REVOLUTIA SEXUALA BATE LA USA ROMANIEI

Am ales subiectul de astazi datorita unor evenimente care s-au petrecut saptamina trecuta in Romania si cu privire la care ne-ati scris – activistii homosexuali din Romania au pus 20 de panouri publicitare in diferite orase din tara, redind imaginea unui nou nascut cu inscriptia “homosexual” pe banderola. Unul dintre mesajele d-tre era urmatorul: “Mi s-a intamplat si mie o chestie ciudata. Ieri ma indreptam spre o piata si trec pe langa Tomis Mall. In fata acestuia se afla un mic pasaj subteran pentru pietoni si pe un zid, undeva in fata, se afla un afis mare publicitar referitor la… homosexuali. Afisul arata in felul urmator: era un bebelus abia nascut aflat in patut, si cu banderola specifica legata la manuta; in loc de numele copilului era trecut cuvantul “homosexual.” Langa acesta erau scrise afirmatiile “homosexualitatea nu este o boala; Homosexualitatea nu este o alegere.” Pe masura ce coboram scarile cu mare atentie ca nu cumva sa cad din cauza uimirii (intr-un sens negativ) descopar si alte propozitii scrise cu litere mai mici: O campanie initiata cu sprijinul comunitatii gay din Romania, finantata de Norvegia, Luxemburg si Irlanda (sper ca am reprodus bine). Concluzia: Ce mai urmeaza acum? Sa vad cupluri de gay pe strada manifestandu-si ”sentimentele”? Cred ca voi fi traumatizata. Sunt curioasa daca in alte orase din tara au aparut astfel de afise…” 

 

Da, au aparut, unul la Timisoara, despre care unii dintre d-tra ne-ati scris si despre care gasiti detalii aici. http://www.opiniatimisoarei.ro/socant-bebelus-promoveaza-homosexualitatea-plin-centrul-timisoarei-pe-panou-publicitar-s-a-iscat-adevarat-scandal/15/04/2011 

 

AFR deja a luat atitudine impotriva acestor actiuni pe care le gaseste de prost gust, o incalcare nu numai a legilor in vigoare in Romania, dar mai ales a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care nu permite ca minorii sa fie folositi pentru reclame cu caracter sexual sau imoral. Nu in ultimul rind, insa, este si o incalcare a bunului simt, a regulilor celor mai elementare de respect si demintate fata de fiintele inocente. In consecinta, pe 18 aprilie AFR si Pro-Vita Bucuresti au inregistrat scrisoarea alaturata la Directia Generala pentru Protectia Copilului.  Protectia Copilului, sesizata de Pro Vita si Alianta Familiilor pentru propaganda homosexuala stradala in care este folosit un bebelus » Tot ta Timisoara d-l deputat Cristi Dugulescu (PDL) a emis o declaratie politica impotriva afiselor din Timisoara si a facut demersuri pe linga Primaria Timisoarei. Ca rezultat, panoul propagandist homosexual din Timisoara a fost dat jos. Iar la Bucuresti, un grup de cetateni au reconfigurat afisul intr-un denunt al homosexualitatii. Detaliile si un scurt video clip le aflati aici: http://marianvitalie.eu/?p=1622

Evenimentele saptaminii trecute insa ne-au pus pe ginduri si ne-am gindit ca ar fi bine sa le pune intr-o perspectiva mai larga pentru a intelege cum s-a ajuns aici. Este vorba despre revolutia sexuala inceputa in anii 60 despre care inca nu am scris, dar care de citiva ani bate si la usa Romaniei. Intrebarea fundamentala in acest context insa este: ce pozitie sau atitutine luam, sau ar trebui sa luam, noi, romanii, cetatenii tari, fata de acest fenomen? Vom ingadui acestor manifestari murdare care cauta sa ne umple spatiul public si sa deformeze mintea copiilor nostri sa ne domine viata publica, sa ne strice relatiile de familie, ori vom lua o atitudine ferma de respingere din start? 

 

 

Radacinile Revolutiei Sexuale 

 

 

Simburii revolutiei sexuale au inceput sa incolteasca in anii 20, anii premergatori crizei economice din anii 30. Au fost anii in care Europa a inceput sa-si revina din traumele cauzate de primul razboi mondial, anii in care insa Freud a plantat, volens nolens prin scrierile sale, radacinile revolutiei sexuale care a luat o mare amploare dupa al doilea razboi mondial. In plus a aparut si Nietzsche a carui gindire nihilista a inceput sa domine, in scurt timp, gindirea europeana premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Tot in anii 20 au aparut si primele miscari si manifestari homosexuale in tarile scandinave, Germania, Olanda, Marea Britanie. Cluburile, barurile, si restaurantele homosexuale au inceput sa se inmulteasca in Berlin, Munchen, Stockholm si Londra. In 1944, inca in toiul razboiului mondial, Suedia a dezincriminalizat homosexualitatea, iar in anii 50 Marea Britanie a facut la fel. La scurt timp dupa aceea majoritatea tarilor europene au facut la fel, cu exceptia tarilor comuniste. Iar dupa 1989, sub presiunea Europei Occidentale si promisiunile de aderare la Uniunea Europeana, fostele tari comuniste au dezincriminalizat si ele, una dupa alta, homosexualitatea, cunoscuta pina atunci ca “sodomie.” Iar in 1989 tarile Europei Occidentale au conclus Tratatul de la Amsterdam care pentru prima data in istorie a decretat “orientarea sexuala” (adica homosexualitatea) o categorie sociala distincta si legitima impotriva careia discriminarea a fost  interzisa. 

 

 

Anii 60 

 

 

Anii 60 insa sunt vazuti de catre sociologi ca anii in care “revolutia sexuala” a luat avint, mai ales in America de Nord, de unde s-a extins in restul lumii. A izbucnit in San Francisco in anii 60 si apoi in Toronto in anii 70. Universitatile americane, iar dupa ele cele canadiene si europene, au inceput sa intensifice predarea cursurilor in “sexualitatea umana,” demolind notiunile traditionale despre sexalitatea umana cit si rolul ei in societate. In timp, as anumitele “gay studies” (“studii in homosexualitate”) au inceput sa fie introduse in universitati, si cu timpul au inceput sa fie decernate chiar si diplome universitare profilate in studiile homosexuale. In prezent majoritatea universitatilor prestigioase din SUA au catedre de studii sexuale in cadrul carora studiile homosexuale detin un loc important. Ele sunt finantate atit din fonduri publice cit si din fonduri private alocate de catre homosexuali milionari sau miliardari sau companii multinationale, printre ele Microsoft, Apple, IBM, Google, si altele. 

 

 

In paralel au fost demarate festivaluri si evenimente speciale in universitati in care studentii au fost incurajati sa “come out,”  adica sa-si afirme si sa-si manifeste homosexualitatea pe fata si in public. Cei curiosi sau tentati au fost incurajati sa experimenteze modul de viata homosexual. Au aparut cluburi homosexuale in campusurile universitare nord americane si apoi in cele europene. Finantate din fondurile publice, ele aveau ca obiectiv promovarea modului de viata homosexual si al homosexualitatii ca o “varianta” normala a sexualitatii umane. Banere uriase au inceput sa fie afisate in campusurile universitare afirmind ca homosexualitatea este normala si ca oricare persoana interesata in “deplina satisfactie sexuala” trebuie sa incerce relatii sexuale cu persoane de acelasi sex. Asa au inceput sa apara cluburi special desemnate pentru cei curiosi si doritori sa experimenteze relatii sexuale homosexuale. Incercari din partea societatii civile de a stopa acest derapaj imoral au esuat, tribunalele afirmind din nou si din nou ca homosexualii au toate drepturile constitutionale de a-si afirma si promova sexualitatea la fel ca ceilalti membri ai societatii. 

 

Procesiune religioasa eretica în Vinerea Mare la Brasov

Cele şapte biserici istorice din Braşov: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), Biserica Reformată, Biserica Evanghelică-luterană (maghiară), Biserica Unitariană şi Biserica Evanghelică C.A. din România, organizează vineri, 22 aprilie 2011, o procesiune religioasă care doreşte să marcheze evenimentele ce au avut loc în Vinerea Mare. După meditaţia „Drumul crucii” (în limba maghiară) din Biserica Romano-Catolică Sf. Petru şi Pavel de pe strada Mureşenilor, care va începe la ora 12.00, procesiunea va porni la ora 12.30 din faţa acestei biserici pe traseul str. Sfântul Ioan, str. Republicii, Piaţa Sfatului, Curtea Johannes Honterus şi se va încheia în jurul orei 14.30 în Biserica Neagră. Procesiunea va fi marcată de cinci opriri pentru scurte meditaţii conduse de bisericile participante. O cruce mare de lemn va fi purtată în fruntea procesiunii pe rând de tineri aparţinând diferitelor confesiuni. Prin această acţiune simbolică cele şapte biserici participante doresc să aducă în centrul atenţiei ceea ce îi uneşte pe toţi creştinii de pretutindeni. Sînt invitaţi să se alăture acestui eveniment toţi credincioşii ce au în inimă împreuna-simţire şi dorinţa de a medita asupra acestui important moment al creştinismului.


de: Monitorul Expres

Duhovnici Romani despre Ecumenism

VIDEO. Doamna Aspazia Otel Petrescu despre Sarbatoarea Invierii Domnului in inchisorile comuniste

Afisele despre homosexualitate, date jos de pe panourile din Iasi

In mai multe zone din oras au fost montate afise care reprezentau un bebelus care avea legata de mina o eticheta "homosexual". Panourile respective au stirnit dezbateri aprinse si nemultumirea bisericii. In rindurile de mai jos cititi reactia Mitropoliei.

Afisele care promovau sexualitatea prin intermediul imaginii unui bebelus au fost retrase ieri de pe panourile publicitare din Iasi. Asta dupa ce la inceputul acestei saptamini in zona centrala a Iasului au fost montate afise care ilustrau un bebelus avind legata la mina eticheta "homosexual", alaturi de care era scris textul "orientarea sexuala  nu este o alegere, nu este boala". Acest afise, care au fost montate in cele mai mari orase din tara, au stirnit o serie de controverse la nivel national si nemultumirea Bisericii. Panourile au aparut in cadrul unei campanii de educare (?!), initiata de organizatia PSI Romania. 

Arhiepiscopia Iasului a emis ieri un comunicat prin care condamna aceasta campanie, mentionind ca este regretabil ca intr-un loc public sa fie expus un astfel de panou, intimplator sau nu, chiar in perioada in care crestinii ortodocsi din Iasi se pregatesc sa serbeze Sfintele Pasti. "Homosexualitatea, ca si alte devieri in comportamentul sexual nu reprezinta o orientare innascuta, cum sugereaza panoul respectiv, existind si studii ale unor specialisti care combat aceasta idee. Sfinta Scriptura, atit in Vechiul, cit si in Noul Testament, condamna in mod clar si fara echivoc orice fel de comportament sexual deviant. In cartea Leviticului, Dumnezeu le spune fiilor lui Israel «sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune» (capitolul 18, versetul 22). Iar Sfintul Apostol Pavel scrie intr-una din epistolele sale: «Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca rinduiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii lasind rinduiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savirsind rusinea si luind cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor» (Romani 1, 26-27). Este evident, asadar, ca pentru un crestin (dar si pentru alte religii monoteiste) homosexualitatea este un pacat", se precizeaza in comunicatul emis de Episcopia Iasului. 

Autor: Victoria CANTIR

Sursa: Ziarul de Iasi

Părintele Gheorghe Calciu: Patimile, moartea şi Învierea Domnului

Joi, seara, a avut loc Cina cea de Taină. Se pare că Iisus Şi-a luat toate măsurile pentru ca Ultima Cină cu apostolii Săi să nu fie tulburată de marii arhierei care ar fi putut să trimită ostaşi şi servitori să-L ia din foişor, căci ei se temeau să facă o arestare în public. De aceea, niciunul dintre ucenici (pentru ca Iuda să nu afle de locul Cinei) nu a fost înştiinţat de planul lui Iisus, până în faptul serii, când, întrebat fiind, a trimis doi ucenici în Ierusalim să pregătescă Cina. Scopul acestei ultime Cine cu ucenicii era instituirea Sfintei Euharistii (Împărtăşanii).
 

În această privinţă, iată ce scrie Sfântul Evanghelist Matei în Evanghelia lui: Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa şi împreună s-au sfătuit ca, prin vicleşug, să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor. (Mt. 26: 3-5) Din cauza aceasta, Iuda nu a ştiut nimic dinainte, ci s-a trezit numai că, împreună cu ceilalţi ucenici, a trebuit să meargă în foişor, după ce totul fusese pregătit.

Deoarece ucenicii au înţeles că scopul Cinei de Taină era instituirea Sfintei Euharistii, în relatarea acestui moment, Evangheliştii sinoptici - Matei, Marcu şi Luca - insistă pe momentul respectiv şi pe afirmaţia lui Iisus că unul din cei 12 Îl va vinde. Evangheliştii sinoptici redau momentul Cinei în termeni foarte apropiaţi. De aceea voi lua ca prototip Evanghelia Sfântului Matei, deosebirile dintre cei trei fiind neînsemnate diferenţe de limbaj şi de câteva detalii în plus sau în minus.

Ne întoarcem deci la relatarea Cinei la Sfântul Matei Evanghelistul: Iar când s-a făcut seară, a şezut Iisus cu ucenicii Săi la masă şi pe când mâncau, Iisus le-a zis: Adevărat vă grăiesc că unul dintre voi mă va vinde. (Mt. 26: 21) Această afirmaţie a Mântuitorului, care putea fi o acuzaţie la adresa oricăruia dintre ucenici, i-a tulburat foarte mult şi au început, pe rând, să-L întrebe pe Învăţător: Doamne, nu cumva sunt eu? Pentru a-i linişti, Iisus precizează: Cel care a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. După aceea adaugă: Fiul Omului merge precum este scris pentru El. Dar, vai, pentru acel om prin care Fiul Omului este vândut; bine era acelui de nu s-ar fi născut. (Mt. 26: 24) Iuda care întinsese în blid cu Iisus, s-a simţit obligat să întrebe: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Raspunsu-i-a Iisus: Tu ai zis! (id. v. 25). Ceea ce era confirmarea că aşa este.

La Ioan, această scenă este prezentată oarecum diferit, pentru că se lăsase deoparte de către sinoptici un incident pe care ceilalţi nu-l observaseră: în timp ce ucenicii se întrebau şi-L întrebau pe Iisus: Doamne, nu cumva eu sunt acela, Petru i-a făcut semn lui Ioan, care stătea cu capul pe pieptul lui Iisus, să-L întrebe: Doamne, cine este? Iisus i-a răsupuns: Acela este căruia Eu, întingând îmbucătura de pâine, i-o voi da. Şi întingând îmbucătura de pâine, a luat-o şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul şi după îmbucătura de pâine, atunci a intrat satana într-însul... Deci, după ce a luat acela îmbucătură de pâine, îndată a ieşit. Şi era noapte. (In. 13: 25-27 şi 30). Acest incident s-a petrecut în taină şi ceilalţi ucenici nu au auzit întrebarea discretă a lui Ioan, nici ceea ce spusese Iisus din cauza tumultului care se făcuse printre Apostoli. Când Iuda a plecat, după înghiţirea îmbucăturii dată de Mântuitorul, şi acesta i-a spus: Ceea ce faci, fă mai repede, ucenicii au crezut că Învăţătorul a vrut să-i spună (pentru că Iuda purta punga), să cumpere ceea ce trebuia pentru sărbătoare. (In. 13:29)

Ioan mai relatează un eveniment foarte semnificativ şi mişcător, o faptă a Mântuitorului pe care cei care dau titlul capitolelor au numit-o Spălarea picioarelor ucenicilor.

... ştiind Iisus că Tatăl pe toate I le-a dat în mână şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S-a sculat de la Cină, S-a desbrăcat de haine şi luând un ştegar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci şi la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? Iisus i-a răspuns zicând: Ceea ce fac Eu, tu nu ştii, dar vei înţelege după aceasta. Petru i-a zis: Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine. Zisu-I-a Simon Petru: Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile, şi capul. Iisus i-a zis: Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să i se spele decât picioarele, căci e curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi, căci ştia pe cel care avea să-L vândă. (In. 13: 2-11)

Întreaga Cină a fost plănuită de Iisus în secret, pentru ca nu cumva Iuda să-L vândă înainte de instituirea Sfintei Euharistii (Împărtăşanii). Aceasta a fost esenţa Sfintei Cine a lui Iisus: să nu-i lipsească pe ucenicii Săi de prezenţa Lui sensibilă după moartea, Învierea şi Înălţarea la cer. Şi să nu ne lipsească nici pe noi creştinii de prezenţa Lui palpabilă până la sfârşitul veacului, când Îl vom avea pe Iisus cu noi în deplinătatea slavei lui Dumnezeu.

(va urma)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur la Sfanta şi Marea Joi. Despre Sfanta Cina

„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu,
întru Mine petrece şi Eu întru el”
(In. 6, 56)

Despre Sfânta Cină

Noi avem de gând a ne apropia de masa cea prea sfântă, care umple pe fiecare de o sfială cucernică. Să ne apropiem dară de ea cu o conştiinţă curată. Să nu fie aici vreun Iuda, care poartă în inimă înşelăciunea împotriva aproapelui său, să nu fie vreun înrăutăţit, care ascunde în sufletul său otrava prihanei.
Aici se află de faţă Însuşi Hristos, spre a găti pentru noi această masă, căci nu omul a putut să prefacă pâinea şi vinul în trupul şi în sângele lui Hristos, ci preotul stă acolo numai spre a înfăţişa pe Hristos şi a săvârşi rugăciunea; numai harul şi puterea lui Dumnezeu lucrează acea prefacere. „Acesta este trupul Meu” (Lc. 22, 19). Aşa se rosteşte cuvântul, care aduce acea prefacere. Precum glasul acela, care a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul” (Fac. 1, 28), deşi era numai un cuvânt, dar a trecut în faptă, şi a înmulţit omenirea, aşa şi la Cina cea Sfântă glasul acesta al lui Dumnezeu înmulţeşte harul la toţi cei ce se împărtăşesc din ea cu vrednicie.

De aceea să nu fie părtaş la această sfântă masă nici un făţarnic, nici un înrăutăţit, nici un răpitor, nici un hulitor, nici un învrăjbit, nici un zgârcit, nici un beţiv, nici un lacom de avere, nici un desfrânat, nici un pizmăreţ, nici un fur, nici unul cu răutatea ascunsă în inimă, ca nu cumva el însuşi să-şi atragă judecata, adică hotărârea osândirii. Iată, Iuda s-a împărtăşit cu nevrednicie din Cina cea tainică, şi apoi de acolo s-a dus şi a vândut pe Domnul. De aici tu trebuie să vezi că diavolul tocmai asupra acelora are stăpânire, care cu nevrednicie se împărtăşesc din această Sfântă Taină, şi că ei înşişi se aruncă într-o osândă încă mai mare.

Sfantul Teofan Zavoratul - Predica la Miercurea Mare

În Miercurea Mare

 

Pe ziua de astăzi - iată, printre altele, ce amintire amară: mai-marii iudeilor s-au adunat în casa lui Caiafa şi chibzuiau cum să-L prindă prin viclenie pe Domnul Iisus şi să-L dea morţii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul dintre cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, şi a zis: „Ce voiţi să îmi daţi, şi eu îl voi da pe El vouă?" Ei i-au dat treizeci de arginţi.

Când am citit locul acesta din Scriptură, sufletul meu s-a umplut de nemulţumire - şi asupra mai-marilor iudei, şi asupra lui Iuda. Ce aveau în vedere aceşti mai-mari, de au atras asupra lor şi a poporului vina şi pedeapsa pentru uciderea de Dumnezeu? Si cum a putut să se hotărască la aşa o faptă Iuda, care întotdeauna era aşa apropiat de Domnul şi aşa limpede văzuse întipărită în El plinătatea Dumnezeirii? După aceea, gândul meu s-a mutat la caracterul trădării lui Iuda; şi în timp ce cugetam la lucrul acesta, din conştiinţă au început să răsară una după alta propriile mele fapte, foarte asemănătoare cu fapta lui Iuda. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât semănau mai tare. Atunci, în locul nemulţumirii împotriva lui Iuda, a început să renască temerea pentru mine însumi, şi glasul lăuntric mi-a grăit: „Lasă-1 tu pe Iuda, întoarce-ţi mai degrabă luarea-aminte asupra ta şi îngrijeşte-te să scapi de soarta lui amară". Cu acest îndemn, fraţilor, mă înfăţişez şi eu vouă. Aveam de gând să vă înfăţişez cât de neagră este trădarea lui Iuda. Acum, însă, zic: să-1 lăsăm pe Iuda. Să cercetăm mai bine faptele noastre, ca să curăţim din viaţa noastră tot ce poartă vreo trăsătură a caracterului lui Iuda - şi prin aceasta să scăpăm de pedeapsa cerească ce a căzut asupra lui.

Lucrul cel mai izbitor la Iuda este faptul că în vremea petrecerii lui alături de Domnul el era, în ce priveşte viaţa sa, întocmai cu toţi Apostolii, împreună cu ei mâncase, băuse, umblase, petrecuse nopţile, împreună cu ei ascultase învăţăturile şi văzuse minunile Domnului, împreună cu ei răbdase toate nevoile, chiar şi umblase propovăduind Evanghelia, şi poate că făcuse minuni cu numele Domnului; nici Apostolii, nici ceilalţi nu văzuseră în el ceva aparte. Şi totuşi, la sfârşit vedeţi ce a ieşit? De unde această roadă? Fireşte, dinlăuntru, din suflet. Şi iată, vedeţi, înăuntrul sufletului se pârguise ceea ce în toată vremea dinainte nu se vădise afară prin nici un semn. Oare ştia însuşi Iuda că în inima sa încălzea un asemenea şarpe, care în cele din urmă avea să-1 piardă? După obiceiul pe care-1 are vrăjmaşul nostru de a ascunde legăturile în care îl încurcă pe păcătos, el tăinuieşte de conştiinţă patima de căpetenie prin felurite lucruri frumoase de mâna a doua, şi numai atunci când se bizuie pe pierzania neîndoielnică a omului dă drumul nenorocirii asupra lui cu toată încrâncenarea lui neînfrânată. Se poate, judecând după toate faptele, ca Iuda să nu fi văzut urâţenia patimii sale şi să se fi crezut cu nimic mai rău decât ceilalţi Apostoli. Şi a căzut, cumva de parcă nu ar fi prevăzut lucrul acesta.