Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (III).

Daca o minte poate pătrunde algoritmul istoriei, să vadă ca toate sunt permutări ale aceloraşi parametri de rătăcire [de la adevăr], atunci va trebui să recunoască două momente cheie care nu se încadrează în niciun sistem omenesc, în nicio cifră sau cip: primul eveniment este Rugul Aprins, al doilea este Întruparea lui Hristos. Primul e prefigurarea celui de al doilea. Şi pentru că Hristos a înviat, vorbim despre o singură înnoire, precum a lăsat ca moştenire a puterii învierii Sale: Botezul creştin în Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, prin tradiţie vie, sfântă, sobornicească şi apostolească, păstrat ca unică valoare a lumii: darul Duhului lui Dumnezeu. Numai acesta a înnoit lumea, a unit popoare, a vindecat toată durerea, a împlinit toata trebuinţa, a dat toata ştiinţa, a înălţat conştiinţa, aducând bună-stare şi pace. Iar acestea ştim că nu pot fi atinse fără dreapta credinţă, „pentru om este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

Armonia nu este nicidecum reducerea la numitor comun a diferenţelor celor ce există, fiindcă fiinţele nu au fost create ca să fie reduse, ci ca să fie crescute. Aş spune că armonia este iubirea care a fost sădită să rezoneze în lucruri. Ordinea nu este o succesiune de lucruri, o aranjare spaţio-temporală, ci este armonia legilor firii care se supune Legii dumnezeieşti. Ce armonie şi ce ordine ni se propune astăzi? Materialismul propune să pornim de la ipoteza niciodată demonstrată, care afirmă că, neexistând spirit, materia ar fi ceva inteligibil prin procesele biochimice ale ei înseşi, şi în acelaşi timp se afirmă că materia este ininteligibilă şi că nu este creată de un Dumnezeu Care sa fie Spirit (e binecunoscut că materialiştii nu au noţiunea de Duh). Dar dacă este inteligibilă, atunci obligatoriu ar trebui să existe o inteligenţă care să o înţeleagă dinafara ei, (căci premisa ştiinţei este observarea detaşată), iar dacă nu Duhul a creat-o, atunci ei îndumnezeiesc materia zicând ca s-a autogenerat, lucru nedemonstrabil vreodată, apoi în ce priveşte faptul că nu poate fi înţeleasă, mă întreb atunci care mai e obiectul ideologiei materialiste. Ar fi hilară eroarea, dacă ar fi rămas la nivel de cochetare cu ispita gândului, şi nu ar fi tragică pentru atâtea miliarde de oameni pe care se aplică… Nu intru mai adânc în polemică, falsă dealfel, dintre creaţionism şi evoluţionism, întrucât ele nu fac vorbire despre acelaşi lucru: una vorbeşte despre momentul Facerii scris în Sfânta Scriptură şi demonstrabil din abundenţa prin toate mijloacele de observaţie ştiinţifică, iar alta vorbeşte despre o teorie nedemonstrată de nimeni şi care infirmă datele observabile. Smerit e Dumnezeu, că rabdă şi nu crapă pământul sub picioarele celor ce neagă ca El îl ţine!

Concluzia la cele de mai sus? 1.„Nou” si „înnoitor” sub soare nu este decât Hristos; 2. „Ordinea” nu poate fi dată de o aplatizare, de un reducţionism atroce, al unei singure calităţi sau cantităţi prin care să se masoare lucrurile, ci numai din respectarea profundă a scopului pentru care au fost create existenţele care se vor a se ordona, şi nu ai cum să respecţi Omul dacă afirmi că este o bucată de carne, şi nici dacă spui că nu este Dumnezeu, căci anulându-i sufletul, originea şi posibilitatea de sfinţire, este cea mai clară dovadă de înjosire; şi 3. Materialismul nu este ştiinţific, întrucât ştiinţa operează cu observaţia, iar aceasta demonstrează în permanenţă existenţa spiritului, dar mai grăitor decât orice este că aplicarea practică a acestei ideologii a adus odată cu gama largă de produse nefolositoare şi nebiodegradabile, şi o sumedenie de efecte pe scara largă, vizibile în toate ţările care au subscris: sărăcie, boală, suferinţă, genocid, dezumanizare şi suicid. Acolo unde există bunăstare materială, cauza este hărnicia, moralitatea şi credinţa omului.

Rasofora Neonila

Afacerea ţiganilor, exploatată de dezintegratorii României din trena lui Soros. Dezbatere publică.

„Ori recunoaştem o dublă responsabilitate a statului şi a minorităţii, ori, dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem această dublă responsabilitate pentru o evoluţie pozitivă a minorităţii, vă asigur că toate programele guvernamentale şi europene sunt sortite eşecului“, a afirmat, ieri, preşedintele Traian Băsescu, la conferinţa de lansare a Raportului asupra Strategiei Naţionale de îmbunătăţire a situaţiei romilor. Explicånd că pledează nu pentru asimilare, ci pentru păstrarea obiceiurilor etniei ţigăneşti, Băsescu a mai arătat că, în pofida oricărei strategii, punctele slabe ale unei evoluţii pozitive a situaţiei romilor rămån educaţia şi auto-responsabilizarea minorităţii nomade a Europei. „Hai să fim cinstiţi – a îndemnat Băsescu -, avem o mare problemă de imagine. Mergeţi la Paris, mergeţi la Oslo, mergeţi la Roma, mergeţi la Milano, minoritatea romă este prezentă în orice colţ, în faţa oricărui muzeu, şi nu ca să intre în muzeu“. „Vă spun că, pånă cånd minoritatea romă nu va fi conştientă de propria ei responsabilitate pentru a ieşi din situaţia dificilă, putem să scriem încă zeci de rapoarte guvernamentale. Putem mări oricåt ajutorul financiar, putem mări oricåt alocaţiile sociale, pånă cånd minoritatea romă nu va fi ea însăşi conştientă că are responsabilităţi faţă de ea însăşi, problemele vor dăinui, banii se vor cheltui cu eficienţă minimă şi cu progrese minime“, a mai spus şeful statului. Ziarul „Curentul“ a luat foarte în serios chestiunea şi propune o dezbatere publică naţională asupra problematicii romilor şi a confundării romånilor cu romii pe plan internaţional.

Este de remarcat că, ieri, chiar în timpul expunerii preşedintelui, un grup vocal de romi a început să protesteze în sală invocând incidentul privat al lui Băsescu, legat de o reporteriţă agresivă a Trustului lui Felix, caracterizată în particular drept o „ţigancă împuţită“. Practica vociferărilor, orice s-ar discuta, în fapt o respingere a dialogului constructiv, este o constantă a organizaţiilor din trena mogulului „societăţii civile“ internaţionaliste, George Soros, care se laudă că a dat 70.000.000 de euro pentru „incluziunea“ romilor. Alianţa Civică a Romilor, responsabilă de gălăgia de ieri, este o umbrelă de organizaţii creată după un model deja patentat. Ca şi în cazul „Roşia Montană“, unde coordonatoarea grupurilor neguvernamentale de interese ale lui Sörös este o animatoare cu numele de Stephanie Roth, pe romii civici îi conduce un anume David Mark, de origini necunoscute. De sub umbrelă se iţeşte însă una dintre cele mai bine motivate financiar dintre organizaţiile care pretind că se ocupă de problema romilor, respectiv Romani Criss. Referindu-se la activitatea acesteia şi la prezentarea românilor drept romi în străinătate, Băsescu afirma într-un interviu la TVR că „trebuie să avem puterea să recunoaştem: cele mai mari probleme le creează cetăţenii romåni de etnie romă şi poate să ţipe Romani Criss pånă måine dimineaţă, asta este realitatea“. La aceeaşi emisiune, Băsescu mai observa un adevăr: „Experienţa pe care noi o avem este aceea că am primit bani de la Uniunea Europeană, am pus bani de la buget pentru aşa-zisele programe de integrare a romilor. Iată că acum cei care ne dădeau bani şi ne reproşau că nu rezolvăm problema cu romii se confruntă ei înşişi cu romii, care sunt liberi să meargă în Europa, pentru că sunt cetăţeni români.“

Integrarea romilor şi dezintegrarea românilor

Directorul Institutului de Cercetari Alimentare, Profesorul Mencinicopschi, despre Codex Alimentarius: Vom manca medicamente!

Gheorghe Mencinicopschi sustine ca industria farmaceutica face presiuni pentru legiferarea Codex-ului * "Sunt interese mari si multi bani in joc", spune directorul Institutului de Cercetari Alimentare * Profesorul universitar prezice ca suplimentele vor deveni paleative * "Usturoiul va fi medicament si il vom lua doar pe reteta, de la farmacie"

Directorul Institutului de Cercetari Alimentare trage un semnal de alarma in ceea ce priveste anumite prevederi din controversatul Codex Alimentarius. In exclusivitate pentru Agentia de Investigatii Media, Gheorghe Mencinicopschi a declarat ca, din punctul sau de vedere, vom ajunge ca in viitor sa mancam medicamente in loc de alimente. De asemenea, profesorul universitar este de parere ca multe dintre recomandarile existente in Codex Alimentarius sunt generate de marii jucatori din industria farmaceutica, dupa ce acesteia "au cam ramas in pana de idei".

Gheorghe Mencinicopschi sustine ca exista foarte multe "parti interesate" ca acest cod sa fie pus in practica, in prezent avand loc un puternic lobby pe langa guvernele a numeroase tari, care au si aderat si au inceput implementarea lui. "Codex Alimentarius este la fel de controversat asa cum este, spre exemplu, si pandemia de gripa porcina. Lucrurile sunt destul de complicate. Trebuie spus ca acest Codex cuprinde doar reglementari, nu documente cu caracter legislativ. Deci, cu alte cuvinte, nu recomandarile sunt obligatoriu de pus in practica. Cu toate acestea, exista interese foarte mari pentru ca ele sa se legifereze. Se face lobby, se intervine pe langa guvernele tarilor si asa mai departe. Sunt parti interesate ca acest Codex Alimetarius sa fie pus in practica. De aceea, multe dintre Guverne vor prelua recomandarile si le vor legifera. Acesta va fi pasul urmator.", ne-a declarat Mencinicopschi.

Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (II).

III

Doamne, Slava Tie ca ai venit la mine, si m-ai lasat sa Te gust si sa vad ca Bun esti, ca mult-milostiv esti si preaminunat! Cum oare am plecat de la Tine? Cum am facut ca, incet-incet, m-am trezit in alta tara, fara credinta, fara parinti, fara vise, fara bucurie. Unde sint, unde m-au dus, Doamne, micile mele ingaduinte, voile mele, facute câte putin, pe toate. Azi facem o voie, mâine o facem mai repede si cautam alta, si tot asa, ca in basmul „Tinerete-fara-batrinete-si-viata-fara-de-moarte: Fat-Frumos, ajuns la mult-visatul tarâm fericit, uita de legea libertatii lui, si alearga la vânatoarea dupa ceva ce i se paruse vrednic si parelnic de râvnit, ca marul Evei. Si fuge, si fuge… si se trezeste ca-l strapunge un dor in piept... nu mai stia daca vuietul ce-l auzea era aievea, daca se sfâsiau cerurile sau cugetele lui de-acel suspin. Ajunsese in Valea Plângerii. Si toate amintirile vremelniciei in care visase vesnicia il napadira, pe el care gustase din preaplinul iubirii vesnice. Mama, tata, casa parinteasca, drumul pe care venise, luptele pe care le daduse… toate sapate inauntrul lui si duse in vesnicie. Imbatrânind, nemaiputând zbura, calul nazdravan, adica trupul sau, il duce catre locurile acum surpate sub vremi. Nici pietrele, nici stejarii, nici albinele, nici cerbii, nici o vietuitoare nu-l mai recunostea: sa fie oare acesta fiu de imparat, daca paraseste Raiul pentru o parere, sa fie oare acesta vrednic de cinste, daca leapada imparatia pentru o fuga de sine? Dar Fat-Frumos avea acum un dor mai mare decât cel cu care se nascuse: voia sa vada toate implinite, sa aduca amintirea biruintei chiar si la cele fara viata din trecutul sau, se purta de un foc nemistuitor si invaluitor care pentru pietre, pentru animale, pentru stejari, erau neintelese si nepatrunse, caci omul botezat nu-si pierde vrednicia decât lepadându-se de Adevar.
Astimp ce acestea se faceau in sufletul sau, iata, din tânar precum era in palatele de clestar, parul ii albise, barba alba ii crescuse pâna la brâu. Pasamite trupul i se pregatea de o calatorie catre lumina si mai de taina decât cele umbrite ale vietii. Avea sa fie ascutita ca o sabie, plutitoare ca o corabie, curgând ca un gând, duios ca un prinos... avea sa i se ceara vama, pentru fiecare lipsire de slava, poate va sa plânga, poate va sa geama... Vazând el ca nu-i timp de pierdut si loc de sezut, cauta cu privirea, sa se pironeasca cu sufletul cel ostenit pe vreo vedere neintinata, dar toate disparând, se facea ca nu mai ramasese decât un singur lucru din copilaria lui indepartata si fericita: un cufar prafuit. Cu mainile tremurânde, de evlavie si osteneala, da capacul la o parte: ghemuit il astepta moartea, credinciosul strajer al bunei chivernisiri a timpului in trup dat sufletului nostru. Supus, inteleptit acum (de drumul cel cu dus-intors) sa faca ascultare, Fat-Frumos se aseaza ca pentru rugaciune, si o primeste smerit, caci numai prin smerenie isi va fi recistigat nobletea de fiu al Imparatului. Moare numai vremelnicia, numai ceea ce facuse impotriva inimii calcare de porunca, si care pacatuise impotriva dragostei. Dragostea nu moare niciodata. Tineretea-fara-batrinete-si-viata-fara-de-moarte este a asculta si a face porunca lui Hristos - „Bucurati-va pururea!”

Părintele Sofian Boghiu - Rugăciunile celor din închisori

New Age moscovit. Ortodoxia "soft".

La citirea Synodiconului Ortodoxiei (despre care în pastorala Sinodului Bisericii Ortodoxe Române s-a amintit pentru prima dată în 60 de ani într-un act oficial al BOR), Chiril al Moscovei a prescurtat rânduiala acestuia, necitind anatemele împotriva ereticilor. Mostră de Ortodoxie "soft", care nu trebuie să deranjeze pe nimeni.

http://www.patriarchia.ru/db/text/1098686.html

Ultimăvara lui Vlad Pârău.

Oglinda vremurilor scapătă în vis,

Grădinile de flori din soare s-au închis
Înapoi în primul boboc ferecat,
Înapoi în primul mugur adevărat,
Ce ticăia demult, tare demult,
În ceasul seminţei de sub pământ.
Ţărâna suspină după mâna aspră şi pură
A bunicii care-o lega în frământătură
Şi-o zvârlea pe o tavă-n cuptorul de lut
Din care toate au apărut.
Şi cuptorul era undeva într-un pod
Cu mult înainte să aducă rod.
Peste el se lăsase bufnind un capac
De ladă de zestre în care dorm şi tac
Toate basmele pe care le asculta odată
Bunica pe vremea când era fată
Cu păr până-n pământ, cu suflet de crin,
Cu obraz de zăpadă picurată cu vin,
Priviri de cosânzeană venită dintr-alt veac
De pe când cerul era numai un lac
Pe care pluteau mici bărci de hârtie
Plăsmuite de Adam şi Eva în a lor Copilărie,
Când se jucau în Rai, fericiţi şi prunci.
A trecut tare mult de atunci.
Picur cu picur, primăvară cu primăvară, păpădiile s-au făcut mov;
Răsar ca umbra stelelor şi pâlpâie fără istov,
Puful lor se împrăştie visător în vânt
Pe cerul celui mai frumos mormânt.
În zilele din urmă bate viscolit un dor,
Trezind cărbuni uitaţi prin sobe fără horn
Şi oamenii tuşesc din când în când
De fumul ce l-au strâns în ei fumând.
Deasupra lor, frumoasa pasăre măiastră se ridică,
Peste împărăţii de negură ea bate din aripă,
Rubinul ochiului ei plânge tricolor
Slobozind un ţipăt scurt, sfâşietor.
Un fior rece-adie, interzis,
Pe dalba lume de umbră şi vis
În vreme ce încet se lasă seara
Cu noul anotimp, Ultimăvara.