Mars extremist blocat la Budapesta. Horty, omagiat că a eliberat oraşul de "bocancul asupritor românesc"

Politia maghiara a interzis duminica marsul unui grup de aproximativ 450 de membri ai Noii Garzi Maghiare (GM), organizatie desprinsa din fosta Garda Maghiara interzisa, sustinuta de partidul extremist Jobbik. Marsul a marcat implinirea a 90 de ani de la intrarea in Budapesta a amiralului Miklos Horthy. Potrivit cotidianului Nepszava, desi nu au existat ciocniri violente intre participantii la mars si fortele de ordine, in urma incidentului de duminica au fost retinute 14 persoane. Un grup de aproxi­mativ 1.000 de persoane au primit autorizatia de a participa la acest mars, care s-a desfasurat intre Piata Kosztolany Dezso si Sfantu Gellert din capitala Ungariei. Politia le-a interzis membrilor GM care purtau uniformele organizatiei interzise sa participe la aceasta actiune, doar persoanele imbracate in civil putand sa se alature procesiunii. Coloana admiratorilor lui Horthy a fost condusa de un grup de calareti imbracati in costume traditionale de husari, in fruntea acestora aflandu-se un calaret ce avea un cal alb, care aminteste de scena intrarii amiralului in Budapesta. Pe 16 noiembrie 1919, calarind un cal alb, amiralul Miklos Hothy a intrat in Budapesta, sustinand ca va pedepsi ceea ce el numea "un oras plin de pacate", dupa mai bine de patru luni de conducere comu­nista. Avand in vedere faptul ca nu li s-a permis sa participe la acest mars, membrii GM au organizat o manifestatie in fata hotelului Gellert. Kiss Robert, liderul noii GM din Budapesta, a sustinut un discurs in cadrul caruia a omagiat personalitatea amiralului Miklos Horthy, amintind faptul ca el a fost cel care acum 90 de ani a eliberat orasul care pana atunci "acceptase, cu capul plecat, bocancul asupritor romanesc" (referire la interventia Armatei Romane din 1919 care a rasturnat regimul bolsevic al lui Bela Kuhn). Ildiko Lendvai, presedinta Parti­dului Socialist din Ungaria (MSZP), alaturi de organi­zatia anti - fascista "Miscarea maghiara unita de stanga", au protestat impotriva acestui mars, catalogandu-l drept "o parada neo - nazista". In acelasi timp, liderul MSZP le-a cerut partidelor parlamentare din Ungaria sa se disocieze de acest mars. Singura reactie a venit din partea purtatorului de cuvant al principalului partid de opozitie, Fidesz, care a afirmat insa ca politicienii socialisti sunt responsabili pentru faptul ca acest mars a avut loc. (I.T.)

Goma n-are loc în fotoliul de onoare al Uniunii Scriitorilor

Un numar de 21 de scriitori s-au inscris la cuvant pentru a-si exprima pasiunile, nemultumirile si a face noi propuneri pentru imbunatatirea imaginii lor.
S-a vorbit despre discreditarea scriitorului in societatea de azi, despre marginalizarea literaturii, s-a apelat chiar (cu oarecare nostalgie) la exemple dinainte de 1989, cand literatura romana avea puterea de-a se impune in ochii autoritatilor, s-a reprosat conducerii USR "marginalizarea" lui Paul Goma, scriitorul disident care traieste la Paris (Liviu Ioan Stoiciu), propunandu-se numirea lui ca presedinte onorific al Uniunii, dar a venit si replica lui Manolescu: "Paul Goma a intrerupt orice legatura cu USR si a refuzat reprimirea ca membru USR, calitate ce-i fusese retrasa atunci cand a parasit tara, fortat de regimul comunist, si ca atare, conform statutului nu are dreptul sa fie numit in nicio functie, fie ea si onorifica", i s-a reprosat lui Nicolae Manolescu faptul ca in timpul mandatului a acceptat sa fie director UNESCO la Paris si sa locuiasca acolo. Si de data asta presedintele a subliniat ca nu a lipsit niciodata de la intrunirile Comitetului Director si a fost conectat in permanenta la activitatea USR, i s-a reprosat ca e mentorul unei reviste fara niciun ecou, "Noua Literatura" (Stefan Agopian) care, intr-un an si jumatate a consumat 60.000 de euro; dar si de data asta a intervenit Nicolae Manolescu afirmand ca revista este ,"vizibila" si extrem de necesara pentru tanara generatie de scriitori. Dar cel mai direct "atac" a fost reprosul ca, in "Istoria Literaturii Romane", Manolescu "compro­mite" adesea imaginea scriitorului roman. Faptul ca la propunerea presedintelui Manolescu, in statutul USR, s-a "inventat" o functie, si anume aceea de prim-vicepresedinte, a starnit insa cele mai multe reactii negative, incepand cu luarea de cuvant a lui Sorin Marculescu. Au fost si cateva interventii care au facut apel la pastrarea demnitatii scriitoricesti si la faptul ca, acel adaos de 50 la suta la pensiile scriitorilor, a facut sa mai salveze si sa normalizeze cat de cat situatia materiala a multor scriitori (Livius Ciocarlie). S-au facut propuneri, s-au dat sfaturi, s-a vorbit despre libertatea de optiune a fiecarui membru al breslei in privita preferintei electorale, dar mai ales a fost unanim acceptata ideea ca scriitorul roman, desi face parte dintr-o breasla elitista, nu se bucura nici pe departe de respectul cuvenit, in societate, televiziunile refuzand cu obstinatie sa-i promoveze imaginea la ore de maxima audienta (Nicolae Manolescu), literatura lui ramanand intr-un con de umbra perdant, nemeritat si pagubitor pentru cultura.

ZIUA

Legi aberante adoptate de parlamentarii români, la recomandarea Uniunii Europene. Bocitul mortului în casă, interzis

Parlamentarii au aprobat in Senat o lege europeană, potrivit căreia bocitul mortului în casă şi plimbatul cu sicriul deschis până la groapă vor fi interzise. Viitoarea lege europeană impune ca, după deces, corpul să fie transportat cu o maşină specială la capela cimitirului. Rudele nemulţumite au şi ele o mangaiere - firmele de pompe funebre vor fi obligate să aibă un fond de garantare, la fel ca şi medicii.Noua lege ar reglementa şi felul în care trebuie să arate cimitirele. Toate trebuie să aibă capelă cu cameră frigorifică şi perdea de arbori de jur imprejur.

Sursa:

http://www.brasovultau.ro

Alegeti cu grija!

Avem un fel de preşedinte al Europei

Ca romåni, putem fi måndri: alegerea preşedintelui Romåniei se face incomparabil mai democratic decåt a fost desemnat „preşedintele Europei“, de fapt preşedintele Consiliului European. Căci, „în Europa“, n-au fost candidaţi „pe faţă“, care să-şi prezinte public programele, nici campanie electorală, nici măcar audieri ale competitorilor în Parlamentul European, nici dueluri electorale între aceştia, nici vot universal, nici vot în cerc restråns (cei 27 lideri ai statelor membre). S-au stråns, pur şi simplu, într-o seară, cei 27, au vorbit ce-au vorbit între ei şi după vreo oră deja se ştia: funcţia supremă în ierarhia Europei Unite, care nu este preşedintele Europei ci al, cum ziceam, Consiliului European, va fi fostul, de acum încolo, premier al Belgiei, Herman Van Rompuy. După care, zile în şir, au început să curgă comentariile: un preşedinte mediocru, paralizat, discret, decorativ, plictisitor, moderator, un anestezic local, un preşedinte de şedinţă, o persoană care nu deranjează, un simbol al compromisului. S-a vorbit de „cvasivirginitatea europeană“ a fericitului cåştigător, care nu scosese o vorbuliţă în public despre Europa, pånă la un moment dat. Adică pånă cånd, cu numai cåteva zile înainte de miruirea sa în funcţie, a cuvåntat (a raportat) în Grupul Bilderberg despre ce are de gånd cu Europa: să facă din ea un stat federalist ca SUA, care între altele să perceapă şi impozite europene. Dacă s-a exprimat atåt de clar la Bilderberg, cum să nu ajungă mai marele Europei, deşi pånă atunci nu-l ştia mai nimeni pe continent înafară de propriii compatrioţi. Şi apropo de Bilderberg, se mai zice că pe seama lui se fac scenarii. Acum, iată, nu mai e scenariu, e certitudine.
Deodată cu domnul preşedinte a fost căftănită şi ceea ce se spune a fi ministreasa de Externe şi a Apărării a Europei integrate: baroneasa britanică Catherine Ashton, care e şi nr. 2 în UE. Ce transmite de la Bruxelles un ziarist francez: „O alegere (greşit: desemnare - n.n.) catastrofală: această aparatcika laburistă n-are absolut nicio experienţă internaţională şi, după părerea multora care au lucrat cu ea în Comisia Europeană, a fost remarcabil de proastă de la preluarea funcţiei (de comisar european - n.n.): absenţa de la muncă, proasta cunoaştere a dosarelor, simţ diplomatic redus“. Ar fi greu să găseşti pe cineva mai inexistent ca Van Rompuy, dacă n-ar fi Catherine Ashton, mai spunea ziaristul francez. Cel mai fericit de aceste desemnări nefericite este fără îndoială preşedintele Comisiei Europene, Baroso, care nici el nu străluceşte, dar măcar nu va fi eclipsat în opacitatea lui cei doi noi demnitari. Un trio al mediocrităţii, spun comentatorii răi. Un sindrom al celui mai mic multiplu comun, spun cei mai concilianţi.
UE se înzestrează mereu cu noi instituţii, impune tot felul de reglementări, şi absurde, şi care-i favorizează pe unii, iar pe alţii îi dezavantajează, şi-a mai tras alte cåteva fete noi care, chipurile, ar reprezenta-o. Avea dreptate bătrånul Kisinger (fost european şi el) cånd, vrånd să telefoneze superputerii care se vrea a fi Europa, constată că interlocutorul n-are un număr de telefon acolo. Căci, de fapt, nu există interlocutor.
Dar Uniunea Europeană merge, parcă printr-un miracol, mai departe, de vreo jumătate de secol, cu paşi înainte, dar şi scandaluri, reculuri, înfrångeri de parcurs, cu mediocrităţi în faţa şi cu multă birocraţie. Şi totuşi, cineva propulsează ideea Europei Unite, şi se pare cu succes. Oare cine, noi, cei ce votăm cu Băsescu, sau cu Geoană, sau cu nimeni? N-aş prea crede.

Avem un fel de preşedinte al Europei
Corneliu VLAD
Curentul - duminică, 22 noiembrie 2009

„Preşedintele Bilderberg” va conduce UE

Uniunea Europeană speră ca noile sale posturi de preşedinte şi ministru de Externe să îi confere un cuvânt mai greu de spus în arena politică internaţională, dar cele două poziţii riscă să creeze noi lupte pentru putere. Favorit în competiţia practic invizibilă, dar deosebit de acerbă pentru preşedinţia UE rămâne premierul belgian Herman Van Rompuy, susţinut de Berlin şi Paris.

Herman Van Rampuy vrea sa elimine simbolurile nationale din cartile de identitate

Reuniţi joi seară, la Bruxelles, într-un summit extraordinar, liderii europeni au rămas divizaţi şi secretoşi până în ultima clipă, atât în privinţa ocupanţilor celor două funcţii, cât şi a procesului de selecţionare a acestora. Fredrik Reinfeldt, premierul Suediei, care asigură preşedinţia prin rotaţie a UE, spunea miercuri, la capătul a două runde de negocieri cu ceilalţi 26 de lideri naţionali, că a abandonat orice speranţă de consens în privinţa nominalizărilor. O decizie în acest sens, a apreciat el, „ar putea fi luată în doar câteva ore, dar ar putea să dureze şi toată noaptea”.

Potrivit prevederilor tratatului, noua poziţie de preşedinte al Consiliului European va avea un mandat de doi ani şi jumătate. Consiliul de Miniştri va continua să se rotească la fel ca înainte. Günter Gloser, un înalt oficial al Ministerului de Externe german, a spus că oricine ar fi numit în respectiva funcţie, ar trebui să fie o persoană „capabilă să adune consensul”. Preşedintele UE, a adăugat el, ar mai trebui să fie cineva „care este acceptat în sânul Uniunii şi care va fi şi un bun reprezentant al acesteia, dându-i o faţă”.

Cealaltă poziţie importantă introdusă de tratat se numeşte oficial Înaltul Reprezentant pentru Politica Comună de Securitate şi Externă. În prezent, politica externă a UE este asigurată atât de responsabilul pentru politică externă al Comisiei Europene, cât şi de comisarul pentru Relaţii Externe. Tratatul de la Lisabona reuneşte cele două posturi, creând poziţia de „Înalt Reprezentant” - practic un Ministru de Externe al Uniunii. Acesta serveşte şi drept vicepreşedinte al Comisiei Europene, este membru al Consiliului şi al Comisiei, şi conduce Consiliul Miniştrilor de Externe. Intervievată de Deutsche Welle, Jacki Davis, de la Centrul de Politică Europeană, a apreciat însă că vor apărea inevitabile lupte pentru putere între cele două posturi noi şi unul mai vechi: preşedintele Comisiei, preşedintele Consiliului şi ministrul de Externe. „Într-o bună măsură, toţi trei vor dori să reprezinte UE pe scena internaţională”, a spus Davis, adăugând că nu este nici acum clar cine va face totuşi acest lucru.

Dacă pentru funcţia de ministru de Externe este imposibil de prognozat persoana care va fi numită în urma summitului, pentru postul de preşedinte al UE lucrurile sunt ceva mai limpezi. Anterior, Germania a spus clar că se va opune numirii premierului britanic Tony Blair, cel mai vehiculat nume până luna trecută. De asemenea, Berlinul anunţase că până la summit va reuşi să găsească un candidat pe care să-l sprijine şi Franţa, ceea ce s-a şi întâmplat. Apărută de ceva vreme doar cu titlu de zvon, identitatea acestui „candidat comun” a fost confirmată public joi: premierul belgian Herman Van Rompuy. În vârstă de 62 de ani, Van Rompuy, un politician creştin-democrat (de dreapta), este premier de numai 11 luni. El este un mare iubitor de poezie, dar altfel are unele vederi care i-au atras simpatia extremiştilor de dreapta, cea mai edificatoare în acest sens fiind opoziţia vehementă faţă de aderarea Turciei la UE. De asemenea, Van Rompuy este favorabil creării unui imn „naţional” al Uniunii Europene, precum şi înlăturării unor simboluri naţionale, precum stemele de pe euro, cele de pe plăcuţele de înmatriculare, dar şi pe cele din cărţile de identitate sau paşapoarte.

Într-un manifest „federalist”, politicianul flamand mai cerea „creşterea masivă a prezenţei UE” pe teritoriile statelor membre, cum ar fi arborarea drapelelor Uniunii în toate şcolile, liceele, facultăţile şi stadioanele din spaţiul european.

De asemenea, Van Rompuy vrea să finanţeze UE printr-o pleiadă de taxe impuse la nivel naţional, între care una pe combustibil şi una pe călătoriile cu avionul. Van Rompuy a devenit recent membru al exclusivistului grup Bilderberg, alcătuit din oameni de afaceri, aristocraţi şi politicieni suspectaţi şi acuzaţi că „trag sforile” din umbră. Din acest motiv, Van Rompuy a fost ridiculizat pe Internet drept „preşedintele Bilderberg”, în sensul că el ar fi fost impus de grup la preşedinţia UE.

Cotidianul

Din nou, de actualitate. Piaţa Universităţii, 1990: JOS COMUNISMUL! Imnul golanilor