu-i poate tagadui tanarului de mai tarziu dreptul la optiune, dar nu exista optiune fara cunoasterea fiintei umane in intregul ei. Daca in structura invatamantului public exista destule discipline predate inca in spirit materialist-ateu, ora de religie implineste cel putin principiul echitatii. […]

7. Cerem ca ora saptamanala de religie sa aiba caracter obligatoriu, facultativa fiind doar dispozitia elevilor de a-si insusi materia predata. Respectarea libertatii lor poate fi tradusa printr-un sistem limitat de notare, intre maximum 10 si minimum 5, ceea ce inseamna rasplatirea celor buni, dar nesanctionarea celor dezinteresati; la religie nu se ramane corigent, iar repetenta e de alta natura decat cea didactica.

8. Facem apel catre Bisericile surori, catre Asociatiile, Conferintele, Ligile si Fratiile crestine, catre opinia publica din Romania, catre parintii carora nu le este indiferenta soarta copiilor lor si a societatii de maine, sa-si exprime sau reinnoiasca demersurile pentru reintroducerea orei de religie in scoala, adresandu-se tuturor forumurilor bisericesti si statale in a caror competenta se afla rezolvarea acestei probleme de importanta vitala pentru existenta si destinele poporului roman.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

2 iulie 1991

SFINTII DE LA AIUD STRIGA: LASATI-NE ODATA IN PACE, LASATI-NE IN LEGEA NOASTRA! (VIDEO)

PARINTELE Mihai Andrei Aldea predica la Petru Voda despre era cipurilor, lupta pentru libertate intru Hristos si cazul Iuda - Aiud. (VIDEO)

Parintele Justin Parvu: A te opune Aiudului este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu!

-Parinte, s-a creat o intreaga valva pe seama proiectului manastirii sau memorialului de la Aiud. Stim ca sfintia voastra ati sustinut un proiect, momentan aflat in atentia IPS Andrei, dar care a acordat mai mult credit unui proiect mai putin ortodox din punct de vedere arhitectural, sustinut insa de personaje ale mass-mediei romanesti, cum ar fi domnul Dan Puric si altii, care au lasat impresia mai mult a unor interese profitabile decat a proslavirii sfintilor martiri de la Aiud. Cine este in drept sa hotarasca asupra acestui proiect? De ce credeti ca glasul fostilor detinuti este oprimat si acum, dupa atatia ani de la caderea cenzurii si comunismului?

- Dragii mei, pentru mine Aiudul are o semnificatie mult mai profunda decat le-o acorda mai-marii lumii de azi. Aiudul ar trebui sa fie pentru noi centrul principal de preocupare al intregului nostru neam crestin ortodox, pentru ca de aici se leaga toata forta de traire si de rugaciune a noastra, la ora actuala, prin puritatea martirilor, a anilor si miilor de ani care s-au scurs prin toate aceste celule. Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni; Aiudul nu este o granita, nu este un loc inchis de unde se adapa numai neamul nostru. Aiudul este un centru de traire duhovniceasca, de spiritualitate si model de viata pentru toate neamurile crestine, in special pentru ortodoxie, pentru ca forta si idealul acestor martiri se rasfrange asupra unui intreg neam crestinesc, nu doar peste Romania. Ei sunt glasul care striga in pustie in veacul acesta rece si mort si lipsit de viata duhovniceasca si de luptatori vaditi impotriva prigonitorilor crestinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc pe noi intr-un singur glas catre ceruri pentru salvarea si viitorul neamului nostru. Vremurile sunt destul de grele, mai mult decat banuim noi. Nu este vorba despre o greutate materiala, financiara, economica. Este o criza spirituala care a cuprins intreaga lume si aceasta criza a dat si peste Rasaritul acesta ortodox si in special, Romania, tara ortodoxa care a mai ramas in picioare cu fata catre ceruri. Pentru mine, in lupta asta crancena intre ateism si ortodoxie care este din ce in ce mai puternica, singurul glas curat catre Dumnezeu este glasul romanilor, prin sangele martirilor din Aiud si de prin toate puscariile comuniste, Pitestiul, Gherla, cetatui de rezistenta anticomuniste. Cand in puscariile noastre judetene, cum era de pilda in Suceava, prin 1949, se faceau odioasele arestari, zaceau copii de 15- 16 ani, si copii de san care au fost luati de la cresele lor si adusi cu mamele lor la ancheta, cu tatii lor, adusi aici intemnitati. Ce jertfa mai placuta si mai curata poate fi decat a acestei generatii in fata careia noi trebuie sa ne inchinam? Nu este admis sa vorbim altfel despre lucrurile acestea pentru ca numai niste atei, niste oameni uratori de neam si de Biserica pot sa se mai opuna acestor idealuri crestine, curate, sanatoase care ar putea sa dea nastere unui simbol al adevarului de lupta crestin ortodoxa.
Este inadmisibil sa se gandeasca cineva ca aici e vorba despre centru cultural, despre centru de cercetari martirologice, de cercetari istorice s.a.m.d. Aici este vorba despre fondarea unei biserici crestine ortodoxe, care sa ne adanceasca comuniunea cu martirii trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie in privinta sensului de schit sau de manastire.
Ce est un schit? Un schit este radacina, samburele unei manastiri; nu e altceva. Un schit are un numar de pana in 15 calugari, si ce este mai mult devine o manastire. Schitul este nucleul de inceput al monahismului nostru si leaganul formarii neamului nostru. Ce a fost manastirea Neamtu, de pilda, cetatea acesta voievodala? Ce a fost Putna, toate cetatile marete ale domnitorilor nostri? Au fost niste schituri. Intai domnitorul a dat o mostenire de pamant, cateva zeci de hectare, unde s-au adunat cei mai buni dintre crestini, calugari si care au inceput sa faca pomenirea ctitorilor, voievozilor si a tuturor din trecut. S-au dezvoltat Putna, manastirea Neamtu – manastiri domnesti, care duc mai departe crezul nostru crestin ortodox. Ce a fost manastirea Neamtului initial? A fost un schit, a devenit o manastire, apoi un centru cultural; acolo s-au adapostit toti scriitorii nostri mari: Eminescu, Sadoveanu, Creanga, Arghezi si altii, care au ajutat si au cautat sa dezvolte cultura romaneasca in baza traditiei si obiceiurilor noastre ortodoxe. Acum se bat in terminologie si se bat in nimicuri cum ca facem schit, cum ca facem manastire, cum ca facem centru de studii. Pai cand am spus manastire, implicit este vorba si despre centru cultural. Pentru ca aici se celebreaza jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, de aici izvorasc toate cazaniile, toate cartile, de aici izvoraste toata cultura noastra romaneasca; restul este imitatie. Ca se aproba, ca nu se aproba, ca se denumeste, se calculeaza – nu este altceva decat o rea vointa a tuturor care se opun la jertfa si la valorile noastre crestine. A te opune Aiudului este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu, direct; acestia anuleaza jertfa martirilor, anuleaza viata noastra spirituala, atat aici, cat si dincolo. A fost o durere pentru mine faptul ca nu s-a luat in considerare si parerea noastra, a fostilor detinuti, si acest lucru mi-a reamintit de dictatura comunista. Am avut sentimentul ca nu se vrea cu niciun chip implicarea celor care s-au jertfit si au marturisit acolo. Nu cumva sa scrie istoria cine a jertfit pe acele locuri si cine a scos tara de sub comunism, nu cumva sa ramana acolo o marturie adevarata pentru viitorul si fiii neamului nostru. Sa inventeze ei istoria dupa cum le convine lor.

- Dar ce parere aveti despre acesti oameni de cultura care vor sa transforme intr-o firma acel loc sfant, arogandu-si drepturi nemeritate?

- Mai, oamenii acestia nu sunt niste oameni de cultura, sunt niste speculanti de istorie, arta si filosofie, pe ici pe colo, si nu fac altceva decat sa incurce mintile oamenilor. Nu gasesc oameni de cultura care sa se opuna la o frumusete, asa cum ar trebui sa fie Aiudul.

- Credeti ca poate fi curata activitatea unor oameni care au asocieri cu diverse cluburi si organizatii indoielnice?

- Nici pomeneala. Nu are ce cauta asa ceva in cetatea aceasta a Aiudului; aici a fost o conceptie curat crestina si nationala; tocmai aceste organizatii, masoneria a fost cea care a oprimat si a inchis acolo miile de crestini si au dat condamnari de sute de mii de ani. Acestia sunt si raman in intuneric; pentru ei Aiudul este cel mai mare junghi in inima lor. In realitate, ei nu urmaresc decat sa distruga si sa descompuna orice notiune de adevar ortodox. Si acestia nu pot fi decat cei care de la inceput au ucis impotriva lui Hristos pe cei 14 mii de prunci, aceiasi sunt pana la revolutia franceza, si au continuat cu revolutia din Rusia, si pana in zilele noastre nu inceteaza sa lucreze la distrugerea planului nostru crestin ortodox.

- Multa lume se intreaba cum de v-ati suparat pe Dan Puric, mai ales ca sfintia voastra i-ati aratat calea catre Biserica si ati rostit multe cuvinte laudative la adresa lui.

- Mai, in privinta lui merge zicala aceea romaneasca: „Un om, ca sa-l cunosti, trebuie sa mananci o banita de sare”.

- Credeti ca actoria poate fi un mijloc de pescuire duhovniceasca?

- Bineinteles, dar depinde in ce duh o faci, cum o faci. Daca nu ai pocainta, in zadar este toata lucrarea ta. Actoria este si falsitate. Depinde cat adevar ai in tine ca artist. Acesti actori care intr-o ora pot schimba trei masti, asa cum m-a pacalit si pe mine, aici… Eu i-am dat o sansa si o mana de dragoste domnului Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui neam… dar, in sfarsit, este loc de pocainta pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.

- Cum credeti ca ar trebui sa se raporteze o personalitate culturala fata de toate aceste asociatii murdare care conduc lumea si nu iti permit sa te extinzi mai mult daca nu pactizezi cu ei cumva?

- Pai, ori esti firul de izvor curat, neamestecat cu ape straine, ori esti o mare sarata care se compune din toate apele murdare care vin din lume. Noi ramanem pe acest fir ortodox curat, sanatos. Sigur ca au fost intotdeauna si oameni de atac impotriva acestui adevar si vor fi pana la sfarsitul veacurilor, insa noi nu trebuie sa ne micsoram in fata acestor incercari, pentru ca noi suntem radacina acestui neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste noi si au amestecat toate limbile si cauta si pana astazi sa le amestece si sa suceasca mintile credinciosilor nostri si intregii omeniri. Noi ne-am pastrat aici saracia si neamul, dupa cum spune poetul. Aici ne-am nascut, aici avem si drepturile noastre. Si mai mult, am fost aici permanent de straja Europei de Apus si ramanem si mai departe in aceeasi gandire crestin-ortodoxa a pacii, a linistii si a dragostei intregii lumi. Aceasta este conceptia, gandirea noastra, nu speculatie si amagire specifica oamenilor slabi.

- Credeti ca Romania ar fi putut rezista prin propriile ei resurse, fara ajutorul marilor puteri?

- Ar fi putut si oricand o poate face. Tara noastra este o tara care nu are nevoie de nimeni. Daca tara asta ar fi gospodarita de niste oameni pe care ii doare sufletul si inima pentru frumusetea acestei tari, nu am avea nevoie de nimic, nici de un surub occidental.

- Dar in cazul in care noi suntem datori vanduti bancilor mondiale…

- Asta e altceva. Aici e criza aceasta economica, in spatele careia sunt tot manevrele marilor actionari, actionari care manevreaza tarile acestea mici si le conduc ei cum vor. Acuma le saracesc, acuma le imbogatesc, acuma le desfac, apoi maine le descompun si asta-i manevra lor, ca sa poata lovi cat mai mult in Hristos Cel inviat din morti…

- Credeti ca traim intr-o falsa libertate si preconizati instaurarea unei noi dictaturi? Ati vazut, de pilda, ce a patit Parintele Filotheu cu conferinta de la Onesti – a fost interzisa pe motive neclare…

- Da, ca si la Iasi… Se intampla la ora aceasta peste tot. Democratia este doar pentru ei, nu pentru noi. Noua dictatura este instalata deja, noi nu avem decat sa ne pregatim de asprimile si de metodele satanice pe care le vor exercita asupra noastra.

- Cadem insa in capcana aceasta, ca ni se pare ca suntem liberi si putini se dezmeticesc din aceasta betie.

- Bine, dar nu multimea dirijeaza lumea… ci oameni care iau asupra lor jugul si duc mai departe crucea unui neam. Tineretul din 1948, ei au fost elita neamului nostru; restul… trepadusi pe langa ei.

- Ce recomandati oamenilor cu privire la aceste vaccinuri obligatorii?

- Pai, da, sunt obligatorii. Acuma vine si te executa daca nu te vaccinezi. Te executa, ai gatit-o! Mucenic vei fi!

- Si credeti ca e un act de martiraj daca refuzi aceste vaccinuri, sau mai bine le acceptam si sa suportam consecintele?

- Ori una, ori alta, dar asta este o cale mai cu compromis.

- Considerati ca este mai bine pentru crestini sa-si pregateasca din timp niste fortarete, sau e de preferat ca fiecare sa stea la locul lui si sa se pregateasca de mucenicie?

- Ei, nu vor lovi chiar asa in masa, vor lovi sistematic. Acuma vin cu gardasilul, cu gripa porcina… vrei-nu vrei, trebuie sa bei otrava. Maine-poimaine vine cu alta interdictie-nu ai sa mai poti bea apa dintr-o fantana, dintr-un paraoas, n-ai sa poti avea o planta, n-ai sa poti avea un pom, si incetisor asa te aduce de nu mai ai suflare. Ei, pe de alta parte vin si cu otravirea alimentatie pe care ti-o impune… o sa traim cu pilule. Iei pilula felul I, pilula felul II, si pilula felul III – apa. Ei fac o aplicare directa, au renuntat la experimente, pentru ca au de sapte mii de ani o experienta in istorie cu fel si fel de metode cu popoarele acestea crestine. Noi suntem ca o pisica ce se joaca cu soarecul… asa suntem noi in fata acestor forte ale raului ce se napustesc asupra noastra. Dar nu ne ramane decat sa ne rugam, sa ne ingradim sa putem avea curajul sa intampinam cu toata dragostea si fermitatea jertfa aceasta pentru Hristos. Asa cum au facut sfintii martiri din primele secole si pana in zilele noastre, asa trebuie sa mergem si noi sa ne gaseasca oarecum pregatiti de lupta.

(interviu realizat de monahia Fotini, 5 august 2009, Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamt, extras din nr.7 al revistei Atitudini)

Parintele Filothei Zervakos: Sabia ce va să vină (III). Intoarcerea către Hristos. O radiografie a Greciei ortodoxe

Fraţi creştini, greşelile să devină învăţăminte pentru noi. Să cugetăm bine ce a fost odată Grecia şi ce este astăzi. A fost un imperiu mare şi puternic şi azi a ajuns să fie un stat mic, sărac şi bolnav, care nu poate trăi. Nu a mai rămas nimic, decât strigătele unor greci care spun că sunt urmaşi ai marilor înţelepţi şi sfinţi şi ai marilor eroi ai Greciei, şi o nădejde zadarnică şi mincinoasă că Grecia va trăi.
Strigăte asemănătoare cu cele ale iudeilor nelegiuiţi şi ucigători de Dumnezeu, care zic: „noi suntem fiii lui Avraam, fiii marilor prooroci, noi îl avem tată pe Avraam" şi nădăjduiesc încă că va veni Mesia să-i mântuiască. Nu, dragii mei, nu, cu asemenea strigăte, cu asemenea speranţe false, Grecia nu va trăi. Nici să strigăm că suntem sfinţi ca Iov, Sfinţii Prooroci, Apostoli şi Mucenici şi că Dumnezeu ne încearcă. Nu, nu suntem sfinţi, suntem păcătoşi. Aceia erau într-adevăr sfinţi, dar noi, în afară de câţiva, suntem sălbatici. Aceia erau aur curat, noi suntem aramă, bronz înnegrit. Aceia erau mireasma curată a lui Hristos, noi suntem duhoare şi murdărie. Aceia au fost chinuiţi pentru virtuţile lor, ca să se vădească îndelunga lor răbdare, iubirea lor din tot sufletul către Dumnezeu, credinţa lor fierbinte, ca să-i avem şi noi, păcătoşii, ca exemple bune. Insă noi suntem chinuiţi, întristaţi, torturaţi şi tiranizaţi pentru păcatele noastre cele multe, ca să ne pocăim, să ne întoarcem la Dumnezeu şi să ne izbăvim.
Grecii, dacă au suferit, s-au chinuit şi au slăbit mai mult decât alte naţii, au păţit asta pentru multele lor păcate, cum zice Sfântul Duh prin înţeleptul autor al proverbelor: Dreptatea înalţă poporul, iar păcatele nimicesc neamurile (Pilde 14, 34). Au păţit-o pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeu. Au păţit-o din pricina mândriei lor, a invidiei, răzbunărilor, dezbinărilor şi altor păcate. Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte (Matei 12, 25).
De la început, de când s-au ivit dezbinările şi invidia în Imperiul Bizantin, a început şi decăderea acestuia; îndeosebi iconoclasmul i-a împărţit pe creştini în două tabere potrivnice. Ortodocşii erau întemniţaţi, izgoniţi şi omorâţi de către ereticii iconoclaşti. Invidia şi dorinţa de răzbunare au intrat şi în cârmuitorii societăţii şi, ca să dobândească puterea sau să aibă linişte în împărăţii, îşi omorau adversarii, îi orbeau, le tăiau nasul şi urechile, îi scopeau, îi închideau cu forţa în mănăstiri, făcându-i monahi, ca să nu aibă dreptul să le ia împărăţiile.
Acestea şi nenumărate alte rele şi fărădelegi pe care le-au săvârşit conducătorii societăţii şi ai Bisericii, ai poporului şi clerului, L-au adus pe Dumnezeu la mânie şi furie, şi i-a predat pe ei în mâinile altor naţii şi astfel, pentru păcatele lor, a nimicit Imperiul Bizantin, care odată era mare şi puternic.
Fraţi creştini, greşelile să devină învăţături pentru noi. Când împăraţii Bizanţului, Constantin, Teodosie, Leon, Justinian, Heraclie (şi câţi alţii au fost iubiţi de popor şi de cler), erau uniţi cu Dumnezeu şi între ei, cu dragoste curată şi adevărată, împărăţia lor înflorea, îi învingeau şi îi izgoneau pe vrăjmaşii lor, căci îl aveau pe Dumnezeu care lupta împreună cu ei şi care îi ajută şi îi păzeşte pe cei ce-L iubesc, iar pe păcătoşi îi nimiceşte. Dar şi în timpurile de pe urmă, în războiul turcesc, balcanic şi italienesc, când grecii au fost toţi uniţi cu Dumnezeu, au făcut minuni. însă de câte ori se îndepărtau de Dumnezeu şi se învrăjbeau între ei, erau înfrânţi.
Fraţi creştini, să stăm bine, să stăm cu frică şi să fim cu luare-aminte, căci vom fi nimiciţi cu totul, nu atât de către vrăjmaşii noştri, cât de către noi înşine. Dacă vom continua pe această cale, lovindu-ne unul pe altul, fără îndoială ne vom distruge între noi. Dar şi Dumnezeul nostru se va mânia pentru că nu îl ascultăm, ci îl hulim şi îl nesocotim.
Fraţi greci, patria noastră suferă, se află în primejdie, piere. Grecia, pe drumul pe care merge, nu va trăi. Grecia se va stinge sau va trăi încă puţin, o spun cu tristeţe şi durere în inimă. Nu putem să-L minţim pe Dumnezeu. O singură nădejde ne-a rămas, dacă vrem să scăpăm şi noi de primejdie, şi patria noastră să trăiască: să ne pocăim, să ne întoarcem la Dumnezeu, să dăm uitării trecutul, să ne îmbrăţişăm strâns, ca fraţii iubiţi, să ne legăm cu toţii cu legăturile dragostei şi să fim uniţi.
Să mergem, deci, acolo unde ne cheamă bunul nostru Dumnezeu şi dorinţa noastră, slava şi mântuirea dulcii noastre patrii. Să mergem cu toţii, laici şi clerici, de rânduială veche sau nouă, bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci, mari şi mici, să devenim toţi un suflet, un gând, o inimă; iubiţi-vă, uniţi-vă şi deveniţi un trup, având Cap şi călăuzitor pe preadulcele nostru Iisus Hristos, Acela Care a iubit atât de mult neamul nostru, Care ne-a iubit pe noi şi pe toţi oamenii atât de mult, încât, pentru multa Sa dragoste pentru noi şi pentru mântuirea noastră, a venit din ceruri şi Şi-a vărsat pe Cruce Sângele Său preţios, ca să ne răscumpere de sub blestemul Legii şi să ne facă fii ai Săi şi moştenitori ai împărăţiei Cereşti.
Când ne vom pocăi, când ne vom întoarce la Dumnezeu şi ne vom uni, atunci ne vom mântui, iar patria noastră nu numai că va trăi, dar va şi spori, va fi cinstită, slăvită, se va înălţa şi se va mări. Promit şi garantez, cred şi nădăjduiesc, mărturisesc şi propovăduiesc acest lucru, deoarece îl cunosc din exemple vrednice de luat în seamă şi din multe altele pe care le arată istoria, dar şi din pildele Sfinţilor Apostoli. Doisprezece au fost Sfinţii Apostoli ai lui Hristos, dar întrucât au fost uniţi cu Dumnezeu, prin credinţa şi dragostea lor fierbinte către Acesta, au adus toate neamurile la credinţa creştină, spunând: aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră (I Ioan 5, 4). Cred acest lucru pentru că dacă Dumnezeu e cu noi, cine este împotriva noastră? (Romani 8, 31). Când este Dumnezeu cu noi? Când suntem legaţi cu legăturile dragostei, păcii şi bunei înţelegeri; când îl iubim pe Acesta din tot sufletul şi din toată inima, căci Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el (I Ioan 4, 16) şi Acesta are puterea să distrugă, ca pe nişte vase de lut, pe toţi vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi.

Scandal între pederaşti. "Societatea civilă" a homosexualilor - fraudă în sacul fără fund al finanţelor europene

În vreme de criză homosexualii ACCEPT se lăfăie în lux, servesc şampanie la Hilton, dau petreceri simandicoase şi se îndeasă cu lubrifiante din cele mai fine, special concepute pentru a atinge un maximum de rafinament al bucuriilor pe cale anală. Opulenţa ACCEPT-lui - organizaţie care pune la cale petreceri de mii de euro în locaţii ca Athenee Palace, HJ Grand Plazza etc. a scos din sărite până şi pe homosexualii mai pălmaşi, care au "sifonat" presei date scandaloase din underground-ul organizaţiei fanion a bulangiilor din România.
Jurnalişti care fac parte din două cunoscute organizaţii de media, Altermedia şi Civic Media, au adresat autorităţilor o cerere de anchetă a fraudelor comise de pederaşti, după ce au constatat că semnalele publice nu a determinat nici o reacţie a organelor de control, poate şi din cauză susţinerii ACCEPT de către personaje politice, cum ar fi Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, actual deputat în Parlamentul European, Istvan Haler, secretar de stat, aflat în conducerea CNCD, ce provine din rezervorul de cadre ale Ligii Pro Europa, a fostei turnătoare Smaranda Enache, pidosnicii beneficiind însă de sprijin mai mult sau mai puţin pro-fund şi din partea altor persoane din mediul politic.
Deasemenea este cunoscut faptul că în spatele Coaliţei Opriţi Codurile, care s-a ilustrat prin vocalize isterice la adresa Codului Familiei, care nu permite căsătoriile poponarilor şi adoptarea de copii de către pederaşti, s-a aflat tot organizaţia ACCEPT. Sumele accesate de această organizaţie sunt ameţitoare, sute de mii de euro anual se duc pe fundul homosexualilor, sub pretextul utilizării în scopuri de sănătate - cum ar fi lubrefiante cu parfum de caise şi alte marafeturi de acest tip. |n timp ce criza medicamentelor este în toi şi pensionarii mor pe capete pentru că nu au dreptul la mai mult de o aspirină, Ministerul Sănătăţii gestionează generoasele finanţări ale homosexualilor, în calitate de intermediar al unor programe provenind din Fondul Global de combatere HIV/SIDA alimentate inclusiv de Banca Mondială.
În luna noiembrie 2006, în cadrul Rundei a 6-a de finanţare, Fondul Global a aprobat aplicaţiile de ţară ale României, pentru cele două programe adresate prevenirii, tratamentului şi îngrijirii persoanelor cu HIV/SIDA şi Tuberculoză, aprobând pentru România o finanţare totală de 10.224.387 Euro din care 6.603.960 Euro pentru componenta HIV/SIDA. Printre finanţatorii majori ai Fondului Global de Combatere a HIV/SIDA, TBC şi Malariei se numără Uniunea Europeana şi Comisia Europeană. În prezent în cadrul Rundei a 6-a de finanţare a Fondului Global, Asociaţia ACCEPT implementează două proiecte: Prevenirea HIV în rândul MSM (barbăţi care fac sex cu bărbaţi) şi Servicii adecvate pentru MSM. "Serviciile adecvate" includ tot felul de bucurii, de la cocteiluri de vis în locaţii de lux, la lubrifiante parfumate diafan, poate pentru a compensa "parfumul" locului în care sunt introduse.
Puşculiţa europeană este însă umplută şi de banii contribuabililor români, cu sau fără lubrifianţi cu arome eterice sau căcănii.
Departamentul de Luptă AntiFraudă, Guvernul României, Garda Financiară Bucureşti, Autoritatea de Management a FGIHTM, Ministerul Sănătăţii Publice, Autoritatea de Implementare PHARE, Ministerul Dezvoltării Publice, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 au fost sesizate aupra fraudelor care reies chiar dintr-un raport de anchetă intern al Asociaţiei, care a ajuns public datorită scandalului dintre homosexuali, prezentat de presă. Materialul înaintat autorităţilor precizează:
"La verificarea utilizării fondurilor accesate de asociaţie pentru desfăşurarea Gay Fest 2008 s-a confirmat deturnarea acestora şi a altor fonduri primite de la Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei administrat de Ministerul Sănătăţii Publice.
Ca urmare a deciziei Adunării Generale ACCEPT în şedinţa ordinară din data de 5 iulie 2008, s-a constituit o comisie de anchetă pentru verificarea cheltuielilor din cadrul Gay Fest 2008. Motivul invocat de membrii ACCEPT au fost costurile exagerat de mari ale organizării unui cocktail. Ancheta s-a extins până la verificarea diferitelor contracte suspecte cu firme deţinute de membri şi angajaţi ACCEPT, toate care au adus prejudicii nu numai asociaţiei, ci şi Statului Român prin manevrarea diferitelor fonduri nerambursabile administrate de autorităţile de management din cadrul ministerelor, în principal Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Malariei şi Tuberculozei (FGIHTM) administrat de Ministerul Sănătăţii Publice.


Deturnări de fonduri


Îngrijorător este faptul că, pe lângă deturnările de fonduri obţinute de la FGIHTM demonstrate de comisia internă, ACCEPT a accesat proiecte PHARE de peste 150.000 de euro, unele dintre ele aflându-se în prezent în derulare, ceea ce lasă loc suspiciunii utilizării netransparente şi a fondurilor provenite de la Comisia Europeană.
Comisia de anchetă nu şi-a extins verificarea şi asupra utilizării fondurilor europene, în condiţiile în care Florin Ghiţa, responsabil financiar ACCEPT, şi Daniel Petru Zăvoian, asistent de programe ACCEPT, s-au aflat în conflict de interese contractând ca intermediari pentru produsele şi serviciile finanţate din proiectele Fondului Global, firme ale căror acţionari sunt sau cu care au dezvoltat relaţii reciproc avantajoase de-a lungul timpului, folosindu-se pentru acestea de calităţile de membri şi angajaţi ai asociaţiei.
Deturnările de fonduri identificate de comisie sunt următoarele:
- în cadrul cocktailului Gay Fest 2008, finanţat de FGIHTM, s-a adus un prejudiciu de aproximativ 3000 de euro, dl Florin Ghiţă selectând firma Godmother SRL, cu care ACCEPT are relaţii contractuale încă din 2002, deşi oferta de preturi este dublă faţa de piaţă, iar serviciile contractate nu au fost în totalitate furnizate.
- în cadrul proiectelor de prevenire a infecţiei cu virusul HIV şi de promovare a sexului protejat, finanţate tot de FGIHTM, deturnarea fondurilor în interesele membrilor-angajati ai ACCEPT se face prin manevre de intermediere cu diferite firme pentru achizionarea articolelor de sex protejat, în locul achiziţionării articolelor direct de la producător. Astfel, SC Uranian Distributie SRL (deţinută de domnii Florin Ghiţa şi Daniel Petru Zăvoian) intermediază către ACCEPT tot prin Godmother SRL (sub denumirea veche de SC Speed Promotion SRL) cumpărarea de mari cantităţi de articole de sex protejat la preţuri duble faţă de preţurile practicate de furnizori. Conform rapoartelor de activitate numărul de articole de sex protejat a fost de 241.638 în 2007 şi 91.000 în 2008, toate acestea achizionate la preţ dublu înainte de a fi distribuite beneficiarilor.
- în contractele de prestări servicii ale ACCEPT, comisia a mai identificat un conflict de interese, asupra căruia nu a putut evalua prejudiciul deoarece i s-a refuzat accesul la documentele justificative. Este vorba de SC ACBE Design SRL, deţinută de domnii Florin Ghiţa şi Lucian David, membru în Consiliul de Conducere din 2008-prezent.
Precizăm că următoarele persoane sunt membre ale Asociaţiei ACCEPT, conform registrelor Judecătoriei Sectorului 2, înregistrată prin HJ nr. 6727/25.10.1996:
- Dna Monica Macovei, fost ministru independent al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, actual deputat în Parlamentul European şi membru onorific ACCEPT;
- Dna Romaniţa Iordache, expert antidiscriminare al Comisiei Europene pentru România, senior expert al reţelei FRALEX în România şi membru în Consiliul de Conducere ACCEPT din 2005-prezent".

Redacţia Curentul se alătură sesizării depuse de organizaţiile independente ale jurnaliştilor de la Altermedia şi Civic Media solicitând tuturor organelor Statului Român conform atribuţiilor instituţionale verificarea autencităţii raportului intern al ACCEPT în arhivele asociaţiei şi anchetarea neregulilor identificate de comisia internă, a contractelor şi mecanismelor de utilizare a fondurilor primite de la Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi de la Comisia Europeană.
Totodată cerem sancţionarea tuturor celor implicaţi în aceste fraude conform legislaţiei în vigoare, inclusiv a celor care s-au facut complici la aceste ilegalităţi prin nedenuntarea lor către autorităţile competente, acest raport fiind elaborat la data de 29 iulie 2008. Prin urmare, solicităm organelor competente ale Statului Roman o anchetă publică şi transparentă.

George RONCEA

Parintele Filothei Zervakos: Sabia ce va veni (II). Nevoia de pocainta

E necesar să se pocăiască acei întâi-stătători ai Bisericii, patriarhi, arhierei, preoţi şi egumeni, care au călcat poruncile lui Dumnezeu, pentru că unii dintre aceştia, în loc să devină lumină, după porunca primului Arhiereu şi Păstor Hristos, conducătorul şi întemeietorul credinţei noastre, au devenit pricini de certuri în tabăra creştină. Şi în felul acesta, distrugându-se unirea, atenţia Bisericii s-a întors de la problemele atât de serioase şi urgente unde e chemată să acţioneze în momentele acestea grele prin care trece lumea, şi mai ales patria noastră, adică împăcarea, pacea, buna-înţelegere şi iubirea poporului nostru (pe care conducătorii societăţii l-au împărţit în multe bucăţi), lupta împotriva hulei, necredinţei, împotriva vrăjmaşilor Bisericii (evanghelici, adventişti, pnevmatomahi, masoni), împotriva îmbrăcăminţii indecente a femeilor, a imoralităţii, beţiei, desfrâului, iubirii de arginţi, minciunii, mândriei şi atâtor altora.

Trebuie, de asemenea, să se pocăiască toţi clericii şi laicii, bărbaţi şi femei, mari şi mici, şi să înceteze cu trufia, invidia, vrăjmăşia, aducerea-aminte de rele, iubirea de arginţi, înşelătoria, nedreptatea, minciuna, înfumurarea, judecarea celorlalţi, vorbirea fără rost, beţia, destrăbălarea.

Femeile să înceteze fumatul, jucatul cărţilor, vopsitul buzelor, a feţei, a unghiilor şi luxul. Cei căsătoriţi să înceteze evitarea naşterii de prunci, avorturile şi uciderea copilaşilor pe care îi aruncă pe drumuri, la câini, în mare sau îi îngroapă în pământ. Să se ferească de cheltuirea nefolositoare a banilor, pe care să-i pună la dispoziţia celor aflaţi în suferinţă, a orfanilor, a văduvelor şi a celor săraci.

Preoţii şi monahii să părăsească nepăsarea, trândăvia şi celelalte păcate şi pe viitor să se facă vrednici de treapta pentru care au fost aleşi după voia lui Dumnezeu.

Bărbaţii să nu se mai bată şi să nu se mai certe între ei, să nu se mai numească şi să nu mai fie naţionalişti, monarhişti, democraţi, comunişti, pnevmatomahi, masoni, ci de aici înainte să se numească fraţi creştini şi să cultive ceea ce-I este bineplăcut lui Dumnezeu.

Să se pocăiască comuniştii, cei ce urăsc poporul şi pe creştini, duşmanii cei mai aprigi şi prigonitorii creştinismului, aceia care au provocat în patria lor nenorociri şi pagube fără număr, care au condus la moarte prin torturi insuportabile mii de creştini nevinovaţi, clerici şi laici din toate clasele sociale şi de toate vârstele. Să-şi dea seama de marele lor păcat, să se pocăiască şi să se grăbească să ajute preadulcea patrie şi Sfânta Biserică. Vor fi primiţi cu braţele deschise când se vor pocăi. Să preschimbe tristeţea adâncă şi dezastrul preadulcei patrii şi Sfintei noastre Biserici şi a credinţei ortodoxe desăvârşite, în bucurie, linişte şi fericire.

Cârmuitorii Bisericii să se străduiască să găsească cea mai bună soluţie la problema calendarului, care a împărţit Biserica şi în felul acesta să vină atât de râvnita unire, căci e foarte trist şi vătămător să-i vedem pe creştinii ortodocşi împărţiţi în două tabere adverse, cei ce merg după calendarul vechi şi cei care ţin calendarul nou. Ne dorim din tot sufletul ca Patriarhia Constantinopolului şi ierarhia grecească, cu înţelepciune, dreaptă-socoteală, frică de Dumnezeu şi dragoste să aibă grijă să rezolve această problemă şi în Biserică să revină buna înţelegere.

Până când va înceta de tot împărţirea credincioşilor în cei de rânduială nouă şi cei de rânduială veche şi pentru a evita o schismă mai mare, considerăm că unii dintre fanaticii de rânduială veche trebuie să se oprească să-i mai înveţe şi îndemne pe creştini că unde nu există preoţi ce merg după noul calendar să nu intre în biserică, să nu se spovedească, să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine, să nu-şi boteze pruncii, să nu-i înmormânteze pe morţi, pe motiv că Biserica preoţilor de rânduială nouă s-a murdărit şi credinţa lor s-a schimbat. Ei cred, de asemenea, că în Sfintele Taine ale celor de rânduială nouă nu s-a coborât Duhul Sfânt şi că aceştia sunt cu toţii în iad. Ei îi silesc pe creştini să le anatemizeze Biserica, pe arhierei şi pe preoţi, botează şi miruiesc din nou pruncii celor de rânduială nouă întrucât consideră că în afara calendarului nu există mântuire.

( Părintele Filothei mai spune: "Nu voi lăsa neobservat, nemustrat şi necriticat nici zelul unor clerici păstrători ai vechiului calendar care se comportă cu fanatism, exagerează, se îndepărtează şi cad în rătăcire. Lipsiţi de lumina înţelegerii şi deosebirii, aceştia au aşezat vechiul calendar în rândul dogmelor, crezând că Tainele celor ce merg după noul calendar nu sunt valabile, propovăduind şi învăţând pe creştini să-şi boteze din nou fiii care au fost botezaţi de preoţii noului calendar sau mai bine să-i lase nebotezaţi.

Un ieromonah din Ierusalim, foarte fanatic, a îndrăznit să le scrie rudelor sale din Atena că dacă nu au acolo preot păstrător al vechiului calendar care să le boteze copiii, să-i scrie lui, iar acesta va săvârşi Sfânta Taină a Botezului în Ierusalim, unde Biserica merge după vechiul calendar şi harul Sfântului Duh se va coborî peste copiii din Atena, în chip nevăzut, atunci când el va săvârşi Botezul la Ierusalim.

Un alt ieromonah şi duhovnic din Sinos, pe nume Atanasie, pe care l-am cunoscut bine, îi sfătuia pe creştini că e mai bine şi mai de folos să le toarne apă dintr-o găleată sau să le facă o baie în mare pruncilor nebotezaţi decât să-i boteze preoţii ce merg după noul calendar. Acest ieromonah, Atanasie (care pe lângă cele de mai sus le spunea creştinilor că e mai bine să bea puţin vin în care să înmoaie pâine şi să guste, decât să se împărtăşească de la preoţii care merg după noul calendar, ale căror Taine le hulea) din cauza fanatismului său exagerat a ajuns să-şi iasă cu totul din minţi şi să fie închis în azilul de nebuni, ca maniac, unde a şi murit.

Alţii i-au convins pe mulţi creştini să nu intre în sfintele biserici, să nu se închine la sfintele icoane deoarece, odată cu schimbarea calendarului, s-au murdărit şi arhiereii şi preoţii şi bisericile şi icoanele şi Tainele. )

Cei de rânduială nouă slujesc şi se închină la Dumnezeul adevărat. în Tainele lor se coboară harul Sfântului Duh, pe care îl cheamă: „Şi coboară, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt şi sfinţeşte apa aceasta", spun cei ce slujesc la Sfântul Botez. La fel şi la Sfânta Euharistie „coboară Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri". Prin urmare, Tainele sunt săvârşite de Duhul Sfânt prin slujitorii şi preoţii Preaînaltului şi nu de calendarul vechi care a fost descoperit de către idolatrul grec Sosigen, astronom din secolul al IV-lea î. Hr., şi a fost impus de un alt idolatru, Iulius Cezar, numindu-se de aceea iulian. Căci dacă acceptăm că fără calendarul vechi Tainele nu se săvârşesc şi nu sunt adevărate, suntem nevoiţi să acceptăm că acesta este mai presus de Duhul Sfânt. Dacă ţinând rânduială nouă ne-am duce în iad, atunci Preadulcele nostru Iisus, care ne-a iubit atât de mult, încât Dumnezeu fiind, a primit să Se facă om şi să-Şi verse sângele pe lemnul Crucii ca să ne răscumpere din blestemul legii şi să ne izbăvească de legăturile iadului şi ale stricăciunii, ne-ar fi spus şi ne-ar fi poruncit, pe lângă altele, că pentru a ne mântui trebuie să păzim noul calendar al lui Sosigen, fiindcă acel calendar în timpul lui Hristos era nou, deoarece calendarul pe care 1-a găsit Sosigen, fiind mai corect, 1-a anulat pe cel vechi al lui Ptolemeu.

La a doua venire, Domnul ne va cerceta dacă am făcut lucrările credinţei şi dragostei către Acesta şi către aproapele nostru, adică dacă i-am iubit şi i-am miluit pe săraci. Nu ne va întreba ce calendar am ţinut. Sfinţii nu s-au sfinţit pentru că au păzit calendarul vechi, ci când trec pe lângă biserici să nu-şi facă nici măcar semnul Sfintei Cruci şi multe altele pe care nu le mai spun, ca să nu-i întristez pe nevoitorii cu pricepere şi putere de deosebire. Am socotit însă că e necesar să scriu acestea spre învăţătura şi povăţuirea nevoitorilor pentru credinţă, ca să vadă cu toţii că prin fanatism, prin râvnă necugetată, prin mânie, invidie, mândrie, prin lipsa dragostei creştine, lupta noastră se va dovedi zadarnică, nefolositoare şi vătămătoare şi pentru noi şi pentru aceia pe care-i învăţăm."pentru că au crezut şi L-au iubit pe Dumnezeu şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi.

Desigur e adevărat că schimbarea calendarului a adus tulburare şi dezbinare în Biserică şi desfiinţarea, la anumite intervale de timp, a Postului Sfinţilor Apostoli. Dar asta nu înseamnă că cei de rânduială nouă L-au negat pe Hristos sau că noul calendar îi va mântui, precum au făcut unii din cei de rânduială veche, care au dat atâta putere calendarului, nădăjduind că se vor mântui fiind de ajuns să ţină rânduială veche şi că prin asta dovedesc autenticitatea credinţei ortodoxe.

Trebuie să ne pocăim toţi cu sinceritate, repet, să cerem iertare de la Preaînaltul Dumnezeu, Părintele nostru ceresc; să ne legăm cu legăturile dragostei, ale păcii şi bunei-înţelegeri şi numai atunci ne vom izbăvi de primejdie, noi şi patria noastră.

Să ne întoarcem către Preamilostivul Dumnezeu, Părintele nostru, cu pocăinţă adevărată, cu oftare şi lacrimi; ,Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire".

Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult-milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră. (Ioil 2, 12-13). Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă către Domnul, căci El se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător (Isaia 55, 7). Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu (Iezechiel 33, 11).

Să ne pocăim cu adevărat şi să ne întoarcem la preamilostivul nostru Părinte precum fiul risipitor şi să zicem ca acela: Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta şi ca cei trei tineri care au fost băgaţi în cuptor şi au fost izbăviţi prin puterea dumnezeiască: El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege! (Daniel 3, 17).

Să ne pocăim precum ninivitenii care, după ce au auzit de la proorocul Iona că vor fi nimiciţi, s-au întors şi împăratul i-a chemat pe toţi la pocăinţă, spunând: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim! (Iona 3, 7-10).

Ninivitenii s-au mântuit pocăindu-se; dacă ne vom pocăi cu adevărat, ne vom mântui şi noi, dacă nu, vom pieri. Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel (Luca 13, 3), a spus Domnul nostru.