Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (V). Cum sa pot suporta batjocura si nebunia aceasta ecumenista?

Ziceam de „valoare”, si ma tot intrebam de unde pâna unde atâta criza.
La un moment dat s-a apucat cineva pe care l-a tras vreun curent metapsihic, sa imparta „valoarea” in categorii diferite: religie, arta si stiinta. Apoi contorsionindu-se si mai mult, din aceeasi boala a gândirii a emis si a impus un asa-numit corolar al acestei impartiri in categorii, anume ca ele sunt nu numai diferite, dar neaparat si antagonice. Nu sunt la masura sa-l intreb mai indeaproape pe Lewis Carrol, sau poate mai bine pe Mandelbrot, cum de s-a raspândit aceasta absurditate pe o intindere de o jumatate de mileniu, mai precis de la copernicus incoace (acel codex pipernicus in care pamântul devine insignifiant si prin care se sugereaza, din punctul lui de vedere sol(it)ar, lipsa de importanta a Intruparii Fiului! Sa nu fie! In unanimitate Sfintii Parinti, rezonând si cu glasuirea psalmistului, spun ca „pamântul pe temeliile lui nu se va clati”!

Am o banuiala, speculând ca polifonia vocala, aproape imediat nascuta dupa Schisma din mintile bolnave ale magistrilor Academiei din Paris, sa fie premergatoare, (ca parte a quadriviumului de studiu, alaturi de astrologie), acestor monstri ai cosmologiilor moderne. Daca tot a venit vorba de polifonie, nu este oare dureros ca desi ne luptam pe fata cu erezia catolica, permitem, ca doar sintem „toleranti”!, intrarea in Biserica a efectelor lor, cum sunt muzica polifonica, si iconografia realista? Noi ne batem cu ei la usa, si ei trimit sagetile pe fereastra, ba, mai rau, le si imbratisam! Muzica scrisa de sfinti este PSALTICA, nu polifonica, iar realismul in iconografie nu are nicio acoperire dogmatica, si nici o mentionare prin vreo erminie scrisa de iconografi preacuviosi. De ce le lasam sa ne otraveasca simturile duhovnicesti? Of! Si iata, Biserica Ortodoxa e nevoita sa se confrunte cu aceasta pandemie de irationalitate a veacului. Cum, zice indurerata, Mama-Biserica, sa fie religia, stiinta si arta, antagonice, din moment ce toate trei ar trebui sa se fundamenteze pe acelasi unic Adevar, adica pe o valoare unica? Pai la noi Acasa, icoana zice slava, cântarea zice slava, altarul zice slava, cerurile spun slava, tot pamântul spune slava, râurile, grindina, zapada, apa cea mai presus de ceruri, puii leilor, cocostârcii, toate dobitoacele pamântului, balaurul marii, pestii, floarea câmpului, fruntea grâului, pietrele, muntii si dealurile, câmpiile roditoare, ba inca si duhurile necurate care salasluiesc in locurile intunericului si in adâncurile cele de vapaie, toate indeplinesc Cuvântul lui Dumnezeu si dau slava Numelui Lui. Cum oare stiintele naturii sa se contrazica intre ele, afirmând ele una, cântecul si pictura alta, toate asa de-a valma, ba mai mult, sa se ucida intre ele ca sa ia locul cuvenit numai lui Dumnezeu? De neinteles!

Pentru ca nu exista cunoastere fara raportare la Principiul care a dat ratiunea de a fi acelui lucru, as spune „stiintei” ca nu exista nimic care sa poata fi inteles prin sine, caci dupa toate observatiile, de când s-a despartit stiinta de la sânul Bisericii si a inceput sa orbecaie cu simturile fara duh, toate lucrurile naturii sunt legate intre ele ca functionalitate si ontologic. Cunoasterea nu se poate face corect decât raportat la Adevarul care este o Persoana si Care dealtfel se reveleaza prin lucrarea harului. Iar pentru ca nu exista sublim fara lucrarea harului Duhului Sfânt, as spune „artei”, ca a ajuns de la a zugravi in sunet si culoare pe Cel Negrait si pâna a-l zugravi pe omul fara duh, sa depaseasca in mândrie pe incepatorul mândriei, care s-a facut pe sine Dumnezeu. Dar chiar daca nu ar fi vorba de aceste ruperi de la adevar, si daca ar fi doar vorba de o delimitare drastica intre scopul si lucrarea acestora, tot ar trebui sa afirm ca daca arta face un scop din subiectivare, iar stiinta un scop din obiectivare, nu pot avea totala incredere in metodologiile lor ca sa comunice intre sufletul meu si Dumnezeu, Datatorul Principiului tuturor lucrurilor. Atât despre surorile acestea mai mici. Iar despre cea mare, religia, daca ar fi doar sa ne uitam la etimologia termenului si ne-am lamuri, fiindca se tâlcuieste „a re-lega pe om cu Dumnezeu”. Si fiindca exista un singur Dumnezeu, Cel Care S-a aratat si a inviat si care a readus la Sine pe cel pierdut, e firesc sa si spunem ca exista o singura religie: cea data de El. Iar in ce priveste alte credinte, ele nu se fundamenteaza pe nici un fapt, caci dumnezeii neamurilor sint idoli si draci si naluciri, care nu aud, nu vad, nu fac minuni, nu tamaduiesc, nu bucura, nu lumineaza, si nu dau niciodata marturia sfinteniei si a iubirii absolute, naluciri de care natura nu asculta si prin care omul nu se mântuieste. Este in firea lor sa se certe intre ei dracii, tocmai pentru ca nu au dragoste si nu este ceva care sa-i uneasca, nici macar rautatea, si este in firea mintii sa fie schimbatoare daca nu se statorniceste intr-o inima sfintita de har, asa incât nu ne mira afirmatia lor ca sunt mai multe religii: n-am auzit vreun nebun sa recunoasca nebunia lui, ci mai cu osârdie va vrea sa ma convinga sa fiu si eu ca el, vezi modelul ecumenist, aceasta ciorba sinistra care n-are ce sa caute la masa sfânta a unor fii infiati prin har. Ma revolta ca, dupa ce am dat piept, din sete si zel, (si mai ales din lipsa educatiei dogmatice pertinente, care ar fi trebuit sa se faca in scoala), cu toate elucubratiile mistico-religioase posibile pâna m-a miluit Dumnezeu sa-mi arate ca Viata e in ograda Romaniei Crestine in care m-am nascut, sa vina acum cineva sa-mi spuna ca toate sunt la fel! Daca am batut toate cararile cautatorilor in spirit, si toate erau ori inchise, din cauza ca le descopeream limitarea sau viclesugul, ori cu totul nefolositoare scopului meu (mântuirea sufletului), si daca ostenind in toate cautarile am ajuns, prin toate felurile posibile: cu ratiunea, cu simtirea inimii, cu revelatia duhului, cu pacea trupului, in fine, daca toate date mie in pastrare de Dumnezeu au trait nemijlocit adevarul ca fiind Persoana lui Iisus Hristos, cum sa pot suporta batjocura si nebunia aceasta ecumenista? Este cu neputinta. Si daca eu care sunt ultimul om simt asa, oare ce simt batrânii nostri, care nu s-au spurcat cu cunoasterile cazute precum am facut noi cei autoreeducati postdecembrist, ma refer la acei batrâni demni si statornici in credinta, cei feciorelnici, care s-au hranit toata viata cu cuvintele vietii vesnice care sunt numai in Preasfânta Gura a lui Hristos, oare aceia cât de tare se revolta, si ce indreptatita este mânia lor! „Sa stam bine, sa stam cu frica”, zice Arhanghelul, punând stavila caderii. Frica de Dumnezeu este un drept inalienabil, o responsabilitate esentiala, si implinirea intregii-intelepciuni.

Mircea PLATON: Anticomunismul minimal. Pentru dl Tismaneanu si ciracii domniei-sale, vinovati de comunism sunt Eminescu si parintele Staniloae.

La alegerile din 20 mai 1990, anticomunistii obtineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comunistii si anti-anticomunistii obtineau 80%. |n randul celor din urma se afla si Traian Basescu. Confruntarea de acum douazeci de ani s-a transformat, si datorita experimentului CNSAS, intr-o batalie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevar si anticomunismul ca afacere. Pe primul il saboteaza calaii. Impotriva celui de-al doilea striga sangele martirilor. Primul a ramas, in mare masura, privat. Cel de al doilea e bugetar si profita de el oameni care altminteri predica "statul minimal". si pentru ca nu avem stat minimal, ne-am ales cu un anticomunism minimal.

Deciziile presedintelui Basescu si ale primului-ministru Boc transforma cercetarea comunismului romanesc intr-un fel de abraca-bocus. Activitatea presedintelui consiliului stiintific al IICCMER, dl Vladimir Tismaneanu, o fac sa para mai ales un fel de hocus-cadabra. Strutocamila rezultata din imperecherea mai multor generatii de comunisti, "anticomunismul" oficial din Romania are cearcane furisat-cominterniste, maini mercenare si picioare, bugetare, de lut. Un intreg sistem politico-economic bazat pe ticalosie, jaf si minciuna are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. Dupa cum au nevoie toti dictatorii. Unii dictatori sunt comunisti. Alti dictatori sunt anticomunisti. Dar toti dictatorii mint. si anticomunismul de tip hocus-cadabra e o minciuna.

Ca e o minciuna ne-o indica faptul ca dl Tismaneanu vrea uzufructul anticomunismului, nu si greutatile lui. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '70, atunci cand functiona ca activist comunist in serviciul unui regim "ilegitim si criminal". Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '80, atunci cand a fugit din tara si cand, dupa cum singur a marturisit, a tacut pentru cativa ani. Exista oameni carora trebuie sa le cumperi tacerea si oameni carora trebuie sa le subventionezi anticomunismul. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa se angajeze anticomunist in anii '90, cand a jucat la toate capetele, atacandu-l pe Corneliu Coposu pentru intransigenta anticomunista si, mai apoi, la inceputul anilor 2000, cand a ales sa flirteze cu Ion Iliescu.

Dl Tismaneanu ar fi avut dreptul sa se ocupe cu scrierea istoriei noastre daca nu ar fi fost naclait in atatea minciuni. si minciuna a fost cea care a ucis, in temnita "interioara" sau in cea "exterioara", milioanele de oameni a caror istorie vrea dl Tismaneanu sa o scrie astazi.

Dlui Tismaneanu ii place sa vorbeasca despre "memorie". Memorie are si un computer. Caruia ii schimbi cipul si, gata, i-ai sters memoria. Oamenii au insa altceva, ceva ce lipseste masinilor: istorie. Oamenii au istorie, adica identitate. De aceea oamenii, spre deosebire de masini, nu devin "depasiti" odata cu trecerea timpului. Un batran nu e depasit, ca un computer. Pentru ca memoria, in cazul omului, e legata de traire. si de marturisire,de adevarul transmis cuiva, impartasit. A avea identitate inseamna a marturisi, a nu te ascunde, a nu te dedubla: a invia. De aceea, identitatea incepe cu luciditatea. si luciditatea are de a face cu recunoasterea adevarului, al tau si al altora. si adevarul are de a face cu libertatea. Adevarul te face liber. Minciuna inrobeste. si memoria mincinoasa.

"Memoria" de care ne vorbeste dl Tismaneanu e mincinoasa. E o falsa memorie. Nu e memoria a ceea ce au trait romanii, ci e ceea ce ar vrea dl Tismaneanu sa ne faca sa credem ca am trait. La limita, "anticomunismul" dlui Tismaneanu nu e altceva decat un sinistru experiment de laborator, in conditii controlate si trucate. Imi aduce aminte de un film celebru, 36 Hours, cu James Garner si Eva Marie Saint, in care psihologii armatei germane il conving pe un prizonier de razboi american, pe care il rapesc si il drogheaza, ca razboiul s-a terminat, ca americanii au invins, ca el se afla acum intr-un spital militar american, si ca tot ce mai are de facut e sa rememoreze invazia americana si, mai ales, sa le spuna celor care-l ingrijesc (germani deghizati in americani) care a fost data invaziei din Normandia.

Scrierile "anticomuniste" ale dlui Tismaneanu sunt exact de acest fel, o uriasa minciuna cu glazura si fulgi de adevar menita a ne face sa recunoastem ceva. Dl Tismaneanu si patronii lui vor sa ne aduca undeva. Cine are rabdarea sa citeasca scrierile dlui Tismaneanu va observa ca "anticomunismul" dlui Tismaneanu e de fapt o rafuiala cu Romania veche, patriarhala. Pentru dl Tismaneanu si ciracii domniei-sale, vinovati de comunism sunt Eminescu si parintele Staniloae. Anticomunismul dlui Tismaneanu e un vehicul pentru neoliberalism, pentru atomizarea poporului roman si pulverizarea societatii romanesti.

Din pacate, premisele dlui Tismaneanu sunt impartasite chiar si de multi dintre adversarii sai de astazi. Daca a fi "specialist" inseamna a sti din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, atunci trebuie sa spunem ca adversarii dlui Tismaneanu sunt doar inamici specializati. Se cearta pentru mai nimic, de vreme ce impartasesc aceleasi premise. E o galceava metodologica mai degraba decat principiala. Poporul roman si-a ratat adevarul. Adevarul insa nu va abandona poporul roman. Deocamdata, le transmit lui Boc si scamatorilor sai doar atat: abracadabra, shalakazam, boo! Pe romaneste: asa sa-i ajute Dumnezeu!

Sursa:

http://ziuaveche.ro/component/content/article/52-stirejos2/1288-platon-anticomunismul-minimal#comment-3560

Traian Trifan, în faţa reeducatorilor de la Aiud: Robul este mort cu voinţa.

În 1951 s-a pus problema reeducării şi la Aiud. În şedinţa mare cu o mie de deţinuţi din sala de mese, am fost somat de către un deţinut ungur, om de-al lor, să particip la întrecere. Am răspuns:

- Robul este mort cu voinţa. El se supune ordinelor. În ceea ce priveşte munca, este o datorie morală.

Mi s-a cerut să repet de trei ori aceste cuvinte într-o tăcere totală.

Dupã aceea toţi au plecat la muncă, eu am fost reţinut şi dus în camera de tortură în subsolul clădirii, la 10-12 metri sub pământ. Peste tot era numai umezeală, am văzut numai inelele la care erau legaţi cei torturaţi. De aici erau duşi la cimitir. Mi s-au luat toate lucrurile.

- Nu am ochelarii la mine, am spus celui care mă ducea la subsol.

- Nu îţi mai trebuie, mi-a răspuns.

A doua zi, către seară, m-au dus la carceră. A venit directorul administrativ al închisorii şi m-a întrebat ce s-a întâmplat. După ce i-am relatat, mi-a răspuns că am greşit. Ar fi fost mai cuminte să răspund că fac ce pot, fiindcă ei nu înţeleg limbajul acesta alegoric, de care m-am folosit. Am aflat apoi că s-a pus problema să mă lichideze.

În conflictul pe aceastã problemă, a câştigat directorul administrativ al închisorii, care mă simpatiza, împotriva directorului fabricii, care susţinea că boicotez întrecerea. Nu puteau spune că nu muncesc.

- extras din autobiografia lui Traian Trifan

Rasofora Neonila: O viziune ortodoxă despre aspectele crizei (IV). Un punct de vedere despre distributism.

Mai nou - adică mai vechi, dacă ne uităm la vremurile în care scria Chesterton -, ni se propune (ca orice ispită, ea doar se propune) un model economic nou: distributismul, o idee care i-a străluminat doar pe catolici, care se ştie cât sunt de familiari cu Duhul Sfânt. Ei, aici nu pot zice decât aşa: când voi vedea pe pământ să fie propus un model economic care să urmeze acel „distributism” adevărat despre care scrie Sfântul Dyonisie Areopagitul în Ierarhia sa, sau Sfântul Maxim Mărturisitorul în Mystagogia sa, atunci am sa mă duc repede să mă înscriu. Deocamdată scrierile sfinţilor şi trăirile dreptcredincioşilor sunt despre o REALITATE a Bisericii încununată în Sfânta Liturghie, şi nu o propunere care exclude din viaţa omului partea duhovnicească pentru a o prefera pe cea vremelnică. Pentru că a vrea să ai mai mult vine în directă contradicţie cu porunca Evangheliei, care Evanghelie îţi şi spune, în toate aspectele, cum să te raportezi corect şi optim la „a avea”, care este întotdeauna supus la „a fi”, şi „a fi” (cu sensul de „a supravieţui”) este întotdeauna supus la „a fi Viu întru Duhul Sfânt”. Aceasta este ierarhizarea unui creştin, şi nu are cum să accepte ca „a avea” să fie mai presus de „a fi”, şi „a fi” mai presus de „a fi Viu întru Duhul Sfânt”, acest lucru ne este deosebit de clar, iar cine nu înţelege, nu se poate numi creştin. Deocamdată propunerile Evangheliei sunt arhisuficiente pentru o viaţă frumoasă, sănătoasă, îmbelşugată, rodnică, drept-slăvitoare, sfântă şi mântuitoare. Iar cine doreşte sa-şi distribuie mai frumos şi mai bine iubirea de Dumnezeu şi de oameni, intră în rânduiala de obşte de unde sărac fiind în cele lumeşti, primeşte bogăţie în rugăciune, cu care poate îmbrăţişa întreaga lume. Moneda universală a creştinului este iubirea jertfelnică.

Mărturisire ortodoxă venită din Basarabia. Despre masonerie, ecumenism, Europa apostată şi Corabia Ortodoxiei.

Orice suferinţă poartă sămânţa Crucii, a răstignirii. Dar nu orice răstignire este întotdeauna mântuitoare. Căci sunt răstigniri pentru Hristos şi pentru neam - dator şi el să se răstignească pentru Legea lui Dumnezeu , şi sunt răstigniri pentru lumeşti biruinţe. Câţi pătimesc şi se frământă pentru faptul că astăzi Biserica este silită să placă lumii, aceştia au răstignirea cea bună. Câţi convertesc legile Bisericii în rânduieli omeneşti, supunându-le poruncilor veacului, nu se răstignesc pe ei, ci pe ceilalţi şi întreaga Biserică,
răstignire pentru care vor da socoteală. Dar cea mai gravă răstignire e cea antiortodoxă, răstignirea care te sileşte să câştigi lumea. Pare o răstignire nobilă şi adevărată, care-ţi şopteşte neîncetat: "Jertfeşte-te pentru o lume nouă, mori pentru o societate mai bună, fă
din om o măsură desăvârşită, ghidează-l pe drumul auto-instruirii şi autocunoaşterii. Uneşte toţi oamenii în desăvârşirea lor."

Dar toţi care vorbesc de unire nu au înţeles de ce Hristos a venit în lume. Ei cred că El a venit ca să predice un mesaj etic şi artificial ca al lor, că El a venit ca să ne înveţe cum să trăim în lume ca buni cetăţeni. Ei vor ca aici să le fie pământul făgăduinţei câştigat prin
respectarea regulamentară a Legii lui Dumnezeu. Acei "creştini" ce vorbesc de "regate creştine", "naţiunea lui Dumnezeu", "creştinism mondial", "creştinism democratic", "unirea bisericilor", nu-şi dau seama cât de mult aşteptările lor se aseamănă naţionalismului mesianic al evreilor sionişti care l-au vrut pe Hristos ca împărat al lumii.
Aceştia toţi - numiţi dezbinători -, nu-l vor pe Hristos aşa cum este, nu-l vor pe acel Hristos care a refuzat prefacerea pietrelor în pâini. Ei nu vor un Hristos umil şi ascuns, departe de puterea lumii, un Hristos care să ceară celor ce-I urmează doar smerenie şi răstignirea în taină a suferinţei pe pământ. Ei vor un hristos care să li se supună, un hristos care să-şi dorească împărăţia lumii.

Precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski, aceştia sunt gata să-L arunce pe Hristos în foc deoarece le-a dat peste cap planurile de reevanghelizare a lumii: "Ai venit şi ne-ai vorbit de un creştinism inuman şi greu - spune Marele Inchizitor lui Hristos -, şi noi am
muncit secole de-a rândul pentru a-l face o religie umană. Şi acum că am reuşit, ai venit să ne strici munca noastră de secole? Doar nu tu ai înfăptuit-o. Mâine le voi ordona să te ardă ca eretic!"

Da, umaniştii religioşi vor un hristos care să le înveşnicească această viaţă de azi şi nu alta ce va să fie, ei nu vor citate şi poveşti despre bogata împărăţie ce nu poate fi atinsă şi cântărită.

Iată de ce nu le pasă ce va deveni adevărul când Ortodoxia va fi fărâmiţată de unitatea miilor de compromisuri. Adevărul nu-i interesează ci doar iubirea sinelui, nici Legea ci doar puterea de a aduce neamurile sub o singură cârmă.

Ministru german: Gigantii internetului pot face orice cu datele noastre personale

Razboiul Protectiei Consumatorilor din Germania cu gigantii internetului
Ministrul german al Protectiei Consumatorilor, Ilse Aigner, spune ca datele personale pe care le colecteaza companii

ca Microsoft, Facebook, Apple sau Google te pot impiedica sa te angajezi sau chiar sa faci un imprumut la banca, scrie Der Spiegel.

Aigner a lansat un atac dur la adresa gigantilor internetului, avertizand ca marile companii din domeniu colecteaza numeroase date personale de la utilizatori, iar aceste informatii

pot fi folosite pentru castiguri financiare

si pot afecta cariere si credite bancare.

Unele companii din domeniul IT au baze de date uriase si nimeni nu stie cum sunt folosite numele, adresele si pozele pe care le au la dispozitie. "Giganti din domeniu, ca like Facebook, Apple, Google sau Microsoft pot compila profile personale complete pe internet," a declarat ministrul pentru ziarul Süddeutsche Zeitung. "Stiu ce ne intereseaza, ce cumparam, unde calatorim si cu cine suntem prieteni. Unii consumatori devin interesanti pentru companii, in timp ce altii pot ajunge pe o lista neagra si pot avea dificultati in a-si gasi un loc de munca," a adaugat ea.

Potrivit lui Aigner, consumatorii ar trebui sa detina controlul asupra datelor lor personale. "Companiile ar trebui sa spuna utilizatorilor ce date personale sunt stocate si ce se intampla cu ele. Trebuie sa poata obtine stergerea informatiilor personale, daca doresc acest lucru," a subliniat ea.

Ministurl de Interne Thomas de Maiziere a sugerat ca firmele

sa le spuna utilizatorilor ce informatii personale au despre ei. "Un astfel de angajament voluntar al companiilor ar fi o solutie. Deocamdata, consumatorilor le e greu sa afle cine si ce date exista despre ei," spune Aigner.
"Nici George Orwell n-ar fi visat asa ceva"

Ministrul a negat ca declaratiile ei sunt o dovada de ostilitate fata de firmele din IT. "Dar totul are o limita. Unele inventii, ca sofurile de recunoastere a fetei sau camerele de pe telefoanele mobile care pot identifica oamenii de pe strada imi dau fiori. Nici George Orwell n-ar fi visat asa ceva," spune ea.

Atacul lansat de Aigner a fost facut dupa ce cancelarul german Angela Merkel a declarat ca guvernul trebuie sa reduca riscurile folosirii internetului. "Acest lucru nu inseamna ca vrem sa cenzuram fara rost internetul, dar inseamna ca oamenii trebuie sa aiba garantia protectiei din partea justitiei", a spus Merkel. De exemplu, guvernul va avea grija in continuare ca site-urile de pornografie infantile sa fie inchise, a exemplificat ea.

Replica din partea industriei internetului nu a intarziat. Presedintele asociatiei Bitkom, a industriei IT, August-Wilhelm Scheer, a criticat politica guvernului, pe care il acuza de ipocrizie. Scheer spune ca guvernul intra in viata

private a cetatenilor cerand companiilor de telefonie mobile sa stocheze date despre convorbiri telefonice si trafic pe internet si permitand politiei sa supravegheze computere.

"In acelasi timp, ministrul Protectiei Consumatorilor critica Google pentru ca, chipurile, ar incalca viata private. Nu merge asa," a spus Scheer.
"At the same time the consumer protection minister is bashing Google because it's apparently infringing on privacy. That doesn't fit together," Scheer said. El a adaugat ca e momentul ca guvernul sa aiba o abordare coordonata a chestiunii internetului, in loc sa lase ministerele sa ia initiative separate.

Monica Bonea
Sursa: România liberă

Iluminarea şoubizului văzută de o tânără româncă. Industria muzicală americană (şi nu numai) promovează simboluri satanice.

Vizitatorul din orice ţară, uitându-se la programele noastre de televiziune, la parcurile de distracţie, la reclamele, la filmele şi la muzica noastră – aproape la fiecare aspect al culturii noastre moderne – ar crede că a nimerit în ţara unor smintiţi, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiană. De multe secole, forţele întunericului care pregătesc venirea Antihristului, se folosesc cu abilitate de slăbiciunile naturii omeneşti, căutând să ne convingă că în această lume e bine să trăim lejer, necugetat, „frumos” şi „fericit”. (Sfântul Ignatie Brianceaninov)

De câteva luni am fost ... obsedată de industria muzicală din Statele Unite ( vai de capul lor) ale Americii, industrie care se vrea copiată de toate celelalte industrii muzicale ale globului. Şi nu am fost obsedată in sensul că ascult de dimineaţă până seara, ca un robot, frumoasele melodii ale acestei Lady (care pare a fi mai mult "man") Gaga şi ale celorlalte marionete de la tv. Ci în sensul în care am observat că aceste păpuşele sunt conduse de aceleaşi fiinţe iluminate.

Despre masonerie ştiu şi eu, ce ştie toată lumea (sau ar trebui să ştie), dar am început să mă documentez mai mult după ce am recunoscut multe dintre simbolurile lor în videoclipurile super vedetelor de dincolo. Şi apoi am rămas stupefiată. Totul se transformă, în afară de suflet. El se pierde. Se vorbeşte despre evoluţia lui homos sapiens sapiens în Homo Evolutis. Sau omul robot. Noua "modă" în producţiile de la Hollywood (Hellwood) este dezumanizarea omului şi umanizarea robotului. O mare contribuţie la această nouă tendinţă o are filmul mut Metropolis, regizat de neamţul Fritz Lang (există şi romanul cu acelaşi titlu, scris de soţia regizorului). În acest film, singurul film de cinema din patrimonul mondial de documente ale UNESCO, sunt prezentate lucrările ştiinţifice ale anilor 1920. Bineînţeles că americanii şi-au băgat coada şi au transformat acest film în ce au vrut ei.
Deşi am auzit de mai multe ori cuvintele "papa" şi "masonerie" în aceeaşi propoziţie, n-am fost prea convinsă, dar odată cu documentarea au venit şi dovezile.
Sunt mult prea mică să îmi dau eu cu părerea, însă mi-am dat seama de un lucru: Papa nu e infailibil nici pe departe. Am găsit o poză destul de ciudată cu Papa Ioan Paul al II lea. Poate cineva îmi explică cineva ce exprimă opera de artă din poza respectivă.

Aşadar, trecem de la Papă, pentru că nu mă simt deocamdată capabilă de a răspunde criticilor care vor urma.
Ajungem la filmul Being there al regizorului Peter Seller, în care găsim o scenă de înmormântare absolut dubioasă. N-ar fi foarte greu să ne dăm seama despre ce e vorba, dacă am ştii câte ceva despre piramida cu ochiul care vede tot.
Şi marele cântăreţ de hip hop Jay-z, care are o casa de discuri şi de modă numite Roca fella, are înclinaţii mai mult decât evidente spre iluminare. E deja celebru semnul lui, pe care l-a transmis şi colegilor de breaslă, care au fost şi ei iniţiaţi într-ale masoneriei, semnul triughiului făcut din degetele ambelor mâini, în care încadrează unul din ochi. Desigur, ei susţin că acest semn simbolizează un diamant. Ar fi uşor de crezut, dacă n-am şti noi, fraierii, cine a fost Rockefeller.

Mare mi-a fost uimirea, când am văzut cum într-un concert de-al domnului Jay-z, în care scena avea forma de piramidă, în momentul în care el şi-a arătat semnul bine cunoscut, toţi cei din public şi-au ridicat mâinile imitându-şi idolul.
De asemenea şi hainele din colecţiile casei lui de modă, au şi ele un mesaj. Eu una, aşa văd.

Întâmplător, Jay-z este căsătorit cu o altă divă, iniţiată şi ea, pe nume Beyonce. Interpretările videoclipurilor ei sunt de asemenea foarte interesante, având o strânsă legătură cu simbolurile masonice. Ultimele sale apariţii s-au remarcat prin costumele artistei de robot, aceleaşi costume pe care le-au purtat şi Madonna, Britney Spears, Rihanna, cei de la Black Eyed Peas, Lady Gaga şi cââââââââte şi mai câte.

Trecem acum la Rihanna, cea care a fost propulsată în lumea show bizului de nimeni altul decât Jay-z. Găsim la ea aceleaşi simboluri, destul de evidente. Evidente sunt şi versurile din ultimul ei album, care merg pe ideea " It's like the Darkness is the Light", cum zice chiar ea, în melodia Disturbia.

La evenimentul Brit Awards, artista a apărut pe scenă într-o piramidă realizată din lasere de lumină, iar într-un alt spectacol, a intrat într-o piramidă mobilă, fără vârf.

Cei de la Black Eyed Peas s-au transformat şi ei , din tinerii care căutau iuirea ( prim melodia " Where's the love?") în nişte marionete ale Noii Ordini Mondiale. Ultimul lor album şi noul sound, arată concret diferenţa dintre ceea ce au fost şi ceea ce au ajuns.

Mai dau aici câteva nume ( spor la căutat informaţii!) de păpuşele manipulate de iluminaţi.

Kanye West, David Bowe, Madonna, Bono, Daft Punk, Pink, T.I, Justin Timberlake, etc etc etc etc.

Vreau neapărat să închei cu Lady Gaga... care e absolut înspăimântătoare. Şi la ea este evidentă apartenenţa la masonerie. Dar... mai mult costumele şi atitudinea ei par a fi alimentate dintr-o putere diavolească. Îmi permit să spun că, ele chiar au un substrat diavolesc şi mi-aş dori să mă poată cineva contrazice.

Lumea s-a complicat puţin. Trebuie să avem foarte mare grijă cât înghiţim din hrana plină de e-uri pe care ne-o livrează televizorul. Şi mass media în general.
Ceea ce mă întristează este că aceşti artişti sunt idolii a milioane de tineri, care îi iau drept model. Dacă am şti cu adevărat ce reprezintă ei, poate nu ne-am mai lăsa păcăliţi aşa uşor. Nu-mi vine să cred că aud fetiţe de 12 ani care cântă " I kissed a girl, and i liked it".
Doamne apără-ne!

Sursa:

http://epiloguri.blogspot.com/2010/03/iluminarea-soubizului.html